Sunteți pe pagina 1din 7

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU”


SIBIU

Disciplina: Managementul resurselor de apărare


Tema: Resursele umane în domeniul apărării naționale

Grupa: 38 MO

Realizat de :
Sd. Sg. Lică Iulian
Sd. Sg. Gîrjob Răzvan
Sd. Sg. Oprea Florin

- Sibiu 2014 –
CUPRINS

1. Actualitatea și importanța resurselor umane....................................................................................3


2. Organizarea resurselor umane la nivel de batalion...........................................................................4
3. Factorii de risc asociați managementului activităților resurselor umane..........................................4
4. Studiu de caz......................................................................................................................................7
5. Bibliografie.......................................................................................................................................13
1. Actualitatea și importanța resurselor umane

Societatea modernă se prezintă, după cum se poate constata, ca o reţea de organizaţii


care apar, se dezvoltă sau dispar. În aceste condiţii, oamenii reprezintă o resursă comună şi,
totodată, o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor care asigură
supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora. Fără prezenţa efectivă a
oamenilor care ştiu ce, când şi cum trebuie făcut, este pur şi simplu imposibil ca organizaţiile
să-şi atingă obiectivele.

Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi


dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite, pentru a face
faţă noilor provocări sau exigenţelor actuale şi de perspectiva.

Resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat şi, relativ, de neînlocuit fiind
singurele resurse capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziţia
unei organizaţii.

Conform "Lexiconului Militar", termenul resurse este definit ca totalitatea mijloacelor


existente la un moment dat pentru satisfacerea unor nevoi impuse de acţiunile militare. În
cadrul acestor resurse se încadrează şi resursele umane pe care le întâlnim în sistemul
militar.

Purtând inevitabil particularităţile managementului militar, resursele umane au o


"personalitate" distinctă, care le deosebeşte de resursele umane din alte domenii, fără a
ignora, însă, caracteristicile comune oamenilor, în general. În acelaşi timp managementul
resurselor umane din sistemul militar este influenţat de o serie de factori care ii
particularizează în raport cu mediul civil.

Pregătirea resurselor umane este făcută pentru lupta armată, deci pentru ducerea
acţiunilor militare, caz în care nivelul de incertitudine este foarte ridicat. Ca urmare a acestui
fapt, comandanţii militari trebuie iniţiaţi şi deprinşi să organizeze, să decidă într-un timp
foarte scurt uneori, să comande, să dirijeze şi să coordoneze în condiţiile luptei armate.
Adoptarea deciziilor în sistemul militar se realizează prin consultarea eşalonului superior.
Însă, în anumite cazuri, când această consultare nu se poate realiza, liderul, comandantul
adoptă singur decizia optimă, act care presupune o încărcătură morală deosebită.
Comandantul militar trebuie să ţină cont de pierderi (umane şi materiale) pe care subunitatea
le poate suferi şi să ia decizia care respectă cel mai mult teoria "pierderilor zero".
2. Organizarea resurselor umane la nivel de batalion

3 companii infanterie
1 baterie anti-blindate 2 plutoane AG9 1 FAGOT
1 baterie aruncătoare
1 pluton cercetare
1 pluton geniu
1 pluton CBRN
1 companie achiziții
și transport

3. Factorii de risc asociați managementului activităților resurselor umane 

Eliminarea riscurilor are scopul de a îndepărta riscurile. Echipa managerială sau


întreprinzătorul poate: să nu iniţieze o anumită tranzacţie sau afacere; să stabilească un preţ
foarte mare, care să acopere riscurile; să condiţioneze oferta, etc.

Cele mai multe dintre opţiunile care elimină riscul tind să scoată organizaţia din afaceri. O
organizaţie cu aversiune prea mare faţă de risc nu va supravieţui mult timp şi ar trebui să-şi
investească capitalul în altă parte. 

Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:

Programarea. Dacă riscurile sunt legate de termenul de execuţie programarea ştiinţifică a


activităţilor cu ajutorul graficelor reţea poate diminua riscurile în limite rezonabile.

Instruirea. Multe riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influenţează


productivitatea şi calitatea lucrărilor. Prin programe de instruire şi conştientizare în domeniul
securităţii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor şi efectul acestora.

Reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasă a


echipelor de muncă, fluxurilor de materiale, folosirii echipamentelor şi a forţei de muncă. 

Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al


riscului. Aceasta se referă la părţile care vor accepta o parte sau întreaga responsabilitate
pentru consecinţele riscului. Repartizarea riscului trebuie să se facă ţinându-se seama de
comportamentul faţă de risc al diferitelor organizaţii implicate. În acest sens regula generală
de alocare a riscului este să se aloce riscul părţii care poate să îl suporte şi să îl controleze cel
mai bine.

Strategia de contractare constituie un mecanism esenţial în repartizarea riscului.


Riscurile pe care şi le asumă firma sunt în mod obişnuit formalizate prin contracte cu
beneficiarii. Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel puţin parţial, prin
încheierea contractelor colective şi individuale de muncă. În majoritatea cazurilor, riscurile
legate de materiale şi echipamente pot fi transferate furnizorilor acestora, pringaranţiile pe
care aceştia le oferă. Unele riscuri pot fi îndepărtate prin încheierea unor contracte de
asigurare. Compania de asigurări îşi asumă o parte din riscuri în schimbul unui preţ (prima de
asigurare). Dacă riscul se produce în condiţiile specificate prin contractul de asigurare,
asiguratorul va rambursa partea asigurată sau toate pierderile suferite datorită riscului. Dacă
riscul nu apare, asiguratorul păstrează prima de asigurare.

Un proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive numai dacă ia


în considerare toate aspectele acestuia. Performanţa în procesul de management al riscului
este dată de calitatea managerilor şi a personalului implicat, şi anume de cea mai slabă verigă
din cadrul său. Managerii firmei trebuie să se asigure că echipa care realizează managementul
riscului este competentă şi a găsit o cale de mijloc între tehnicizarea excesivă a procesului şi
acţiunea pe bază de intuiţie.

Nivelul de pregătire.

Obiectivul general al învăţământului militar vizează formarea şi specializarea


succesivă a resursei umane. În acest fel, militarii sunt capabili să îşi asume responsabilităţile
care decurg din îndeplinirea funcţiilor pentru care sunt pregătiţi. Această categorie de
personal a armatei se angajează în serviciul naţiunii, prin cariera militară, în concordanţă cu
schimbările esenţiale privind locul, rolul şi misiunile constituţionale ce revin organismului
militar, scopul final al acestui proces fiind ca personalul astfel pregătit să se ridice la
standardele de eficienţă cerute de acţiunile militare prezente şi viitoare.

Personalitatea militarului

Anumite studii arată că nevoia de împlinire, de auto-realizare, precum şi etică de


muncă pot fi considerate ca factori importanţi de implicare.

Este adevărat că, din punct de vedere al caracteristicilor individuale ale personalităţii,
o persoană poate să fie înzestrată genetic mai mult sau mai puţin cu aptitudini de conducător.
Important de reţinut este că prin eforturi şi repetare se pot compensa lipsurile aptitudinale, dar
asta nu exclude introducerea  unui sistem ştiinţific de selecţie a candidaţilor sub raportul
potenţialului pentru conducere şi educare.
 Pentru liderul militar aflat pe primele trepte ale ierarhiei militare, competenţa
pedagogică este o condiţie obligatorie a eficienţei acţiunii, el trebuie să fie în măsură să
influenţeze comportamentul subordonaţilor săi.

Pregătirea pentru conducere şi educare a viitorului lider militar presupune că 


instituţia militară primeşte un adolescent pe care trebuie să-l transforme în militar, apoi în
conducător şi educator militar.

Riscuri de tip militar

Crearea stării de nesiguranță, prin conflicte armate, revolte, acțiuni teroriste inspiră
oamenilor teamă, astfel că acestea pot influența semnificativ factorii de luare a deciziei și de
implicare în activități, la nivel de individ.

Riscuri de ordin natural

Condiţiile de stare a vremii pot influenţa semnificativ operaţiile forţelor întrunite, cu


atât mai mult acţiunile desfăşurate de insurgenţi, sprijiniţi sau nu de populaţia locală din zona
desfăşurării acţiunilor militare.

Eroarea, incertitudinea și riscul decizional

 Asociind deciziei intelesul de hotarare obligatorie si normativa luata de o autoritate


inseamna ca eroarea (perceperea si interpretarea gresita, falsa a realitatii obiective),
incertitudinea (atitudinea nesigura si ezitanta a unei persoane) si riscul (pericolul sau
posibilitatea de a suferi o paguba, un esec) au un numitor comun, in sensul ca, daca nu sunt
analizate corect si anticipat, pot compromite actiunile umane, partial si chiar total. Prin
urmare, asumarea riscurilor este problema decidentilor si a executantilor deopotriva, ca si
reducerea sistematica a incertitudinilor si riscurilor ce insotesc orice actiune umana printr-un
efort conjugat.

Dupa cum rezulta din practica, managerii/leaderii incearca, prin ameliorarea


informatiilor disponibile si prin invatarea permanenta, sa reduca la minimum incertitudinea si
riscul mediului militar, determinand, deseori, modificarea preferintelor si a prioritatilor.
5. Bibliografie

1. http://www.rft.forter.ro/2008_3/01-trsf/01.htm

2. http://www.rft.forter.ro/50_teorie/505-inv/02.htm

3. http://conference.dresmara.ro/conferences/2007/17_Paun_Ilie.pdf

4. http://www.scrigroup.com/management/cominicare/Rationalitatea-eroarea-
incerti94839.php

S-ar putea să vă placă și