Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Geografie
Departamentul de Geografie Regională şi Mediu

BAZINE HIDROGRAFICE
ROMÂ NIA
(1)

Lect.dr. Iuliana Vijulie

http://1.bp.blogspot.com/_oMLFvWW829U/TSbl9awI5OI/AAAAAAAAAAU/8TotLGbvd64/s1600/Harta-Apele-Romania.jpg
1) Grupa râurilor nord-vestice

► Este alcă tuită din:

- Tisa (izvoare în Ucraina, în Carpaţii Pă duroşi; peste 60 km câ t formează

graniţa cu Ucraina; debit – cca. 150 m3/s);

- Vişeul - cel mai important afluent al Tisei; izvoră şte din M. Maramureş
(Pasul Prislop), traversează NE Depresiunii Maramureş, se varsă în Tisa);

- Iza (izvoră şte din M. Rodnei, stră bate Depresiunea Maramureş (aici
primeşte afluentul - Mara); se varsă în Tisa la Sighetu Marmaţiei);

- Turul (îşi adună apele din munţii Oaş-Igniş, apoi traversează

depresiunea Oaş, Câ mpia Someşului, pe teritoriul Ungariei se varsă în
Tisa;
2) Grupa râurilor vestice

- Someşul (un bazin de 15015 km²; lungime de 435 km din care 349 în Româ nia
unde are un debit de cca. 120 m³/s).

Este format din:

- Someşul Mare (izvoare în M. Rodnei şi M. Suhard, afluenţii principali Sălăuţa din

nord (izvoră şte din M. Ţ ibleş, pe care îi separă de M. Rodnei) şi Şieu cu Bistriţa (cu
afluentul Bâ rgă u) din sud-est – izvoare în M. Că limani);

- Someşul Mic (situat în nord-estul M. Apuseni, format în urma confluenţei dintre

Someşul Cald (izv. din M. Bihor) şi Someşul Rece (izv din Muntele Mare), se unesc
la Gilă u;

- Lacuri antropice de baraj: Fântânele, Tarniţa, Gilău;

- Ambele separă Câ mpia Transilvaniei de Podişul Someşan;

► Someşul după confluenţa de la Dej, stră bate Podişul Someşan, Dealurile de Vest
(taie în roci cristaline şi calcare defilee mici (ex. Jibou), Depresiunea Baia Mare şi
Câ mpia Someşului (aici sunt frecvente revă rsă rile (inundaţiile) → oraşul Satu
Mare).

► În Pod Someşan primeşte afl. Almaş (izv. din M. Meseş) şi Agrij (izv din M. Meseş);
- Crasna - izvoare în M. Meseş, drenează depresiunea Ş imleu (Ş imleul
Silvaniei), Dealurile Crasnei şi Câ mpia Someşului; se varsă în Tisa.

- Barcăul - izvoare în Munţii Plopiş, îşi dezvoltă bazinul în Dealurile

Crasnei şi în câ mpie unde este canalizat la fel ca şi pâ râ ul Ier; are în
Româ nia o lungime de 118 km; în câ mpie are un debit mediu de 1,65
m³/s).

- Crişul formează un sistem cu patru râ uri mari cu obâ rşii în M. Apuseni,

care stră bat unită ţi deluroase şi de câ mpie, se unesc câ te două şi în final
se varsă în Tisa (Barcă u, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb);
- Crişul Repede (izvoră şte în Depresiunea Huedin, dar stră bate munţii spre
vest creâ nd defileele de la Ciucea şi Vadu Crişului, Depresiunea Vad-
Borod unde sunt lacuri de baraj şi Câ mpia Crişurilor trecâ nd prin Oradea;
primeşte afluenţi din munţii Bihor (Iada), Dră ganul (Vlă deasa).

- Crişul Negru - izvoră şte din M. Bihor, stră bate Depresiunea Beiuş unde
primeşte o serie de afluenţi (ex. Crişul Pietros), ulterior trece prin dealuri
şi câ mpie spre Ungaria;

- Crişul Alb - izvoră şte din M. Bihor, stră bate depresiunile Brad, Hă lmagiu,
Gurahonţ, Zarand, apoi pâ nă la graniţă Câ mpia de Vest (Câ mpia
Crişurilor).
- Bazinul Mureşului:

- Mureşul are izvoare în M. Hă şmaş şi Depresiunea Gheorgheni (Giurgeu),

pe care o stră bate de sud la nord; realizează defileul Topliţa-Deda dintre
masivele vulcanice Că limani şi Gurghiu; traversează Depresiunea Colinară
a Transilvaniei (de la Deda la Alba Iulia separâ nd Câ mpia Transilvaniei de
Podişul Tâ rnavelor, se înscrie sub forma unui culoar pe la sud-est şi sud
de M. Apuseni şi nord de Munţii Poiana Ruscă şi Dealurile Lipovei.

► În ultima secţiune trece printre unită ţi de câ mpie la formarea că rora a

contribuit (prin aluviuni) în cuaternar (Ielenicz, 2006).
Afluenţii Mureşului:

► Gurghiu (izvoră şte din munţii Gurghiu).

► Niraj (izvoră şte din M. Gurghiu).

► Târnava este cel mai mare afluent cu izvoare în Carpaţii Orientali şi vă rsare
la vest de Blaj în culoarul depresionar Alba Iulia-Aiud; primeşte drept
afluent Secaşul (Pod. Secaşelor);

► Este formată din două râ uri:

► Târnava Mică (izvoare în M. Gurghiu; trece prin sectorul cu sâ mburi de sare

de la Sovata-Praid, apoi drenează Podişul Tâ rnavelor).

► Târnava Mare (izvoare din nordul M. Harghita, trece prin Depresiunea

Odorhei şi prin Pod. Tâ rnavelor; se uneşte cu Tâ rnava Mică la Blaj;

► Arieşul (format din Arieşul Mare şi Arieşul Mic cu izvoare în M. Bihor unite la
Câmpeni unde din sud ajunge şi Abrudul cu obâ rşia sub muntele
Detunatele; în aval de Câ mpeni separă Muntele Mare de Munţii Trască u,
intră în vestul Câ mpiei Transilvaniei; în culmile calcaroase din Munţii
Apuseni a tă iat chei (afluenţii Iara şi Hă şdate);
► Ampoiul - izvoare în M. Metaliferi, stră bate depresiunea Zlatna şi se
varsă în Mureş la Alba Iulia (în culoar);

► Sebeşul este format din pâ raie ce provin din munţii Cindrel, Ş ureanu,
Lotrului; afluent: Secaşul (izv din Pod. Secaşelor);

► Streiul – este format din Strei cu izvoare în M. Ş ureanu şi Râ ul Mare cu

obâ rşie în munţii Retezat şi Godeanu care se unesc în Depresiunea
Haţeg; în aval de care taie un defileu şi parcurge pâ nă la vă rsare
depresiunea Că lan;
3) Grupa de sud-vest

Principalele bazine sunt:

► Bega are izvoare în M. Poiana Ruscă , dar cea mai mare parte a bazinului
se află în câ mpie unde este canalizată şi folosită în trecut în aval de
Timişoara şi pentru transport naval; se varsă în Tisa;

► Timişul - are izvoare în M. Semenic; în aval de Caransebeş stră bate

Culoarul Timişului, Câ mpia Lugojului, Câ mpia Timişului unde primeşte ca
afluent Pogănişul; se varsă în Dună re în Serbia;
► Bârzava (izvoare în M. Semenic pe care îi separă de M. Aninei; stră bate
depresiunea Caraş-Iezeriş, apoi printr-un defileu M. Dognecei, Câ mpia
Gă taiei şi Câ mpia Timişului;

► Caraşul – izvoră şte din M. Aninei (sectoare de chei); Depresiunea Caraş-

Ezeriş, intră în câ mpie unde pe mai mulţi kilometri face graniţa cu Serbia-
Muntenegru;

► Nera – izvoră şte din M. Semenic, traversează Depresiunea Bozovici

(Almă jului) unde primeşte pe Miniş (izv din M. Semenic), separă printr-
un defileu munţii Aninei de Locvei ieşind în câ mpie unde realizează
graniţa cu Serbia- Muntenegru;

► Cerna – izv. de sub Vf. Oslea, se axează pe un culoar tectonic; drenează

afluenţi scurţi din munţii Mehedinţi, Godeanu, Cernei şi Almă j între care
Mehadia; o bună parte din cursul inferior reprezintă un golf al lacului
Porţile de Fier pe malurile că ruia se află oraşul Orşova; se varsă în
Dună re.
4. Grupa sudică

Râurile de la vest de Jiu

► sunt scurte desfă şurâ ndu-se în Podişul Mehedinţi (Bahna, Topolniţa, Coşuştea);
► Podişul Getic şi Câ mpia Olteniei (Blahniţa, Drincea, Desnăţui - cu Baboia);

► Jiul are izvoarele în munţii Retezat (Jiul de Vest – Jiul Româ nesc) şi Ş ureanu (Jiul
de Est – Jiul Transilvan);

► Jiul propriu-zis se formează la Livezeni-Iscroni, ulterior intră în zona de defileu

(Defileul Jiului de la Livezeni-Bumbeşti);

► Subcarpaţii Gorjului (Depresiunea Tg. Jiu – piaţă de adunare a apelor – Lacul

Ciauru); aici primeşte o serie de afluenţi cu obâ rşia în munţii Vâ lcan (Motru,
Tismana, Bistriţa, Jaleş, Şuşiţa) şi Parâ ng (Gilort cu afluentul să u râ ul Galben);
► în bara calcaroasă a munţilor aceşti afluenţi şi-au tă iat chei (ex. Cheile
Galbenului);

► traversează Subcarpaţii Gorjului ală turi de cei mai mari afluenţi ai să i, câ t şi

Podişul Getic, la Filiaşi primeşte Motrul şi Gilortul.
► din Subcarpaţii Gorjului izvoră şte Amaradia pe care o primeşte în cadrul depres.
Tg. Jiu;
► Traversează Câ mpia Oltenie; se varsă în Dună re la Bechet.
► În Câ mpia Romanaţi ală turi de Jiu se află un curs paralel – Jieţul.
Oltul
► este unul din cele mai importante sisteme hidrografice din Româ nia.
► traversează cele mai multe unită ţi geografice din Româ nia;

► Izvoră şte din M. Hă şmaşu Mare, traversează depresiunea Ciuc; defileul de

la Tuşnad (în roci eruptive);
► Pă trunde în depresiunea Braşov - aici primeşte o serie de afluenţi (ex.
Râ ul Negru, Timiş, Turcu);
► Apoi în culoarul Mă ieruş şi Depresiunea Baraolt unde primeşte Vâ rghişul
şi Baraoltul (cu izvoare în M. Harghitei); defileul de la Racoş (M. Perşani);
în Depresiunea Transilvaniei primeşte Homorodul (Homorodul Mare şi
Homorodul Mic);
► în Depresiunea Fă gă raş primeşte râ urile care coboară din Munţii Fă gă raş
(Făgărăşel, Sâmbăta, Viştea, Ucea, Arpaş, Cârţişoara);
► Înainte de intrarea în defileu primeşte Cibinul (izv. din Câ ndrel) unit cu
Sadu (izv. din M. Lotrului) şi Hâ rtibaciu (izv din Podişul Hâ rtibaciului); în
defileul Turnu Roşu-Cozia principalul afluent este Lotrul (unit cu Latoriţa
– izv din Parâ ng);
► afluenţii principali din cursul inferior au obâ rşia în Munţii Că pă ţâ nii şi
Fă gă raş, stră bat Subcarpaţii Vâ lcei, Podişurile Cotmeana şi Olteţ (ex.
Topolog, Olteţ – cu Cerna Olteţului);
► Formează limita dintre Câ mpia Romanaţi şi Câ mpia Boianului, se varsă în
Dună re lâ ngă Turnu-Mă gurele. În reg de câ mpie prezintă un curs paralel
– Sîiul.
Izvoarele Latoriţei
Transalpina
► Bazinele hidrografice situate între Olt şi Argeş:

► Că lmă ţuiul de Teleorman - izvoră şte din Câ mpia Boianului de la o

altitudine de 158 m; şi se varsă în Dună re după ce drenează Lacul
Suhaia (afluent Că lmă ţuiul Sec);

► Vedea – izvoră şte din Platforma Cotmeana (Piemontul Getic) de la

435 m, se varsă în Dună re pe teritoriul comunei Pietroşani;

► Teleormanul - izvoră şte din Platforma Cotmeana (Piemontul Getic)

de la 339 m; se varsă în râ ul Vedea;

► Alţi afluenţi ai Vedei: Cotmeana, Burdea, Râ ul Câ inelui etc.

► Argeşul – izvoră şte din circurile glaciare din M. Fă gă raş (râ urile Buda şi
Capra), traversează depresiunea Loviştea, separă munţii Ghiţu de Frunţi,
stră bate Muscelele Argeşului şi Podişul Getic apoi diferite subunită ţi ale
Câ mpiei Româ ne (Piteşti, Titu, Vlă sia). În Câ mpia Româ nă primeşte:
Câ lniştea, Sabarul şi Dâ mboviţa.

Principalii afluenţii sunt:

► Vâlsanul - stră bate Munţii Fă gă raş, Muscelele Argeşului (Depresiunea
Bră det);

► Râul Doamnei - izvoare în mai multe circuri glaciare; primeşte apele

Râului Târgului ce izvoră şte din M. Pă puşa (afluenţi râ ul - Bratia cu
izvoare în M. Iezer şi Argeşelul);

► Dâmboviţa - izvoare în munţii Fă gă raş şi Pă puşa; stră bate în munţi mai

multe sectoare de chei; în câ mpie primeşte ca afluent pe Colentina
transformată în raza oraşului Bucureşti într-o salbă de lacuri;

► În câ mpie există sistemul Câlniştea (afl. Glavacioc, Neajlov cu

Dâmbovnic).
► Ialomiţa îşi are obâ rşia în M. Bucegi într-un complex glaciar (Valea
Doamnelor, Obâ rşia Ialomiţei, Valea Ş ugă rilor), realizează în aceştia mai
multe sectoare de chei (Cheile Peştera, Urşilor, Cheile Tă tarului, Ză noagei,
Orzei), traversează de la nord la sud Subcarpaţii unde primeşte mai multe
râ uri cu debit redus; în câ mpie pe de-o parte îşi schimbă direcţia (de la
vest la est) iar pe de alta adună apele mai multor râ uri principale precum:

► Cricovul Dulce - cea mai mare parte din bazin în dealuri, cursul inferior în
câ mpie.

► Prahova, cu izvor la Predeal, primeşte afluenţi din Munţii Bucegi, Baiu şi

Subcarpaţi (Izvorul Cerbului, Azuga şi Doftana), stră bate câ mpia pe care a
construit-o, la marginea că reia adună apele Teleajenului (obâ rşie în
Munţii Ciucaş, afluenţi Telejenel în munte, Vărbilău în dealuri) şi
Cricovului Sărat (râ u cu bazin în dealuri şi câ mpie).
5) Grupa hidrografică estică

► Suceava are obâ rşia în Obcina Mestecă niş; traversează de la vest la est
toate obcinele şi apoi de la nord-vest că tre sud-est Podişul Sucevei; are ca
afluenţi Brodina, Putna şi Suceviţa;

► Moldova izvoră şte din Obcina Mestecă niş, traversează mai multe unită ţi
montane (sectoare de depresiuni şi defilee mici între Obcina Feredeu şi
munţii Giumală u-Rară u-Stâ nişoarei) şi se află la contactul dintre Podişul
Sucevei şi Subcarpaţii Moldovei; are ca afluenţi principali în munte pe
Putna, Sadova, Moldoviţa, Humor şi Suha iar în dealuri pe Neamţ;

► Bistriţa izvoră şte din nord-estul M. Rodnei, separă sub numele de Bistriţa
Aurie, Munţii Suhard de Obcina Mestecă niş pâ nă la intrarea în
Depresiunea Dornelor (aici primeşte ca afluenţi pe Dorna şi Neagra
Şarului cu obâ rşii în M. Că limani) pentru ca în aval de aceasta să treacă
mai întâ i printre munţii Bistriţei, Ceahlă u-Tarcă u în sud şi Giumală u-
Rară u-Stâ nişoarei în nord şi apoi Subcarpaţii Moldovei;

► afluenţii principali în munte sunt Neagra, Bistricioara, Bicazul, Tarcăul,

iar în dealuri Cracăul (debit mediu 1,3 m3/s);
► Trotuşul izvoră şte din nord-vestul M. Ciuc separâ nd-ui pe aceştia şi M.
Nemira de masivele Hă şmaş, Tarcă u, Goşmanu, Berzunţ; în cursul inferior
trece mai întâ i prin depresiunea Caşin-Oneşti desfă şurată la contactul
dintre Subcarpaţii Moldovei şi cei de Curbură dincolo de care realizează
un culoar larg intercolinar; are ca afluenţi Asăul, Oituzul, Uzul, Caşinul,
Tazlăul;

► Putna este colectorul principal al apelor din munţii şi Subcarpaţii

Vrancei; izvoră şte din nordul vâ rfului Lă că uţi, traversează de la vest la est
munţii şi dealurile (la Valea Să rii primeşte pe Ză bala unită cu Nă ruja)
pentru ca bazinul inferior să fie în câ mpie unde are ca afluenţi pe Milcov şi
Râmna (obâ rşii în Subcarpaţii Vrancei);

► Râmnicu Sărat deşi îşi are izvoarele în sudul Munţilor Vrancei cea mai
mare parte a bazinului se află în dealurile subcarpatice şi în câ mpie;

► Buzăul este cel mai însemnat afluent sudic; izvoră şte din nordul Munţilor
Ciucaş, realizează un cot larg la localitatea Întorsura Buză ului, separă
munţii Siriu de Podul Calului, traversează Subcarpaţii Buză ului unde îşi
schimbă de mai multe ori direcţia iar în aval de oraşul Buză u se
orientează că tre Siret spre nord-est; are mai mulţi afluenţi importanţi –
Bâsca Rosilei (formată din Bâsca Mare şi Bâsca Mică) în munţi, Bâsca
Chiojdului, Bălăneasa, Sărăţel, Nişcov, Slănic şi Câlnău în Subcarpaţi.
► Bârladul este cel mai mare afluent al Siretului - se desfă şoară în Podişul
Moldovei pe stâ nga acestuia; izvoarele sunt din vestul Podişului Central
Moldovenesc iar pâ nă la vă rsare separă Colinele Tutovei (vest) de
Dealurile Fă lciului şi Podişul Covurlui (în est); în sud stră bate un mic
sector din Câ mpia Tecuci; are numeroşi afluenţi care au debite mici şi o
scurgere în care intervalul lung cu ape mici este întrerupt de viituri
scurte;
► Afluenţi: Crasna, Vaslui, Racova, Tutova, Zeletin, Berheci;

► Siretul – cu izvoare în Carpaţi – pe teritoriul Ucrainei;

► Prutul este un râ u cu obâ rşii în Carpaţi (Ucraina), reprezintă graniţa în E

a ţă rii (graniţa cu Republica Moldova);
► Afluenţi: Volovă ţ, Başeu, Jijia (cu Sitna, Miletin, Jijioara, Bahlui cu Bahlueţ,
Elan, Covurlui);
6. Grupa hidrografică est-dobrogeană (pontică)

► Include mai multe pâraie care ajung în lacuri de tip liman:

► Teliţa (izv. din Culmea Niculiţel), Taiţa (izv. din M. Mă cin) se varsă în lacul
Babadag;

► Slava – izv. din Pod. Babadag – se varsă în lacul Goloviţa;

► Casimcea - izv. Pod. Casimcei - se varsă în lacul Taşaul;

► Pâraiele din vestul Podişului Dobrogei sunt secate în cea mai mare parte a
anului.

► Un fenomen distinct care poartă numele de „sel” se produce la marile averse şi

constă într-o creştere rapidă a debitului care conduce la un val de apă ce exercită
o puternică spă lare nu numai în albie ci şi pe versanţi producâ nd distrugeri
materiale şi uneori pierderi de vieţi (Ielenicz, 2006).

► Cele mai lungi sunt în Dobrogea de sud-vest, unele avâ nd obâ rşia în Bulgaria;
multe se varsă în lacuri de tip liman (Canaraua Fetii în Oltina, Ceair în Bugeac);
► pe Carasu a fost amenajat o bună parte din canalul Dună re-Marea Neagră;

► în nord sunt Topologul, Jijila şi Luncaviţa.

Bibliografie
► Ielenicz M., 2005, Geografia fizică a României, Ministerul Educaţiei şi
Cercetă rii, Proiectul pentru învă ţă mâ ntul rural, ISBN 973-0-04221-7.
► Ielenicz M., 2007, Româ nia. Geografie fizică . Climă , ape, vegetaţie, soluri,
mediu, vol. 2, Editura Universitară , Bucureşti, ISBN 973-7787-47-1.
► Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R., 2006, Geografia fizică a
Româ niei. Climă , ape, vegetaţie, soluri, Editura Universitară , ISBN 973-
749-065-7.
► Tufescu V., Popescu Ş., Ene N., Voinea Ş., 1980, Harta Fizică a R.S.
Româ nia, scara 1:400.000, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti.