Ţesutul nervos

Neuroni
Celule de susţinere
 Organizare generală a
sistemului nervos
 Componente
 Sistemul nervos central
 Sistemul nervos periferic
 Sistemul nervos autonom
(vegetativ)
 Funcţii majore
 Răspuns rapid la stimuli
 Reglează funcţiile
organelor interne
 Ţesutul nervos
 Neuroni
 Celule de susţinere
 Componente celulare
 Neuronii
 Unităţile morfofuncţionale ale ţesutului

nervos
 Recepţionează stimuli

 Formează şi conduc impulsul nervos

 Transmit impulsul prin sinapse

 Celulele de susţinere
 Celule gliale sau nevroglii în SNC

 Celule Schwann şi satelite în SNP şi SNV

 Suport fizic şi izolare electrică pentru

neuroni
 Asigură schimburile metabolice

 Nu generează, nu conduc, ci doar

modulează impulsul nervos

Neuroni şi celule gliale, coloraţia Kluver-Barrera
 Neuropil: între corpii
celulari ai neuronilor şi
celulelor de susţinere
Proprietăţi neuronale

 Sensibilizarea: capacitatea de a
răspunde la stimuli care obişnuit
sunt neutri
 Habituţia: capacitatea de a
ignora stimuli repetaţi (formă de
depresie sinaptică)
 Plasticitatea neuronală:
schimbarea tipului de mediator
sintetizat
 Metode de identificare
 Morfologice: HE, tricromă
 Nucleu veziculos, talia şi forma neuronilor
 Nu dau informaţii despre organite şi prelungiri
 Histochimice:
 Impregnări argentice (Ramon y Cajal, şcoala spaniolă de

histologie)
 IA Golgi: silueta neuronilor şi prelungirile

 IA Aoyama: complex Golgi (negru)

 IA Ramon y Cajal: neurofibrile (negre)

 Hortega: microglii

 Albastru de toluidină: corpii Nissl

 Tetraoxid de osmiu: mielina

 Imunohistochimice:
 Enolaza neuronal specifică (pericarion şi prelungiri)

 Proteina asociată neurofilamentelor

 Sinaptofizina

 Tubulina beta II
 Celula nervoasă – neuronul
Unităţile structural funcţionale ale ţesutului nervos
 Neuronii
 Specia umană: 10-100 miliarde neuroni
 Clasificarea funcţională
 Senzoriali: transmit impulsul de la receptori la SNC
 Motori: transmit impulsul de la SNC la organe
efectoare
 Interneuroni: interpuşi între senzoriali şi motori -
reţea comunicantă (99,9% din neuronii
organismului)
 Clasificarea morfologică
 după numărul de poli din care se formează prelungiri
 Multipolari

 Bipolari

 Unipolari

Neuroni amacrini-fără axon, retină Neuron motor

 Tipuri de neuroni
 Multipolari
 Un axon, mai multe dendrite

 Dendritele şi corpul celular: componenta

receptoare
 Axonul: componenta conductoare

 Neuronii motori şi interneuronii

 Bipolari
 Un axon, o dendrită

 Retină, ganglionul nervului cranian VIII,

mucoasa olfactivă
 Unipolari
 O singură prelungire, axonul

 Ramură periferică şi centrală

 Senzoriali

 Ganglionii n. cranieni şi spinali

Tipuri de neuroni
Neuroni multipolari Neuroni unipolari

Neuroni bipolari, retină

 Dimensiunile şi forma
 Dimensiuni
 Cele mai mari şi cele mai mici celule
ale organismului
 Cele mai mari: marii neuroni motori
din scoarţa cerebrală (peste 100 μ)
 Cele mai mici: neuronii granulari din
cerebel (5 μ)
 Forma
 Stelată: neuroni multipolari
 Piramidală: marii neuroni motori
 Piriformi: neuronii Purkinje
 Globuloasă: neuronii unipolari
 Mici, 5 µ

Formă şi
dimensiune

Mari,, 100
µ
 Neuroni
Componente
structurale

Corpul neuronului
(PERICARION)
Dendrite
Axon
Corpul celular (pericarionul)
 conţine: nucleu şi organite care menţin viabilitatea celulei
 centrul trofic al celulei
 caracteristicile unei celule secretoare de proteine
 Corpul celular al neuronului

 Nucleu central, rotund, eucromatic (“veziculos”), cu

nucleol proeminent
 Organite specifice: Corpii Nissl
 Agregate de reticul endoplasmic rugos

 Se colorează cu reactivi tiazidici

 Microscopie electronică

 Prezenţi în dendrite; absenţi în axoni

 Organite nespecifice: complex Golgi, mitocondrii,

ribozomi liberi, lizozomi
 Incluziuni: glicogen, lipide, pigment (roşu, lipofuscină)
 Citoschelet:
 Neurotubuli
 Neurofilamentele agregă şi formează neurofibrilele;

lipsesc in neuronii granulari din cerebel

Albastru de toluinină
 Microscopie electronică
Cisterne paralele de reticul
endoplasmic rugos
(corpii Nissl din MO)

N
Organitele nespecifice şi elementele de citoschelet ale corpului neuronal
Neurofibrile
 Dendritele
 Prelungiri neuronale care primesc stimuli
 Diametru gros la origine
 Ramificate şi nemielinizate
 Ramificaţiile cresc suprafaţa de contact
 Conţin corpi Nissl, ribozomi, elemente
golgiene, neurofilamente şi neurotubuli
 Realizează sinapse cu mai mulţi neuroni
 E.g. Un neuron Purkinje din cerebel:
10.000 de dendrite, peste 200.000 sinapse
Ramificaţia dendritică
a neuronului Purkinje
 Axonul
 Conduce impulsul la alt neuron sau celulă
efectoare
 Fiecare neuron: un singur axon
 Lungimea axonului
 Lung, peste 1 m la neuronii din nucleii

motori (neuroni Golgi tip I)

 Scurt, la interneuroni (Golgi tip II)

 Membrana- axolemă; citoplasma-

axoplasmă
 Con de emergenţă: lipsit de organite
 Segment iniţial: între con şi porţiunea
mielinizată, generează potenţial de acţiune
 Segment de conducere: mielinizat
 Porţiune efectoare: terminală, cu
ramificaţii şi butoni terminali
Buton terminal
 Sinapsa
 Structură specializată în transmiterea impulsului
nervos de la un neuron la altul sau la o celulă
efectoare
 MO:
 nu sunt evidente la coloraţii uzuale

 evidenţiate cu impregnare argentică Golgi: corpi

ovali pe suprafaţa neuronilor receptori

 Componente:
 Presinaptică: buton terminal; vezicule sinaptice,

delimitate de membrană, conţin şi eliberează

neuromediatori
 Fanta sinaptică: separă componenta presinaptică

de cea postsinaptică; traversat de

neuromediatori
 Postsinaptică: membrana următorului neuron, cu

receptori pentru neuromediator

 Tipuri de sinapse După mecanismul de conducere a
impulsului nervos:
Criteriu morfologic:
 Electrice
 Axodendritice
 Chimice: prin eliberare de
neuromediatori în fanta sinaptică
 între axoni şi dendrite  Excitatorii: transmiterea
 Axosomatice impulsului nervos prin eliberare
 între axoni şi corpul celular de acetilcolină, glutamină,
 Dendrodendritice serotonină
 între dendritele diferiţilor  Inhibitorii: prin eliberare de
neuroni GABA, glicină
 Axoaxonice
 între axonii diferitilor
neuroni
Organizarea schematică a sinapsei
Celulele gliale
 Generalităţi
 De 10 ori mai numeroase decît neuronii
 Nu generează potenţial de acţiune şi nu participă
la realizarea sunapsei
 Pot endocita şi inactiva unii neuromediatori (GABA,
acetilcolina)
 Metode de evidenţiere:
 Preparate colorate cu metode uzuale: se observă doar
nucleii
 Histochimic: impregnări argentice Cajal şi Hortega
 Imunohistochimic: proteina glială fibrilară acidă (GFAP,
markerul generic al celulelor gliale; excepţie microglia)
GFAP
 Astrocitele
 Cele mai mari, prezente în substanţa cenuşie şi albă
 Formează o reţea în SNC
 Astrocite protoplasmatice:
 Localizate în substanţa cenuşie
 Prelungiri citoplasmatice ramificate, interpuse între
vasele sanguine şi neuroni: element al barierei
hemato-encefalice
 Porţiunea terminală a ramificaţiilor aplicate pe peretele
vascular:dilatată – pedicele
 Astrocitele fibroase:
 Localizate în substanţa albă
 Au mai puţine prelungiri
 Astrocitul Bergmann: în cerebel între neuronii
Purkinje
 Astrocitele pilocitice:
GFAP
 Localizate în spaţiul subependimar
 Numeroase în condiţii patologice
 Astrocite

Protoplasmatice Fibroase
 Astrocite: 1 – schemă (relaţia cu vasul capilar sanguin),
2 – impregnare argentică, 3 - GFAP

1 2 3
 Oligodendrocitele
 75% dintre celulele gliale
 Sinteză de mielină în SNC
 Celule mici, cu prelungiri Oligodendrocite, impregnare
puţine (“butonate”) Gomori
 Un oligodendrocit: mielina
pentru mai mulţi axoni
 Nucleul: situat la distanţă
de axonul pe care îl
mielinizează
 Oligodendrocite
Impregnare Cajal
Reprezentarea schematică şi ultrastructurală a relaţiei
dintre oligodendrocit şi axoni
 Microglia
 Cea mai mică dintre glii
 Rare la normal
 Numeroase în leziunile SNC
(traumatisme, infarct cerebral,
tumori, infecţii)
 Aparţine sistemului mononuclear-
macrofagic, origine în măduva
hematogenă
 Citoplasmă: lizozomi, incluziuni,
vezicule
 Tipuri: amoeboidală (în leziuni
cerebrale), ramificată (de repaus)
 Celulele ependimo-ventriculare

 Delimitează cavităţile SNC şi

canalul spinal
 Celule epiteliale diferenţiate
secretor
 Microvili la polul apical
 Forma:
 Cuboidale la ventriculi
 Columnare la canal spinal
 Formează plexurile coroide
împreună cu extensii ale piei
mater
 Celulele
ependimare
 Formă columnară
 Joncţiuni strânse
 Nucleu ovalar în 1/3 bazală
 Fără lamină bazală
 Apical: microvili
 Bazal: invaginări interdigitate
cu prelungirile astrocitelor
 Rol: absorbţia LCR
 Plexurile coroide
 Expansiuni ale ţesutului conjunctiv
care formează piamater, acoperite
de celule ependimare
 Ventriculi laterali, unghi ponto-
cerebelos
 Specializate în secreţia LCR
 Celulele de susţinere din SNP
Celulele Schwann - Celulele satelite
 Celula Schwann
 Theodore von Schwann (1839) Ax
S
 Derivă din celulele crestelor
neurale
 Migrează împreună cu axonii în
F M
timpul dezvoltării nervului
NR
periferic
 Prezentă în fibre nervoase
mielinizate şi nemielinizate
 Exprimă proteina S100
 Particularităţi structurale
 Compartimente:
 teaca de mielină

 citoplasmă perinucleară

 Nucleul aplatizat
 Mitocondrii, poliribozomi, complex
Golgi, REr
 Citoschelet: vimentină
 Înconjurată de lamina bazală (externă):
fibre de reticulină
 Îmbătrînire: pigment lipofuscinic
perinuclear
 Relaţia celulă Schwann - axon
 Mai multe celule Schwann formează mielina pentru segmentul conductor al
unui singur axon în fibrele nervoase mielinice
 Celulele Schwann: dispuse pe un singur rînd, succesiv
 Limita dintre două celule Schwann consecutive: nod Ranvier
 Între două noduri Ranvier consecutive: segment internodal
 Lungimea segmentului internodal: viteza de conducere a impulsului nervos
 Celulele satelite
 Celule de susţinere de la nivelul
ganglionilor nervoşi
 Similare celulelor Schwann, dar nu
produc mielină
 Dispuse pe un singur strat
(continuu) în jurul neuronilor
unipolari
 Strat discontinuu în jurul neuronilor
multipolari din ganglionii autonomi
 Cuboidale sau aplatizate
 Organele nervoase

SNC

SNP
 Organizarea SNC
 Componente: creier, bulb, cerebel, măduvă
 Substanţă cenuşie:
 periferic în creier şi cerebel (cortex)
 central în măduva spinării
 Substanţă albă:
 central în creier şi cerebel
 periferic în măduva spinării
 Nuclei nervoşi:

 concentrări de neuroni din diferite zone anatomice ale SNC

 neuronii aceluiaşi nucleu nervos îndeplinesc aceeaşi/aceleaşi
funcţii
 SISTEMUL NERVOS
CENTRAL
Creier
Cerebel
Măduva spinării

Plan general de organizare

Organe pline
Capsulă
Substanţă cenuşie
Substanţă albă
 Organizarea SNC
 Substanţă cenuşie:
 periferic în creier şi cerebel
(cortex)
 central în măduva spinării
 Substanţă albă:
 central în creier şi cerebel
 periferic în măduva spinării
 Nuclei nervoşi:
 concentrări de neuroni din diferite
zone anatomice ale SNC
 neuronii aceluiaşi nucleu nervos
îndeplinesc aceeaşi/aceleaşi funcţii
 Substanţa
cenuşie
 corpul neuronilor
 dendrite
 segmentul iniţial al
axonilor neuronilor
motori
 toate componentele
inerneuronilor
 astrocite
 vase sanguine
Substanţa albă: prelungiri nervoase, nuclei de glii
 Substanţa albă


 segmentul de
conducere, mielinizat
al axonilor neuronilor
motori

 oligodendroglii

 vase capilare
ÎNVELIŞURILE conjunctive ale SNC
MeningeLE
 Duramater:
 ţesut conjunctiv fibros, extern se

continuă cu periostul
 contine sinusuri venoase

 intern: prelungiri spre arahnoidă

 Arahnoida:
 ţesut conjunctiv lax acoperit de

epiteliu simplu scuamos

 trabecule spre piamater

 spaţiul dintre trabeculi:

subarahnoidian, conţine l.c.r.

 Piamater:
- ţesut conjunctiv lax
- în contact cu substanţa nervoasă
Meningele
Creierul
 Piamater
 Substanţă cenuşie situată periferic
(cortexul cerebral)
 Substanţă albă situată central:
nucleii cerebrali (grupuri de
substanţă cenuşie)
 Componentele cortexului cerebral:
 Corpul celular al marilor

neuroni piramidali
 Neuroni piramidali mici,

mijlocii şi stelaţi
 Celule gliale şi capilare

sanguine
 Organizare arhitecturală
 Laminară: neuroni dispuşi pe şase
straturi
 Modulară: coloane verticale de
neuroni care aparţin celor şase
straturi
 Creierul uman: 4 milioane de module
(elaborarea unui număr infinit de
scheme temporo-spaţiale)
 Organizarea laminară
 I – molecular (plexiform): neuroni rari, mici (neuroni orizontali Cajal),
fibre amielinice paralele cu suprafaţa

 II – granular extern: neuroni piramidali mici şi stelaţi

 III – piramidal extern: neuroni piramidali de dimensiuni mijlocii

 IV – granular intern: numeroşi neuroni stelaţi de dimensiuni mici

 V – piramidal intern: marii neuroni motori piramidali – celule Betz

 VI – polimorf: neuroni mari de diferite forme (fusiformi, neuroni

piramidali modificaţi, celulele Martinoti-neuroni mici, multipolari)
 Interneuroni: în toate straturile, rol excitator şi inhibitor
 Straturile scoarţei
cerebrale

Nu există delimitare netă între cele 6 straturi

ale cortexului cerebral
granular

molecular
Stratul marilor neuroni motori piramidali
Stratul polimorf
 Neuronii piramidali
 Dimensiuni:
 30-50µm în neuronii piramidali mici
 peste 100 µm în neuronii piramidali mari
 Corpul celular:
 formă piramidală
 conţine nucleul mare veziculos cu nucleol
proeminent
 Vârful neuronilor piramidali orientat spre
suprafaţă; este locul de origine al unei
dendrite groase care se îndreaptă spre
piamater
 Din unghiurile bazale ale neuronilor piramidali
se desprind dendrite care se ramifică lateral în
neuropilul vecin
 Axonul emerge din baza pericarionului
străbate stratul polimorf şi pătrunde în
substanţa albă
 1

Dendrită principală (1), laterale (2) Neuron polimorf, axon retrograd

 Bariera hemato-encefalica

 Celule endoteliale
 Joncţiuni strînse
 Suprapuneri
 Vezicule puţine sau absente
 Membrana bazală a endoteliului
 Expansiunile dilatate ale
astrocitelor
 Cea mai selectivă barieră a
organismului
 Lipseşte la neurohipofiză,
substanţa neagră şi locus
ceruleus
 Cerebelul
 Piamater
 Substanţă albă central, conţine nucleii
cerebeloşi
 Nucleii cerebeloşi primesc
colaterale de la fibrele aferente şi
eferente
 Substanţă cenuşie periferic, organizată
în trei straturi
o Molecular: extern
o Mijlociu: corpul neronilor
Purkinje
o Granular: intern

Delimitare netă
 molecular

granular

G
SA Pkj
D

B
Pia

VS
 Componentele straturilor
Molecular cerebelului
 Dendritele neuronilor Purkinje
 Fibrele agăţătoare şi muşchioase
 Axonii ramificaţi în T ai neuronilor granulari
 Prelungirile gliilor Bergmann
 Astrocite protoplasmatice
 Celule stelate (porţiunea superficială), neuroni în
coşuleţ (1/3 internă)
Stratul neuronilor Purkinje
 Corpul neuronilor Purkinje
 Neuroni de asociaţie
 Celule gliale (corpul gliilor Bergmann)
Granular
 Corpul neuronilor granulari
 Dendritele neuronilor granulari
 Segmentul iniţial al axonilor neuronilor Purkinje
 Neuronii Golgi (interneuroni) adiacent corpilor
neuronilor Purkinje
 Celulele Lugano (neuroni fusiformi, dendrite
orizontale)
 Neuronii Purkinje
 Dendrite bogat ramificate în stratul molecular
 Ramificaţia dendritică: în acelaşi plan
 Planurile dendritice ale celulelor vecine: paralele
între ele
 Aproximativ 60.000 sinapse la nivelul spinilor
dendritici
 Corpul celular:
 corpul celular are aspect piriform
 conţine nucleul mare veziculos cu nucleol
proeminent
 corpii Nissl
 pe un singur rînd (stratul mijlociu)
 Axonul
 Segment iniţial în stratul granular
 Segmentul de conducere în substanţa albă
 Neuronii granulari
 Formează stratul intern al scoarţei
cerebelului
 Cele mai mici celule din organism
 Nu au neurofibrile
 Dendritele: fac sinapse cu
terminaţia fibrelor muşchioase
 Axonul: direcţionat retrograd în
stratul molecular, unde se ramifică
în “T” şi face sinapsă cu dendritele
neuronilor Purkinje (efect inhibitor)
 Fibrele
 Agăţătoare:
 fiecare fibră destinată unui neuron Purkinje, cu care formează
sute de sinapse
 efectul excitator este puternic, localizat, de scurtă durată
 Muşchioase:
 o fibră face cîte o sinapsă cu mai multe celule Purkinje
 efectul excitator este difuz, de lungă durată, de mare
complexitate
 se termină în str. granular; fac sinapsă cu dendritele neuronilor
granulari
 Eferente:
 axonii neuronilor Purkinje, colaterale la nucleii cerebeloşi
 MAduva spinArii
 Substanţă albă: periferic
 Substanţă cenuşie: central (“H”,
fluture)
 În centru: canalul spinal, delimitat de
celule ependimare
 Coarne anterioare: neuroni motori,
stelati
 Coarne posterioare: neuroni senzitivi
 Coarne intermedio-laterale:
interneuroni
Neuroni, cornul anterior, adult
Limita substanţă albă - cenuşie
 Sistemul nervos periferic

 Ganglioni nervoşi
 Ataşaţi nervilor spinali
 Ataşaţi nervilor cranieni
 Fibre nervoase
 Terminaţii nervoase libere
 Receptori
 Sistemul nervos autonom
 Plexuri nervoase
 Ganglioni nervoşi autonomi
 Ganglionii nervoSi
 Ataşaţi nervilor spinali
 Ataşaţi nervilor cranieni
 Structură histologică:organe pline
 Capsulă conjunctivă: ţesut

comjunctiv dens
 Zonă periferică:

 Corpul neuronilor unipolari

înconjurat de celule satelite

 Zonă centrală (axială):

 Axonii neuronilor unipolari

 Neuronul unipolar
 Corpul neuronilor unipolari:
 Formă: globuloasă

 Înconjurat de celule satelite

aplatizate; dispuse în strat

continuu
 Axonii neuronilor unipolari
 La distanţă de corpul celular:

ramificarea prelungirii
 Ramura periferică: rol de

dendrită
 Ramura centrală: rol de axon
Ganglion nervos spinal, coloraţia HE

Porţiune centrală

Porţiune periferică
 Fibra nervoasă

 Axon (neurit)
 Teacă de mielină (+/-)
 Celule Schwann
 Lamina externa
 Nervul periferic
 Histologic: format din mai multe fibre
nervoase unite prin ţesut conjunctiv
 Componentă nervoasă:
 Fibre nervoase mielinice şi
amielinice
 Componenta conjunctivă:
 Endonerv
 Perinerv
 Epinerv
 Nervul periferic
Criterii de recunoaştere
 secţiune longitudinală:
 apare ca o structură bine delimitată, cu
aspect fibrilar; central se găseşte
prelungirea axonală (neuritul) acidofil,
înconjurat de un spaţiu cromofob,
mielina, iar la periferie nucleii celulelor
Schwann intens bazofili
 secţiune transversală:
 are aspect punctiform acidofil, înconjurat
de un halou cromofob, mielina, iar la
periferie nucleii celulelor Schwann intens
bazofili
Nerv periferic
Teaca de mielină, secţiune
transversală,
Coloraţia cu acid osmic
 Învelişurile conjunctive ale nervului
periferic

 Endonerv:
 ţesut conjunctiv subţire de tip lax
 asociat fibrelor nervoase individuale
 precursorii colagenului sunt sintetizaţi în mare
parte de celulele Schwann
 slab vascularizat
 Perinerv:
 înconjoară fascicule nervoase, ţesut conjunctiv
de tip lamelar, celularitate de tip miofibroblastic;
rol de barieră semipermeabilă
 Epinerv:
 ţesut conjunctiv dens (cu sau fără adipocite)
 înconjură toate fasciculele unui nerv periferic
 conţine vasele sanguine mari ale nervului,
limfatice
 fibre elastice
 Tipuri de fibre nervoase
 Viteza de transmisie: direct proporţională cu
grosimea tecii de mielină şi lungimea
segmentelor internodale
 Tip A:
 teacă de mielină groasă

 segmente internodale lungi

 viteza: 15-120 m/s

 Tip B:
 teacă de mielină subţire

 segmente internodale scurte

 3-14 m/s
 Tip C:
 fără teacă de mielină

 0.5-2 m/s
 Receptorii
 Structuri specializate în recepţionarea stimulilor
 Localizare: limita distală a prelungirii periferice a neuronilor senzitivi
 Tipuri
 Exteroceptori: reacţionează la stimuli din mediul extern (sunet,

lumină, temperatură, tactili)

 Interoceptori: reacţionează la stimuli din mediul intern (stare de

plenitudine a organelor cavitare)

 Proprioceptori: postura, tonus muscular (fusul neuromuscular),

gradarea mişcărilor
 Cel mai simplu receptor: terminaţia nervoasă liberă
 Terminaţii încapsulate: Vater-Pacini, Meissner, Ruffini, Krause
Terminaţii nervoase libere
cutanate identificate cu
anti-proteină asociată
neurofilamentelor
 Corpusculi Meissner
Impregnare argentică
Preparat: piele de pe talpă
Presiune joasă

M Ep

Terminaţii nervoase nemielinizate

Palme, plante, vîrful buzelor, degete
M
 Corpuscul Vater-Pacini
Central: axon
Presiune Ţesut
înaltăconjunctiv lamelar
Piele, vezică urinară,
organe genitale externe

Vater-Pacini
Presiune inalta
 Sistemul nervos autonom
 Asigură homeostazia
organelor interne
 Diviziuni: simpatic,
parasimpatic
 Conţine:
 neuroni preganglionari
 neuroni postganglionari
 fibre nervoase pre- şi
postganglionare
 ganlionii nervoşi autonomi
 GANGLIONII NERVOSI AI SNV

• nu au capsulă proprie
• neuroni multipolari
• puţine celule satelite
• fibre nervoase amielinice
• Localizare:
• Submucoasa şi musculara organelor
tubulare şi cavitare ale organismului
(digestiv, vezica urinară)
• Limbă