Civilizatia franceza

IDDEA FRANCEZA DE CIVILIZATIE

 Franta inseamna inspiratie, amintire si constiinta a apartenentei la o cultura si

civilizatie.
 Educatia
 În Franța, educația este obligatorie de la șase la șaisprezece ani, iar școala
publică este laică și gratuită.
 Învățământul primar se desfășoară în două faze: 1) grădinița, la care merg
copiii foarte mici, are ca scop învățarea primelor cunoștințe, socializarea și
fixarea elementelor fundamentale de limbaj și numere; apoi, către vârsta
de șase ani, copiii învață în 2) școli primare, al căror principal obiectiv este
învățarea lecturii, scrisului și aritmeticii, precum și o educație civică.
 Învățământul primar se desfășoară și el în două cicluri. Primul se desfășoară în colegii (școli
gimnaziale) și se încheie cu obținerea „diploma de brevt”.A doua se desfășoară în licee și se
încheie cu examene finale și naționale: bacalaureatul (profesional, tehnologic și general),
precum și cu certificatul de aptitudini profesionale (certificatul de aptitudini profesionale
agricole în învățământul agricol).
 Învățământul secundar se desfășoară și el în două cicluri. Primul se desfășoară în colegii
(școli gimnaziale) și se încheie cu obținerea „diploma de brevet”.A doua se desfășoară în licee și
se încheie cu examene finale și naționale: bacalaureatul (profesional, tehnologic și general),
precum și cu certificatul de aptitudini profesionale (certificatul de aptitudini profesionale
agricole în învățământul agricol).
 Învățământul superior prezintă particularitatea coabitării între universități și sistemul 
grandes écoles, în care se intră, în general, prin concurs, în urma absolvirii unor clase
pregătitoare.Învățământul superior pentru diploma de tehnician superior și clasele pregătitoare
pentru grandes écoles se desfășoară în cadrul liceelor, sau în unități private. Grandes
écoles sunt, adesea, considerate a fi mai performante și mai elitiste decât universitățile.

Aproape 17% dintre elevii învățământului primar și secundar sunt școlarizați în unități private,
[cea mai mare parte sub contract de asociere cu statul și, adesea, cu cultele religioase.
Franța a cunoscut în perioada postbelică o
mărire considerabilă a ratei de școlarizare.
În 1936, mai puțin de 3% dintr-o promoție
obținea bacalaureatul; acest procentaj a
depășit 30% în 1985 și 60% în 1995. Totuși,
această democratizare a învățământului nu
a înlăturat și inegalitățile sociale: 25% din
copiii de muncitori, născuți între 1974 și
1978 au obținut diplome de învățământ
superior, față de 75% din copiii proveniți
din clase sociale mai înstărite. Aceste
inegalități sunt și mai puternice la nivel
de grandes écoles: doar 2,9% dintre
studenții admiși la 
Școala Națională de Administrație în 2008
aveau vreun părinte muncitor.
 Religia
 Franța este o țară de veche tradiție catolică, dar în care ponderea bisericii a scăzut
considerabil. Doar 51% până la 64 % dintre persoanele întrebate se declară catolice în
sondajele publicate în 2007, și o mare parte se declară agnostică, atee sau fără religie.
În plus, sunt prezente și alte religii în proporții mai puțin importante, în special: 
iudaismul din Antichitate, diferite ramuri protestante din vremea Reformei și islamul
 de la sosirea în Franța a imigranților din Maghreb și din Orientul Mijlociu în secolul
al XX-lea. De asemenea, pe teritoriul național, sunt prezente diverse culte creștine (
Biserica Apostolică Armeană, galicanismul, mormonismul, Biserica neo-apostolică, 
Martorii lui Iehova, menonitismul) sau non-creștine (hinduismul, budismul, 
bahaismul).Dincolo de aceste valori, pierderea influenței de către religii este un aspect
major al evoluției societății franceze în secolele al XIX-lea–al XX-lea. Aproape 80%
dintre bărbați și 70% dintre femeile care se declară catolici nu asistă niciodată la o
slujbă religioasă.Chiar și în rândurile celor mai fervenți catolici, aplicarea preceptelor
bisericii este în scădere: 31% dintre practicanții frecvenți au avut între 1995 și 2004
copii în afara căsătoriei. În 2006, puțin mai mult de un sfert din populație declara că
„crede într-un dumnezeu”, în timp ce 60% se declarau atei sau agnostici. alevismul).