1.Calatoria in sine simbolizeaza actul descoperirii, initierii,
perfectionarii si cunoasterii, insa simbolismul ei surprinde o paleta mult mai larga de semnificatii, desi, intr-un fel, se rezuma la cautarea adevarului, a pacii, a nemuririi, la descoperirea unui centru spiritual. In acest sens intoarcerea lui Ulise in Itaca este reprezentata de o serie de incercari pregatitoare ale initierii ca progres spiritual, iar marea devine imaginea arhetipala pentru fiecare inceput si pentru fiecare sfarsit, aceasta deoarece toate iau nastere din ea si tot in ea se intorc, explicatie a faptului ca in mitologia greaca sufletele celor morti traversau raul Stix pana in „locasul trist al lui Hades”. 2
Apa reprezinta simbolul materiei prime , al regenerarii, fiind izvorul vietii.
Faptul ca gustarea amestecului permite comunicarea cu cei din lumea de dincolo, face din apa un simbol ambivalent, adica o readuce la starea substanta primordiala, datatoare de viata si forma in care revine viata prin moarte. Din punct de vedere al izvorului vietii apa este asociata principiului feminin, matern, care se dezvaluie ca element de legatura, dar si ca element care separa si dizolva. Ultima caracteristica este reliefata in „Cantul I”, unde marea apare ca element izolationist mobil, capabila sa-l aduca sau nu pe Ulise in Itaca, aceasta dupa ce l-a departat de sotia sa, Penelopa, si de fiul sau, Telemac. Apa se dematerializeaza inca de la inceputul epopeei ca simbol al inconstantei si perisabilitatii formelor, iar scurgerea timpului este elementul cu care se afla in stransa legatura. 3. Drumul spre Infern revendica pentru semnificatiile marii pe aceea a posibilitatii de trecere spre alte taramuri, reprezentand, in esenta, indentificarea cu fiinta umana, mai precis cu Ulise. Nu de putine ori in redarea calatoriei spre Intaca marea devine agitata, vuieste, urla si izbeste cu valuri itunecate, in asentiment cu spiritul eroului semnificand agitatia interioara si strigatul de durere si de disperare. Contrar acestor sentimente se regaseste pe alocuri si senzatia de liniste, calm si pace datorata muntelui care se dezvolta deopotriva ca un arhetip moral si unul estetic. Verticalitatea si varful inalt intotdeauna invaluit intr-un nor intunecos semnifica un Axis Mundi care permite atingerea unor valori spirituale aflate in puterea zeilor, stapanitori ai cerului, dar si comunicarea intre cele doua lumi de dincolo, cea a zeilor din Olimp si Infern. 4. Legatura cu zeii din Olimp este facuta tot prin apa ca suprafata in care se reflecta cerul, dar si prin faptul ca este simbolica pentru intuneric, loc de unde rasar monstrii. Aici este relevanta imaginea ciclopului Polifem si a tatalui sau, zeul marii, Poseidon, un zeu aprig la manie si razbunator datirita carora Ulise, insotitorii sai si chiar toti ce de un neam cu ei privesc aceasta entitate cu respect si groaza, iar pentru stapanitorul ei se jertfesc tauri, ca simbol al fecunditatii. Intoarcerea pe apa la taramul mult iubit poate fi privita ca revenirea la sanul feminin al sotiei si al mamei, reprezentand regasirea izvorului de liniste si fericire.