MIHAI EMINESCU

LUCEAFĂRUL
Rotaru Ionela
Martinescu Mirela
PUBLICAREA POEMULUI
Publicat în “Almanahul
Societăţii Academice
Social-Literare România
jună”, Viena, aprilie
1881, reprodusă în
“Convorbiri literare” şi
în volumul Poesii, 1883,
cu modificări ale lui
Titu Maiorescu.
 limbajul poetic: Limbajul artistic eminescian se caracterizează prin
limpezimea clasică, efect obținut printr-un proces de „scuturare a
podoabelor stilistice” (Tudor Vianu). Astfel, rezultă o expresie poetică de o
simplitate şi un rafinament remarcabile. Adjectivele sunt surprinzător de
puține, cele 392 de versuri conținând numai 89 de adjective. Dintre
acestea, se disting câteva, care se repetă pe alocuri (mândru, frumos,
bând, dulce, viu). Se remarcă expresiile şi construcțiile populare („împle”,
„a răzima”) care se îmbină cu neologisme (puține la număr): „demon”,
„himeric”.
Elemente de prozodie:  Poemul este alcătuit din 392 de versuri dispuse în
98 de catrene. Ritmul este iambic și se distinge prin tonalitatea sa
ascendentă. Rima este încrucișată, iar măsura este de 7-8 silabe.
 Semnificația titlului
Titlul poemului „Luceafărul” ne face conștienți, încă de la
început, de importanța acordată Luceafărului. Încă din titlu
putem deduce semnificația astrală a numelui și putem face
trimiteri către cultura populară, pentru a afla cât mai multe
despre el. Acesta evidenţiază relaţia de opoziţie existentă
între lumea eului liric ṣi cea a fetei, antiteza fiind un
procedeu des întâlnit în romantism.
Cu alte cuvinte, putem spune că titlul prevestește tema
poeziei, contribuind la descifrarea semnificaţiilor acesteia.
SURSE DE INSPIRAŢIE
A. FOLCLORICE:
a) Basmul muntenesc Fata
în grădina de aur, versificat
de Eminescu după
versiunea “Das Madchen
im goldenen Garten”,
culeasă de germanul
Richard Kunisch în
Muntenia
b) motivul Zburătorului
 SURSE DE INSPIRAŢIE
FATA ÎN GRĂDINA DE AUR – basm în
versuri, având următoarele motive basmice:
Motivul fecioarei de o frumuseţe unică
Motivul personajelor înţelepte, ajutătoare
Motivul celor trei încercări
Motivul balaurului paznic
Motivul metamorfozei
Motivul obiectelor “fermecate”
Motivul cuplului ideal, Adam şi Eva
 SURSE DE INSPIRAŢIE
B. FILOZOFICE:
Influenţa filozofiei lui Arthur Schopenhauer despre
geniu şi omul comun:
GENIUL OMUL COMUN
inteligenţă instinctualitate
obiectivitate subiectivitate
capacitatea de a-şi depăşi sfera incapacitate...
aspiraţie spre cunoaştere voinţa de a trăi
singurătate sociabilitate
puterea de a se sacrifica dorinţa de a fi fericit
 SURSE DE INSPIRAŢIE
C. CULTURAL
MITOLOGICE:

Motive din mitologia
greacă, indiană, creştină

D. BIOGRAFICE:

Propria-i viaţă ridicată la
rang de simbol
 APARTENENŢĂ CA GEN
FORMA POEMULUI E NARATIV-
DRAMATICĂ:

formula de intoducere “a fost odată”

prezenţa unui narator
povestirea la persoana a III-a
existenţa personajelor
construcţia gradată a subiectului
numărul mare de verbe
prezenţa dialogului cu formele specifice de adresare
 APARTENENŢĂ CA GEN
LUCEAFĂRUL ESTE UN POEM LIRIC
schema epică e doar cadrul

întâmplările şi personajele sunt simboluri

lirice, metafore în care se sintetizează idei
filozofice, atitudini morale, o viziune poetică.
INTERFERENŢA DE GENURI e o caracteristică
romantică.
 TEMA POEMULUI
ALEGORIE PE TEMA ROMANTICĂ A
LOCULUI GENIULUI ÎN LUME
Un indiciu dă chiar Eminescu pe marginea unui
manuscris: “Aceasta este povestea. Iar înţelesul
alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu
cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de
noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ
nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil
de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici
noroc.”
 TEMA POEMULUI
ALTE INTREPRETĂRI:
“Basm al fiinţei” (Constantin
Noica)
“Atracţia lui A FI” (Edgar
Papu)
Expresia unei vagi filozofii a
fiinţei şi a neantului (Alain
Guillermou)
 COMPOZIŢIA
PATRU TABLOURI construite pe ideea cuplului şi
alternanţa spaţiilor
TABLOUL I:
SPAŢIU ireal, de poveste “A fost odată ca-n
poveşti”, limitat, dar deschis spre infinit
TIMP al visului, anistoric, de poveste, irepetabil
“A fost ca niciodată”
FATA DE ÎMPĂRAT
nu are nume, e unică (icoana, luna)

trăieşte în castelul de la marginea mării

vine la fereastră=spaţiu al deschiderii

TABLOUL I
FATA DE ÎMPĂRAT
Vorbeşte cu el în somn
Nu e o fiinţă obişnuită:
“preafrumoasă”, “una la părinţi”
Se află mereu în spaţii de trecere:
fereastra, oglinda
Intuieşte natura astrului: “Privea
în zare cum pe mări/ Răsare şi
străluce”
Vrăjeşte, descântă, îl cheamă să-i
lumineze viaţa
Aspiră spre înalt
 TABLOUL I
LUCEAFĂRUL
se întruchipează, de fiecare dată e parte a naturii
sale supracategoriale
întruchipările lui sunt METAFORE ALE FIINŢEI

ÎNGERUL iese din mare

“păr de aur”, “faţă străvezie”, “albă”, “mort frumos

cu ochii vii”, născut din cer şi mare
DEMONUL iese din soare

“viţe negre de păr”, “scăldat în foc de soare”, “trist”,

“gânditor”, “palid”, născut din soare şi noapte
 TABLOUL I

LUCEAFĂRUL –VENUS, ASTRU AL IUBIRII

OGLINDA n-o reflectă pe ea, ci pe el; e spaţiu de
trecere între cele două lumi
ÎNGERUL o cheamă în palate de mărgean în adâncul
oceanului, dar OCHIUL LUI O-NGHEAŢĂ
DEMONUL o cheamă în ceruri să fie mai mândră
decât stelele, dar PRIVIREA LUI O ARDE
INCOMPATIBILITATE – CUPLUL NU SE
REALIZEAZĂ
 TABLOUL I
TABLOUL I e construit pe o serie de OPOZIŢII:
spaţiu limitat – spaţiu nelimitat
spaţiu terestru – spaţiu astral
viu – mort
sus – jos
murire – nemurire
înger – demon
lumină - întuneric
 TABLOUL AL II-LEA
TIMP şi SPAŢIU de poveste, dar REALE
FATA şi-a pierdut unicitatea, a intrat în
categorie (numele o transformă în exponent al
unei categorii)
e pământeană

seamănă cu Cătălin “Te-ai potrivi cu mine”

CĂTĂLIN are natură terestră copil de casă, paj,

“băiat din flori şi de pripas”, “guraliv şi de
nimic”
el e INSTINCT, adică MULTIPLICITATE
 TABLOUL AL II-LEA
CĂTĂLIN:
îşi “încearcă norocul”
iubirea lui e un JOC CARE SE
ÎNVAŢĂ: “Dacă nu ştii ţi-aş
arăta/ Din bob în bob amorul”
glasul lui e cel din idilele lui
Eminescu
Cătălina îl înţelege, deşi mai
aspiră spre înalt “În veci îl voi
iubi”
CUPLUL SE REALIZEAZĂ
 TABLOUL AL III-LEA
ZONĂ PRESPAŢIALĂ ŞI PRETEMPORALĂ, mai mult
decât originară
neantul, haosul stăpânit de groaza propriului vid, a
golului din începuturi
DRUMUL LUCEAFĂRULUI=DRUMUL
CUNOAŞTERII
este o călătorie regresivă în timp sub imperiul
luminii
COSMOGONIA: haosul, întunericul, adâncul,
mările, luminile izvorânde
NU EXISTĂ PUNCTE DE REPER, timpul şi spaţiul nu
s-au născut încă
 TABLOUL AL IV-LEA
SPAŢIU TERESTRU, cu imagini PARADISIACE,
specifice universului TELURIC EMINESCIAN
din “locul lui menit din cer”, locul ordinii, Luceafărul
priveşte spre Pământ – castelul nu mai există
CODRUL, pădurea de tei narcotizantă
LUME A VEGETALULUI, a speciilor unde toate sunt
la plural (spaţiul multiplului)
Chipul fetei a devenit CHIP DE LUT
 TABLOUL AL IV-LEA
Ea rămâne cu aspiraţia: îl cheamă să-i lumineze
NOROCUL – NOSTALGIE PENTRU COMUNICARE
LUCEAFĂRUL se izolează în nemurire şi răceală
UNICITATEA rămâne atributul lui
se descoperă prizonier al eternului
MONOLOG căci comunicarea înseamnă
început de moarte; ca şi iubirea, ea
înseamnă prezenţa în noi a propriei
noastre nefiinţe
 TABLOUL AL IV-LEA
Hyperion are fire duală:
GENIU (contemplativ) TITAN (activ)

Hyperion – întruchipare a GÂNDIRII ce susţine

lumile în fiinţă (I. Em. Petrescu)
el aspiră zadarnic la noaptea uitării
 IDEEA POEMULUI
CEI DOI S-AU CĂUTAT
El se retrage, dar “lumea aceea de jos a învăţat cu
adevărat să-şi ridice privirile către el sau către altul
ca el, de parcă ar sta să spargă cercul său cel strâmt”
“Trecerea geniului prin lume, ca şi trecerea lui
Hyperion – pe deasupra mergătorul – lasă în urmă o
dâră de lumină şi un zvon al ordinii”
(Constantin Noica)