TEMA:

 Ciuperci
 CARACTERE GENERALE
Sunt organisme eucariote imobile, unicelulare sau
pluricelulare, microscopice sau macroscopice.

Trăiesc în sol, apă, organisme vii sau moarte.

Se deosebesc de plante prin:

 absenţa pigmenţilor asimilatori => se hrănesc heterotrof
→ saprofit

→ parazit
 peretele celular chitinos (şi nu celulozic)
 substanţa de rezervă este glicogen (şi nu amidon)
STRUCTURA CIUPERCILOR CU PĂLĂRIE
 Reprezentanţi :
 Mucor mucedo
(mucegaiul alb)

 Rhizopus nigricans
(mucegaiul negru)
Reprezentanţi:
Saccharomyces cerevisiae
(drojdia de bere)

Saccharomyces ellipsoideus
(drojdia vinului)
 Penicillium notatum Apergillus sp.
(mucegaiul verde-albăstrui) (mucegaiul albastru)
 Morchella esculenta
(zbârciogul)
Claviceps purpurea
(cornul secarei)

Tuber sp.
(trufele)
 3. Filum Basidiomycota
Sunt cele mai evoluate ciuperci.
 specii comestibile

Agaricus campestris
(ciuperca de câmp)

Armillaria mellea
(ghebele)

Boletus edulis Lactarius piperatus

(hribul) (bureţii iuţi)
 specii parazite  specii otrăvitoare

Puccinia graminis Boletus satanas

(rugina grâului) (hribul ţigănesc)

Ustilago maydis Amanita muscaria

(tăciunele porumbului) (pălăria şarpelui)
 IMPORTANŢĂ

 Alimentaţie ;
 Obţinerea berii, vinului;
 Din scleroţii de cornul secarei se obţin alcaloizi
cu acţiune vasoconstrictoare şi hemostatică;
 Din Penicillium se obţine penicilina;
 Saprofitele participă la descompunerea
cadavrelor şi circuitul materiei în natură;
 Cele parazite determină boli numite micoze;
 Ciupercile otrăvitoare produc intoxicaţii şi chiar
moartea.
 IMPORTANŢA CIUPERCILOR COMESTIBILE

 pot fi recoltate direct şi gratuit din flora spontană;

 aliment complet cu înaltă valoare nutritivă;
 ciupercile conţin apă în proporție de 82-92%, substanțe
minerale, vitamina A, B1, B2, D, care nu se găseşte în
nici o legumă;
 conţinutul de fibre, minerale şi vitamine este ridicat, iar
conţinutul în grăsimi este redus, aceste caracteristici
făcând din ciuperci un aliment sănătos.
 Sarcini de lucru:
 Clasificați ciupercile de mai jos în:
 - ciuperci comestibile;
 - ciuperci otrăvitoare
 AGARICUS ARVENSIS – CIUPECA DE CÂMP

 Creşte pe pajişti şi în
pădurile însorite de
foioase şi conifere.
 AGARICUS BISPORUS – CIUPERCA DE BĂLEGAR

 Creşte pe terenuri
fertilizate cu îngră-
şăminte naturale.
 AGARICUS SILVICOLA – CIUPERCA DE PĂDURE

 Se întâlneşte în păduri-
le de foioase şi
conifere.
 AMANITA CAESAREA – BURETELE DOMNESC

 Se dezvoltă în soluri
nisipoase şi cu pietriş,
în pădurile de foioase.
 PLEUROTUS OSTREATUS – PĂSTRĂV DE FAG

 Se întâlneşte pe
trunchiurile multor
foioase.
 ARMILLARIA MELLEA - GHEBE

 Specie întâlnită pe
trunchiurile copacilor;
coloritul pălăriei este
diferit în funcţie de
esenţa vegetală pe
care creşte ciuperca.
 BOLETUS EDULIS - HRIB

 Specie întâlnită în pă-

durile de conifere şi
foioase.
 CANTHARELLUS CIBARIUS - GĂLBIORI

 Ciuperca creşte în
pâlcuri, în pădurile de
foioase şi conifere.
 LACTARIUS PIPERATUS – BURETE IUTE

 Se întâlneşte în
păduri-
le de foioase şi de
coni-
fere.
 RUSSULA AERUGINEA – VINEŢICA PORCULUI

 Se întâlneşte în păduri-
le de foioase şi
conifere.
 RUSSULA VIRESCENS - VINEŢICĂ PESTRIŢĂ

 Creşte în pădurile de
foioase.
 AMANITA MUSCARIA – PĂLĂRIA ŞARPELUI

 Specie otrăvitoare
întâl-
nită prin luminişurile
pă-
durilor de conifere, rar
în pădurile de foioase.
 AMANITHA PHALLOIDES – BURETERE VIPEREI

 Specie mortală,
întâlni-
tă pădurile de deal.
 AMANITA PHANTERINA – BURETELE PANTEREI

 Specie toxică
frecventă în pădurile
de foioase şi conifere.
 BOLETUS SATANAS – HRIBUL DRACULUI

 Specie toxică, întâlnită

înpădurile de foioase,
în special de fag.