Asocierea plantelor se referă la faptul că unele dintre acestea se cultivă mai bine, sunt mai gustoase şi mai

rezistente la dăunători, în funcţie de plantele care se găsesc în apropierea lor. Iată câteva exemple şi asocierile
avantajoase pentru urmatoarele soiuri de plante : rosia , vanata, ardeiul, porumbul, castravetele, fasolea,
mazarea, ceapa,  morcovul,  cartoful, telina, dovleacul, usturoiul, varza, gulia, ceapa, etc…

Anghinarea

-se cultivă bine alături de vinete, roşii şi dovlecei cu coaja verde

Ardeiul gras

-se cultivă bine alături de vinete, morcovi, ceapă, mazăre, roşii

Bostanul

-se cultivă bine alături de salată, porumb, mazăre, ridichi. Nu e recomandat să fie cultivat lângă varză şi cartofi

Cartoful

-se cultivă bine alături de usturoi,  varză, fasole, porumb, mazăre şi cimbrişor.

Brocolli

-se cultivă bine alături de ţelină, ceapă şi cartofi

Castravetele

-se cultivă bine alături de muşeţel, ţelină, varză, gulie, spanac, fasole, salată, porumb, ceapă, mazăre, ridichi,
roşii. Nu e recomandat să fie cultivat lângă plantele romantice şi cartofi.

Ceapa

-se cultivă alături de sfeclă, broccoli, muşeţel, morcovi, ţelină, varză, gulie, castraveţi, salată, praz, ardei iute,
cimbru

Dovlecelul

-se cultivă bine lângă sfecla roşie , morcovi, ţelină, varză, spanac, salată şi ceapă.

Fasolea agăţătoare

-se cultivă bine lângă morcovi, porumb, mazăre, ridichi şi rozmarin. Nu e recomandat să fie cultivat lângă
usturoi şi ceapă.

Gulia

-se cultivă bine alături de sfecla roşie, castraveţi şi ceapă.

Mazărea
-se cultivă bine alături de vinete, sfeclă roşie, morcovi, bostan, castraveţi, spanac, fasole, porumbi, nap, ardei
iute, cartofi şi ridichi. Nu e recomandat să se cultive alături de usturoi, arpagic, ceapă şi praz.

Morcovul

-se cultivă bine alături de sfecla roşie, arpagic, varză, fasole, salată, ceapă, pătrunjel, praz, mazăre, ardei iute,
ridichi, rozmarin, salvie şi roşii

Păstârnacul

-se cultivă alături de ridichi

Pepenele galben

-se cultivă bine alături de bostan, dovlecel, spanac, porumb şi ridichi. Nu e recomandat să fie cultivat alături de
cartofi.

Porumbul

-se cultivă bine alături de sfeclă roşie, bostan, castraveţi, dovlecei, spanac, fasole, salată, pepene galben,
pătrunjel, mazăre şi cartofi.

Ridichea

Se cultivă bine alături de sparanghel, sfeclă roşie, morcoiv, bostan, castraveţi, spanac, fasole, salată şi mazăre.
Nu este recomandat să fie cultivată alături de cartofi.

Roşia

-se cultivă bine alături de usturoi, sparanghel, busuioc, morcovi, ţelină, castraveţi, fasole, mentă, ceapă,
pătrunjel, ridichi, salvie. Nu e recomandat să fie cultivată alături de varză, mărar, porumb şi cartofi.

Salata

-se cultivă bine alături de usturoi, sparanghel, sfeclă roşie, morcovi, ţelină, varză, castraveţi, spanac, porumb,
ceapă şi ridichi.

Sfecla

-se cultivă bine alături de usturoi, varză, fasole şi ceapă

Sfecla roşie

-se cultivă bine alături de usturoi, morcovi, varză, gulie, fasole, porumb, ceapă, praz şi ridichi.

Spanacul

-se cultivă bine alături de varză, praz şi ridichi

Ţelina
-se cultivă bine alături de usturoi, broccoli, varză, castraveţi, fasole, salată, ceapă, praz şi roşii

Usturoiul

-se cultivă bine alături de sfecla roşie, morcovi, ţelină, varză, spanac, salată, cartofi şi roşii. Nu e recomandat să
fie cultivat lângă fasole şi mazare.

Varza

-se cultivă bine alături de sfeclă, sfeclă roşie, ţelină, castraveţi, spanac, salată, porumb, mentă, ceapă, cartofi,
rozmarin, salvie şi cimbrişor. Nu e recomandat să fie cultivată lângă mărar, fasole agăţătoare şi roşii.

Vânăta

-se cultivă bine alături de anghinare, fasole, mazăre, ardei iute, cimbrişor şi roşii. Nu e recomandat să fie
cultivată lângă cartofi

(infogradina.ro)

Ceea ce stiu eu despre rotatia culturilor intr-o gradina :

1. ceapa nu se planteaza in acelasi loc ca si anul trecut

2. parcela pe care semanam morcovii nu trebuie sa fie gunoiata inainte timp de un an.

3.  ardeii nu se seamana langa castraveti fiindca nu mai cresc, apare asa numita “piticire a ardeilor”

4. prin ceapa se sadesc galbenele ca sa nu se strice.

5. brocoli se planteaza la soare

6. rosiile  se planteaza in straturi de cate 2 randuri ca sa poata fi lucrate usor (fara sa intram printre ele cand sunt
mari).

7. ardeii se planteaza cate un fir, nu doua, fiindca atunci cand am plantat doua fire la un loc au dat o productie
pe jumatate, atat calitativ cat si cantitativ . printre ardei eu sadesc busuioc

8. castravetii se  sprijina pe spalier , atat ca sa facem economie de spatiu cat si ca sa ferim castravetii de mana
(pe pamant). Ei se agata singuri cu carceii, nu trebuiesc legati fiindca la locul legarii se frang tulpinile care sunt
foarte fragile. Asa,urcati pe spalier pot fi culesi fara sa-i deranjam.

9. mazarea se cultiva pe  spalier  din aceleasi  motive ca si castravetii.

10. capsunii si fragii se planteaza la soare (pe o parcela unde este soare toata ziua).

11. telina creste mai mare in capatana daca se sadeste pe carari

12. morcovii trebuiesc rariti la 5 cm , pe rand, cand sunt cat firul de sfoara de grosi, altfel nu cresc mai grosi
decat degetul aratator (al meu ) . la fel si patrunjeii si pastarnacii.
13. fasolea urcatoare se seamana multe boabe la un arac (poce ), cam 10-11 boabe de jur imprejurul  aracului.
Intai fixez locurile, implant niste bete  cam la70 cm distanta si apoi seman fasolea in jurul acestor bete. Cand
fasolea a rasarit,  inainte de a incepe sa se urce,  se scot betele si se infig pocile (aracii) inalte de (2,5-3) metri

14. pocile pentru fasole nu se infig in pamant  cu mainile ci se  foloseste ranga, se fac gaurile adanci cam de 30
cm si apoi se implanta in gauri aracii din ramuri de alun. dupa asta se fixeaza bine infundand gaurile in jurul
aracului.

15. daca aveti garduri la gradina semanati pe langa garduri mazarea si astfel economisiti material de spalier si
timp.

16. schimbati cararile din gradina de la un an la altul  si modificati directia pe care semanati straturile.

17. inainte de a pune gunoi langa tulpinile pomilor sapati  de jur imprejur insa nu adanc, atat cat sa se absoarba
zeama de ingrasamant cand ploua.

18. daca aveti piersici si vreti fructe mari lasati ingrasamantul natural sa stea langa pomi de toamna pana
primavara si daca nu ati facut asta in toamna puneti-l acum  si poate sta tot timpul pana culegeti fructele.

19. in locul  unde ati avut anul trecut zarzavatul (morcov, patrunjel, pastarnac, telina ) plantati anul acesta
legumele (rosii, ardei, vinete, castraveti, etc ) si invers.

20. castravetii si mazarea se seama la semiumbra si au nevoie de apa multa.

21. dupa multe zile de ploaie se asteapta o zi cu soare sa se svinte pamantul si se sapa  toate culturile fiindca
pamantul a fost batatorit de ploi si radacinile nu se dezvolta bine in pamant batatorit. prasitul se face nu numai
pentru a scapa de buruiana. de fapt buruiana se smulge cu radacina inainte de a sapa printre plante. daca
radacinile nu se dezvolta nici planta nu va fi viguroasa si nici recolta bogata.

Daca imi mai aduc aminte o sa adaug alte reguli constatate de mine in gradinarit.

Anumite plante se iubesc, altele nu

Salata plantată alături de pătrunjel suferă enorm. Nici plantată după pătrunjel, salata nu se va descurca prea bine.

Ţelina şi conopida o duc de minune împreună.

Trandafirii şi morcovii nu cresc bine după ei înşişi. Tomatele, dimpotrivă, n-au nimic împotrivă dacă sunt cultivate după
alte tomate.

Atunci când limacşii devin o plagă, asmăţuiul (hasmaţuchi) poate ajuta.

Bacteriile şi ciupercile dăunătoare se înmulţesc foarte uşor în monoculturi. În cazul culturilor asociate, se lovesc de o
limită: o altă plantă, pe care n-o pot invada.

Morcovul şi ceapa merg foarte bine împreună. Morcovul alungă musca cepei, ceapa alungă musca morcovului.
Roşia alungă şi ea musca morcovului. Acesta din urmă menţine umiditatea de la piciorul roşiei şi-i alungă purecii.

Păstârnacul se împacă foarte bine cu roşia.

Mazărea şi varza, sau mazărea şi conopida merg foarte bine împreună.

Mărarul poate fi semănat împreună cu: mazărea, morcovul, castravetele, salata, ceapa.

Cimbrul alungă purecii fasolei. Ridichea roşie se dezvoltă foarte bine la rădăcina fasolei.

Limba mielului protejează foarte bine varza de limacşi.

Lista asocierilor favorabile

Usturoi + morcov, castravete, căpşun, ceapă, praz, tomată, trandafiri, arbori fructiferi.

Sfeclă + mărar, fasole, ceapă, cimbru.

Morcov + usturoi, mărar, varză, arpagic, andive, ceapă, praz, mazăre, ridiche, salată, tomate.

Ţelină + varză, spanac, fasole, praz, mazăre, tomate.

Varză + sfeclă, limba mielului, ţelină, castravete, spanac, fasole pitică, mazăre, salată, tomate.

Conopidă + ţelină, fasole pitică, phacelia, tomate.

Gulie + sfeclă, spanac, căpşun, fasole, praz, mazăre, salată, tomate.

Castravete + mărar, busuioc, ţelină, varză, spanac, fenicul, fasole căţărătoare, salată, ceapă.

Spanac + varză, căpşun, fasole, mazăre, ridiche, salată, tomate.

Fenicul + castravete, andive, salată.

Fasole căţărătoare + sfeclă, castravete, salată, spanac.

Fasole pitică + mărar, sfeclă roşie, limba mielului, ţelină, varză, castravete, căpşun, mazăre, cartof, sfeclă, tomate.

Ceapă + usturoi, mărar, morcov, castravete, păstârnac, salată, tomate, trandafiri şi arbori fructiferi.

Praz + morcov, ţelină, spanac, căpşun, tomate.

Mazăre + morcov, ţelină, varză, spanac, ridiche.

Ridiche de lună şi ridică de iarnă + morcov, creson, căpşun, fasole, salată, tomate.
Salată + mărar, sfeclă, limba mielului, castravete, varză, gulie, spanac, fasole, mazăre, ridiche, tomate.

Tomate + limba mielului, morcov, ţelină, varză, spanac, ceapă, păstârnac, pătrunjel, praz, salată.

Fasolea şi mazărea nu apreciază ceapa.

Nucii şi absintul au un efect inhibitor asupra vecinilor, oricare ar fi aceştia.

Lista asocierilor negative

Usturoi - varză, fasole.

Sfeclă roşie - spanac.

Morcov – mentă.

Varză – alte varietăţi de varză, ustiroi, ceapă.

Conopidă – fenicul.

Castravete – ridiche, hrean.

Spanac – sfeclă roşie.

Fenicul – gulie, tomate, fasole.

Fasolea căţărătoare – usturoi, fasole pitică, ceapă, praz, mazăre.

Fasolea pitică – fenicul, fasole căţărătoare, ceapă.

Salată – ţelină, creson, pătrunjel.

Ceapă – varză, fasole, praz, mazăre.

Praz – fasole, mazăre.

Mazăre – fasole, ceapă, praz, tomate.

Ridiche şi hrean – castraveţi.

Tomate – sfeclă, varză roşie, fenicul, mazăre.

Cum să porneşti o grădină cu culturi asociate

Planificarea cu grijă este cheia.

Cărările pot fi semănate cu trifoi.

După ce s-au cules ultimele legume, se recomanda folosirea unui îngrăşământ verde : muştarul. Acesta dispare aproape
de la sine în timpul iernii, fără nici un efort din partea grădinarului.

Important este ca terenul să fie tot timpul acoperit, fie cu legume, fie cu îngrăşăminte verzi.

Este bine de făcut un plan pe hârtie al grădinii de zarzavat, cu fiecare strat în parte. De răspuns la întrebările următoare :
a) Care va fi talia legumelor ?
b) Câte plante vor fi necesare?
c) În funcţie de dimensiunile legumelor, trebuie prevăzut un singur rând sau mai multe?
d) Ce se va semăna în stratul din stânga şi în cel din dreapta?
e) Noile culturi le vor suporta pe cele precedente ?
f) Vor fi ele într-o vecinătate bună?

Grădina culturilor asociate se sprijină pe principiile de bază următoare:

a) grădina este întotdeauna verde;
b) lucrul solului nu presupune niciodată săparea lui în profunzime, ci doar o greblare;
c) îngrăşăminte verzi şi compost.

Câteva trucuri pentru a avea o grădină reuşită

Semănarea directă, adesea dispreţuită de grădinari, prezintă câteva avantaje importante:

a) avem o mai mare alegere de varietăţi şi seminţele costă mai puţin decât plantele;
b) seminţele pot fi reînnoite după plac;
c) plantele se dezvoltă fără să fie perturbate de transplantare;
d) plantele semănate direct sunt mai puţin sensibile la boli şi sunt mai rar atacate de limacşi şi alţi dăunători ;
e) adesea legumele semănate direct sunt mai avansate decât cele repicate.

Principiul care stă la baza preparatelor din plante este acelaşi cu cel care e la baza mulciului: dăm solului ceea ce el ne-a
dat. Purinul din aromate (de exemplu : purinul de urzici) fortifică plantele şi îndepărtează dăunătorii. Numai că trebuie să
ştim exact cum să lucrăm cu ele, purinul de urzici fiind foarte concentrat, deci prea puternic atunci când este în contact
direct cu plantele.

Un purin se prepară întotdeauna foarte uşor:

a) se umple un recipient din lemn, lut sau plastic, pe jumătate cu plante, apoi se completează cu apă rece (de preferinţă
apă de ploaie);
b) este recomandabil să adăugăm câţiva pumni de argilă pentru a atenua mirosul care se degajă în cursul fermentării;
c) procesul de fermentare începe, în funcţie de temperatură, după câteva zile sau o săptămână; se amestecă la fiecare
câteva zile;
d) după trei sau patru săptămâni, fermentarea este terminată şi purinul poate fi utilizat.

Se face purin din următoarele plante:

a) brânca ursului (Heracleum sphondilyum);
b) frunzele de varză;
c) frunzele, florile şi fructele de soc;
d) tătăneasă;
e) urzică;
f) păpădie;
g) pătlagină.

Amenajarea grădinii
Oct4

Grădina

Despre grădină

Caracterul şi personalitatea unei grădini , depind de alegerea unei dispuneri specifice , care , la rândul său ,
depinde de funcţia pe care vrem să o atribuim grădinii . Aceasta este, în esenţă de trei tipuri : economic , uman
şi de microclimat. În practică , aceste roluri sunt combinate şi sunt completate în fiecare caz , într-o masură
personală . Funcţia economică a gradinii se reduce în cele mai multe cazuri în cultivarea de arbori fructiferi și
de legume . Utilizarea intensiva a terenului disponibil în acest sens , este posibilă cultivand arborii fructiferi pe
randuri , respectand distantele tehnologice în așa fel încat sa beneficieze de lumina soarelui . Stabilind suprafaţa
de teren disponibilă pentru culturi alimentare , se poate decide , ce arbori și ce legume cultivăm , in același timp
numărul lor . Intr-un spațiu limitat se pot cultiva arbori fructiferi , legume , sau legume cu crestere rapidă , care
ne asigura mai multe producții pe an si ne ajută să facem o rotație a culturilor .Pentru a obţine un randament
ridicat de la culturile de grădină , livezile trebuie să alterneze cu culturile de legume . Noi , trebuie să
programăm aceste alternanțe sistematice în grădina din momentul creării grădinii . Sistemul de
Amenajarea grădinii

alternare a culturilor de scurtă şi de lungă durată , conduc la utilizarea raţională a solului , cu avantaje si pentru
plantele cultivate . Cultivand , alături de livadă sau chiar în livada plante cu ciclu scurt de viața se creează o
zonă de plante mici , care permit circulația aerului şi patrundera razelor solare în grădină . Prin urmare , climatul
general a fost îmbunătăţit în grădină şi, de asemenea , o serie de boli şi paraziţi rezista mult mai puţin în soare şi
spații bine ventilate . Pentru gradini situate în văi , vânturile sunt utile , deoarece acestea asigura circulația
aerului și aerisire bună . Intensitatea vântului , poate fi reglată prin plantarea de garduri vii . Frunzele gardului
viu în acelasi timp poate sa aiba si rol de filtru de praf . Tufisurile , arbusti , garduri vii , nu servesc numai ca un
scut împotriva prafului şi a vânturilor , dar ele sunt , de asemenea , o barieră împotriva zgomotului . Important
este crearea în grădină a unor zone de umbra cu amennajarea în aceste zone a spatiului de odihna și a spațiului
de joacă pentru copii . De regulă aceste zone se amenajează în vecinătatea casei , eventual aproape de o terasa
dar obligatoriu departe de zona agricola . Aceasta zona de relaxare , poate fi zona dotata cu tot ceea ce este
necesar pentru odihna . Terasa este zona de trecere dintre casa și spațiul de odihnă din grădină . Deloc de
neglijat sunt și căile de acces sau

Gazon si zone de umbra în grădină

aleele din grădină care trebuie sa se armonizeze toată gradina în ansamblu . Fiecare grădină ar trebui sa aibă și o
parte cu gazon , în apropierea locului de joaca al copiilor , o mica fântâna , un mic lac sau chiar un firicel de apa
care au efectul lor benefic și calmant . La urmă , dar nu pe ultimul loc este iluminatul în gradina . La iluminat
trebuie sa ținem cont de faptul că trebuie sa circulăm în gradina și pe timp de noapte dar trebuie și să punem în
evidenta cele mai frumoase zone ale grădinii . De regula , cand se vorbeste de iluminat , principalele puncte care
vor trebui iluminate sunt caile de aces , totusi cei ce vor sa puna in evidenta o anumite parti ale gradinii pot
focaliza lumina pe portiunea dorita . Se stie ca lumina pe timp de noapte atrage insectele , in gradina se pot
instala si capcane luminoase peentru insecte . Pentru a economisi energia se pot instala in gradina si lampi cu
energie solara .

Căpșunele, o afacere de succes

Ian26

Căpșunele, o afacere de succes

Căpșunul, are un succes comercial de proporții, de aceea de-a lungul timpului caracteristicile inițiale ale
căpșunului au fost îmbunătățite, atingând standarde de calitate dorite. Căpșunul cultivat se adaptează la o
multitudine de condiții climatice, datorită

Căpșunul

 diversității soiurilor create. Foarte importante sunt trei tipuri:

1. Soiuri cu o singură fructificare în sezonul de vară care au nevoie de zile scurte și temperaturi relativ scăzute
pentru a forma flori, fructifică de la 2-4 săptămâni în sezonul de primăvară vară și se clasifică la rândul lor în:
soiuri timpurii, de sezon mediu, și târzii.
2. Soiuri cu fructificare continuă, au trei vârfuri de fructificare maximă, primăvara, vara și toamna. Aceste soiuri
produc puțini stoloni.
3. Soiuri care produc pe toată perioada vegetativă, care la rândul lor produc foarte puțini stoloni.

Soiurile cu fructificare continuă produc fructe puțin mai mici decât cele cu o singură fructificare. Curios este
faptul ca în zonele cu temperaturi ridicate căpșunul se cultivă ca plantă anuală, în zonele cu climă temperată se
cultivă ca plantă perenă cu ciclu de viață de 3-4 ani. Majoritatea soiurilor se dezvoltă bine  în condiții de climat
rece, dar, aici scăderea temperaturii sub -0,5 grade Celsius, în perioada când formează florile produc daune
diminuând producțiile. Pentru a elimina această problemă și pentru a realiza producții și în extrasezon, profitând
și de prețurile ridicate, căpșunii se cultivă in sere, în tunele acoperite, in saci sau ghivece umplute cu amestec
nutritiv ca suport de creștere. Căpșunul poate fi cultivat în sistem suspendat în cultură protejată sau pe sol la fel
cum se cultivă și în culturile din grădină. Cultivarea neprotejată în câmp sau în

Căpșuni

grădină este cea mai răspândită. Căpșunul poate fi cultivat, pe sol sterilizat, lucrat pe brazde înalte (biloane),
acoperite cu mulci de paie, de plastic, pe sol lucrat clasic, sau poate fi cultivat in culturi suspendate cum se
poate cultiva in ghivece pe terase sau balcoane. Ca consecință a cererii ridicate pe piață cultura căpșunului se
extinde, producția mondială de căpșuni s-a dublat în ultimii 25 de ani. Romania are o tendință contrarie, raportat
la anul 1990, producția a scăzut cu 75%. Dacă in Europa de vest se consumă în medie 2-2,5 kilograme de
căpșuni pe cap de locuitor, în România se consumă doar 0,350 de grame. Consumul scăzut este determinat de
puterea scăzută de cumpărare, dar și de orientarea producătorilor spre culturi cu recoltă imediată și cu investiții
mici. Căpșunul se cultivă pentru consumul proaspăt, cât și pentru industrializare unde se prelucrează obținând:
siropuri, sucuri naturale, lichioruri, dulcețuri, jeleuri, produse de patiserie și cofetărie. Căpșunile pot fi incluse
in categoria fructelor de lux, în comerțul mondial de fructe, producția de căpșuni depășește de două ori
producția de cireșe. Fructele de căpșun care fructifică în mai acoperă în mare măsură lipsa de fructe proaspete
din această perioadă, înaintea apariției cireșelor și a celorlalte fructe de sezon.

This entry was posted on ianuarie 26, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged capsuni, cultivarea capsunilor,
importanta capsunilor. Scrie un comentariu

Cultivarea legumelor
Ian25

Cultivarea legumelor in gradina

Legumicultura

Pentru obținerea  de producții bune cantitativ și calitativ este fundamental să cunoaștem terenul pe care vom
cultiva. Desigur unui începător s-ar putea sa-i pară important calitatea semințelor, lucrări ale terenului cat mai
sofisticate, fertilizări abundente; indiscutabil, aceștia sunt factori importanți dar de multe ori insuficienți pentru
a garanta, singuri, succesul muncii tale. Ca definiție terenul agricol este o mica parte din suprafața terestră,
adaptată cultivării produselor agricole. Nu toate terenurile terestre sunt adaptate cultivării produselor agricole. E
suficient să ne gândim la ghețari, deșerturi, suprafețe stâncoase. Sunt și terenuri care par bune pentru agricultură
dar care în realitate sunt soluri acide, bazice, calcaroase sau argiloase, și deci cultivate pot duce la rezultate
nesatisfăcătoare. Sapă cu o cazma și vei vedea că pământul are mai multe straturi suprapuse care se diferențiază
prin colorit și compoziție. Culorile diferite ale straturilor se datorează în mare parte proceselor oxidative mai
intense, care se văd în straturile

Gradina

superficiale expuse aerului din atmosferă dar și acțiunii microorganismelor. Ceea ce unui începător poate să
pară o suprafață sterilă în așteptarea cultivării, poate fi în realitate o bucătărie biologică unde lucrează milioane
de microorganisme, bacterii; se pot adaugă și insecte, viermi, și alte organisme vii, care, prin activitatea lor
transformă substratul organic în substanțe simple care sunt absorbite de plante. Acest microcosmos nu este o
prezentă omogena identică pentru toate straturile de pământ,  fiecare zonă are particularitățile ei în strânsa
legătura cu temperatura, umiditatea, circulația aerului, aciditatea terenului și tipul de substanță organică
prezentă. Toate aceste forme de viață se dezvoltă în straturile superficiale ale terenului; pe măsură ce se merge
în adâncime la o adâncime de 4-5 metri.
Cuprins :

1. Terenul agricol
2. Chimia terenului agricol
3. Lucrari
4. Fertilizanti ecologici
5. Inmultirea plantelor
6. Apararea antiparazitara
7. Scheme de cultivare

This entry was posted on ianuarie 25, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cultivare, cultivarea legumelor in
gradina, gradina, legume. Scrie un comentariu

Producerea răsadurilor
Ian20

Producerea răsadurilor

Rasadnita

Comod si avantajos răsadurile pot fi produse pe suprafețe foarte mici protejate unde semințele germinează si se
dezvoltă înainte de a fi răsădite în grădină. Răsadnița este locul ideal unde semințele vor germina. Răsadnițele
de regulă se pregătesc din toamnă,săpând adânc terenul, in așa fel încât gerul și vântul să acționeze asupra
structurii solului. Pentru delimitarea patului germinativ se folosesc scânduri de lemn cu ajutorul cărora se
creează o ramă de dimensiunile dorite. Răsadnițele sunt de două feluri: cu pat cald și cu pat rece. Pentru a
încălzi răsadnițele cu pat cald pe fundul lor se așează un strat de gunoi de grajd,cu o grosime cuprinsă între
30/40 de centimetri, peste care se așează pământul mărunțit și amestecat cu mraniță care formează substratul
răsadniței. Intenția mea este să scriu despre producerea răsadurilor pe spatii foarte mici in lădițe nutritive cu
dimensiuni 6-8 centimetri înălțime, 50-60 de centimetri lungime si 30-35 de centimetri lățime. Important de
știut că pe o suprafața de 1 metru pătrat de răsadnița se pot produce 1500 de fire de răsad în cazul în care
acesta se vor repica sau 600 de fire de răsad în cazul în care nu vor fi repicate.

Pentru producerea răsadurilor va fi nevoie de câteva materiale indispensabile: lădițe din lemn, cu înălțimea de
6-8 centimetri, lungimea de 50-60 centimetri si lățimea de 30-35 centimetri; pământ cumpărat sau preparat; un
creion sau o  scobitoare; o riglă la
Repicat

fel cu cele pe care le folosesc copii la școala și un pulverizator. Pentru a trece efectiv la producerea de
răsaduri trebuiesc parcurse câteva etape fundamentale: stimularea germinației, pregătirea substratului,
semănatul si ultima udatul. Prima etapă stimularea germinației se face înmuind semințele in apă. Înmuierea nu
se  face în cazul în care semințele  sunt tratate. Odată cu înmuierea se poate face și sterilizarea semințelor dacă
apa folosită la înmuiat are o temperatură între 45-50 de grade. Semințele pot fi lăsate la înmuiat un interval de
timp cuprins intre 2-10 ore. După ce le scoatem de la înmuiat se scurg de apă pe un șervețel de hârtie, pentru
1-2 ore înainte de semănat. Substratul; cea mai ușoara metoda este cumpărarea de pământ de la magazine
specializate, dar  se poate și pregăti folosind un amestec de 40% mraniță, 50% pământ de grădină, si 10%
nisip. Semănatul, se face pe rânduri, ținând cont de dimensiunile semințelor, pentru semințe mici (pătrunjel,
morcov),semințele se amestecă cu nisip, semințele de dimensiuni mijlocii (ardei,roșii,vinete) se seamănă câte
una in găuri mici făcute cu creionul sau scobitoarea si se acoperă cu 1 centimetru de pământ fin. Semințele
mari (dovlecei, castraveți) se seamănă câte 3-4 pe măsură ce răsadul se dezvoltă se vor elimina plantele slab
dezvoltate. 

This entry was posted on ianuarie 20, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged producerea răsadurilor,
Răsaduri. Scrie un comentariu

Calendar de gradina
Ian7

Calendarul  gradinitei

Iulie

 Dupa ce trandafirii au inflorit se face o fertilizare

 iuliese iriga regulat plantele din ghivece

 Se leaga plantele agatatoare

 Se seamana plantele bienale
 Se ecolteaza legumele, ierburile aromate si fructele
 Se taie ramurile plantelor perene care au inflorit
 Se pregateste gradina pentru plecarea in concediu

August

 Se pozitioneaza plantele din ghivece in spatiile libere de pe alei

 Se tunde gazonul si se poate face o ultima fertilizare, impreuna cu irigarea
 Se repara gazonul in zonele unde s-a deteriorat
 Daca sunt prezente se despartesc plantele acvatice
 Se iriga si eventual fertilizeaza plantele din ghivece
 Se curata plantele care au inflorit
 Se recolteaza fructe legume si ierburile aromate

August

 Se pot planta arbori si arbusti coniferi

Septembrie
  Se organizeaza bulbii pentru flori
 Se plateaza bulbii pentru flori care infloresc primavara devreme
 Se tunde gazonul fara se se fertilizeze
 Se taie gardul viu si plantele agatatoare
 Se fertilizeaza cu compost sau gunoi de grajd gardurile vii
 Se despartesc si se rasadesc plantele perene

Octombrie

 Se adapostesc plantele sensibile la frig

 Se scot din pamant bulbii plantelor care nu rezista la frig si se conserveaza in locuri ferite de ger
 Se indeparteaza resturile vegetale ale plantelor anuale

Noiembrie

 Se tunde pentru ultima data gazonul

 Se protejeaza radacinile  plantelor de pe borduri si straturi cu un strat de frunze uscate
 Se inchid si se golesc conductele de apa si sistemul de irigatii

Noiembrie

 Daca nu a inghetat se mai poate planta cate ceva  (ceapa, usturoi)

 Se pot taia unele ramuri ale pomilor fructiferi
 Se protejeaza plantele din ghivece impotriva gerurilor
 Se face curatenie in gradina
 Se pot pregati mici adaposturi pentru pasarele

Decembrie

 Se protejeaza arborii delicati

 Se controleaza plantele din ghivece, eventual se poti iriga cu o picatura de apa
 Decembrie

 Se pot pregati ramuri verzi din gradina pentru podoabe de Craciun

Ianuarie

 Se intretin uneltele de gradinarit

 Se da mancare la pasarele
 Se lucreaza la proiecte si assolamente pentru noul an vegetativ

Februarie

 Se pot incepe taierile la arbori fructiferi si la vita-de-vie, daca temperaturile permit

 Se poate incepe fertilizarea gradinii
 Se pot planta (daca temperaturile sunt pozitive) arbusti si plante perene
 Se indeparteaza florile uscate ramase pe plante din anul trecut
 Se taie tufusurile si plantele agatatoare

Martie

 Se incepe curatenia in gradina

 Se pot curata trandafirii si arborii fructiferi care infloresc tarziu

Martie

 Se scot din adaposturi plantele protejate

 Se pozitioneaza givecele cu plante la soare si caldura
 Se despartesc si transplanteaza plantele perene
 Se pregatesc rasaduri de flori si legume
  Se indeparteaza frunzele uscate de pe plantele ornamentale si arbusti

Aprilie

 Se grebleaza si se seamna gazonul

 Se scot la aer plantele din ghivece
 Se fertilizeaza florile din gradina
 Se pot planta bulbi a caror plante vor inflori vara
 Se pot rasadi plante perene
 Se pregateste terenul pentru cultivarea legumelor
 Se fertilizeaza

Mai

 Se duc afara plantele anuale, ierburile aromate, plantele din ghivece

 Dupa ce infloresc se curata plantele de flori (liliacul)

iunie

 Irigari regulate
 Combatere daunatori
 Se fertilizeaza si se tunde gazonul
 Se seamana si se rasadesc legumele
 Se iriga regullat plantele din ghivece

Iunie

 Se taie gardurile vii

 Se indeparteaza florile trecute
 Se tunde si iriga gazonul
 Se elimina ierburile nedorite
 Se pun araci sau structuri de sustinere plantelor agatatoare si legumelor
 Irigari regulate ale plantelor din ghivece
 Se indeparteaza varful de crestere la rosii si vinete

This entry was posted on ianuarie 7, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged Calendar, gradina, lucrari in
gradina. Scrie un comentariu
Mazare in gradina
Dec7

Cultivare mazare in gradina 

Mazare-1

Mazărea este o plantă legumicolă anuală cultivată pentru consumul semințelor  verzi. Sunt multe soiuri de
mazăre dar pentru a simplifica se pot împarți în mazăre pitica, mazăre de talie mijlocie și mazăre de talie
înalta. Mazărea de talie mijlocie si înalta are nevoie de araci sau de rețele de susținere pentru a se dezvolta pe
verticală. Mazărea pitica poate ajunge la înălțimi de 30-50 de centimetri, mazărea de talie mijlocie ajunge la
înălțimi de 70-130 centimetri iar mazărea de talie înalta ajunge si la înălțimi de 180 centimetri. Mazărea nu
este o legumă foarte exigentă în ceea ce privește terenul, se mulțumește cu un sol de textura mijlocie cu un pH
ușor acid sau neutru. Terenul

Mazare-2

trebuie sa fie bine drenat, mazărea preferă un sol umed dar fără stagnări de apă. Clima preferata de mazăre
este cea temperată, suporta bine frigul pentru o perioada scurtă de timp mugurii tineri rezistă și la temperaturi
sub 0 grade. Mazărea se poate cultiva pe același teren după trei sau patru ani, se poate cultiva împreuna cu
morcovi, varza, cartof si ridichi. Nu este bine sa fie cultivată cu usturoi, ceapă sau pătrunjel. Se pot folosi
diferite metode de semănat la mazăre, cea mai simpla este metoda de semănat în cuiburi pe rând. Pentru
soiurile de mazăre de talie mijlocie și înalta se poate folosi si metoda de semănat pe rânduri duble alternate;
adică  se seamănă doua rânduri la o distanta de 40-80 de centimetri se lasă un interval de 70-110 centimetri
(mai simplu două rânduri și un interval). În acest fel se poate întreține bine cultura și mai ales se pot folosi
eficient structuri sau rețele pe care mazărea se va

Mazare-3

dezvolta pe verticală. Metoda de semănat în cuiburi pe rând poate fi folosită la cultivarea soiurilor de mazăre
pitică. Distanta între rânduri la mazăre este diferita în funcție și de soiul cultivat; poate fi de 10-15 centimetri
între plante pe rând si o distanta de 45-60 de centimetri între rânduri la soiurile pitice. Soiurile de talie mijlocie
se seamănă lăsând 70 de centimetri între rânduri; soiurile de talie înalta au nevoie de mai mult spațiu, distanța
poate fi și de 1000 de centimetri. Adâncimea de semănat la mazăre in gradina este de 3-5 centimetri, perioada
de germinație este de 10-15 zile în funcție de temperatura și umiditate. Mazărea germinează si la temperaturi
de 1-2 grade Celsius, de aceea se poate semăna începând cu prima jumătate a lunii martie, până la

Mazare-4

sfârșitul lunii aprilie. Mazărea în caz de secetă și de temperaturi ridicate înflorește anticipat dar cu efect
negativ în ceea ce privește calitatea și cantitatea de boabe produse. Mazărea se cultivă fără fertilizare
valorifica bine substanța organică rămasă de la culturile premergătoare. Daca este posibil se poate face
irigarea culturii de mazăre cu efecte pozitive asupra calității și productivității. Pe durata perioadei de vegetație
se execută una sau doua prașile pentru eliminarea buruienilor și pentru menținerea aerisită a rădăcinilor,
simultan cu prașila se face și mușuroitul. Mazărea fructifică de la rădăcină spre vârf, recoltarea la mazărea în
grădină se face manual prin ruperea păstăilor eșalonat, puțin înainte să ajungă la maturitate, când boabele din
păstaie sunt mari dar strânse între degete nu se divid în doua și nu au aspect făinos. Recoltarea păstăilor
stimulează planta să formeze noi flori si fructe. Mazărea se număra printre legumele cu ciclu scurt de vegetație,
semănată în martie lasă liber terenul la sfârșitul lunii mai, poate fi o bună premergătore, lasă terenul curat de
buruieni și bogat în azot.
 

This entry was posted on decembrie 7, 2012, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cultivare, gradina, mazare.
Scrie un comentariu

Trandafiri si plante agatatoare
Dec3

Trandafir agatator

Plante si trandafiri agatatori

Plantele si trandafirii agatatori cresc in inaltime , deci sunt perfecte pentru a infrumuseta fatadele si structurile
din gradina , pentru a creea diviziuni parfumate in interiorul gradinii si in plus sunt utile si pentru ca adapostesc
multe pasarele . Trandafirii agatatori au flori mari sau mici cu multe tonalitati de culoare , cu perioada lunga de
inflorire , cu parfum intens . Acestea sunt cateva din caracteristicele trandafirilor agatatori , este suficient sa
fixam ramurile pe un suport de sustinere , pe un arc , pe un gardut , pentru a obtine un efect spectaculos .
Trandafirii sunt frumosi si in combinatie cu alte specii agatatoare cum ar fi de exemplu iasomia . Trandafirul
agatator prefera o pozitie cu o expunere la soare , si un teren fertil . Ramurile lungi ale trandafirului se leaga de
structura de sustinere ; ramurile laterale care se dezvolta de pe ramul principal se scurteaza la sfarsitul iernii
lasand trei ochi de inmugurire , stimuland in acest fel o infloritura bogata . Sunt multe tipuri de plante
agatatoare care pot fi selectate dupa gusturi si preferinte , unele sunt frumoase pentru frunzele ornamentale , cu
mar fi vita-de-vie si iedera , unele sunt frumoase pentru folorile spectaculoase si parfumate , de exemplu
caprifoiul si iasomia .
Caprifoi

Unele plante agatatoare nu au nevoie de structuri de sustinere pentru a se catara , de exemplu iedera se agata de
ziduri formand mici radacini cu ajutorul carora se fixeaza de ziduri ; altele au nevoie de structuri de sustinere de
care se agata cu ajutorul carceilor . La cumpararea plantelor agatatoare trebuie acordata putina atentie
ambalajului , daca sunt specificate anumite caracteristici ale plantei , in caz contrar se cer sfaturi vanzatorului .
La plantarea acestor plante agatatoare se sapa o groapa adanca de 35-40 de centimetri se ferilizeaza cu gunoi de
grajd bine maturat , se planteaza radacinile la adancimea recomandata , si se acopera cu pamant pe cat posibil
cel de la suprafata in profunzime iar cel din profunzime la suprafata . Se preseaza usor terenul in jurul
radacinilor si se iriga . Pentru rezultate foarte bune radacinile acestor plante se pot tine in apa circa 10 ore
inainte de plantare si se mocirlesc cu un amestec de pamant si gunoi de grajd .  Plantele

Ruda cu iasomia

agatatore se pot cultiva si in ghiveci  mai ales daca se folosesc structuri de sustinere si sunt perfecte pentru a
infrumuseta balcoanele si terasele . Frunzele si florile acestor plante sunt iubitoare de soare in timp ce radacinile
se dezvolta bine la umbra . Ramurile plantelor care nu se agata de structurile de sustinere pot fi eliminate sau se
pot lega de structura . La inceputul primaverii trandafirii pot fi stropiti cu zeama bordeleza pentru prevenirea
maladiilor fungicide , daca se observa semne de boala frunzele infectate se indeparteaza , vara se poate repeta
tratamentul cu zeama bordeleza , daca plantele manifesta semne de boala tratamentele cu zeama bordeleza se
repeta saptamanal . Toamna se indeparteaza toate frunzele cazute la pamant , daca trandafirul a fost puternic
atacat de boala se poate curata lasand doar 30-35 de centimetri din ramurile principale . De regula ciupercile
supravetuiesc la nivelul solului si pe perioada de iarna de aceea toamna se poate face o stropire cu zeama
bordeleza a pamantului din jurul radacinilor .

This entry was posted on decembrie 3, 2012, in Gradina cultivarea legumelor and tagged plante agatatoare, Trandafiri.
Scrie un comentariu
Componente in gradina
Noi29

Alee de pietre

Componente in gradina

Gradina , este un spatiu , un teren de marime variabila destinat sa gazduiasca plante ornamentale , cultivate
pentru frumusetea frunzelor sau pentru flori . Inca se mai vad destul de des in gradinile de la oras un amestec de
culturi cu efecte estetice dubioase care nu corespund scopului de gradina . De multe ori se observa pe un spatiu
restrans arbusti ornamentali in amestec cu arbori fructiferi , legume amestecate cu flori care creeaza o impresie
de aglomeratie destul de inestetica . Este adevarat ca se poate imbina placutul cu utilul , cu conditia sa fie o
anumita armonie. Este consiliabil ca gradina sa se imparta inca din faza de proiect in doua parti , un mic parc cu
arbusti , arbori ornamentali cu flori si alei si o mica gradina de legume , in

Alee de scandura

acest fel se pot obtine rezultate bune fara sa fie create aglomerari de plante cu aspect inestetic . In cazul in care
gradina este mica se poate lua in consideratie si suprafata zidurilor care poate fi acoperita de plante agatatoare ,
sau pot fi mascate de arbusti ornamentali , in acest fel ramane mai mult spatiu pentru cultivarea legumelor .
Gradinile care sunt impartite in forme simetrice si regulate , se numesc gradini , geometrice ; gradinile care
imita peisaje din natura se numesc gradini peisagistice . Inainte de a trece la realizarea unei gradini este bine sa
punem pe hartie cateva idei , sa realizam un proiect macar in linii mari . Pentru a realiza acest proiect trebuie sa
stim ca in gradina trebuie sa avem : cai de acces , un sistem de iluminat , un sistem de irigatie , tufisuri , arbori
si arbusti , starturi de gazon sau de trifoi , straturi de plante ornamentale si flori , un mic lac , un loc de joaca
pentru copii si un pavilion . Prima cale de acces ar fi strada carosabila cu acces auto , care poate fi pavimentata ,
in ton cu culoarea casei . Se traseaza spatiile din gradina si se delimiteaza straturile se delimiteaza aleile se
decide daca vor fi pietruite , pavimentate , de prundis . Cele mai simple alei in gradina sunt cele din prundis ,
sunt greu de intretinut dar se realizeaza usor . La realizarea orcarei alei trebuie sa fim atenti la scurgerea apei ,
pe alee apa nu trebuie sa balteasca si dupa ploaie aleea trebuie sa fie practicabila . Spatiul dintre alee si gazon se
delimimiteaza , in caz contrar

Arbust ornamental

dupa putin timp aleea si gazonul se confunda . Se pot realiza alei din piatra , din lemn , din scandura , din pietre
cubice … Sistemele de iluminat in gradina sunt relativ simple , inainte de a proiecta sistemul de iluminat in
gradina se poate consulta un electrician , va fi in masura sa dea consilii utile la realizarea instalatiei electrice a
gradinii . Pentru proiectarea si realizarea instalatiei de irigat sfaturile unui instaltor sau sfaturile vanzatorului de
componente sunt necesare , de regula sunt usor de realizat dar cateva informatii de specialitate sunt utile . La
plantarea arborilor si arbustilor trebuie sa tinem cont : daca sunt arbori carora le cad frunzele , daca sunt arbori
verzi tot timpul , in functie de aceasta se poate decide unde vor fi plantati . In gradina se pot realiza tufisuri din
arbori si arbusti , din trandafiri , de regula spatiul destinat acestora trebuie sa fie delimitat , utilitatea delimitarii
se va vedea la intretinerea gradinii . Din gradina fac parte si  gazonul si straturile
Gard viu

de flori . Gazonul poate fi din iarba de gazon destul de greu de intretinut sau poate fi realizat din trifoi care are o
intretinere mai usoara , pana la urma sunt amandoua frumoase . Straturile de flori pot fi realizate din plante
anuale , bienale sau perene . La realizarea straturilor de flori se tine cont de faptul ca plantele se pot semana la
inceputul toamnei , la inceputul primaverii si la inceputul verii . Si bordurile din gradina pot fi din plante anuale
sau din arbusti pereni , aceste borduri trebuiesc mentinute la o inalltime relativ mica circa 40-45 de centimetri .
Un mic lac in gradina creeaza o impresie de prospetime de liniste , pentru cei ce vor lac in gradina pot valuta si
ideea de popularii cu mici pesti si cu cateva plante acvatice . Un mic loc de joaca pentru copii este mai mult
decat necesar in gradina , se poate amenaja in apropierea pavilionului sau in apropierea terasei . Dupa ce se
realizeaza pavilionul , pot fi plantate in ghivece sau in imediata apropiere plante agatatore anuale sau perene
care sa imbrace peretii pavilionului . Tinand cont de aceste elemente cred ca se pot realiza gradini personalizate
dupa gusturile si exigentele proprietarului .

This entry was posted on noiembrie 29, 2012, in Gradina cultivarea legumelor and tagged gradina, Idei de gradina,
realizare gradina. Scrie un comentariu

Fasole
Noi25

Cultivare fasole in gradina

Cultivare fasole in gradina

Fasolea este o planta anuala erbacee , cultivata pentru consumul proaspat al pastailor sau pentru boabe sale
bogate in proteine si substante nutritive . Se pot distinge doua soiuri de fasole , fasole pitica si fasole
agatatoare , din punct de vedere al ciclului productiv pot fi precoce , timpurii si tarzii . Fasolea se dezvolta bine
pe un teren usor acid sau neutru , cu textura medie , bine drenat . Cultivarea de fasole pe solurile argiloase ,
calcaroase , compacte , unde se pot forma stagnari de apa nu duce la recolte tocmai satisfacatoare . Fasolea este
o buna premergatoare pentru toate legumele lasa terenul bogat in azot si fara buruieni . Fasolea pote reveni pe
aceiasi suprafata de teren dupa 3-4 ani si de regulea este de evitat sa se cultive dupa mazare si castraveti care
pot transmite culturii de fasole boli fungicide si critogamice . In gradina pe spatii mici poate fi cultivata
impreuna cu varza , salata , rosii , ridiche ; nu da rezultate optime cultivata cu ceapa , usturoi sau mazare .
Fasolea se poate semana la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai , la o adancime de 3-5 centimetri ; soiurile
pitice se seamana la o distanta de 6-7 centimetri intre plante pe rand si o distanta de 45-50 de centimetri intre
randuri ; soiurile agatatoare , se pot semana la o distanta de 20 centimetri intre plante pe rand si 100 de
centimetri intre randuri ; mai poate fi semanata si pe randuri alternative , cu avantajul ca se economiseste putin
spatiul din gradina , la cultivarea pe randuri alternative distanta intre plante pe rand este de 20-25 de centimetri ,
distanta intre primele doua randuri este de 50-60 de centimetri dupa care se lasa un interval de 120 centimetri si
se seamana alte doua randuri la distanta de 50-60 centimetri . Inainte de semanat fasolea poate fi lasata la
inmuiat pentru 10 ore , tegumentul devine fraged , usureaza dezvoltarea

Fasole

mugurelui vegetativ si grabeste germinatia . Perioada de germinatie la fasole este de 5-10 zile in functie de
temperatura si umiditate . Pregatirea terenului se incepe toamna cu o sapatura adanca circa 30 de centimetri ,
incazul in care cultura premergatoare nu a fost fertilizata se pot ingropa la sapat circa 200 kilograme de gunoi
de grajd bine maturat pentru 100 de metri patrati de gradina . Pentru a imbogati terenul cu fosfor si potasiu , se
pot adauga intre 5-10 kilograme de cenusa de lemn la 100 de metri patrati . Principalele lucrari de intretinere
sunt prasitul si irigatul . Pe durata perioadei vegetative se fac una sau doua prasile pentru eliminarea buruienilor
si pentru mentinerea aeresita a radacinilor , impreuna cu prasitul se poate face si musuroitul . Irigarea culturii de
fasole se poate face imediat dupa semanat pentru a grabi germinatia si in perioada cand plantele incep sa
infloreasca si sa formeze tecile boabelor . Cand

Fasole
plantele au format primele frunze se poate face o stropire preventiva cu zeama bordeleza pentru prevenirea
bolilor critogamice si o stropire cu macerat de urzica pentru a indeparta insectele si daunatorii . Maceratul de
urzica se poate prepara dintr-un kilogram de plante proaspete de urzica lasate la macerat in 10 litri de apa pentru
circa doua zile . Se stropeste pe frunzele plantei fara a fi diluat , datorita continutului de azot stimuleaza si
dezvoltarea viguroasa a fasolei . Imediat dupa semanat sau pe masura ce plantele se dezvolta , la cultivarea
soiurilor agatatoare se va prevedea creearea de structuri sau retele care sa faciliteze dezvoltarea pe verticala a
plantelor , in ultima instanta se pot folosi si araci . Recoltarea fasolei este diferentiata in functie de soiul
cultivat , de regula pastaile se recolteaza cand bobul nu este bine format in teaca si inainte ca pastaile sa devina
atoase . Fasoalea boabe se recolteaza cand bobul s-a format , teaca exterioara incepe sa se usuce . Dupa ce s-au
scos boabele din teci fasolea boabe se depoziteaza intr-un loc aeresit si racoros .

This entry was posted on noiembrie 25, 2012, in Gradina cultivarea legumelor and tagged Fasole, metode de cultivare
fasole in gradina. Scrie un comentariu

Rozmarinul
Oct31

Înmulțirea rozmarinului

Rozmarinul poate fi cultivat cu usurinta in ghiveci sau in gradina , este un arbust peren de provenienta
mediteraniana . Arbustul de rozmarin are o tulpina lemnoasa pe care se dezvolta ramuri cu frunze de culoare
verde-gri , mici si inguste . Rozmarinul la maturitate deplina ajunge la dimensiuni de la 50 de centimetri pina la
3 metri  inaltime . Cu ajutorul plantelor de rozmarin se pot realiza tufisuri , sau chiar si garduri vii daca se
acorda o atentie deosebita taiatului ramurilor . Pe balcon , in ghiveci poate fi considerat o planta ornamentala .
Cultivarea rozmarinului in ghiveci sau in gradina nu necesita o atentie deosebita , este rezistent atat la
temperaturi ridicate dar si la temperaturi scazute . Desi rezitent la temperaturi scazute , pe perioada de iarna
trebuie protejat cu folii de polietilena  .   Rozmarinul este mare iubitor de soare , nu suporta stagnarile de apa ,
cultivat in vas este sensibil si la apa care se acumuleaza in farfuriuta colectoare de sub vas . Udarea
rozmarinului se face de obicei seara fara a exagera cu cantitatea de apa . Cine vrea sa cultive rozmarin in
ghiveci trebuie sa acorde putina atentie cresterii plantei , ramurile trebuiesc taiate pentru a mentine planta de
dimensiuni reduse . In cazul in care planta s-a dezvoltat si ghiveciul nu are dimensiunile
Rozmarin

corespunzatoare poate fi schimbat intr-un ghiveci de dimensiuni mai mari . Rozmarinul poate fi cultivat plecand
de la seminte , perioada optima de semanat este primavara , poate fi cultivat si achizitionand o planta de la un
vanzator de plante cum se poate cultiva si taind un ram de la cineva care are deja o planta bine dezvoltata . In
ultimul caz ramul de rozmarin se poate dezvolta in doua moduri , poate fi lasat intr-un vas cu apa pana face
radacini si dupa aceea se rasadeste intr-un ghiveci , in gradina sau se poate rasadi direct in vas sau in gradina
dupa ce se indeparteaza frunzele de pe o portiune de ram de cativa centimetri . Daca se opteaza pentru metoda
rasadirii directe a ramului trebuie acordata putina atentie irigarii , pamantul din vas sau din gradina trebuie
mentinut umed pentru 2-3 saptamani , pana cand planta dezvolta radacini . Rozmarinul se adapteaza tuturor
tipurilor de teren , chiar si solurilor sarce in substante nutritive . In general rozmarinul nu este atacat de insecte ,
mai mult tine departe insectele si de plantele din apropiere . Pe timpul iernii , cand temperaturile sunt foarte
scazute , rozmarinul trebuie protejat cu o folie de polietilena . Florile de rozmarin au culori de la rosu la lila si
chiar albastru deschis , este o planta verde tot timpul anului , si frunzele lui pot fi recoltate tot timpul anului . La
recoltare se pot taia si mici parti de ram fara rani planta . Frunzele se pot consuma verzi , proaspete dar si uscate
; frunzele uscate pierd putin din aroma . Rozmarinul este folosit pe larg in bucatarie dar datorita proprietatilor
antireumatice , antidiuretice si antioxidante este folosit si pentru tratarea anumitor afectiuni diuretice si
reumatice . Pentru tratarea acestor afectiuni se foloseste infuzia si decotul . Infuzia de rozmarin se prepara
folosind o lingura de frunze verzi sau uscate pentru 250 de mililitri de apa fierbinte . Infuzia are efecte
importante la digestie , poate fi folosita si pentru calmarea acceselor de tuse cu efecte antistres . Aceasta infuzie
de rozmarin se poate consuma dupa mese sau eventual seara inainte de culcare .

This entry was posted on octombrie 31, 2012, in Cultivare legume pe balcon, Gradina cultivarea legumelor and tagged
cultivare rozmarin in gradina si in ghiveci, rozmarin. Scrie un comentariu

Înmulțirea plantelor
Oct15

Metode de înmulțire a plantelor

Înmulțirea plantelor se face în doua feluri ; răsădind o parte din plantă , sau folosind sămânța
plantei . Majoritatea legumelor se înmulțesc prin semințe , tehnica înmulțirii folosind parți ale
plantei este utilizata mai mult pentru arborii fructiferi și plantele aromatice .

Înmulțirea rozmarinului

Înmulțirea cu parți ale plantei poate fi împărțită : înmulțirea prin tăierea unei parți a plantei ,
înmulțirea prin dividerea rădăcinilor , înmulțirea prin marcotaj , înmulțirea prin stoloni .  La
înmulțirea prin tăierea unei parți a plantei un exemplu poate fi rozmarinul . Se taie o ramura tânăra și
bine dezvoltata cu o lungime de 15-20 de centimetri , se îndepărtează frunzele pe circa 7 centimetri
din ram , se pregătește un vas cu pământ se răsădește ramul la o adâncime intre 7 și 10 cm , se udă
frecvent și peste puțin timp naște o noua planta .

Înmulțirea prin rădăcini

Înmulțirea prin rădăcini . Este tipul de înmulțire când o planta mama din rădăcini da naștere la noi
plante . Prin rădăcini se înmulțește zmeura , multe plante de cactus , anumite soiuri de căpșuni ,
plantele de anghinare și multe altele . De obicei la sfârșitul lunii august dacă dorim sa înmulțim
acest tip de plante separam rădăcinile puietului de planta mama și le răsădim într-un alt loc . Acest
tip de înmulțire are avantajul că planta când se separă are deja rădăcini și este pregătita pentru a-și
începe o noua viată independent de planta mama . De regula dacă sunt răsădite la sfârșitul lunii
august fructifica în anul următor . Înmulțirea prin marcotaj. Frecvent folosita la înmulțirea vitei de vie
este metoda prin care se îngroapă un ram sănătos de la o planta mama , vârful ramului devenind o
noua planta . Are avantajul ca fructifica imediat , dezvolta repede rădăcini , de regula în cazul

Marcotaj

viței de vie durează doi trei ani pana când planta se dezvolta și fructifica . În cazului marcotajului
planta nouă se separă de planta mama după câteva luni ; dacă marcotajul este făcut la sfârșitul lunii
august , începutul lunii septembrie poate fi separat anul următor în aprilie . Înmulțire prin stoloni.
Stolonul este o parte a tulpinii plantei care în contact cu solul formează rădăcini și o plantă nouă .
Este suficient să separăm

Înmulțirea prin stoloni

stolonul de planta mama și avem o nouă plantă , desigur după ce o răsădim . De obicei separarea se
face spre sfârșitul perioadei vegetative , selectând stolonii foarte bine dezvoltați . După separare
planta nouă are nevoie de o lună sau chiar două pentru a se dezvolta și întări în vederea trecerii cu
bine a perioadei friguroase de iarna . Următorul an vegetativ este pregătită să fructifice și să
formeze la rândul sau stoloni .
Răsaduri
Mar6

Răsaduri

Când semănam in răsadniță este bine să știm dacă vom repica sau vom lăsa plantele să se dezvolte unde au
fost semănate.

Semanarea-rasadurilor

Personal încep să cred că repicatul nu prea își mai are rostul , nu mai suntem pe vremuri când se produceau
răsaduri pentru sute de hectare, cred că cineva care face 600 de fire de răsad nu are sens să se complice si cu
repicatul, (pentru spații mici sunt suficiente 150-200 de răsaduri), mai mult unele plante suferă la repicat si se
dezvoltă cu putină întârziere. Totuși pentru cei care au foarte puțin spațiu repicatul poate rezolva intr-o
anumită măsură această problemă. Spațiul pentru producerea răsadurilor poate fi calculat ținând cont de
faptul că roșiile pentru repicat pot fi semănate cu o densitate de 1500 de plante pe metru pătrat la fel ca si
ardeii, vinetele varza si conopida. Roșiile pentru răsad nerepicat pot fi semănate la o densitate de 600 de
plante pe metru pătrat, la fel ca și ardeii, vinetele varza si conopida. Si cantitatea de sămânță folosită la
semănat este influențată de faptul că răsadul va fi repicat sau nu, astfel: la roșii pentru răsad care se va repica
sunt necesare circa 6-8 grame de sămânța; la roșiile care nu se vor repica sămânța necesară va cântări circa
2,5-3 grame; la ardei care vor fi repicați cantitatea de sămânța va fi de 14-15 grame în timp ce pentru cei care
nu se vor repica cantitatea este de 5-7 grame; la vinete pentru repicat se vor folosi intre 15-20 de grame de
sămânța iar pentru cele care
repicat

nu se vor repica cantitatea este de 6-7 grame. De regulă cantitatea de sămânța se reduce la jumătate in cazul in
care răsadurile nu vor fi repicate. Perioada de germinație si timpul de la semănat, la răsădit este după cum
urmează:

 Varză timpurie-semănat 25 ianuarie 5 februarie; timp de germinație 6 zile; se răsădește după 50-55 zile.
 Varză de vară-semănat 15 februarie 30 martie timp de germinație 6 zile; se răsădește după 35-40 zile.
 Roșii timpurii-semănat 1-10 martie, timp de germinație 7-14 zile; se răsădește după 45-55 zile.
 Roșii semitimpurii-semănat  5-25 martie, timp de germinație 7-14; se răsădește după 35-40 de zile.
 Ardei-semănat 25 februarie-10 martie, timp de germinație 8-10 zile; se răsădește după 55-60 de zile.
 Vinete-semănat 1-10 martie, timp de germinație 7 zile; se răsădește după  55-60 de zile.
 Castraveți-semănat 25 martie-5 aprilie, timp de germinație 7 zile; se răsădește după 30-35 de zile.

Distanța între plante în cazul în care răsadurile nu vor fi repicate este de 8-10 centimetri între  rânduri și 3
centimetri între plante pe rând; pentru răsadurile care se vor repica este 5 centimetri între rânduri și 2 centimetri
între plante pe rând. Detalii:

This entry was posted on martie 6, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged pregatirea rasadurilor, rasadit si
repicat, Răsaduri. Scrie un comentariu

Cultivarea morcovului
Mar3

Cultivarea morcovului

Eu aș clasifica morcovul după lungimea rădăcinilor și după timpul necesar pentru a ajunge la maturitate:
morcov lung, semi-lung și scurt; morcov precoce, semi-precoce și tardiv. La clasificarea după lungimea
rădăcinii se poate spune că cele scurte au o lungime pană la 6 centimetri, cele semi-lungi au o lungime pană la
12 centimetri, cele lungi cu o lungime peste 12 centimetri. Morcovul
morcov-2

preferă o climă temperată, un teren de textură medie, puțin argilos și bogat în substanțe organice. La cultivarea
morcovului nu sunt adaptate terenurile cu pietriș pentru că duc la bifurcarea rădăcinilor. Poate să pară
nefiresc dar rădăcinile morcovului se dezvoltă diferit in funcție de temperatură, cel mai bine se dezvoltă la o
temperatură de 10-15 grade, o temperatura de 21-26 de grade încetinește dezvoltarea rădăcinilor. Morcovul
fructifică foarte bine fertilizanții organici rămași în sol de la cultura precedentă. Se comportă bine după usturoi
si praz. Poate reveni pe aceiași suprafață după 3 ani. Poate fi cultivat împreună cu salata mazăre și ridichi.
Cultivat împreuna cu prazul se ajuta reciproc, adică împiedică atacul viermelui de praz și prazul împiedică
apariția muștei morcovului. Semănatul se poate face începând din luna martie pentru soiurile precoce, aprilie
mai pentru cele semi-precoce; cele târzii se pot semăna la jumătatea lunii iulie. Se seamănă pe rânduri la o
adâncime de 4-5 milimetri respectând distanta de 5-6 centimetri între plante pe rând și 20 de centimetri intre
rânduri. Înainte de semănat, semințele de morcov se pot amesteca cu puțin nisip. După semănat tasează ușor
terenul pentru a pune în
morcov-3

contact semințele cu solul și pentru a grăbi în acest fel germinația. Când plantele de morcov încep sa răsară,
dacă sunt prea dese se pot rări (când au o înălțime de 3-4 centimetri), lăsând o distantă de 5-6 centimetri între
plante pe rând. Dacă terenul a fost fertilizat pentru premergătoarea morcovului nu este necesară o nouă
fertilizare. Trebuie evitat pe cat posibil administrarea de gunoi de grajd proaspăt întrucât duce la dezvoltarea
bolilor criptogamice și creează un microclimat favorabil dezvoltării muștei morcovului. În cazul în care sunt
necesare irigări trebuie acordată atenție temperaturii apei, o temperatură scăzuta duce la crăparea
rădăcinilor. Recoltarea se face eșalonat în funcție și de perioada de semănat. Morcovii, lăsați pentru o
perioada mai lungă de timp în pământ, au partea din mijloc tare și fibroasă. Morcovul poate fi atacat de musca
morcovului, care depune ouăle pe  frunze și larvele intră în rădăcini compromițând recolta. Pentru prevenirea
atacului acestui parazit pate fi cultivat împreună cu praz sau se poate semăna în contratimp cu perioada în
care musca depune ouăle. Respectând câteva reguli de cultivare, umiditatea solului, distanța între plante,
fertilizarea, morcovul are o bună rezistență la boli și dăunători și se dezvoltă sănătos.

This entry was posted on martie 3, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cultivare morcov, gradina, morcov,
morcov in gradina. Un comentariu

Tăieri la plante, când și cum?

Feb22

Tăieri la plante, când și cum?

Tăierile la plante se fac întotdeauna cu moderație și cu bun simț, mai mult, obiectivul principal este  sănătatea
plantei. Dubii la tăiat?

taieri-la plante

Care ramuri se elimină? Unde se taie? Da, trebuie neapărat să tăiem? Da de ce să tăiem? Scopul tăierii la
plante este clar: să favorizăm circulația aerului in interiorul coroanei, să ne asigurăm ca lumina pătrunde in
interiorul coroanei, să conservăm sau să stimulăm producția de flori și fructe și nu în ultimul rând să stimulăm
o dezvoltare armonioasă a plantei. Reguli: în cazul tulpinilor sau ramurilor cu muguri alternativi (unul mai sus
și unul opus mai jos, ca la trandafir) se taie deasupra mugurelui exterior, este de evitat să stimulăm
dezvoltarea ramurilor spre interior, în cazul mugurilor opuși (muguri la aceiași înălțime dar diametral opuși,
ca la hortensii) se taie deasupra perechii de muguri care vor dezvolta o ramificație bifurcată. Se taie la 5-6
milimetri deasupra mugurelui. Tăietura trebuie să fie oblică în raport cu axa ramului, circa 45° și paralel cu
mugurele, va avea ca efect scurgerea apei în direcția opusă mugurelui . În cazul mugurilor opuși tăierea se
face orizontal. Timpi de tăiere; depind de tipul de plantă, de scopul tăierii, de vârsta plantei. Tăieri la plantare,
cu bun simț și moderație se taie rădăcinile foarte lungi, rănite sau rupte, la fel cum se aranjează puțin și
coroana. Dacă planta a fost crescută in ghiveci, producătorul a pregătit-o deja pentru plantare așa ca nu
trebuie tăiat nimic. La plantele cu rădăcini nude se ține cont de faptul că dezvoltarea rădăcinilor este
proporțională cu dezvoltarea coroanei, deci dacă

Mar curatat

sistemul radicular este slab dezvoltat, deteriorat, se scurtează coroana pentru a echilibra raportul coroana-
rădăcini. Tăierile de întreținere se fac pentru a conserva forma coroanei eliminând ramurile bătrâne,
neproductive sau cele rănite, tăierile se fac de la baza ramului în perioada de repaus vegetativ, preferabil la
sfârșitul iernii. Tăierile verzi, de regulă la flori și arbuști floriferi, se fac de obicei după înflorire, îndepărtând
florile uscate stimulând producerea de flori noi. La tăierile verzi se elimină lăstarii și puțin din ramurile
dezvoltate excesiv. Tăieri de întinerire; când planta îmbătrânește și pierde din vigoare;, cu această tăiere se
urmărește emiterea de ramuri tinere pentru un nou ciclu de viață. Se elimină de la bază ramurile bătrâne,
sterile, slabe, cele care se încrucișează și cresc spre interior.  Rezultatul final în acest caz trebuie să fie o
plantă nouă, lejeră, dar care păstrează structura inițială. Pentru o dezvoltare rapida a vegetației se pot face
fertilizări cu mraniță sau compost bine maturat. Nu știu cât poate fi util dar eu după ce tai trei ramuri fac un
pas înapoi, mi se pare că văd mai bine ce trebuie tăiat.    

This entry was posted on februarie 22, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cum se curata plantele, flori,
taieri la plante. Scrie un comentariu

Ce semănam în martie?
Feb21

Ce semănam în martie?
sfecla-rosie

În martie se pot semăna în grădină o mulțime de legume: usturoi, ceapă, sfeclă roșie, morcov,  salată, cartofi,
mazăre, praz,pătrunjel, ridichi. Câteva au perioadă scurtă de vegetație, lasă terenul liber la sfârșitul lunii
aprilie începutul lunii mai deci nu vor ocupa spațiul din gradină până toamna târziu. Câteva idei pentru
semănatul timpuriu: sfecla roșie, preferă un teren bogat în substanțe organice cu textură medie săpat adânc. Se
seamănă la o adâncime de trei centimetri,  la o distanță între rânduri de 40 de centimetri între plante pe rând
de 20 de centimetri. Terenul se sapă toamna, se incorporează în sol 200 de kilograme de gunoi de grajd pentru
100 de metri pătrați, la o adâncime de 30-35 de centimetri. Principala lucrare de întreținere este prășitul,

morcov-2

elimină buruienile și menține aerisite rădăcinile, simultan se poate face și răritul, când plantele au patru
frunze. Recoltarea se face când terenul este uscat și rădăcinile au ajuns la mărimea corespunzătore. De regulă
poate fi recoltată după 70-90 de zile de la semănat. Morcovul poate fi semănat cu rezultate bune pe terenuri
argiloase, bogate în substanțe organice, fără stagnări de apă. Dezvoltarea rădăcinilor la morcov sunt
influențate de temperatură, cel mai bine se dezvoltă la o temperatură de 10-15 grade Celsius. Fructifică
substanțele organice rămase de la cultura precedentă, poate reveni pe aceiași suprafață după 3 ani.
Premergătore la morcov: usturoi și praz. Se semănă pe rânduri la o distanță de 20 de centimetri între rânduri
și 5-6 centimetri între plante pe rând. Semințele se pot amesteca cu nisip, dacă distanța după răsărit nu este cea
corespunzătoare se răresc când au o înălțime de 2-3 centimetri si au patru frunze.  Morcovul poate fi recoltat la
circa două luni după semănat, când frunzele încep să se îngălbenească. Dacă morcovul rămâne prea mult timp
în pământ mijlocul devine lemnos și dur. Salata are un ciclu vegetativ relativ scurt, 55-80 de zile in funcție de
soi, poate

salata

fi semănată cam tot timpul în spațiile goale din grădină ca cultură secundară, după ce se recoltează lasă locul
liber culturii principale. Poate fi semănată la o distanță între rânduri de 15-20 de centimetri, la o adâncime de
circa 0,5 centimetri. Cred că se pot cumpăra din comerț semințe de amestecuri de salate, de culoare roșie si
verde care au un aspect frumos în grădină și în farfurie. Prazul se seamănă spre sfârșitul lunii martie la mai
puțin de 1 centimetru adâncime, o distanță între rânduri de 25 de centimetri și între plante pe rând de 12-15
centimetri. Lucrări de întreținere prășit, rărit, înainte cu 30 de zile de recoltare se poate face și o bilonare,
tulpina în acest caz devine albă și frumoasă. Ridichea poate fi semănată la o adâncime de circa 3-4 centimetri, 
o distanță între rânduri de circa 20 de centimetri, si între plante pe rând se 7-8 centimetri. Dacă semănatul s-a
făcut prea des se pot rări plantele la prășit. Ridichea, ceapa verde, salata, mazărea pot fi cultivate ca culturi
secundare, vor lăsa liber terenul la începutul lunii mai când se răsădesc culturile principale. MAZĂRE,
PĂTRUNJEL.

This entry was posted on februarie 21, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged Ce semanam in martie_,
martie, semanat, semanat in martie. Scrie un comentariu

Fertilizant natural
Feb16

Fertilizant natural

Compostul este rezultatul descompunerii materiilor organice: ramuri, resturi de bucătărie, frunze uscate, iarbă,
în general tot
compost

ce este de natură organică pe lângă casă; în prezența microorganismelor: bacterii și ciuperci. Compostul bine
maturat este un excelent fertilizant pentru grădină și mai poate fi folosit și ca pământ pentru florile de pe
balcon sau de pe terasă. Pentru un compost de calitate materialele din compostor trebuie să asigure
microorganismelor un mediu de viață echilibrat, cu necesarul de carbon și azot în compoziție, cu un minim de
umiditate. Materialele care se pot composta sunt: toate resturile vegetale din grădină (ramuri, frunze verzi și
uscate, iarbă), resturile de bucătărie, gunoi de pasăre și în general gunoi de origine animală. Compostarea 
acestor materiale reduce cu circa 30-40% cantitatea de gunoi menajer care de regulă aglomerează rampele de
gunoi, cu avantajul că vom produce un fertilizant natural foarte bun calitativ. Pentru reactivarea procesului de
producere a compostului, în special pe perioada de vară toate aceste resturi se pot învârti cu o furcă;
compostul are calitate superioară în cazul fermentării aerobice. Realizarea unui compostor în

compartimente

gradină este destul de ușoară, și aici se pot folosi materiale reciclabile, (resturi de scânduri și de lemn, pietre
sau bucăți de cărămizi). Este suficient să le îmbinăm ca să obținem o ladă de lemn cu o înălțime de circa un
metru și compostorul devine funcțional. Pentru a se înmulți microorganismele din compostor au nevoie de
umiditate, căldură și un minim de oxigen; pentru a asigura o parte din aceste condiții pe fundul compostorului
se pot așeza ramuri care vor asigura un minim de circulație a aerului. Când stratul de reziduuri ajunge la o
înălțime de 30-50 centimetri se adaogă un strat de pământ de 20-30 centimetri, compostul se realizează din
straturi alternative de pământ și materiale organice. Înălțimea totală a compostului nu trebuie să depășească
1,50 metri. Substanțele chimice din compostor rămân in echilibru, dacă cantitatea de azot este prea mare,
surplusul este transformat în amoniac, (semnalat prin emanarea de miros specific), dacă cantitatea de carbon
este mai mare, procesele fermentative se opresc până când raportul se
Compostor-1

echilibrează, se poate interveni adăugând frunze verzi care au un conținut ridicat de azot. Pentru o bună
fermentație trebuie alternate reziduurile uscate cu reziduurile umede, umiditatea trebuie să fie relativ
constantă. Semințele și pesticidele sunt degradate și transformate de microorganisme, un compost bine maturat
nu va avea semințe de buruieni care să infesteze gradina, si nici nu va conține substanțe toxice chiar dacă în
grădină au fost folosite substanțe chimice pentru tratarea bolilor și dăunătorilor. Compostul ajunge la
maturitate după o perioadă de 5-8 luni de fermentație, poate fi încorporat în sol la săpat cu rezultate bune după
circa un an. Pentru rezultate bune se pot folosi compostoare compartimentate, într-un compartiment vom avea 
compost fermentat bun pentru utilizat, în celălalt compartiment vom avea materiale în curs de fermentare, care
vor deveni compost în anul următor, în acest fel vom avea în permanență fertilizant natural, 100% ecologic
pentru grădină.

This entry was posted on februarie 16, 2013, in Boli si dauatori la plante, Gradina cultivarea legumelor and tagged
compost, compostul din gradina, fertilizant, fertilizant ecologic, fertilizant natural. Un comentariu

Tăieri de primăvară la pomii fructiferi

Feb14

Tăieri de primăvară la pomii fructiferi

muguri-floriferi

Tăierile la pomii fructiferi sunt operatii relativ complicate și în plus sunt necesare câteva cunoștințe horticole.
Totuși pentru cei pasionați, la nivel amatorial pot să dau câteva sfaturi utile. Înainte de a începe curățarea
pomilor se stabilesc câteva obiective pe care le vom obține curățând pomii fructiferi: ameliorarea calitativă și
cantitativă a producției, echilibru vegetativ, forma și mărimea coroanei, limitarea ramurilor cu creștere
excesivă, eliminarea ramurilor inutile și neproductive. Când pomul este tânăr se face o tăiere simplă de
creștere, după doi sau trei ani se trece la tăieri productive care au ca scop mărirea
pom-piramidal

producției și dezvoltarea armonioasă a pomilor. Pomi fructiferi care necesită tăieri anuale sunt: mărul, părul,
piersicul și prunul; pomi care necesită tăieri o data la doi ani sau mai mult sunt: gutuiul, caisul și cireșul,
pentru aceștia tăierea se face pentru a da o formă coroanei și pentru a limita in mare măsură dezvoltarea pe
înălțime. Tăierile se fac în perioada de repaus vegetativ, de preferință la sfârșitul iernii, când se elimină
ramurile uscate, bolnave; se urmărește menținerea la o înălțime convenabilă a coroanei și în același timp
mijlocul trebuie să fie lăsat fără ramuri pentru a permite pătrunderea luminii și o circulație eficientă a aerului.
Pe durata perioadei de vegetație se pot face tăieri de corecție, mai ales la sfârșitul primăverii când pot fi văzuți
bine mugurii floriferi care sunt diferiți de mugurii care formează ramuri.  Mugurii floriferi au forma rotundă și
se formează pe partea de la baza ramului, mugurii lemnoși se formează spre vârful ramului și au formă
alungită. Tăierile la pomii fructiferi au ca scop menținerea unui echilibru între creșterea  vegetativă și
producție, trebuie efectuate în așa fel încât hrana să fie dirijată preponderent către flori și fructe. La tăiere se
urmărește să rămână pe fiecare ram 3-4 muguri floriferi și un mugur din care se va dezvolta un nou
mar-cupa

ram; mugurele de ram pe cât posibil trebuie să fie pe partea exterioară a coroanei. Arborii fructiferi dezvoltă
coroane diferite: extinsă (poate fi văzută în livezile intensive, ramurile sunt dirijate pe structuri de susținere),
cupă (cultivare obișnuita cu ramuri dezvoltate pe exteriorul coroanei, în formă de cupă), piramidă (arbori cu
trunchi central de pe care se dezvoltă simetric ramuri laterale). Tăierile pot fi de rărire a coroanei și in acest
caz ramul se elimină de la bază, sau tăieri de scurtare a ramului unde se urmărește sa fie lăsați 3-4 muguri
floriferi și un mugur de ram. Indiferent de coroană criteriile după care se execută tăierile sunt aceleași, chiar
dacă se fac greșeli la tăiere, anul următor pomul emite ramuri noi care in mare măsură vor acoperi  o mare
parte din acesta.

This entry was posted on februarie 14, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged gradina, pomi, taieri, taieri de
primavara la pomi fructiferi, taieri la pomi fructiferi, Taieri la pomii din gradina. Scrie un comentariu

Curățarea trandafirilor
Feb13

Curățarea trandafirilor

taieri la trandafir

Tăierea trandafirilor este importantă; efectuată bine corectează forma coroanei, stimulează creșterea, și
dezvoltarea armonioasă a florilor. Epoca ideală pentru curățare este sfârșitul iernii, începutul primăverii, în
funcție de temperatură. Marea majoritate a trandafirilor sunt altoiți, utilizarea de portaltoi viguroși duce la
dezvoltarea rădăcinilor dar are ca inconvenient creșterea de lăstari direct de pe aceste rădăcini. Lăstarii se
elimină de regulă pe timpul perioadei vegetative; dacă lăstarii cresc departe de tulpină se pot elimina împreuna
cu o mică parte din rădăcină, cei din apropierea tulpinii se taie pe cât posibil la nivelul solului. Pentru cei ce
nu au efectuat această operație la momentul potrivit, primăvara înainte de a trece la curățare se elimină acești
lăstari. Curățarea trandafirilor se face diferit pentru

trandafiri-curatati

trandafir-organizat

plantele tinere, adulte, urcătoare și așa mai departe dar au la bază aceleași reguli, cunoscând principiile de
bază este ușor să ne adaptăm fiecărui caz in parte. Pentru rezultate bune se elimină mai întâi ramurile uscate,
bolnave, rupte au deteriorate. Tăierea se face oblic la circa 6-8 milimetri distanță de un mugure de germinație,
lăsând pe un ram 2-3 muguri. Se începe de la bază; ramurile de la bază de pe exterior trebuie lăsate mai
scurte, cele de pe interior puțin mai lungi în așa fel încât coroana să aibă un aspect de cupă. Când aspectul 
exterior este satisfăcător se trece la eliminarea ramurilor încrucișate, uscate, bolnave din interiorul coroanei în
așa fel încât centrul coroanei să rămână gol, să permită circulația aerului și pătrunderea razelor soarelui.
Tăierile la trandafiri pot fi lejere, moderate sau excesive, pentru cei ce sunt la prima experiență este indicat să
se facă o tăiere lejeră, în acest fel se pot corecta o mare parte din greșeli. În orice caz trandafirul este o plantă
rustică care formează flori pe noile ramuri, la curățat trebuie să crem condiții pentru creșterea armonioasă a
acestora. Tăierile la trandafiri se fac și în perioada vegetativă, vara, se pot face tăieri verzi la trandafiri,
eliminând lăstarii de creștere, florile trecute, și o parte din frunzișul din interiorul coroanei. Eliminarea
bobocilor uscați poate duce la stimularea producerii de noi flori după circa 30 de zile.
This entry was posted on februarie 13, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cum se curata trandafirii
agatatori, cum se curta trandafirii, taieri la trandafiri, Trandafiri. Scrie un comentariu

Cum se poate muta un pom fructifer?

Feb7

Pom-pregatire

Cum se poate muta un pom fructifer?

Poate niciodată nu va fi nevoie să schimbam poziția unui pom fructifer, dar în caz de nevoie cum procedam?
Am văzut de multe ori pomi fructiferi plantați la o distanță necorespunzătoare, când pomul este tânăr, coroana
are un volum mic, de multe ori pare că sunt plantați prea rar, după 3-4 ani , când coroana se dezvoltă,
înțelegem că distanța nu este suficientă de aceea este bine să știm că arborii pot fi mutați cu rezultate pozitive.
Rezultate foarte bune se obțin când pomii sunt altoiți pe portaltoi care dezvoltă ușor rădăcini. În orice caz
pentru rezultate bune se parcurg câțiva pași fundamentali. La pregătire pentru mutat se reduc la minim
problemele pe care le pot crea rădăcinile datorită faptului că nu intră în contact cu pământul unde va fi
transplantat. Pentru ca un pom să fie pregătit pentru mutat, toamna,  după ce au căzut frunzele se sapă o
groapă in jurul tulpinii la o distanță de circa 30 de centimetri în așa
Plantare-pom

fel încât rădăcinile să rămână intr-un cilindru de pământ cu diametru de 50-60 de centimetri și o adâncime de
40 de centimetri. Pe măsură ce se sapă, rădăcinile se taie cu atenție, dacă solul are tendința să se sfărâme se
oprește folosind scânduri care se așează în poziție verticală în așa fel încât pământul să rămână pe rădăcini.
Acest cilindru de pământ se înconjoară cu un strat dublu de pânză de iută, cu rolul de a menține pământul pe
rădăcini. Pentru rezultate bune pânza de iută poate fi legată. Terminate aceste lucrări se așează pomul cu iută
și pământul la loc în groapă și se așteaptă primăvara următoare. La sfârșitul iernii se reduce coroana pomului
la jumătate, pe parcursul acestui an vegetativ rădăcinile rămase în cilindrul de pământ izolat de pânza de

finalizare-plantare

iută emit noi rădăcini. In acest an fructele se elimină, sau cel puțin se răresc. Primăvara următoare, (dacă
pregătirile încep în tomna anului 2013 finalizarea transplantului se va face în 2015) se poate transplanta pomul
deschizând din nou groapa inițială, lărgind-o intr-o parte în așa fel încât să se poată tăia pământul sub
cilindrul acoperit cu iută. Imediat se efectuează transplantul într-o altă gaură mai mare, cu atenție, nivelul
cilindrului trebuie să fie la același nivel cu nivelul solului. Când pomul se află în poziția corectă se
îndepărtează pânza de iută și se umple spațiul rămas între cilindrul de pământ și marginile găurii. După
transplantare pomul se udă frecvent pentru a stimula emiterea de noi rădăcini. Folosind aceste tehnici sunt
posibilități mari ca transplantarea să se facă cu succes.

This entry was posted on februarie 7, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cum se muta un pom fructifer,
mutarea unui pom fructifer, pomi fructiferi, solul. Scrie un comentariu

Tratamente naturale
Feb6
Tratamente naturale in gradina pe balcon si pe terasa

ardei-i8

Remedii naturale

Tratamentele plantelor în casă, în grădină și pe balcon se fac folosind produse naturale, ecologice. Dacă
atacul paraziților și bolilor este în fază incipientă poate fi controlat folosind remedii naturale. În categoria
remediilor naturale intră produsele pe bază de plante, care aplicate corespunzător au o eficiență ridicată mai
ales dacă sunt preparate și aplicate corespunzător. Avantajul folosirii acestor produse este că de cele mai
multe ori au cost zero, nu poluează mediul înconjurător și mai ales nu sunt toxice pentru om și animale. Aceste
preparate sunt decoctul, extractul, infuzia și maceratul. Decoctul se prepară lăsând în apă rece plantele 24 de
ore, după care se încălzesc până aproape de temperatura de fierbere.  Extractul de plante se prepară lăsând
ierburile în apă la temperatura mediului ambient circa 3 zile. Infuziile se prepară vărsând apă fierbinte peste
ierburi, care se lasă la macerat cel puțin o zi. Maceratul se obține fermentând ierburile în apă de ploaie două
trei zile sau mai mult; se poate folosi când procesul de fermentație s-a încheiat și apa are culoare închisă.
Infuziile,

afide-paduchi
decoctul,maceratul, extractul se prepară folosind ierburi și plante care cresc în natură și care practic nu costă
nimic. Aceste plante sunt: usturoiul, pelinul, coada calului, feriga, urzica, tabacul, ardei iute, și mai sunt și
altele dar acestea sunt cele mai folosite. Usturoiul poate fi folosit ca insecticid eficient, și chiar ca
antibacterian și fungicid. Pelinul, are efect ca antibiotic natural și insecticid. Coada calului are un efect
fungicid și insecticid, ajută la eliminarea insectelor și ține la distanță bolile fungicide. Feriga se folosește la
tratarea ruginii, a păduchilor și a insectelor. Frunzele pot fi folosite și la mulcirea solului. Urzica este probabil
una dintre cele mai utilizate la combaterea naturală a bolilor și dăunătorilor. Datorită conținutului ridicat de
acid formic  ține departe insectele, dar are efete pozitive și la combaterea bolilor fungicide și bacteriene.
Tabacul, datorită conținutului ridicat de nicotină, se utilizează ca înlocuitor al produselor chimice de sinteză.
Se recomandă folosirea localizată, poate avea efecte negative asupra albinelor. Ardeiul iute poate fi folosit cu
efecte forte bune la combaterea insectelor și a afidelor. La cultivarea legumelor pe spații mici, aceste plante
sunt folosite cu succes în tratarea bolilor și dăunătorilor. Agricultura biologică în mare parte are la bază
cunoașterea proprietăților acestor plante și folosirea lor pentru a ține departe bolile și dăunătorii.  

This entry was posted on februarie 6, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged ce folosim pentru tratamente
ecologice in gradina, coada calului, cost zero, eficient, gradina, gradina ecologica, plante si tratamente ecologice, practic,
terasa, Tratamente naturale pentru plante. Un comentariu

Cultivarea rosiilor
Ian30

Cultivarea roșiilor

Rosii-Cherry

Roșiile pot fi clasificate în patru mari categorii: roșii mici, roșii medii, roșii alungite și roșii mari. Exemple de
câteva soiuri rezistente la boli și ușor de cultivat: roșiile „cherry” roșii mici, fructifică în ciorchine; roșii tip
pară,  „red pear” (galbene sau roșii) rezistente la boli și dăunători,  productive, cu fructul alungit; „baldwin”
fructe de circa 200 de grame, rezistent la boli; „pyros” hibrid cu fructe gustoase de 150 grame; „beefmaster”,
fructe de 450 grame. La toate tipurile de roșii se folosesc araci sau diverse structuri de susținere, pentru a evita
contactul frunzelor și fructelor cu solul. Planta se leagă de arac sau de structură cu un fir care să nu producă răni
plantei. După
Copilit-R

ce pericolul frigului a trecut se răsădesc roșiile, împreună cu aracul de susținere se mulcește cu paie, frunze
uscate sau scoarță de copac și se udă (roșia are nevoie de circa 7-8 litri de apa pe săptămână). Se elimină
mugurii formați între frunză și tulpină (copilit) înainte să depășească 2 centimetri lungime. Pe măsură ce planta
crește se leagă de arac, va avea în acest fel o bună susținere, creșterea fructelor îngreunează planta. Când a
dezvoltat 4 inflorescențe (circa 50 centimetri înălțime) se taie vârful roșiei, (cârnitul) concentrând în acest fel
hrana pentru dezvoltarea fructelor. Pentru rezultate bune la cultivarea roșiilor încercați să cumpărați doar
răsaduri sănătoase, cu frunze verzi și o înălțime de circa 20 de centimetri. Nu cumpărați plante cu frunze
galbene și tulpini subțiri. Roșiile sun iubitore de soare dar rădăcina este bine să fie protejata de căldura excesivă
prin mulcire. Terenul ideal pentru cultivarea roșiilor este cel bogat in humus, poate fi îmbunătățit prin fertilizare
cu compost sau mraniță. Pentru a asigura o irigare constantă, se poate îngropa un păhărel  de plastic cu fundul
găurit în apropierea rădăcinii. Acest pahar se umple cu apa care ajunge direct la rădăcinile roșiei. Recoltarea
roșiilor se face la maturitate deplină, când fructele sunt roșii.

This entry was posted on ianuarie 30, 2013, in Gradina cultivarea legumelor, Rosii and tagged cultivarea rosiilor,
plantarea rosiilor, Rosii, rosii in gradina. Scrie un comentariu

Varza, cultivarea in gradină

Iul20

Varza, cultivarea in gradină

Varza-1

Varza este o legumă importantă pentru valoarea sa alimentară răspândită și cultivată în întreaga lume. Cele
mai comune tipuri de varză cultivată sunt soiurile de vară, cu creștere rapidă care de obicei se seamănă
primăvara și soiurile de varză de toamnă care se seamănă la sfârșitul primăverii. Varza de toamnă se poate
răsădi la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august în grădină intr-un loc cu o bună expunere la soare și cu o
bună circulație a aerului. La cultivarea verzei terenul nu se fertilizează, este indicat să se facă o fertilizare
abundentă culturii premergătoare. Pentru cultivarea verzei de toamnă bune premergătoare sunt mazărea și
fasolea, lasă terenul liber și bogat în azot la sfârșitul lunii iunie. Pregătirea solului pentru cultivarea

Varza

verzei se face săpând adânc, finisarea terenului se face cu puțin timp înainte de răsădit. Un răsad de varză de
calitate  are circa 40 de zile și 5-6 frunze dezvoltate. La răsădit se respectă o distanță de circa 50 de centimetri
între plante pe rând și de circa 60 de centimetri între rânduri. Lucrările de întreținere sunt prășitul, formarea
biloanelor, irigarea. Creșterea verzei poate fi controlată controlând cantitatea de apă de irigații; irigarea
frecventă grăbește dezvoltarea vegetativă a verzei. La cultivare se pot întâmpina mici dificultăți datorită bolilor
și dăunătorilor care pot ataca cultura de varză. Preventiv după răsădit se poate face un tratament preventiv cu
zeamă bordeleză împotriva bolilor fungicide, si o stropire cu macerat de urzică pentru a tine la distanță
insectele. Unul dintre cei mai periculoși
Varza-2

dăunători este fluturele alb de varză, de fapt larvele sunt cele ce se hrănesc cu frunzele, lăsând doar nervurile.
Tratament ecologic eficient împotriva larvelor de fluturi albi Bathurin sau Thuringin respectând dozele și
indicațiile firmei producătoare. Prevenirea bolilor și dăunătorilor la varză se poate face eficient respectând
câteva măsuri simple și eficiente de cultivare ecologică. Recoltarea se face când partea centrală este bine
dezvoltată (spre sfârșitul lunii octombrie); căpățâna verzei se taie la bază. Partea inferioară a plantei rămasă
poate dezvolta noi căpățâni de dimensiuni mai mici la maturitate. Cultivarea verzei este relativ simplă,
respectând tehnologii eficiente de cultivare se pot obține rezultate satisfăcătoare.

This entry was posted on iulie 20, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cultivare, gradina, varza. Scrie un
comentariu

Plantarea capsunilor
Iul17

Plantarea capsunilor

Plantarea-capsunilor

Plantarea căpșunilor se poate face pe toată perioada anului cu condiția să existe posibilitatea irigării.
Plantațiile de căpșun se pot înființa primăvara, vara sau toamna. Pot fi recomandate cele ce se înființează
până la sfârșitul lunii august, plantele se fortifică pană apariția iernii și anul următor fructifică. Distanța de
plantare la căpșuni este de 70 de centimetri între rânduri și 25-30 de centimetri între plante pe rând. Căpșunul
formează rădăcini noi la 5-6 zile de la plantare, când temperatura este de 8-9 grade Celsius, și la 2-3 zile la o
temperatură de 18-22 de grade Celsius. Plantarea târzie, după 15 august, poate duce la descălțarea
rădăcinilor, o parte din rădăcini se dezvelesc prin
Capsuni-stoloni

sfărâmarea pământului, datorită precipitațiilor si diferențelor de temperatură între noapte și zi. Plantarea de

primăvară a căpșunului duce la o bună dezvoltare a plantelor, perioada optimă este 15 martie-15 aprilie. În
cazul plantării de primăvară, căpșunul nu trebuie lăsat sa producă; inflorescențele se elimină pe măsură ce
apar. În acest fel dezvoltă bine sistemul radicular, asigurând o recoltă bogată anul următor. Producția în anul
următor poate ajunge (în cazul respectării tehnologiei de cultură) la 25 de tone pe hectar, amortizând în acest
fel cheltuielile pentru înființarea culturii. Plantarea de vară a căpșunului, iunie, iulie, până pe 15 august se
poate face cu stoloni recoltați direct din câmp, plantele se dezvoltă până toamna, asigură o recoltă

Capsuni-mulcire

bogată pentru anul următor. Plantarea de toamnă a căpșunilor (după 15 august), lasă destul timp plantelor să
dezvolte rădăcini, sunt bine pregătite pentru perioada de iarnă. Daca plantele sunt bine dezvoltate pot fi lăsate
să fructifice, în caz contrar inflorescențele se elimină la fel ca în cazul plantării de primăvară. Pentru început
se poate planta o suprafața mică, care pe măsură ce se acumulează experiența se poate mări, folosind ca
material săditor stolonii produși de plantele de căpșuni. Obligatoriu după plantarea căpșunilor trebuie făcute
două sau tei irigări pentru punerea în contact a rădăcinilor cu solul și pentru a stimula emiterea de noi
rădăcini. Pentru menținerea umidității solului înainte de  plantarea căpșunilor se face mulcirea.

This entry was posted on iulie 17, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged capsuni, Plantare, plantarea
capsunilor. 2 comentarii

Mulcirea
Iul3

Mulcirea

Mulcire-2

Mulcirea este operațiunea utilizată în agricultură și grădinărit și constă în acoperirea terenului cu un strat de
materiale cu scopul  de a împiedica creșterea buruienilor, menținerea umidității în sol, protejarea terenului de
eroziune și de acțiunea ploilor torențiale. Mulcirea se face și pentru a evita formarea crustei superficiale,
pentru a diminua compactarea terenului și pentru a mări temperatura solului. Materialele utilizate la mulcirea
terenului sunt de natură organică: iarbă sau material lemnos mărunțit obținute din rezidiurile culturale; sau de
natură chimică folii de plastic sau covoare sintetice pentru mulcire. Materialele organice sunt: paiele, frunze
uscate, fân, scoarță de pin mărunțit chiar si cartoane. Materialele chimice pentru mulcire sunt: folii de

Mulcirea

plastic, pânză nețesută sau pânză fină de rafie. Mulcirea de fapt imită ceea ce se întâmplă în natură, (de
exemplu în pădure), unde frunzele uscate se acumulează pe teren formând un așternut care limitează creșterea
noii vegetații. Patul de frunze acționează în două moduri: fizic și chimic. Acțiunea fizică se explică prin faptul
ca patul de frunze împiedică pătrunderea luminii și închide spațiul buruienilor; acțiunea chimică constă în
producerea de substanțe chimice care intoxică semințele și împiedică germinația acestora. Mulcirea păstrează
o temperatură relativ ridicată la nivelul solului în perioadele reci și în același timp menține o perioadă mai
îndelungată umiditatea terenul în lunile secetoase de
Mulcirea-rosiilor

vară. Mulcirea se practică în agricultura biologică, agricultura biodinamică și la grădinărit. Dacă pentru a
mulci terenul în gradina de legume se pot utiliza diferite materiale sintetice pentru grădina ornamentală sunt
mai frumoase și chiar mai eficiente materialele de origine organică. Pentru mulcirea cu diferite folii din
material plastic la cultivarea legumelor este aproape obligatoriu să avem și un sistem de irigații adecvat, care
să permită pătrunderea apei la nivelul solului. La mulcirea cu materiale organice nu este neapărat necesar să
avem la dispoziție acest sistem de irigație se poate folosi cu rezultate bune sistemul de irigat pe brazde sau pe
spații mici clasica stropitoare. Mulcirea are ca efect un reducerea consumului de apă, în cazul mulcirii cu
materiale organice se adaogă solului și substanțe nutritive, reduce intervențiile pentru întreținerea culturilor.
În cazul cultivării căpșunilor este obligatorie pentru a împiedica contactul fructelor cu pământul. În mai toate
cazurile mulcirea se face înainte de înființarea culturii.

This entry was posted on iulie 3, 2013, in Boli si dauatori la plante, Gradina cultivarea legumelor and tagged gradina,
gradina de legume, gradina ecologica, Mulcire. 4 comentarii

Cultivare pepene verde în grădină

Iun2

Cultivare pepene verde în grădină

Cultivare-pepene-verde

Pepenele verde este înrudit cu castravetele, pepenele galben și dovlecel, este o plantă anuală, cu tulpina
ierboasă, cu flori masculine și feminine, cu frunze mari, lobate și fructul rotund sau oval care poate cântări și
20 de kilograme. Fructul matur are interiorul roșu cu semințe negre cu un conținut mai mare de 90% apă,
gustul dulce este dat de prezența zahărului. Pepenele verde preferă o climă temperat-caldă, un teren de textură
medie, bogat în substanțe organice, bine drenat cu un pH de la 5,5-7. Se poate cultiva împreună cu ceapă,
morcov, salată, ridichi și mazăre. Poate fi cultivat pe același teren după doi sau trei ani. Se seamănă pe
rânduri la o distanță de 2,2-3 metri, și între plante pe rând circa 1-1,5 metri, în a doua jumătate a 

pepene-verde

lunii mai. Semănatul se face în cuiburi, 2-3 semințe în fiecare, la o adâncime de 3-4 centimetri, germinează la o
temperatura mai mare de 15 grade Celsius. Toamna la pregătirea terenului se fertilizează cu circa 400 de
kilograme de gunoi de grajd bine maturat pentru 100 de metri pătrați de teren, care se încorporează în sol la
săpatul adânc de toamnă. După ce plantele răsar și formează două frunze se răresc lăsând doar două plante în
fiecare cuib. Pentru recolte bune când planta are 5-6 frunze pe tulpina principală se taie vârful stimulând în
acest fel producerea de ramuri laterale, care vor dezvolta flori și fructe. Într-o gradină mică se pot cultiva 3-5
plante de pepene verde care va asigura necesarul de pepeni verzi pentru toată familia. Pentru ca pepenele sa
nu rămână galben în punctul de contact cu solul poate fi rotit în așa fel încât sorele sa coloreze uniform toată

pepene-verde-matur

suprafața fructului. Irigările se fac moderat înainte de maturizarea fructelor, când maturizează apa poate avea
influențe negative asupra calității fructelor. Lucrările de întreținere prășitul , eliminarea buruienilor și
asigurarea circulației aerului la nivelul rădăcinilor.   Ținând cont de faptul ca pepenele verde nu poate fi
conservat recoltarea se face eșalonat când codița care ține fructul are tendința să se usuce și fructul are
culoare lucioasă verde închis. Un alt semn ca fructele sunt mature este primul cârcel de lângă codiță care este
complet uscat. Paraziți care pot ataca plantele de pepene verde sunt afidele, cărăbușul de mai și coropișnița.
Bolile la pepene verde sunt de obicei de natura criptogamică si se pot preveni efectuând la începutul vegetației
unul sau două tratamente cu zeamă bordeleză. 

This entry was posted on iunie 2, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cultivare, cultivare pepene verde,
gradina, pepene verde, pepene verde cultivare. Scrie un comentariu

Cultivarea ardeiului gras în grădină

Mai17

Cultivarea ardeiului gras în grădină

Ardeiul gras, la început verde, se colorează în roșu sau galben la maturitate, ca și roșia preferă poziții însorite.
Semănarea ardeiului

Rasad-ardei

gras se face cu 8 săptămâni înainte de răsădit, aproximativ în prima jumătate a lunii martie. Pot fi semănați în
mici ghivece câte trei semințe la o adâncime de circa 1 centimetru, germinează la o temperatură de peste 12
grade Celsius. Imediat după ce răsar ghivecele se așează într-un loc călduros și luminat. Când plantele ajung
la o înălțime de 2-3 centimetri se alege câte o plantă robustă pentru fiecare ghiveci și se elimină cele mai puțin
dezvoltate. Pe măsură ce plantele se dezvoltă, progresiv  se face călirea, adaptând plantele la temperatura
mediului exterior. Dacă se cumpără răsaduri acestea trebuie să fie cu tulpina groasă, și frunzele de culoare
verde închis. Când pericolul brumelor târzii a trecut și temperatura exterioară este mai mare de 13 grade
ardeii grași se pot răsădi în grădină, în prima jumătate a lunii
Ardei-gras

mai. Răsăditul se face de obicei într-o zi noroasă, sau seara pentru a evita ca plantele să sufere și să aibă un
aspect ofilit după plantare. Se răsădesc la o distanță de minim 45 de centimetri între rânduri și 25-30 de
centimetri între plante pe rând, după care se udă din abundență. Ardeiul nu are nevoie de fertilizări
suplimentare pe perioada ciclului vegetativ mai ales dacă la pregătirea terenului toamna s-au administrat circa
300 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați de teren. Pe perioada secetoasă are nevoie de
irigări frecvente, pentru menținerea umidității în sol se poate face mulcirea cu materiale organice. Ardeiul gras
nu este predispus la îmbolnăviri, de regulă nu se intervine cu tratamente chimice, în cazul în care se observă

Ardei-Marvas

că mugurii sunt atacați de afide se poate interveni cu o soluție de apă și săpun natural de casă. Recoltarea se
face când fructele încep să se coloreze în roșu sau galben, nu se recoltează la maturitate deplină, recoltarea
anticipată stimulează dezvoltarea de noi flori și fructe. Ardeii ajung la maturitate deplină dacă sunt păstrați
într-un loc uscat și răcoros după recoltare. Sunt multe soiurile de ardei gras, dar exemplific câteva  deosebite
pentru cultivarea în gradină: ”Paso doble”- hibrid de culoare galbenă la maturitate cu gust plăcut și aromat;
„Flamenco”- hibrid, de culoare roșu aprins la maturitate, cu pulpa tare si gust plăcut; „Bianca”- hibrid de
culoare albă la maturitate, cu aromă plăcută și gust deosebit; „Atol”- culoare verde închis la maturitate gust și
aromă deosebită; „Mavras”- un hibrid de culoare neagră pentru grădini și bucătării delicate, pentru impact
vizual puternic în grădină și la masă.
This entry was posted on mai 17, 2013, in Ardei gras, Gradina cultivarea legumelor and tagged Ardei gras, ardei gras in
gradina, cultivarea ardeiului gras, rasad. Scrie un comentariu

Cultivarea rosiilor in gradina

Mai11

Cultivarea roșilor

Rasad-rosii

Roșiile sunt mari iubitoare de căldura și pot fi semănate începând cu prima parte a lunii martie, în interior sau
într-o mini seră, folosind o tăviță pentru însămânțare. Semănatul se face la o adâncime de 0,5 cm, după care se
stropește cu apă. Tăvița sau mini sera se amplasează pe pervazul unei ferestre cât mai luminate. În funcție de
temperatură, semințele vor germina într-un interval de 7-10 zile. La câteva zile după germinare, se deschide
capacul mini serei sau se găurește folia pentru a permite aerisirea. După ce răsadurile ajung la o înălțime de
10 cm, acestea trebuie să fie aclimatizate la condițiile din exteriorul serei. Pentru aceasta, se deschide capacul
mini serei, sau se îndepărtează folia de plastic, timp de o oră în prima zi, 2 ore în cea de a

irigare-rosii

doua zi, etc. După 5 zile, se vor obișnui cu noile condiții din atmosferă și pot fi plantate în ghivece mai
încăpătoare cu un diametru de 5-8 centimetri. Pot fi răsădite în grădină când au o înălțime de circa 15-20
centimetri si când pericolul frigurilor târzii a trecut, în prima jumătate a lunii mai. Roșiile se răsădesc într-un
loc cu o bună expoziție la soare, la o distanță de circa 70-75 de centimetri între rânduri și între plante pe rând
de circa 35-40 de centimetri. Imediat după răsădit se pun araci sau se pot construi structuri de susținere,
pentru roșiile de talie înaltă, roșiile pitice nu au nevoie de araci sau structuri de susținere dar toate se udă
abundent. Cea mai simplă metodă de irigare este metoda vasului de flori, la rădăcina plantei se îngroapă un
vas găurit

Copilit

cu un diametru de circa 8 centimetri care umplut cu apă asigură plantei apa necesară pentru circa 3 zile.
Roșiile se leagă pe măsură ce cresc de araci sau de structura de susținere, legătura trebuie să lase spațiu de
creștere tulpinii. Copilitul roșiilor se face eliminând mugurii care se dezvoltă între tulpină și frunză, înainte ca
aceștia să ajungă la o mărime de 3 centimetri. când planta a format patru etaje fructifere se efectuează
cârnitul, se taie vârful două frunze deasupra ultimelor flori pentru a grăbi maturizarea fructelor. Speciile pitice
nu au nevoie araci si nici nu se copilesc, de regulă se lasă să crească libere. Pentru evitarea dezvoltării 

Banana-legs-rosii

buruienilor dăunătore se poate face mulcirea folosind paie sau folii de plastic, în acest fel se păstrează și
umiditatea în sol. În ceea ce privește soiurile ce se pot cultiva alegerea este nelimitată; totuși cunoașterea
câtorva soiuri poate fi folositoare: Roșii „Petula”, coacere timpurie, fructe de circa 90 de grame, rezistente le
boli, cultivabile în grădina sau seră; roșii „Red Belli” ideale pentru cultivarea pe balcon sau pe spații mici,
specie pitică, poate ajunge la 90 centimetri înălțime; roșii „Modus” cu formă de prună de mici dimensiuni;
roșii „Cherry” gust dulce zemoase, formează ciorchini de fructe; roșii „Prunișoare Brione”, hibrid timpuriu de
talie joasă, rezistente la boli, fructe de 90-100 de grame ușor de cultivat; roșii „Banana Legs”, lungi 11-20
centimetri, productive, la maturitate au culoare galbenă, pentru salate delicioase.
This entry was posted on mai 11, 2013, in Gradina cultivarea legumelor, Rosii and tagged cultivare rosii in gradina, Rosii,
soiuri de rosii. Scrie un comentariu

Cultivarea legumelor pe straturi înalte

Mai5

Cultivarea legumelor pe straturi înalte

Un cultivator de legume lucrează cu două straturi de sol; stratul activ sau superficial, cel care asigură
rădăcinilor substanțele

Strat

nutritive cu care se hrănesc plantele și stratul inactiv care se pune în circulație la săpatul adânc de toamnă
(săpătura trebuie să fie de circa 35-40 de centimetri). De obicei doar stratul activ se lucrează frecvent, se sapă,
se udă, se fertilizează… Un strat activ cu suficiente substanțe nutritive, bine lucrat, se obține ușor ridicând
terenul și activând intr-o anumită măsură și stratul inactiv. Pentru a pregăti un strat înalt se delimitează o
suprafață de teren cu dimensiuni care să permită efectuarea lucrărilor fără să fim nevoiți să călcăm stratul,
lățimea ideală măsoară maxim 1,5 metri, lungimea poate fi după posibilități sau preferințe. Stratul poate avea
diferite forme, pătrat, dreptunghi, cerc,

Strat

semicerc și așa mai departe. Un exemplu pentru compoziția amestecului de pământ din stratul înalt: deasupra,
10 cm de compost, si mergând în adâncime in ordine: 2 cm gunoi de grajd, 20 de centimetri de pământ, 2 cm
gunoi de grajd, 10 centimetri paie sau fân 5mm hârtie sau carton. Avantajul acestor straturi este că compoziția
terenului se poate adapta pentru fiecare cultură în parte. Pentru a ridica pământul se pot folosi diferite
structuri rezistente construite din scândură cărămidă lemn sau alte materiale de construcție care trebuie să
aibă o înălțime de circa 30 de centimetri. Straturile care formează amestecul de pământ au o grosime de circa
40 de centimetri deci vom folosi și circa 10-20 de centimetri din statul inactiv, strat situat sub

Mulcire

structura stratului ridicat.  Straturile ridicate au marele avantaj ca pot fi irigate cu ușurință adaptând cantitate
de apă necesităților plantelor cultivate, amestecul de pământ se încălzește mai repede, plantele în caz de
temperaturi scăzute sunt ușor de protejat cu o folie de polietilenă. Pământul folosit la realizarea stratului
ridicat se poate steriliza eliminând riscul apariției buruienilor infestante. Dacă se vor realiza mai multe straturi
înălțate între ele se lasă un spațiu de aproximativ 40 de centimetri pentru a ușura accesul pentru efectuarea
lucrărilor. După ce se răsădește se poate face mulcirea folosind paie, scoarță de copac, folii de polietilenă…     

This entry was posted on mai 5, 2013, in Gradina cultivarea legumelor, Rosii and tagged cultivare legume, Strat, strat
inalt. Scrie un comentariu

Fertilizare? Atentie!
Mai4

Fertilizanți minerali sau fertilizanti artificiali?

Alge

Fertilizanții minerali sunt fertilizanți care nu acționează asupra caracteristicilor terenului, elementele minerale
pe care le conțin sunt absorbite de rădăcini completând necesarul de substanțe necesare plantelor. Anumiți
fertilizanți sunt naturali: făina de rocă; sulfatul de potasiu și magneziu, obținuți prin măcinarea rocilor
fosfatice; făina de alge, obținută prin măcinarea algelor marine bogată în calciu și magneziu. Majoritatea sunt
fertilizanți artificiali, produși de industria chimică, pot fi folosiți ca fertilizanți de ajutor. Îngrășămintele
artificiale pot conține doar un singur element (azot, fosfor) sau pot conține mai multe elemente (azot-fosfor,
azot-potasiu, azot-fosfor-potasiu) la folosirea acestor îngrășăminte trebuie respectate indicațiile de
administrare, o cantitate mai mare decât cea indicată poate avea efecte negative asupra plantelor, sunt
disponibile de obicei sub formă solidă granulată. Eu cred că se poate evita folosirea acestor fertilizanți pe
suprafețe mici în grădină. O fertilizare organică este mult mai eficientă și mai economică.
Când fertilizăm?

fertilizant

Principala fertilizare se face toamna la pregătirea terenului când se încorporează fertilizantul în sol împreună
cu săpatul. Dacă din anumite motive nu se poate fertiliza toamna, distribuirea fertilizanților se face în perioada
de repaus vegetativ a plantelor. Fertilizanții organici eliberează elementele nutritive lent și gradual, cu
avantajul că devin asimilabile când plantele au nevoie. Aceste îngrășăminte pot fi considerate o adevărată
rezervă nutritivă pot fi utilizate în doze mai mari decât cele indicate fără să producă pagube. Fertilizarea de
întreținere se face pe perioada vegetativă utilizând fertilizanți minerali. Se administrează în cantitățile indicate
pe ambalaj, aici este foarte bună regula „puțin și des”, se distribuie uniform la rădăcina plantelor, se
încorporează în sol la prășit.

This entry was posted on mai 4, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged fertilizanti minerali, fertilizanti
organici, Fertilizare. Scrie un comentariu

Lucrari de primavara in gradina

Apr9

Lucrari de primavara in gradina

Pentru a crește sănătos plantele au nevoie de un teren bine lucrat unde să dezvolte sistemul radicular, în prima
fază se elimină toate
Eliminarea-buruienilor

buruienile și ierburile nedorite, acestea vor fi în mare măsură în competiție cu plantele pe care le vom cultiva,
mai mult dezvoltarea buruienilor este tot timpul cu un pas înaintea dezvoltării plantelor, eliminate de la început
vor lăsa spațiu plantelor pentru a se dezvolta liber. La îndepărtarea buruienilor se poate ține cont de faptul că
unele pot fi chiar folositore (urzică, coada calului), pot fi protejate și considerate plante ornamentale.
Buruienilor pe cât posibil se îndepărtează cu tot cu rădăcină, buruienile au rădăcini capabile să dezvolte o
nouă plantă chiar și dintr-un mic fragment obligându-ne să repetăm operația peste puțin timp. După ce am
eliminat toate buruienile acestea pot fi 

compostor

compostate. În lupta ecologică o importantă resursă este mulcirea, constă în distribuirea pe terenul curățat la
baza plantelor răsădite a unui strat de materiale, de diferite tipuri (paie, scoarță de copac, folie de polietilenă)
care încetinesc creșterea buruienilor, lăsându-le fără lumină și împiedicând germinația semințelor. Materialele
folosite la mulcire trebuie să aibă câteva caracteristici: să fie poroase, să fie ușoare, și să fie consistente.
Porozitatea trebuie să permită circulația aerului și să favorizeze pătrunderea apei în sol. Dacă aceste materiale
sunt lejere nu vor tasa solul, vor permite circulația aerului la nivelul rădăcinilor. Consistența contribuie la
conservarea calităților materialului folosit la mulcire, acesta nu trebuie să se amestece cu pământul umed ți
trebuie să rămână friabil. Cele mai bune materiale sunt: paiele, turba, frunzele uscate, iarba tăiată și uscată,
mulcire-1

scoarța arborilor. Foliile de polietilenă sunt bune dar vara încălzesc terenul excesiv și nu îl îmbogățesc cu
substanță organică. Mulcirea are ca efect reducerea buruienilor infestante, protejează terenul atât împotriva
căldurii cât și împotriva frigului, reține umiditatea la nivelul solului. O practică bună pentru a controla
dezvoltarea buruienilor este „semănatul fals”, constă în pregătirea atentă a terenului și irigare abundentă,
care au ca efect dezvoltarea buruienilor, este deosebit de eficientă dacă după efectuarea acestor lucrări terenul
se acoperă cu o folie de plastic transparentă. Razele soarelui accelerează dezvoltarea buruienilor, dar datorită
lipsei aerului se vor sufoca. În cazuri extreme se poate face și combaterea chimică a buruienilor, folosind
ierbicide care se pot clasifica: ierbicide de contact, acționează asupra frunzelor lăsând active rădăcinile (sunt
eficiente în cazul buruienilor anuale); ierbicide sistemice, acționează asupra frunzelor și aparatului radicular,
(eficiente la combaterea buruienilor perene); ierbicide cu acțiune anti-germinativă, cele care opresc
germinația semințelor. Utilizarea ierbicidelor înseamnă să răspândim substanțe toxice, care pot avea efecte
negative asupra sănătății și mai ales modifică condițiile naturale de dezvoltare a plantelor, cele care se
adaptează noilor condiții de viață vor fi foarte greu de eliminat. Erbicidarea se face în zilele însorite, fără
vânturi.

This entry was posted on aprilie 9, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged compost, gradina, lucrari in gradina,
primavara. Un comentariu

Semanatul cand si cum

Mar23

Semanatul cand si cum

Dintre toate operațiile semănatul este una dintre cele mai dificile operații, în general se optează pentru
cumpărarea de răsaduri,
seminte-capsulate

puțin pentru faptul că lipsește încrederea în propriile capacități, dar obținerea de plante plecând de la semințe nu
este atât de dificilă și are și avantaje. Primul avantaj este că se poate obține o gamă de plante diferită de ceea ce
ne oferă piața, cu posibilitatea de a ținti spre specii și soiuri rare, și nu de neglijat se evită și o cheltuială in plus.
Ce să semănăm? Teoretic se poate semăna cam orice; arbori incluși, chiar dacă pentru a germina sămânța
arborilor are nevoie de o perioadă de timp destul de lungă și timpii de așteptare de regulă descurajează. Cele
mai mari satisfacții se obțin când se seamănă plante anuale sau perene. Semințele se cumpără ambalate în
pliculețe, sigilate, impermeabile, dar în ultimul timp se pare că câștigă teren cele capsulate, protejate de
substanțe (siliciu, talc, turbă, bentonită) care în prezența umidității se dizolvă hrănind și protejând embrionul
seminței. Aceste semințe au dimensiunile unui bob de mazăre deci sunt ușor de semănat și ce este mai important
nu va fi nevoie să le rărim. Sunt mai scumpe decât semințele normale dar au rezistență ridicată la

seminte-fasii-celuloza

boli, procentul de germinație este foarte mare ajunge chiar la 99% și de loc de neglijat ușurează semănatul.
Pentru legume cu semințe de mici dimensiuni, s-au creat fâșii de celuloză hidrosolubilă unde semințele sunt
semănate la distanța justă deci singura operație care rămâne de făcut este să acoperim această fâșie cu pământ și
semănatul este terminat. Lunile cele mai indicate pentru semănat sunt aprilie și mai, dar sunt plante care se pot
semăna și în martie aprilie. Plantele bienale se pot semăna la sfârșitul toamnei, în acest fel vor înflori în anul
succesiv.  Semințele se seamănă în răsadnițe sau direct în grădină, răsadnița trebuie să asigure condiții ideale
germinării și dezvoltării semințelor, trebuie pregătită într-un loc ferit de vânt, cu expoziție la soare, pe cât
posibil la baza
semanat-pe-randuri

unui zid sau a unui gard viu. Răsadnița trebuie să fie înălțată raportat la restul terenului, în acest fel se asigură
scurgerea naturală a apei, excesul de apă în răsadnițe duce la apariția „bolii coletului” care poate compromite
toate răsadurile. Pentru a proteja răsadnița se creează  o ramă sau o structură din lemn care să poată fi acoperită
cu folie de polietilenă sau alte materiale în așa fel încât semințele să aibă condiții optime pentru a germina și
plantele să se dezvolte. La semănat dacă semințele sunt foarte mici se pot amesteca cu nisip pentru o distribuire
cât mai uniformă pe suprafața de semănat.  Se poate semăna pe rânduri, în cuiburi, pe mici straturi sau se poate
folosi cea mai veche metodă împrăștiind uniform semințele pe toată suprafața de semănat.

Roșii, producerea răsadurilor
Sep22

Roșii, producerea răsadurilor

Tavite-alveolare
Pentru a obține răsaduri de roșii de calitate se asigură condiții aproape ideale pentru germinarea semințelor și
dezvoltarea tinerelor plante. Ca toate răsadurile și cele de roșii au nevoie de multă lumină și căldură. Un răsad
de roșii de calitate trebuie să aibă circa 60 de zile, o înălțime de 15 centimetri, 4-5 frunze dezvoltate, început de
mugur floral, rădăcini robuste și diametrul tulpinei de circa 5 milimetri. Perioada optimă de semănat este
începutul lunii martie pentru cultivarea în grădină, mai devreme pentru cultivarea în sere și solarii. Semănatul
ca regulă generală se face cu 60 de zile înainte de perioada optimă de răsădit. Pentru o bună germinație
sămânța trebuie să fie de calitate și certificată,

Rasaduri-rosii

ideal să fie cumpărată de la magazine de specialitate. Semințele au aspect diferit în funcție de soi. Pentru
soiurile rustice (din surse necunoscute) semințele de roșii se sterilizează; cel mai simplu, lăsate în apă la 50
grade Celsius circa 30 de minute. Prin sterilizare se distrug germenii patogeni eliminând riscul transmiterii
bolilor. Semințele cumpărate sunt sterilizate și tratate. Cel mai bun substrat de semănat este cel din turbă cu
pH 6,5-7 cu adaos de substanțe nutritive (cumpărat). Acest substrat se pune în ghivece nutritive sau tăvițe
alveolare; dacă se refolosesc, se spală cu apă caldă și săpun (pentru dezinfectare). Pentru a evita repicatul
diametrul alveolelor sau a ghivecelor nutritive

Rasadit-rosii

trebuie să fie mai mare de 8 centimetri. După ce tăvițele sau ghivecele s-au umplut de pământ se tasează ușor,
se udă, se așează câte o sămânță în fiecare alveolă sau ghiveci, se acoperă cu un strat de turbă fină de circa
0,5-1 centimetru și se tasează ușor încă o dată. După semănat nu se mai udă se acoperă totul cu o folie de
polietilenă sau se ține la căldură, eventual se poate acoperi cu un ziar pentru a împiedica pătrunderea luminii
(semințele germinează mai bine în absența luminii).  Pentru o bună germinație temperatura trebuie să fie mai
mare de 15 grade Celsius, plantele răsar în 5-7 zile. După ce plantele au răsărit se elimină ziarul și se asigură
o iluminare cât mai bună a plantelor, se asigură o temperatură de circa 22 de grade Celsius pe timpul zilei și
de circa 18 grade pe timpul nopții. Irigarea se face cu un pulverizator menținând substratul jilav, se poate
repeta la 3-4 zile. Pe măsură ce plantele se dezvoltă, cu circa două săptămâni înainte de răsădit se începe
călirea, plantele trebuie obișnuite treptat cu temperatura de afară, în ultimele zile se lasă afară și pe timpul
nopții acoperite doar cu folia de plastic. Respectând tehnologia de producere a răsadurilor se elimină riscul
apariției bolilor, răsadurile se dezvoltă sănătoase și frumoase.

This entry was posted on septembrie 22, 2013, in Gradina cultivarea legumelor, Rosii and tagged producerea
răsadurilor, Rosii, Răsaduri. Scrie un comentariu

Mulcirea în grădină
Sep21

Mulcirea în grădină

Mulcire-4

Mulcirea este în practică acoperirea stratului de pământ dintre plante, cu scopul de a opri creșterea
buruienilor și de a menține umiditatea în sol. Stratul de mulci păstrează iarna suprafața terenului caldă, iar
vara o ține la răcoare. Sub stratul de mulci solul devine mai fărâmicios și mai afânat, microorganismele din sol
au condiții optime de viață și își accelerează activitatea benefică. La mulcire se pot folosi diferite materiale:
iarbă cosită, paie, frunze, sau resturi mărunțite de plante din stratul de legume și flori. Aceste materiale se
aștern între rândurile de plante într-un strat cu o grosime de circa 5 centimetri. Resturile de iarbă cosită
trebuie lăsate să se usuce o zi sau două, în caz contrar se

Mulcire-1

pot transforma într-o masă umedă și lipicioasă. Altă modalitate eficientă de mulcire este folosirea compostului
maturat împrăștiat printre rândurile de legume care se acoperă cu un strat fin de paie. Mulcirea se face când
solul este umezit și are o temperatură de circa 10 grade Celsius. Stratul de mulci păstrează starea solului, nu
se face mulcirea când solul este foarte rece, foarte umed sau foarte uscat. Înainte de mulcire solul se afânează,
stratul de mulci trebuie să permită oxigenarea solului și să permită pătrunderea apei de ploaie. La tulpina
răsadului se lasă liberi câțiva centimetri, răsadul nu trebuie să se acopere cu

Mulcire-3

stratul de mulci. La sfârșitul verii stratul de mulci se amestecă cu solul, după recoltare și pregătirea terenului
se poate acoperi solul cu un strat nou de mulci care se va lăsa peste iarnă. Primăvara stratul de mulci se
îndepărtează cu grebla. Observând solul se vede că are o structură afânată și lejeră. Pentru o mulcire eficientă
se amestecă frunze mărunțite de urzică și de tătăneasă. Urzica ajută la formarea unui humus de calitate iar
rădăcina de tătăneasă, datorită conținutului ridicat în potasiu, are o contribuție importantă în dezvoltarea
legumelor. Ambele plante pot fi cultivate în grădină de exemplu în apropierea locului unde se pregătește
compostul. 

This entry was posted on septembrie 21, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged cultivare, gradina,
legume, Mulcirea. Scrie un comentariu

Înmulțirea lavandei prin butași

Sep15

Înmulțirea lavandei prin butași

Butasi-lavanda

Înmulțirea lavandei prin butași este simplă si are avantajul că butașul va avea caracteristicile plantei mamă. În
practică înmulțirea lavandei prin butași constă în recoltarea la sfârșitul lunii august a ramurilor tinere și fără
terminații lemnoase de la plante sănătoase de 3-4 ani. Se taie oblic ramuri tinere cu o lungime de 15 centimetri,
se îndepărtează frunzele de baza ramului pe o lungime de 6-8 centimetri. Aceste ramuri se pun la înrădăcinat
pe straturi nutritive sau în ghivece nutritive. Substratul unde butașii vor forma rădăcini trebuie să fie sterilizat
și să aibă în compoziție circa 35-40% nisip. Sterilizarea substratului de pe straturi se face
Butasi-in-ghiveci

simplu acoperind terenul cu o folie de plastic de culoare neagră cel puțin 30 de zile înainte de plantare. Dacă
terenul de pe straturile nutritive nu este sterilizat este posibil ca buruienile să aibă o dezvoltare mult mai rapidă
decât butașii de lavandă cu efecte negative pentru dezvoltarea viitoarelor plante. Și în cazul în care se folosesc
ghivece nutritive trebuie folosit substrat sterilizat, care să asigure condiții optime de viață viitoarelor plante de
lavandă. Ramurile de lavandă recoltate la sfârșitul lunii august se împing în pământ imediat după recoltare,
circa 8 centimetri (partea lăsată fără frunze).  Plantarea butașilor de lavandă se face pe rânduri, distanța între
rânduri trebuie să fie mai mare de 15 centimetri iar între plante pe rând de circa 8 centimetri. Straturile unde
se face plantarea pot fi mulcite cu paie sau

Rasaduri-lavanda

alte materiale care vor menține umiditatea în sol, vor împiedica creșterea buruienilor și vor menține o
temperatură mai ridicată a solului pe toată perioada iernii. Pe perioada de formare a rădăcinilor butașii pot fi
acoperiși cu un material care să reducă luminozitatea și să protejeze plantele nou formate de temperaturile
scăzute. După circa două săptămâni de la plantare butașii de lavandă vor dezvolta muguri noi și rădăcini. Pe
perioada de iarnă plantele se protejează cu paie și diverse materiale pentru a menține temperaturi pozitive la
nivelul solului și tulpinii plantelor. Aceste plante de lavandă se răsădesc în gradină la sfârșitul primăverii când
temperaturile sunt mai mari de 15 grade Celsius.   

This entry was posted on septembrie 15, 2013, in Gradina cultivarea legumelor, Lavanda and tagged butasi
lavanda, lavanda, rasaduri lavanda. 2 comentarii

Virozele ardeiului
Sep12

Virozele ardeiului

Mozaicul-ardeiului

Ca toate bolile plantelor și bolile la ardei pot fi împărțite in: viroze (cauzate de un virus), boli fungicide
(cauzate de o ciupercă) și bacteriene (cauzate de o bacterie). Toate aceste boli se pot include într-o categorie
numită patologică, sau mai clar cauzată de un agent patogen: virus ciupercă sau bacterie.  Plantele se pot
îmbolnăvi și din cauza nerespectării tehnologiilor de cultivare (lipsa sau excesul apei, lipsa sau excesul
substanțelor nutritive, condiții necorespunzătoare de climă, si alți factori de mediu), aceste boli se numesc boli
fiziologice. Virozele ardeiului sunt: mozaicul ardeiului, piticirea ardeiului, boala petelor de bronz. Important
de știut că virozele nu pot fi combătute, pot fi

Piticirea-ardeilor

evitate respectând câteva simple măsuri de prevenire. Virusurile sunt organisme parazite care trăiesc și se
reproduc numai în interiorul celulelor vii ale organismelor gazdă. Virușii sunt transportați de la o plantă la
alta de insecte, afide și acarieni, se pot transmite și de la o generație de plante la alta prin semințele infestate.
Mecanic virușii se transmit de la o plantă la alta prin rănile provocate folosind necorespunzător uneltele de
lucru (rănirea plantelor deschide o cale de acces virușilor). Mozaicul ardeiului este o boală care se transmite
prin semințele infestate sau pe cale mecanică. Se manifestă prin apariția pe frunze a unui mozaic de culori, de
la verde spre galben sau chiar alb, frunzele atacate se încrețesc, planta formează fructe puține și pătate.
Piticirea ardeiului se
Boala-petelor-bronz

transmite prin înțepăturile insectelor, frunzele plantei formează o rozetă către vârful ramurilor, pe frunze apar
pete mici necrotice. Infestarea precoce a plantelor duce la absența florilor, dacă boala apare mai târziu
fructele se deformează și se dezvoltă puțin. Boala petelor de bronz se manifestă la început prin formarea de
mici pete galbene pe frunze care pe măsură ce boala evoluează au aspectul bronzului. Pe fructe apar pete
circulare adâncite, fructele se depreciază iar frunzele cad. Virozele pot fi prevenite folosind semințe sănătoase
și certificate, dezinfectarea uneltelor de lucru, combaterea dăunătorilor (afide, acarieni, insecte), combaterea
buruienilor, efectuând o corectă rotație a culturilor. Deși simple măsurile de prevenire sunt eficiente în
combaterea virozelor la ardei și mai mult sunt singura posibilitate de a cultiva ardei sănătoși fără viroze.

This entry was posted on septembrie 12, 2013, in Ardei gras, Boli si dauatori la plante, Gradina cultivarea
legumelor and tagged bolile ardeiului, viroze, virus. 2 comentarii

Ardei, îngrijirea răsadurilor
Sep11

Ardei, îngrijirea răsadurilor

Alungirea-rasadurilor

După ce semințele de ardei au germinat și au răsărit primele plăntuțe temperatura din răsadniță trebuie să fie
de circa 25 de grade ziua și de 18-20 de grade noaptea (temperaturile prea mari pe timpul nopții duc la
alungirea tulpinii). După răsărire umiditatea trebuie controlată, irigările trebuie să fie regulate și constante
până la răsădit(cu apă foarte puțină). Daca temperatura externă este mai mare de 15 grade răsadurile se pot
scoate afară la aer expunându-le treptat la lumină pentru a evita alungirea tulpinii. Pentru răsaduri de calitate
umiditatea substratului trebuie să fie echilibrată, substratul trebuie menținut jilav. Umiditatea excesivă poate
cauza căderea

Rasad-ardei

plantelor cu efecte dezastroase. Pentru o întreținere corectă și sănătoasă a trebuie știut că răsadurile se pot
îmbolnăvi din două motive: din cauza dereglărilor metabolice (boli fiziologice), practic nu se asigură condiții
optime de viață tinerelor plante; cauzate de agenți patogeni (boli patologice sau parazitare). Bolile fiziologice
sunt: alungirea răsadurilor, răsucirea frunzelor, înroșirea frunzelor, și clorozele. Alungirea răsadurilor este
cauzată de lumină insuficientă, variații de temperatură incorect corelate cu lumina, umiditate și azot în exces.
Remediul este gestionarea corectă a tuturor factorilor vegetativi, lumină, umiditate, căldură și substanțe
nutritive, folosirea substratului profesional de turbă ajută la 

Ardei-ghiveci

echilibrarea acestor factori. Răsucirea frunzelor este cauzată de dezechilibru hidric, planta transpiră mai mult
decât capacitatea de absorbție a rădăcinilor. Răsucirea frunzelor este încercarea plantei de a micșora
suprafața care transpiră. Și aici substratul de turbă elimină riscul apariției unui astfel de dezechilibru.
Înroșirea frunzelor este cauzată de temperaturi mai mici decât temperaturile optime pentru dezvoltarea
răsadurilor. Menținerea temperaturilor optime elimină riscul apariției acestei boli. Clorozele se manifestă prin
îngălbenirea vârfului frunzelor, pot fi cauzate de lipsa fierului, excesul de umiditate, temperaturi scăzute ale
substratului. Eliminând cauzele se elimină și efectele, adică boala. Bolile patologice sunt cauzate de prezența
ciupercilor de tipul Pythium, sau rude ale acestei ciuperci. Bolile patologice sunt căderea plantelor, mana, și
putrezirea rădăcinilor. Căderea plantelor este cauzată și de umiditatea excesivă a substratului care asigură
condiții optime de viață ciupercii, plantele putrezesc in zona coletului și cad. Poate avea ca efect pierderea
tuturor răsadurilor. Folosirea de substrat profesional de turbă (care este sterilizat), menținerea corectă a
umidității pot fi măsuri eficiente de prevenire. Tot preventiv se pot face stropiri cu anticriptogamice pe bază de
cupru. Mana este produsă e o ciupercă înrudită cu Pythium poate fi prevenită respectând tehnologiile de
cultivare a răsadurilor și tratamente cu produse pe bază de cupru. Putrezirea rădăcinilor se confundă de multe
ori cu celelalte dar este produsă tot de o ciupercă deci tratamentele preventive cu fungicide elimină riscul
apariției bolii. Înainte de  răsădit se accelerează călirea răsadurilor, scăzând treptat temperatura până se
ajunge la o temperatură egală cu temperatura unde vor fi plantate (grădină, seră sau solar).   

This entry was posted on septembrie 11, 2013, in Ardei gras, Gradina cultivarea legumelor and tagged Ardei
gras, intretinerea rasadurilor, Răsaduri. Un comentariu

Ardei gras răsaduri
Sep10

Ardei gras răsaduri

Semanat

Răsadurile se obțin de regulă in spații special amenajate (de preferință aceste spații este bine să fie încălzite),
în acest fel se pot obține răsaduri pentru cultivarea ardeilor în sere și solarii. Pentru cultivarea în grădină
ardeii se seamănă în răsadniță la începutul lunii martie. Pentru sere și solarii se seamănă spre sfârșitul lunii
ianuarie deci pentru a menține temperatura optimă e preferabil răsadniță încălzită. Un răsad de calitate
trebuie să aibă anumite calități: între 60 și 75 de zile de viață, să fie vizibil primul buton floral, înălțime
cuprinsă între 20-30 de centimetri, tulpina robustă, să fie sănătos, viguros și cu sistemul radicular bine
dezvoltat, să nu aibă ramuri rupte sau deteriorate, frunzele să fie verzi și să nu fie ofilite, să fie bine călit. Un
semănat eficient se face in tăvițe
Ardei-ghiveci

alveolare sau în ghivece nutritive. Pentru a evita repicatul alveolele sau ghiveciul nutritiv trebuie să aibă un
diametru mai mare de 8 centimetri. Cel mai bun substrat de semănat este cel din turbă cu o valoare a pH
cuprinsă între 5,5-6,5 (se găsesc în comerț), cu un adaos de azot fosfor și potasiu și cu o granulație fină.
Avantajele semănatului pe substrat profesional, în tăvițe alveolare sau ghivece nutritive: substratul este
sterilizat, lipsit de semințe de buruieni și insecte dăunătoare; adaos de substanțe nutritive optimizat pentru
dezvoltarea plantelor; răsaduri uniforme; dezvoltare radiculară optimă. Germinația optimă a semințelor de
ardei are loc in condiții de temperatură mai mare de 18 grade Celsius, la o umiditate de 100% și absența
luminii. Tehnologia obținerii răsadurilor este relativ simplă: se

Rasaduri-ardei

umplu tăvițele alveolare sau ghivecele nutritive cu turbă lăsând doi centimetri de spațiu până la partea de sus a
recipientului; se udă până la saturație; se așează câte o sămânță în fiecare compartiment sau ghiveci; se
acoperă cu un strat de 0,5 centimetri de turbă fină (mai mult întârzie răsărirea);  după semănat nu se mai udă
(poate avea ca efect descoperirea semințelor sau îngroparea mai adâncă și o răsărire neuniformă); se acoperă
cu cartoane sau ziare; se menține o temperatură cuprinsă între 20-25 de grade (temperaturile mai mici de 18
grade întârzie germinarea); la o temperatură optimă după circa 6 zile apar primele plante; se elimină
cartoanele sau ziarele pentru a evita alungirea plantelor. Avantaje: dacă diametru este de circa 8 centimetri se
elimină repicatul; răsadurile sunt viguroase și uniforme; pot fi răsădite împreună cu turba de pe rădăcini,
adaptându-se ușor terenului din grădină. Respectând aceste reguli simple răsadurile vor fi de foarte bună
calitate, sănătoase și viguroase.

This entry was posted on septembrie 10, 2013, in Ardei gras, Cultivare legume pe balcon, Gradina cultivarea
legumelor and tagged ardei, Răsaduri, tehnologia obtinerii rasadurilor. Un comentariu
Compostarea
Sep5

Compostarea

Compost

Legumele sănătoase se cultivă pe soluri sănătoase! Se pot obține foarte simplu condiții ideale de sol dacă
pământul din grădină se îmbogățește cu straturi de compost bogat în substanțe nutritive. În mod sigur toamna
în grădină sunt  multe resturi vegetale care se pot transforma cu ușurință în compost hrănitor și cu costuri de
producție zero. Pentru un compost de calitate trebuie să ne gândim cum are loc descompunerea resturilor
vegetale în natură; noi trebuie doar să imităm ceea ce se întâmplă în natură.  Pentru ca materia organică să se
descompună are nevoie de aer, pentru o bună aerisire se amestecă componentele umede cu cele uscate, se vor
forma goluri prin care materialele în curs de descompunere se vor oxigena. Pentru un compost de calitate în
recipientul de compostare trebuie să se păstreze un echilibru între materialele umede și cele uscate:

Resturi-vegetale

microorganismele care descompun materiale organice au nevoie de o umiditate echilibrată, prea multă
umezeală duce la putrezirea materialelor organice, prea puțină umezeală determină migrarea
microorganismelor în profunzime în căutarea umidității. Condițiile de temperatură sunt reglate într-o anumită
măsură de aceste microorganisme, dar cu toate acestea alegerea locului pentru compostor este importantă, cel
mai bine ar fi nici la soare nici la umbră, ideal ar fi dimineața soare și după masă umbră.  Materialele pentru
compost sunt: ramurile arbuștilor, buruienile plivite, frunzele căzute, în general toate resturile vegetale din
grădină și bucătărie. Dacă aceste resturi sunt mărunțite se descompun mult mai ușor. Înălțimea materialului de

Compost-ecologic

compostat trebuie să fie de circa un metru, schimbul de căldură se va face mai ușor. La formarea amestecului
pentru compost se poate adăuga puțin var, făină de oase și materiale cu conținut ridicat de azot. La final
materialul de compostat se poate acoperi cu paie iarbă sau cu frunze uscate, pentru a păstra umiditatea și
căldura din interiorul compostorului. În perioadele secetoase materialul de compostat se poate stropi cu zeama
de urzici sau apă de ploaie, când plouă se poate acoperi cu un capac.  Compostul pregătit din toamnă se poate
utiliza primăvara următoare după ce toate resturile s-au descompus și au o culoare brun închis asemănătoare
pământului de la florărie.  Poate fi incorporat în sol la săpat sau se poate împrăștia pe straturi.

This entry was posted on septembrie 5, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged compost, fertilizant
natural. Scrie un comentariu

Cultura asociată
Aug29

Cultura asociată

Asociere-legume

Prin cultură asociată se înțelege cultivarea în același timp pe același teren a mai multor feluri de legume.
Datorită perioadei de vegetație diferită a legumelor asociate recoltarea se face diferențiat, spațiile libere
rămase după recoltat se pot semăna sau planta cu alte legume. Dacă suprafața de cultivat va fi permanent
acoperită de legume de-a lungul verii frunzele plantelor vor umbri pământul si vor contribui la menținerea
umidității. Foarte eficient pentru păstrarea umidității solului și pentru combaterea buruienilor este stratul de
mulci așezat în mod special. Plantele trebuie asociate în așa fel încât să se ajute reciproc în lupta împotriva
bolilor și dăunătorilor: Alternanța rândurilor de

Legume-asociate

morcov și ceapă împiedică apariția musculiței morcovului și a cepei; mirosul de țelină și de roșii îndepărtează
fluturele verzei, usturoiul apără culturile de bolile fungicide. Respectând regulile culturii asociate grădina va
rămâne fertilă mai mult timp deoarece fiecare plantă consumă substanțele nutritive într-un mod diferit, acest
mod de cultivare are ca efect echilibrarea substanțelor nutritive din sol. Pentru a satisface nevoile nutritive ale
plantelor solul și plantele se pot stropi cu o soluție de zeamă de urzici care va tine în același timp și insectele la
distanță. Plantele aromatice influențează gustul legumelor și zarzavaturilor

Flori-si-legume

care cresc în vecinătatea lor. Ținând cont de aceasta mărarul poate fi semănat printre rândurile de cartofi
timpurii și printre rândurile de morcov. Ridichile de lună devin mai aromate dacă sunt cultivate cu salvie,
plantele aromate țin departe insectele, deci asocierea legumelor cu plante aromate este recomandată pentru o
gradină ecologică. Și florile sau plantele medicinale pot fi cultivate cu efecte pozitive împreună cu legumele. De
exemplu galbenele și crăițele cultivate în vecinătatea straturilor de legume îmbunătățesc considerabil
dezvoltarea legumelor și simultan îndepărtează dăunătorii lor. Cultivarea în acest mod a legumelor va avea ca
efect obținerea unui loc plăcut unde să petrecem timpul în mod util și sa ne bucurăm atât noi cât și cei din jurul
nostru.

This entry was posted on august 29, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged asocierea legumelor,
culturi asociate, gradina. Scrie un comentariu

Proiectarea grădinii de legume

Aug26

Proiectarea grădinii de legume

Straturi-in-gradina

Proiectarea unei grădini de legume începe cu o simplă analiză a terenului după care se desenează pe o foaie
de hârtie milimetrică toate detaliile importante: casa, garajul, terasa, calea de acces… Pe această simplă
schiță se trec punctele cardinale, si se schițează arborii, cu forma coroanei în timpul vegetației. În următoarea
etapă se stabilesc dimensiunile grădinii de legume se schițează pe hârtie și se poziționează pe planul făcut
anterior, căutând o poziție optimă. Grădina de legume poate fi amplasată lângă casă, la marginea terenului,
într-un colț, fără să se ocupe tot terenul disponibil. La proiectare se poate lua serios în considerație și faptul că
o plimbare prin gradina de legume poate fi plăcută și utilă. Când se găsește locul ideal se trece

Strat-rotund

la marcarea terenului folosind țăruși care se bat în pământ în colțurile grădinii proiectate și se unesc cu sfoară
delimitând in acest fel spațiul unde se vor cultiva legumele. Este important ca în gradina de legume să se
respecte un anumit sistem, anumite reguli pentru că, cultivată frumos ne va bucura atât privirea cât și simțurile.
O mică grădină poate fi atrăgătoare dacă regulile aplicate respectă aranjamentul luminos și aerisit, iar
legumele se plantează pe straturi în cultură mixtă. Terenul destinat cultivării legumelor poate fi împărțit in
patru lăsând două alei de acces perpendiculare. În mijloc se poate trasa un rondou circular in punctul de
întretăiere a aleilor. Rondoul se poate desena simplu folosind
Straturi-in-gradina-1

două bețe de lemn și un fir cu lungimea egala cu a razei cercului. Aleile  din grădină trebuie să fie mai largi
decât strictul necesar deoarece plantele vor acoperi marginile. Dacă spațiul este mic se pot cultiva legume pe
două staturi mici despărțite de o alee sau dacă este foarte mic se pot cultiva pe un singur strat. În cazul în care
rămân spații libere acestea pot fi utilizate cultivând plante în ghiveci. Grădinile de legume sunt de regulă
delimitate de un gard care poate fi simplu din șipci de lemn sau poate fi un gard viu. Straturile pot fi
înconjurate de plante medicinale si flori care vor încânta ochiul dar vor avea și efecte pozitive asupra creșterii
legumelor.    

This entry was posted on august 26, 2013, in Gradina cultivarea legumelor and tagged gradina, legume,
proiectare. Scrie un comentariu

Capsuni, mărimea plantației
Iul27

Capsuni, mărimea plantației

Puține aspecte care trebuie avute în vedere la înființarea unei plantații de căpșuni:

•             La plantarea în câmp, producția medie pentru un hectar de cultură multianuală este de circa 15 tone/
hectar, recoltarea se face intr-un

Capsuni
interval de timp de timp de 15-30 de zile folosind circa 10-15 oameni zilnic pentru recoltare și ambalare

•             Căpșunul este o specie de talie joasă, cu sistem radicular superficial, are nevoie de atenție in
perioada martie-iulie când crește și fructifică

•             Este o cultură intensivă, cu suprafață foliată mare, procese fiziologice intense, cu consum de apă
relativ mare, un dezechilibru în procesul tehnologic influențează calitativ și cantitativ producția

•             Fructe perisabile, depozitarea necorespunzătoare chiar și pe timp scurt duce la pierderi cantitative
dar mai ales calitative

•             Deși cultură adaptabilă, are boli și dăunători specifici care pot produce pagube însemnate
Se poate începe cultivarea căpșunilor cu o mica suprafață în grădină.

Premergătoare

Plantele premergătoare trebuie să lase ternul bogat în substanțe nutritive, să nu aibă boli și dăunători

Capsuni-in-gradina

comuni cu căpșunul, să lase terenul curat, fără buruieni. Durata unei rotații unde se include căpșunul are 7-9
ani (3-5 ani are doar căpșunul). Rezultate bune căpșunul are în asolament cu leguminoasele. Premergătoarea
se alege în funcție de perioada de plantare. De regulă premergătoarea trebuie să lase liber terenul cu cel puțin
o lună înainte de plantare pentru a lăsa timp pentru pregătirea terenului. La plantarea de toamnă
premergătoarele pot fi: fasole, mazăre, orz, grâu, ovăz. Premergătoarea căpșunului poate fi fertilizată
abundent cu gunoi de grajd, circa 500 kilograme pentru 100 de metri pătrați. Căpșunul poate reveni pe același
teren după circa 3 ani.

Plante aromate
Dafin

Obtinerea dafinului din seminte sau procurarea unui ram care se poate pune la facut radacini este destul de
complicat, solutia cea mai eficienta este cumpararea unei plante de la un comerciant. Cand planta de dafin va
deveni adulta are nevoie de un ghiveci cu o dimensiune de 40 de centimetri. Dafinul prefera pozitii relativ
adapostite, jumatate soare jumatate umbra, suporta bine frigul dar nu
dafin

tolereaza gerurile intense, pentru perioada de iarna dafinul trebuie protejat. Nu are exigente deosebite in ceea
ce priveste terenul, trebuie udat constant putin chiar si pe perioada de iarna. Dafinul poate fi fertilizat cu un
ferilizant organic la inceputul primaverii. Cresterea dafinului trebuie controlata, de aceea ramurile trebuiesc
taiate de 2-3 ori pe an. Ajunge la inaltimi de pana la 2 metri dar cultivat pe balcon este de preferat inaltimea sa
fie limitata le 80-100 de centimetri. Odata cu taiatul ramurilor se poate da forme dupa dorinta arbustului de
dafin, con, piramida. Foile de dafin se pot recolta tot anul, si se pot utiliza proaspete pentru aromatizarea
mancarurilor, fripturilor si muraturilor la otet. Dafinul are exemplare care produc  flori femine si un fruct de
culoare neagra opaca, dar pentru a produce are nevoie sa fie polenizate de polenul florilor masculine, deci
daca vreti sa aveti si fructe de dafin trebuie sa aveti doua plante una de sex feminin si una de sex masculin.
Fructele de dafin se utilizeaza la producerea unui lichior foarte aromat. Dafinul pe perioada de iarna trebuie
protejat cu saci de polietilena, unde se practica cateva gauri pentru a lasa frunzelor posibilitatea sa respire, la
cultivrea in ghiveci, ghiveciul trebuie ridicat de la pamant, pentru aceasta se poate aseza pur si simplu pe o
caramida sau pe o bucatica de scandura, ghiveciul poate fi pus intr-o cutie de carton care se umple cu paie sau
dupa posibilitati si cu bucatele de poliestiren. Poate fi protejat si cu un sac de plastic transparent in care se
introduce planta impreuna cu ghiveciul dupa care se leaga si se fac cateva gauri pentru respiratia frunzelor. Si
in acest caz ghiveciul se ridica de la sol si se protejeaza cu paie sau poliestiren. Pe masura ce creste dafinul,
ghiveciul trebuie schimbat, momentul oportun este atunci cand radacinile incep sa iasa prin gaura sau gaurile
de drenaj. De obicei ghiveciul se schimba toamna sau primavara, primavara la inceputul lunii martie inainte de
inceperea perioadei vegetative, toamna inainte de perioada de repaos vegetativ, sfarsitul lunii august, inceputul
lunii septembrie.
Mararul
marar

Poate fi semanat in ghiveci incepand din luna martie si continuand pana in luna iulie. Plantele dupa semanat
trebuiesc rarite,  in asa fel incat sa ramana o distanta de circa 20 de centimetri intre plante. Mararul poate fi
cultivat in locurile cu buna expunere la soare, prefera un teren de textura medie, bogat in humus, bine drenat si
mentinut permanent umed dar fara stagnari de apa. Nu are nevoie de ferilizari suplimentare. Frunzele pot fi
recoltate si dupa 6-8 saptamani de la semanat, cand planta ajunge la o inaltime de 20 de centimetri – se pot
utiliza proaspete, uscate sau congelate pentru aromarea mancarurilor de peste, carne, salata, semintele care de
fapt sunt fructe se folosesc in special la aromatizarea muraturilor au o aroma mai puternica decat frunzele.
Spre sfarsitul verii, cand semintele nu au inca o culoare rosiatica, deci nu au ajuns inca la maturitate deplina,
se taie inflorescenta si se lasa la soare la uscat, dupa care se pot conserva intr-un borcan inchis ermetic.

Busuiocul

Busuiocul se poate semana in martie in rasadnita, daca plantele sunt prea dese de raresc, cand apare a 4-a
frunza in a doua jumatate a lunii aprilie si se rasadesc in ghivece mici care pot fi tinute si afara. Busuiocul are
nevoie de un ghiveci cu un diametru de 25 de centimetri si o adancime de 25 de centimetri. Busuiocul poate fi
semanat afara la inceputul lunii mai sau se pot cumpara rasaduri. Clima ideala pentru busuioc este temperat-
calda dar se adapteaza si temperaturilor putin mai reci. Prefera poziitii cu expunere la soare la nord si pozitii
umbrite la sud. Ghiveciul pentru
busuioc

busuioc poate fi umplut cu un pamant universal bogat in substante organice, se iriga constant cu cantitati mici
de apa. Inflorescentele pe masura ce apar se taie cu un foarfece iar pentru stimularea dezvoltarii de noi ramuri
se scurteaza periodic ramurile vechi. Frunzele proaspete se recolteaza din iunie pana in septembrie in functie
de necesitati. Productia suplimentara de frunze de busuioc se poate congela pentru consumul de iarna.
Busuiocul pe balcon poate fi considerata o planta ornamentala, busuiocul grecesc de exemplu formeaza o
coroana sferica, produce frunze mici frumoase, foarte aromate.

Coriandrul

Se seamna direct in ghiveciul unde se va dezvolta la sfarsitul lunii aprilie, plantele se raresc lasand o distanta
intre ele de circa 15 centimetri. Coriandru iubese pozitiile insorite dar are nevoie si de cateva ore de umbra
mai ales in zilele caniculare de vara. Prefera un teren nisipos, mentinut umed, cu irigari constante dar nu
abundente. Nu are nevoie de fertilizari suplimentare. La coriandru se utilizeaza semintele, pentru
condimentarea fripturilor si in general a preparatelor de carne. In bucatariile chineze, indiene si japoneze se
utilizeaza si frunzele de coriandru pentru prepararea supelor si salatelor. Recoltarea se face in august cand
semintele sunt mature. Pentru recoltare se taie inflorescenta care de usuca la soare, sau poate fi uscata si in
cuptor la 35 de grade. Dupa uscare se scutura usor si se colecteaza semintele. Daca semintele sunt bine uscate
se pot conserva intr-un borcan bine inchis.

Menta

menta

In cazul cultivarii mentei cea mai convenabila metoda este cumpararea unei plante care la jumatatea
primaverii se rasadeste intr-un ghiveci cu un diametru de 25 de centimetri si o adancime de 25 de centimetri. Se
pot alege diferite soiuri de menta dupa preferinte dar, toate sunt rezistente atat la frig cat si la cald. De regula
pe perioada de iarna partea aeriana a plantei se usuca, dar primavara inmugureste din nou, pentru cei ce vor
frunze proaspete de menta si pe perioda de iarna ghiveciul cu menta poate fi adapostit in casa departe de surse
de caldura. Menta prefera pozitii relativ umbrite mai ales daca balconul pe care va fi gazduita are o expunere
la sud. Menta creste bine pe un sol cu textura medie, mentinut permanent umed. Nu are nevoie de ferilizari
suplimentare, pentru a nu epuiza planta se elimina inflorescentele pe masura ce apar. La menta in functie de
cum se dezvolta radacinile (cand incep sa iasa prin gaura de drenaj a ghiveciului), planta trebuie despartita, la
inceputul lunii martie sau la sfarsitul lunii septembrie inceputul lunii octombrie. La menta se folosesc frunzele
proaspete sau uscate, pentru prepararea infuziilor, ceaiurilor dar si pentru aromarea sosurilor de carne cat si
pentru aromarea salatelor de fructe. Soiurile de menta sunt diferite cu frunze mai mult sau mai putin aromate,
perene, de regula verzi pe toata perioada anului, formeaza mici tufisuri care pot avea dimensiuni de la 10 la 50
de centimetri.

Oregano

origano

Pentru cultivarea oreganului este convenabil sa se cumpere o planta care se rasadeste intr-un ghiveci cu
diametru de 20 de centimetri la sfarsitul lunii aprilie. Oregano produce flori doar in zonele calde daca are o
expunere favorabila la soare. In regiunile mai reci trebuie protejat pe perioada de iarna, dar se adapteaza bine
si in casa unde poate fi cultivat pentru frunzele sale proaspete si pe perioada de iarna. Oreganul, prefera un
teren de textura medie, bine drenat si bogat in substante organice. Se iriga doar cand pamantul din ghiveci este
complet uscat, este sensibil la stagnarile de apa. Poate fi multiplicat prin dividerea plantelor din ghiveci
primavara. In bucatarie se folosesc frunzele proaspete sau uscate pentru aromatizarea sosurilor pentru carne,
a salatelor si a preparatelor de carne.  Pentru conservare se taie varfurile ramurelelor care se fac mici
buchetele care se pun la uscat cu varful in jos.

Salvia
salvie si rosmarin

Pentru inceput la cultivarea salviei este convenabil sa se cumpere o planta. Dupa cumparare, la sfarsitul lunii
aprilie salvia se rasadeste intr-un ghiveci cu un diametru de 30 de centimetri. Salvia rezista pe perioada de
iarna la temperaturi scazute pana la -10° dar in general in regiunile reci frunzele pierd putin din aroma, de
regula prefera pozitiile insorite. Poate fi cultivata intr-un amestec de pamant usor, si bine drenat. In compozitia
pamantului din ghiveci se poate amesteca circa 10 % nisip. Salvia se iriga moderat si constant, pentru
stimularea cresterii frunzelor acestea se taie constant in functie si de nevoile de consum. Pe masura ce salvia se
invecheste incepe sa produca mai putine frunze si planta incepe sa devina lemnoasa. Este bine ca la 3-4 ani
planta sa fie inlocuita pentru ca productia de frunze este scazuta. Frunzele de salvie se recolteaza pe toata
perioada anului se folosesc pentru prepararea de infuzii, aromarea sosurilor, a unor preparate din carne. In
unele bucatarii frunzele de salvie se mananca si prajite in ulei. Salvia clasica are frunze argintate verzi tot
timpul anului, ajunge la inaltimi de 60 de centimetri dar, exista si anumite tipuri de salvie care au frunza de
culoare purpurie sau verzi dungate cu galben.

Asocierile de legume

Publicat de către Rebeca în Mediu, Practice pe data de 17 aprilie 2011 | 4 comentarii

In ton cu primavara, vin cu un articol despre asocierile culturilor de plante.

In mediul lor natural plantele nu sunt niciodata izolate, ele cresc in functie de preferintele lor, existand un
proces generalizat de simbioza. In mediul artificial construit numit gradina, fiecare specie cultivata sta bine
izolata de suratele ei, straturile ridicate si cararile sporind separarea. Omului ii e foarte la indemana aceasta
diferentiere (e banalizata imaginea de “gradina ingrijita”, fara buruieni, cu randuri drepte, cu straturi cu un
singur fel de legume etc.) insa acest sistem nu este durabil si nici folositor, nici pentru sol nici pentru legumele
propriu-zise.
Exista diverse metode de a practica un gradinarit cat mai responsabil si eficient  iar printre ele se afla asocierea
culturilor. Plantele se influenteaza reciproc: fie se atrag si se protejeaza, fie se resping si creeaza astfel un mediu
propice bolilor/daunatorilor.

Iata o scurta trecere in revista a catorva asocieri bune sau rele dintre plante.

Plantele care se iubesc:)

 ceapa se intelege bine cu morcovul, impreuna se protejeaza reciproc de daunatori (musculite); ceapa, de
altfel, se intelege bine cu majoritatea plantelor dintr-o gradina.
 morcovul si pastarnacul se inteleg bine cu rosia
 rosia si telina protejeaza varza
 varza si mazarea sunt bune prietene
 salata protejeaza ridichile
 busuiocul protejeaza salata
 cimbrul indeparteaza puricii fasolei
 usturoiul si prazul stau bine intre tufele de capsuni
 menta si roinita protejeaza begoniile

Indepartarea naturala a daunatorilor/evitarea bolilor:

 roinita este repulsiva deci lupta eficient contra puricilor

 galbenelele omoara nematodele cu ajutorul excretiilor secretate de radacinile lor
 craitele protejeaza si ele trandafirii si legumele contra nematodelor
 mustarul este unul din cele mai bune ingrasaminte verzi de primavara (inhiba nematodele, respinge
melcii) insa atentie, nu e compatibil cu toate legumele.

Insectele si animalele din gradina:

 carabus auratus (carabus?) se hraneste cu melci si larve de insecte

 urechelnitele se hranesc cu omizi si purici
 buburuzele ucid puricii
 aricii nu sunt doar simpatici dar si reduc din insectelele daunatoare culturilor (amenajati-le o gramada de
lemne uscate sub care sa-si faca un culcus)

Plantele ce nu se iubesc:

 ceapa nu se intelege bine cu fasolea si mazarea (sulful din ceapa impiedica fixarea azotului din
radacinile acestora)
 usturoiul nu se impaca cu fasolea si varza
 varza nu se intelege cu alte varietati de varza, cu usturoiul si nici cu ceapa
 castravetele si dovlecelul nu sunt prieteni
 spanacul nu face casa buna cu sfecla rosie
 morcovul nu se intelege cu menta
 salata si patrunjelul nu trebuie sa stea unul langa altul
 rosia trebuie sa se tina departe de sfecla, varza rosie, fenicul si mazare

Irina a venit cu niste completari:

 “vinetele merg bine cu tarhonul (dar și cu ardeii și roșiile, toate astea au nevoie de condiții similare, deci
merg bine împreună).
 Busuiocul și crăițele sunt excelente pentru roșii, sunt și ele de băgat în strat, la fel și ceapa și usturoiul.
  Toate legumele de primăvară (astea cu care suntem obișnuiți noi, românii), și anume salata verde,
ridichile, guliile, ceapa și usturoiul verde se înțeleg de minune.

 Pe fenicul nu-l suportă nimeni, decât mărarul. Probabil pentru că seamănă.

 Clasicul exemplu de plante companion sunt “cele trei surori”. Tehnica se folosește și în grădinile
tradiționale românești, și în cele ale amerindienilor: porumb+fasole+ dovleac/dovlecei/pepene.
Funcționează de minune pentru toată lumea pentru că porumbul oferă sprijin fasolii, fasolea fixează
azotul în sol și dovlecii se târăsc pe jos, păstrând solul umed.”

Lucrari in gradina de legume: lunile ianuarie - iunie

Ultima modificare: 2011-01-03 | Primul publicat: 2010-05-26

(0/ 0)

Listeaza articol » Trimite articol »

Alaturi de restul lucrarilor de gradinarit, in gradina de legume avem de lucru in fiecare zi, din primavara pana in
toamna: insamantare si plantare, irigare, afanarea solului, fertilizare, plivitul buruienilor, protectia plantelor,
recoltare. Urmeaza o scurta descriere a lucrarilor de gradinarit efectuate din luna ianuarie pana in luna iunie.

Luna Ianuarie

 Sa planificam locul straturilor si al culturilor mixte;

 Sa comandam materialul saditor si sa verificam calitatea acestuia;
 Sa procuram si sa pregatim uneltele necesare;
 Sa verificam locul de depozitare al legumelor si sa consumam legumele ramase;
 Sa ne ingrijim de rasadurile necesare culturii in rasadnite (spanac, fetica etc.);
 Sa procuram semintele necesare pentru plantarea mirodeniilor in ladite;
 Sa amestecam compostul.

 
 

Luna Februarie

 Sa planificam locul straturilor, avand in vedere rotatia culturii;

 Sa consultam cataloagele magazinelor de specialitate;
 Pe langa legumele cultivate in mod obisnuit, sa incercam ameliorarea unor soiuri noi;
 Asocierea diferitelor soiuri duce la cresterea productiei (sa alegem soiuri diferite de tomate);
 Odata cu cresterea zilelor sa incepem plantarea in camp;
 Sa dezinfectam cu aburi solul ramas din anul anterior (cel al unui ghiveci sau al rasadnitelor);

Luna Martie

 Sa confectionam sau sa cumparam rasadnite;

 Sa procuram gunoi de grajd (de cabaline, dintr-un manej) pentru rasadnite;
 Sa acoperim rasadurile (salata timpurie, gulii, ridichi) cu borcane;
 Sa aerisim rasadnitele si serele in zilele insorite;
 Pe vreme calduroasa si insorita sa afanam solul;
 Sa imprastiem compostul pe intreaga suprafata a stratului;
 Sa asezam rasadnita la locul potrivit (loc protejat si insorit);
 Daca este nevoie, sa imprejmuim cu un gard gradina de legume
 Sa semanam semintele si sa plantam rasadurile (tomate,ardei, castraveti etc.) in sere;
 Pe vreme insorita sa aerisim rasadnitele si serele;
 Sa afanam solul cu grebla sau sapa cu dinti;
 Sa corectam compozitia solului prin adaugare de compost;
 Daca vremea ne permite si solul este uscat putem sa incepem plantarea in camp (morcovi, ridichi, ridichi de
luna);
 Sa plantam rasadurile in camp (salata, gulii, ridichi) in solul pregatit din timp;
  Sa protejam cultura impotriva ingheturilor tarzii cu folie sau material geotextil;
 Sa protejam rasadnita impotriva atacului pasarilor (prin intinderea unei plase).

Luna Aprilie

 Sa completam locurile ramase goale cu alte rasaduri de legume;

 Sa repicam rasadurile, sa le plantam individual;
 Rasadurile noi (necesare completarii golurilor) se procura din magazinele de specialitate;
 Sa plantam rasadurile in sere si rasadnite (guliile, salata, tomatele, castravetii etc.);
 Sa aerisim si sa umbrim rasadnitele si serele;
 Sa scoatem in camp plantutele (morcovi, salata, ridichi, gulii) cu exceptia celor sensibile la ger (tomatele,
castraveti, ardei etc.);
 Putem sa pregatim rasadurile de cartofi;
 Sa asiguram o asociere potrivita culturilor (dupa strangerea recoltei, pe parcelele goale sa ajunga legumele
potrivite; dupa gulii sa nu plantam niciodata alte legume din grupa verzei)
 Pe vreme calduroasa si secetoasa sa nu uitam de udarea legumelor (putem sa infiintam diferite sisteme de
irigare);
 Sa plivim si sa prasim straturile;
 Mulciul (resturi vegetale sau folie pentru mulcire) impiedica uscarea solului;
 Sa plantam flori (levantica, galbenele) intre legume, in acest fel prevenim raspandirea daunatorilor;
 Sa udam in caz de seceta;
 Sa afanam solul dintre randurisi sa indepartam buruienile cu ajutorul sapei cu dinti;
 Prin mulcire (acoperirea solului cu resturi vegetale), impiedicam raspandirea buruienilor si evaporarea apei din
sol;
 Sa realizam drumuri de acces intre straturi (de exemplu din caramizi, dale, busteni);
 Este timpul recoltarii legumelor timpurii si a salatei;
  Sa completam straturile goale cu plante noi (sa alegem soiuri diferite si sa realizam culturi mixte);
 Sa combatem daunatorii doar prin metode sau substante biologice (extractul de urzica).

Luna Mai

 Dupa trecerea ingheturilor tarzii, putem sa scoatem in camp toate plantele, chiar si pe cele sensibile la ger
(dovleac, porumb, pepene);
 Sa protejam de frig si de ploile abundente (prin folosirea solariilor) tomatele, castravetii, ardeii si legumele
iubitoare de caldura;
 Sa asiguram o asociere potrivita a culturilor (dupa strangerea recoltei, pe parcelele goale sa ajunga legumele
potrivite; dupa gulii sa nu plantam niciodata alte legume din grupa verzei)
 Pe vreme calduroasa si secetoasa sa nu uitam de udarea legumelor (putem sa infiintam diferite sisteme de
irigare);
 Sa plivim si sa prasim straturile;
 Mulciul (resturi vegetale sau folie pentru mulcire) impiedica uscarea solului
 Protectia impotriva daunatorilor sa o facem exclusiv prin metode biologice;
 Sa legam tomatele pe mijloacele de sustinere si sa indepartam lastarii laterali (copilit);
 Sa acoperim cu borcane legumele taratoare (castraveti,dovleci etc.);
 Sa aerisim si sa umbrim rasadnitelesi serele.

 
 

Luna Iunie

 Sa corectam si sa pastram umiditatea in sol prin diferite metode (sa amplasam in sol ghivece de lut ce pastreaza
umiditatea);
 Sa colectam apa de ploaie,
 Sa sapam fantani proprii sau sa amenajam locuri de colectarea apei;
 Dupa recoltarea salatei, ridichilor, guliei, sa plantam in locul ramas legumele potrivite;
 Inainte de o noua plantare, sa corectam compozitia solului prin adaugare de balegar;
 Sa recoltam dovleceii in stare frageda, iar fasolea in mod continuu, de-a lungul intregii perioade de productie