Strabon

Strabon (Στράβων) -în varianta

latinizată Strabo- (n. 63 sau 60 î.
Hr. Amaseia Pontica-(astăzi
Amasya) - d. 21 sau 26 d. Hr.), era
de fapt o poreclă, însemnând
Sașiul, purtată de un vestit istoric și
geograf antic grec.

A studiat în Asia Minor, Armenia,

Grecia, Roma și Alexandria și a
călătorit în Europa, Africa și Asia Mică, până la Marea Roșie.

Primele schițe istorice, cuprinse în 47 cărți, scrise probabil între 27 î. Hr. și 7 d. Hr, citate de
autori ce i-au urmat, s-au pierdut aproape în întregime.

Apoi a scris Geografia, pe baza propriilor observații și a operelor predecesorilor săi, inclusiv
Homer, Eratosthenes, Polybius și Poseidonius. Lucrarea conține, pe lângă material istoric, o
serie de descrieri de locuri (clima, relieful, hidrografia) și popoare, cu aspecte etnografice și
mitologice, constituind un bogat izvor de cunoștințe despre lumea antică. Valoarea lucrării
este inegală, în mare măsură fiindcă Strabo a avut o încrderere deplină în scrierile lui Homer,
considerând că acesta a avut o cunoaștere exactă a locurilor și neamurilor despre care narează
în epopeile sale și deoarece nu a inclus datele din Istoriile lui Herodot.

Geografia s-a păstrat aproape în întregime , cu excepția unui fragment al cărții a 7-a, din care
însă au rămas totuși numeroase fragmente. Lucrarea este împărțită în 17 cărți.:

 2 cărți introductive (discuție despre definiția și cadrul geografiei)

 8 cărți despre Europa
 6 cărți despre Asia
 1 carte despre Africa, mai ales Egipt.