Muzica ușuoară

Muzica ușoară este mai veche decât multe alte genuri promovate azi ca muzici de consum,
suportă mai multe grade de deschidere în privința cronologiei, dar în sens general se vorbește în
ziua de astăzi de muzica creată începând cu a doua jumătate a secolului XX.

Muzica ușoară, în conștiința publicului actual, își are rădăcinile situate nu mai devreme de anii
1950. În consecință, cadrul ei este determinat prin opoziție cu alte genuri ale muzicii de consum
(muzica rock, chiar și pop), în funcție de context. Uneori, ea este prezentată ca însumarea tuturor
acestor genuri și pusă în opoziție cu muzica de factură cultă.

Respectând limitarea determinată de terminologia limbii române (față de limbile în care s-a cântat
muzică ușoară: franceză, italiană ș.a.), nu se poate vorbi despre dezvoltarea acestui gen peste
hotarele României în ultimii ani altfel decât făcând referire la muzicienii din generația anilor 1950-
1970 (deja din anii optzeci, bariera culturală impusă de regimul politic din România are ca efect o
desincronizare între muzica românească și cea străină; prin urmare, evoluția care nu a mai putut
fi imitată în România va fi apanajul muzicii pop). O parte din acești interpreți și compozitori s-au
retras din activitatea muzicală, în vreme ce alții s-au reorientat către alte genuri muzicale, cel mai
adesea spre muzica pop. De aceea, muzica ușoară în context internațional este un gen practic
dispărut.

Muzica Funk

Funk este un gen de muzică american ale cărui origini provin din mijlocul spre sfârșitul anilor
'60 când muzicienii negri au combinat muzica soul, jazz și r&b într-o nouă muzică ritmică,
dansabilă. Muzica funk aduce un ritm alert cu un bass electric și tobe pe fundal. Spre deosebire
de melodiile r&b și soul, ce au multe schimbări de acorduri, funk-ul este bazat adesea de repetiția
unui singur acord.

La fel ca muzica africană, muzica funk se bazează pe îmbinarea chitarei electrice, chitarei
bas, clapelor și tobelor ce fuzionând redau un ritm plăcut. Trupele funk au deasemenea și
un saxofon, o trompetă și în unele cazuri un trombon.

Muzica funk și-a pus amprenta asupra muzicii disco înanii '70, iar recent asupra muzicii new
wave, precum și asuprea muzicii post-punk. De asemenea anumite părți din piesele Funk, numite
sample-uri, sunt utilizate în muzica hip hop.
Muzica pop

Termenul de "muzica pop" a fost prima oară folosit încă din 1926, însa abia din
1950 a fost transformat intr-un gen muzical distinct.Inițial a fost caracterizat
ca o alternativă mai luminoasă a rock’n roll-ului.Structura muzical ă a
unei piese pop este una rotundă și stabilă, unde linia melodică (adică partitura
vocii principale) este cea mai importantă, fiind învelită de armoniile deseori
pretențioase, expuse publicului de către instrumentele folosite de orchestrator.
Tema cea mai des intîlnită în versurile acestui gen este dragostea.

Au fost multe dezbateri legate de originile acestui gen de muzica. Cea mai
mare parte a muzicologilor considera că se poate spune ca nașterea ideilor de
baza ale acestui stil a avut loc in urmă cu nu mai puțin de 360 de ani, atunci
cînd compozitorul de muzică clasica, Alessandro Scarlatti a scris prima sa
opera.

El este cel care a dat la acea vreme o alta direcție ariilor de oper ă, acestea
avînd caracter de slagăr în sine, iar forma muzicală fiind destul de
asemănătoare (respectînd proporțiile) cu scheletul pe care se compune astazi
un hit pop.

Cert este faptul ca primul hit pop a fost inregistrat la Edison Studios in 1893.
Piesa se numește "Slide, Kelly, Slide" și a fost compusă pentru un mare talent
al baseball-ului american, Michael Joseph "King" Kelly, fiind folosit ă si in filmul
cu acelasi nume din 1927.

Astăzi acest gen este cel mai des întalnit pe posturile de radio și de
televiziune, însa forma sa a fost alterată puțin de timp.

Printre reprezentanții de seama ai muzicii pop din ultimile 3 decenii îi putem

enumera pe:Madonna, Michael Jackson, George Michael, Elton John,
Prince etc.

În ultimii ani însă, ținînd cont de diversitatea la care s-a ajuns in materie de
orchestrație, s-a creeat tendința de a spune atunci cînd asculți o piesă care nu
prea se poate încadra fix in niciun gen, că aparține stilului pop.

Muzica rock

Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi
secolului XXI. Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice
(varianta standard cu şase corzi şi chitara bas) şi bateria, însă în multe subgenuri se
întâlnesc şi claviaturi (pian, orgă electronică, sintetizator) sau alte instrumente
Rockul amestecă elemente ale culturii europene şi africane, şi nu putea să se nască nicăieri
altundeva decat in Statele Unite. Deja in secolul XVII- XVIII coloniştii europeni emigrau în
America, aducînd cu ei muzica şi instrumentele lor muzicale. Negrii aduşi ca sclavi din Africa
şi-au păstrat şi ei muzica lor tradiţională, dar fiindu-le interzisă folosirea instumentelor
muzicale native, au adus mai departe moştenirea în cîntecele şi dansurile lor. În secolele
următoare cele două culturi s-au influenţat reciproc, s-au modificat una pe cealalta: toate
încercările de a le separa, născute din prejudecăţi, în urma protestelor - cîteaodată cu
sprijinul legii- au fost inutile. Din aceasta interacţiune s-au născut ragtime-ul, jazzul,
western-swingul, si bluesul. Cu timpul bluesul cîntat în statele din sud a apărut şi în oraşele
din nord. O dată cu transformarea lui a apărut rhythm and bluesul cu o tonalitate mai urbană
"părintele" rock.