METODOLOGIA CERCETĂRII PRIVIND STIMULAREA

CREATIVITĂŢII LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

Prof. Pureca Emanuela

GPP. NR.1 Căsuţa Piticilor, Horezu

1 Scopul cercetării

Scopul cercetării îl constituie dezvoltarea potenţialului creativ al preşcolarilor prin

folosirea metodelor interactive în cadrul activităţilor instructiv-educative.
Investigaţia a fost organizată în semestrul al doilea al anului şcolar 2016- 2017 cu
preşcolarii din grupa mare, Grădiniţa PP Căsuţa Piticilor Horezu. Investigaţia s-a desfăşurat
în trei etape:
Etapa I- constatativă. Etapa constatativă a fost realizată printr-o investigaţie asupra
stadiului nivelului creativităţii subiecţilor în momentul începerii cercetării. A cuprins probe,
aplicate întregii grupe, pentru depistarea nivelului creativităţii la preşcolarii din grupa mare.
Rezultatele obţinute au fost înregistrate în Tabelul I (calculate în procente).
În etapa a II-a, formativă, s-a lucrat cu grupa cuprinsă în planul cercetării, în scopul
formării, lărgirii creativităţii.
Etapa a III-a- etapa finală- a constat în aplicarea probelor de depistare a nivelului
creativităţii în urma desfăşurării de activităţi în care am folosit în mod constant, alături de
metodele tradiţionale, metode interactive. Aceste probe au fost administrate în cadrul
activităţilor de educaţie plastică. Rezultatele obţinute au fost înregistrate în Tabelul I.

2. Ipoteza şi obiectivele cercetării

Ipoteza: dacă abordăm procesul didactic prin folosirea constantă a metodelor

moderne interactive în paralel cu metodele tradiţionale, creşte potenţialul creativ al copilului.
S-a încercat deci o educare a creativităţii preşcolarului, o „pedagogie a divergenţei” care să
stimuleze posibilităţile reale ale copilului preşcolar, crescând astfel şansa dezvoltării
personalităţii creative a lui, luând în considerare particularităţile de vârstă individuale:
gândire preoperatorie şi intuitivă, raţionament transductiv, limbaj simbolic, plasticitatea
sistemului nervos, curiozitatea epistemică, egocentrism, etc.
Pornind de la ideile teoretice şi practice exprimate în literatura de specialitate cu
privire la rolul creativităţii în pregătirea omului pentru viaţa viitoare şi implicit în pregătirea
copiilor preşcolari pentru viitor, am urmărit următoarele obiective:
1. Constatarea nivelului creativităţii preşcolarilor din grupa mare;
2. Organizarea unor activităţi didactice în scopul cultivării creativităţii preşcolarilor;
3. Dezvoltarea trebuinţelor de independenţă, de autoexprimare, de autodepăşire;
4. Cultivarea spontaneităţii şi independenţei;
5. Formarea capacităţii de exprimare a propriilor idei şi soluţii;
6. Formarea receptivităţii pentru cooperare.

Locul desfăşurării

În vederea atingerii obiectivelor propuse am investigat preşcolarii din grupa mare

(Grupa Fluturaşilor), Grădiniţa Căsuţa Piticilor Horezu, în semestrul al doilea din anul şcolar
2016- 2017.
Lucrarea se bazează, pe lângă analiza experimentală a fenomenului studiat şi pe o
largă bibliografie menită să fundamenteze teoretic investigaţia întreprinsă, cât şi o mai
completă prezentare a condiţiilor educării creativităţii la preşcolari.
Nu s-au urmărit numai activităţile artistico-plastice din grădiniţă, ci toate activităţile
instructiv- educative.
Se ştie că preşcolarul se dezvoltă la această vârstă, substanţial, în colectivitate şi sub
influenţa adultului. De aceea am încercat să cunosc cât mai bine particularităţile de vârstă şi
individuale ale copiilor grupei, şi în funcţie de acestea, să aflu metodele şi procedeele cele
mai eficiente în vederea cultivării şi dezvoltării creativităţii.
Considerând că în cadrul activităţilor plastice, copilul acţionează, observă, percepe
forma, culoarea, dimensiunile şi alte calităţi ale materialelor, cu ajutorul mâinii, ia contact
intim cu obiectele, confecţionează jucării care poartă diferite semnificaţii pentru el; în
investigaţia de faţă nu s-au neglijat activităţile plastice alese de către copii, întrucât ele
constituie cadrul în care, pe lângă perfectarea deprinderilor însuşite se stimulează iniţiativa,
creativitatea, se educă spiritul practic, se dezvoltă aptitudinile şi înclinaţiile.
 3 ETAPA INIŢIALĂ ( CONSTATATIVĂ)

În cadrul testului iniţial am organizat un sistem de activităţi de modelaj , având ca

material utilizat lutul.
Datorită faptului că în oraşul Horezu există tradiţia confecţionării obiectelor din
ceramică, am urmărit, prin activităţile desfăşurate, să familiarizez copiii cu tehnicile folosite de
meşterii olari , dar şi cu materialele utilizate de aceştia. Din punct de vedere cultural, caracterul
acestei zone este unul istoric, monahal , orientat către activitatea de artizanat specific
românească cum ar fi : olăritul, ţesături realizate manual . Decorul realizat de către olarii din
Horezu este bogat, realizat cu mare finețe şi cu tehnici deosebite .Formele şi culorile tind spre
perfecțiune. Este un amalgam de simboluri şi bună dispoziție transpuse pe niște obiecte aparent
uzuale .
Tradiţia s-a păstrat din tată în fiu ,iar marca acestei localităti este cocoşul .Cocoşul
este pasărea care vesteşte sosirea dimineţii, o nouă zi şi de ce nu…un nou început. Este un
simbol al biruinţei, al victoriei luminii asupra întunericului .
În cadrul activităţilor de modelaj desfăşurate în grădiniţă am folosit ca material
plastilina. În activităţile desfăşurate în cadrul testului initial aplicat copiilor supuşi cercetării,
am înlocuit plastilina cu lutul.
Lutul este un material care se utilizează pe scară largă în modelaj. Se poate procura
sub formă de bulgări, plăci sau praf. Bulgării sau plăcile se pisează mărunt şi se toarnă peste
praful obţinut atâta apă câtă poate să absoarbă. Se lasă un timp după care se frămantă bine pe o
planşetă din lemn până se obţine o pastă care nu se lipeşte de mână. Pasta trebuie să fie elastică
şi foarte omogenă. Obiectele modelate din lut pot fi arse sau smălţuite, în cuptoare ceramice ,
pentru a deveni mai rezistente. La obiectele din lut simplu trebuie să se aibă în vedere ca în
compoziţie să nu ramână băşici de aer, deoarece în timpul arderii, din cauza căldurii, prin
dilatarea aerului, modelajul se poate sparge. Pentru înlăturarea acestui eveniment se amestecă
de la început lutul cu praf de șamotă. După ce lutul fost pregătit, se păstrează până la
întrebuințare, în cârpe ude sau în folie de plastic, iar întreaga compoziție trebuie pusă în vase
acoperite cu capac . Copiii iau parte la prepararea lutului , turrnând apa şi framântându-l. Li se
formează astfel anumite deprinderi tehnice elementare de modelare cum ar fi modelarea prin
mişcări translatorii, mişcări circulare, aplatizare , apăsare, etc.
 În procesul modelării, forţele, tensiunile, presiunile care iau naștere sunt relații
dinamice. Datorită unor forţe exterioare sau interioare au loc compresii sau dilatări ale
materialului , transformări ale formei . Materialul ia forma dorită de noi , forma născută din
dorința şi imaginația noastră .
Prin tehnica modelajului , copiii construiesc ceea ce au perceput , au gândit şi şi-au
imaginat ,într-o nouă dimensiune spațială .Ei observă forme din natură , extrag ceea ce este
caracteristic şi expresiv , simțind frumosul şi producându-l în lucrările lor . Este foarte
important să îndrumăm copiii individual prin sugestii şi sfaturi fără a interveni direct in creația
lor .
Se aşează în faţa fiecărui copil o planșetă şi o bucată de lut. Li se cere copiilor să
modeleze din bucata respectivă ce îşi doresc .Copiii au libertatea de a crea orice ,fără a avea o
temă dată . După realizarea produselor, fiecare copil este întrebat ce anume a făcut.
Principalii indici ai creativității potențiale urmăriți au fost : fluiditatea , flexibilitatea,
originalitatea .Fluiditatea reprezintă rapiditatea şi ușurința asociaților între idei noi , ușurința şi
bogăţia ideatică . Flexibilitatea constă în restructurarea eficientă a mersului gândirii în raport
cu noile situații , în posibilitatea de a opera cu anumite transferuri, în capacitatea de a renunța
la vechi puncte de vedere şi de a adopta altele noi .Originalitatea este capacitatea de a elabora
idei, soluții ,produse ieșite din comun .
Evaluarea produselor copiilor a fost făcută ținând cont de acești trei indici ai
creativității şi s-au punctat în funcție de nivelul potențialului creativ astfel :
5 puncte –nivel ridicat al creativității ;
3 puncte- nivel mediu al creativității;
1 punct- nivel scăzut al creativității.
Fluiditatea- am apreciat-o la copiii care au denumit produsele obţinute în urma
modelării lutului şi au enumerat câteva din caracteristicile obiectelor confecţionate.
Flexibilitatea- am punctat-o la copiii care au prezentat utilizări ale obiectelor
confecţionate.
Originalitatea- am apreciat ideile neobişnuite, inedite, rare la nivel de grup.
Imagini cu obiecte modelate de copii în cadrul probei din testul iniţial
 Datele obținute în urma testului inițial au fost înregistrate în următorul tabel :
Nume preșcolar Flexibilitate Fluiditate Originalitate Total punctaj
B.F 1 1 3 5
B.D 1 1 1 3
B.N 3 3 3 3
C.M 3 3 3 9
C.A 1 1 3 5
D.D 3 3 3 9
F.D 5 3 5 13
F.E 3 3 1 7
G.G 3 3 1 7
I.T 3 1 1 5
I.R 1 3 3 7
L.D 1 1 1 3
M.P 1 3 3 7
O.D 3 3 1 7
P.A 3 3 3 9
R.A 1 1 3 5
R.G 3 1 1 5
S.I 5 3 3 11
S.B 3 3 3 9
T.A 5 3 3 11
Tabelul 1. Punctajul obţinut la proba de diagnosticare a creativităţii

Am considerat că preşcolarii cu un punctaj cuprins între 0-6 puncte au un nivel scăzut

al creativităţii, între 6-10 un nivel mediu al creativităţii, iar cei cu un punctaj de peste 10
puncte au un nivel ridicat al creativităţii.
 Astfel, la nivelul grupei formată din 20 de preşcolari, s-a constatat că 8 (40%) dintre
ei au un nivel scăzut al creativităţii, 9 (45%)dintre copii au un nivel mediu, iar 3 (15%) dintre
ei au un nivel ridicat al creativităţii.

45
40
35
30
nivel ridicat
25
20 nivel mediu
15 nivel scazut
10
5
0
3 9 8

Înregistrarea potenţialului creativ în urma testului iniţial

50
45
40
35
30 nivel ridicat
25
nivel mediu
20
15 nivelscazut
10
5
0
3 10 7

Înregistrarea procentelor flexibilităţii în urma testului iniţial

70
60
50
40 nivel ridicat

30 nivel mediu

20 nivel scazut

10
0
0 13 7

Înregistrarea procentelor fluenţei în urma testului iniţial

 60

50

40
nivel ridicat
30
nivelmediu
20 nivel scazut
10

0
1 12 7

Înregistrarea procentelor originalităţii în urma testului iniţial

4 ETAPA EXPERIMENTALĂ

În cadrul acestei etape s-a parcurs conținutul activităților de educație plastica şi nu

numai, folosind constant , pe lângă metodele tradiționale , metode interactive. Conținutul
activităților de educație artistico-plastica s-a referit la :
- Spațiul natural şi spațiul imaginar; reprezentarea lor prin elemente de limbaj
plastic
- Materialele de lucru şi folosirea lor ( lut , plastilină, obiecte folosite pentru
amprentare)
- Forma spontană , forma elaborată ( obținerea lor)
În cadrul acestor activităţi s-a urmărit formarea unor deprinderi legate de modelaj,
desen , pictură, s-a urmărit familiarizarea copiilor cu elemente de limbaj plastic şi dezvoltarea
percepției şi a gustului estetic, în vederea creşterii potenţialului creativ.
În acest sens am organizat activităţi bazate pe tehnici specifice educaţiei artistico-
plastice –modelaj, desen, pictură.
Obiectivele urmărite în cadrul acestor activităţi au fost :
- Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje
- Realizarea unor corespondente între diferitele elemente de limbaj plastic şi forme,
obiecte din mediul înconjurător ( natură, artă , viața socială )
- Stimularea expresivității prin desen , pictură şi modelaj.
 Am organizat împreuna cu preșcolarii grupei o vizită la un atelier de ceramică din
orașul nostru cu scopul de a observa materialele şi instrumentele de lucru , caracteristicile şi
transformările materialelor în timpul lucrului , dar şi aflarea şi familiarizarea cu tradițiile
locale.
Obiectivele urmărite în această vizită au fost :
- Să modeleze la roată alături de meșterul olar
- Să picteze pe vase deja arse
- Să observe şi să diferențieze detaliile de pe un obiect de ceramică
- Să discute despre obiectele de patrimoniu şi despre rolul lor în perpetuarea
tradițiilor.
Metodele folosite au fost : observația, convorbirea , explicația , demonstrația ,
exercițiul .
Am fost primiți cu multă căldură în atelierul de ceramică de către meșterul olar .
Acesta a explicat copiilor modul în care lutul ia formă prin dibăcia sa. Copiii au fost încântați
şi au ascultat cu interes explicațiile primite. Meșterul olar i-a invitat pe rând la roata olarului
si fiecare , ajutați de meșter , a încercat să modeleze lutul primit . O altă activitate desfășurată
în cadrul acestei vizite a fost pictura pe vasele de lut deja arse . Copiii au îmbinat culorile în
funcție de creativitatea fiecăruia şi au realizat produse originale.
 În grădiniță am desfășurat activităţi menite să îi pună pe copii în situația de a fi
creativi şi spontani , de a-şi exersa procesele psihice şi de cunoaștere , de a-şi asuma
responsabilitatea , de a formula şi verifica soluții , de a elabora sinteze în activitatea de grup ,
intergrup ,individual sau în perechi .
În cadrul etapei experimentale am aplicat metode interactive , îmbinându-le cu
metodele tradiționale pentru eficientizarea procesului instructiv educativ. După fiecare
metodă aplicată , am obținut performanţe pe care copiii le-au perceput şi i-au făcut
responsabili în rezolvarea sarcinilor viitoare .
În cadrul activităților practice copiii au acumulat noi cunoştinţe despre tehnicile de
lucru , despre instrumente , materialul cu care au lucrat , au dispus de un vocabular plastic
bogat. Copiii sunt puși în situația să-şi valorifice experiența dobândită anterior:
-să cerceteze , să examineze materialele de lucru puse la dispoziție;
-să gândească , să imagineze şi să hotărască asupra mijlocului , obiectului
necesar , rezolvării problemei puse;
-să-şi organizeze locul de muncă , să proiecteze activitatea de creație;
-să înceapă în mod independent lucrul , să aplice operațiile de lucru adecvate;
-să termine pe cât posibil lucrarea;
-să motiveze soluția adoptată în timpul lucrului.
Pe parcursul efectuării anumitor etape am în vedere independenţa în execuție ,
inițiativa , flexibilitatea în găsirea soluției , creativitatea.
Contribuția educatoarei se concretizează prin asigurarea materialului necesar
activității , observarea cu atenție a copiilor şi sprijinirea cu atenție a unora în realizarea
obiectivului propus , evaluarea corectă a rezultatelor obținute , dezvoltarea capacitații de a
aprecia rezultatele lor în comparație cu ale altora.
Ca să creeze jucându-se, i-am pus pe copii in situația de a utiliza independent diferite
materiale , îmbinarea lor să ducă la formarea de priceperi si deprinderi corespunzătoare. Şi
dacă acestea sunt însoţite de ceea ce copilul vede în viață , el începe să-şi formeze priceperi
de mânuire a materialelor.
Corelarea cu celelalte jocuri de creație , dar şi cu celelalte activităţi , activitățile
manuale , îndeosebi la preșcolarii mari capătă un caracter creativ pronunțat.
Prin cele două forme de activitate prin care se practică , activitățile frontale şi cele din
cadrul ariilor de stimulare , spiritul de inițiativă , de independenţă , de activitate creatoare se
dezvoltă treptat , trecând de la activitățile frontale (impuse de mine) cu tema dată , la ariile de
stimulare cu tema aleasă de către copii , aceștia având deplina libertate în alegerea temei , a
modelelor de executat , în elaborarea planurilor de execuție , bazate pe tehnicile dobândite ,
având la îndemână materialele puse la dispoziție
Pentru a trezi interesul copiilor de a desena, au fost pregătite vitrine atrăgătoare, în
sălile de joc, au suport de cretă colorată, au fost arătate copiilor când şi cum poate fi folosită
tabla, spunându-le că au voie să deseneze pe ea ce le place. S-a schimbat zilnic câte un tablou
cu „noul desen al educatoarei”(care reprezintă sugestiv elemente ale naturii sau teme cu
subiecte din basmele şi povestirile cunoscute de copii, pentru a sugera idei pentru desenul
liber al copiilor). S-au folosit elemente de joc, introducându-se drept exerciţiu de antrenament
jocul didactic. Copiii au fost familiarizaţi cu tot materialul necesar activităţilor de desen. S-a
avut în vedere ca toţi copiii să aibă deprinderile de a folosi hârtia și creionul, precum şi ţinuta
corectă pentru desen. În pregătirea activităţilor de desen (din memorie şi din imaginaţie), unul
din elementele cele mai frecvente folosite este figura umană. După mai multe exerciţii de
observare a ceea ce este caracteristic figurii umane, atenţia copiilor s-a îndreptat asupra
elementelor componente ale corpului omenesc şi a proporţiei dintre corp, trunchi, picioare,
mâini. Astfel s-au organizat variante de jocuri didactice, constând în desenarea şi completarea
unor figuri umane. De pildă, s-a organizat jocul didactic: „Desenează ce lipseşte şi spune tot
ce ştii despre desenul tău”. Copiii primeau jetoane sau planşe pe care erau desenate fetiţe,
băieţi, personaje cunoscute din basme şi povestiri. Ei erau solicitaţi să privească bine desenul
lor, să vadă ce lipseşte, să deseneze, iar la întrebare să răspundă ce ştiu despre personajul
respectiv, apoi să schimbe jetonul cu vecinul, să recunoască personajul de pe jetonul
schimbat şi să-i ornamenteze sau să-i coloreze îmbrăcămintea. În felul acesta, copiii erau
solicitaţi să observe bine figura umană (de cele mai multe ori personajelor le lipsesc ochii,
nasul, gura, sprâncenele, o mână, încălţămintea, o piesă din îmbrăcăminte) şi să gândească la
modul cum vor completa desenul pentru a nu apărea deosebiri de culori, de mărime, de
formă, faţă de modelul dat.
Cu ocazia plimbărilor, copiii au observat parcurile cu ornamentaţia lor bogată şi
variată în colorit, li s-a atras atenţia asupra armoniei de culori existente în natură, au vizitat
magazinele cu flori. Copiii din grupa mare au fost învăţaţi să grupeze culorile din natură, şi
ţinând seama ca fiecare culoare să fie suficient de armonizată de culoarea învecinată. Aceste
acţiuni au mărit sensibilitatea copiilor pentru culorile din natură, le-au dezvoltat interesul
pentru desenul în culori şi pentru activităţile cu materiale colorate. Astfel, în activităţile la
liberă alegere, copiii se îndeletniceau cu alegerea culorilor din cutiile de mozaic şi realizau
gruparea lor după anumite criterii. Erau sensibili faţă de culorile ornamentale din grădiniţă,
cereau schimbări care dovedeau sensibilitate pentru culorile de tonalitate caldă, pregăteau
creioanele colorate pentru activităţile de desen manifestându-şi preferinţa uneori pentru
culorile liniştitoare, alteori pentru cele stimulative şi înviorătoare.
Vizitele şi plimbările, observarea în natură a fenomenelor naturale, din punct de
vedere al coloritului vesel, armonizat, au favorizat dezvoltarea capacităţii creatoare a
preşcolarilor, manifestată din plin în interesul faţă de calităţile de desen, în redarea imaginii
artistice.
În desenele executate cu tempera s-a pretins acurateţe şi gingăşie în folosirea tonurilor
calde. Copiii au fost orientaţi permanent, să observe natura cu tot ce are ea specific şi esenţial
în formă, în mişcare şi în culoare.
Mărind sarcinile, în activităţile libere s-au pus la dispoziţia copiilor mai multe planşe
cu desene schematice ce reprezentau figura umană în diferite poziţii. În spatele planşelor a
fost lipit câte un plic ce cuprindea elementele geometrice decupate din hârtie sau din material
plastic, iar copiii care-şi alegeau această activitate aveau sarcina să selecteze din plicuri
elementele cerute de desenul ales şi să le lipească după urmele grafice.
O altă sarcină mai complicată era să îmbrace personajele din basmele şi povestirile
cunoscute. Astfel, s-au pus la dispoziţie planşe pe care erau desenate: „Scufiţa Roşie”, „Albă
ca zăpada şi cei şapte pitici”, Cenuşăreasa ş.a, iar în plicuri copiii găseau veşmintele acestor
personaje (decupate pe părţi- bluze, mâneci, gulere, cordon, jupon, fustă, vestă, pantalon,
pălărie, fular etc.) din hârtie colorată sau din pânză aparentă. Copiii aveau sarcina să le
selecteze pe acelea care se potriveau personajului ales şi, deci, să lipească după contur.
Acest procedeu s-a dovedit a fi eficient, datorită faptului că ei rezolvau, concomitent,
mai multe operaţii: observau, comparau, selecţionau, lipeau şi colorau după contur. Toate
acestea îl antrenează pe copil în activitate în mod plăcut şi-i oferă ocazia să contureze, prin
mişcarea mâinii, silueta personajului din tema aleasă.
Pe tema „Familia mea” , (ANEXA 1) copiii realizează: lecturi după imagini, povestiri,
recitări, confecţii şi chiar desene. Este cât se poate de bine să se adapteze la această temă prin
cât mai multe mijloace de realizare. Se va proceda, deci, la gruparea lor, sub aspectul
„polarizării afective” a copilului, recurgând la mijloace fie variate şi diferite, fie uniforme de
expresie.
În cadrul Domeniului Om şi Societate, am realizat împreună cu copiii „Vaze cu flori”,
prin decupare si lipire.(ANEXA 1). Permanent a existat preocuparea ca ei să aibă materiale
pentru lucru, de calitate şi culori care să nu contrazică principiile fundamentale ale artei şi ale
bunului gust.
 Cu ocazia sărbătorilor Pascale, copiii au avut ca sarcină decuparea de ouă din hârtie şi
decorarea lor în funcţie de dorinţa fiecăruia. (ANEXA 2)

Metode de stimulare a creativităţii de grup aplicate în etapa experimentală

Aplicând metode diferite de stimulare a creativităţii pentru realizarea obiectivelor

generale şi operaţionale, se modifică sistemul operaţional mintal al preşcolarului
amplificându-se astfel latura formativă a procesului de învăţământ. Cu cât se solicită mai
mult efortul intelectual al copiilor în procesul didactic, cu atât va creşte şansa dezvoltării
personalităţii creatoare a preşcolarului.

Brainstorming 6/3/5, care a fost adoptată şi aplicată la preşcolari, este o metodă

simplă de stimulare a creativităţii. Ea presupune un număr de 6 copii care enumeră 3 soluţii
care au fost notate pe o foaie, pe parcursul a 5 minute, rotindu-se bucata de lut sau spune
fiecare cele 3 idei, în aşa fel încât fiecare bucată să treacă pe la toţi cei 6 participanţi,
obţinându-se, în final, o mulţime de soluţii, variante, idei.

Tema: „Spune cât mai multe obiecte cu care crezi că se aseamănă bucata de lut din
faţa ta”.
Scopul:
- stimularea creativităţii de grup a copiilor prin solicitarea de a găsi cât mai
multe denumiri, idei, soluţii pe care le reflectă în plan imaginativ-intuitiv
bucata de lut ;
- stimularea spiritului de unitate de grup, a spiritului colegial;
- stimularea operaţiilor gândirii cu trimitere către gândirea creatoare a
imaginaţiei;
- reactualizarea mintală a reprezentărilor, noţiunilor şi realizarea de
similitudini cu pata de culoare;
- antrenarea spiritului competitiv, a spiritului de iniţiativă, a încrederii de
sine, a curajului de a exprima soluţii îndrăzneţe, idei absolut originale.
Obiective:
o să privească cu atenţie bucăţica de lut;
 o să asculte şi să respecte îndrumările date;
o să găsească 3 soluţii, idei, asemănări cu bucăţica de lut, la fiecare rotire a
planşetei;
o să denumească rapid obiectul asemănător lutului de pe planşetă;
o să-şi imagineze obiecte, lucruri, fenomene şi să stabilească relaţii de
asemănare cu bucata de lut;
o să se încadreze în timpul afectat răspunsului;
o să pună în coş din plicul propriu un număr de buline egal cu numărul
răspunsurilor sale, după fiecare rotire.
Durata:
5’-prima variantă; 5’-a II-a variantă.
Materialul didactic:
O bucată de lut; planşetă; un plic cu 30 de buline pentru fiecare copil; un coş pentru
buline; o foaie de hârtie cu numele copiilor participanţi la test pe care se vor nota
răspunsurile; ecusoane cu numere pentru copii.
Îndrumări metodice:
După ce s-au aşezat la măsuţă, celor şase copii li se explică faptul că vor juca un joc
care se numeşte „Spune cât mai multe obiecte care crezi că se aseamănă cu bucăţica de lut”.
S-a pornit de la ruperea unei bucăţi de lut, în faţa copiilor şi a rezultat o formă
neregulată. Li s-a cerut să privească cu atenţie . Planşeta se va roti de la stânga la dreapta pe
la fiecare copil. Copilul care a primit planşeta o priveşte şi spune repede cele trei lucruri cu
care crede că ar semăna bucata respectivă şi o transmite mai departe colegului din dreapta sa,
care va proceda la fel. Se continuă această rotire a planşetei de 5 ori pe la fiecare copil,
denumind, de fiecare dată alte 3 lucruri care să nu se asemene cu ale celorlalţi colegi, apoi se
va schimba forma, reluând acelaşi procedeu ca la prima variantă.
După fiecare răspuns, copilul trebuie să pună în coşuleţ atâtea buline câte obiecte a
denumit; la sfârşitul probei se va vedea câte lucruri a spus despre bucăţica de lut, câte
asemănări a găsit.
Eficienţa- rezultatele acestei probe ne oferă date concludente despre posibilităţile
creatoare ale copiilor, despre întinderea imaginaţiei copiilor pe mai multe planuri, fapt ce ne
ajută în activitatea zilnică desfăşurată cu copiii.
Pentru copii, metoda trebuie să constituie un joc cu reguli de la care nu ai voie să te
abaţi, un joc care stabileşte câştigătorii prin găsirea unei soluţii creative la situaţia problemă
de numărare a bulinelor, în cadrul regulilor acestui joc intră şi clopoţelul care anunţă
expirarea timpului de gândire pentru emiterea celor trei idei.
Se urmăreşte comportamentul copiilor în timpul emiterii ideilor înregistrate, mişcarea
continuă a picioarelor acestora, aplecarea asupra mesei în intenţia lor de a-şi urmări colegii,
dar şi pregătirea răspunsului.
Metoda a fost aplicată în raport cu variatele situaţii întâlnite în procesul de
învăţământ. Jocurile didactice „Răspunde repede şi bine”, „Jocul silabelor”, „Jocul
sunetelor”s-au desfăşurat repartizând copiii în grupuri mici, formate din 6-7 copii, pentru
activitatea impusă şi cele la alegere. De exemplu, cu grupa s-a desfăşurat jocul didactic: „Cu
ce sunet începe cuvântul…?”, iar pentru fiecare subgrupă s-au stabilit jocurile şi materialele
cu ajutorul cărora copiii să-şi exerseze deprinderile însuşite. S-a observat că la primele rotiri
copiii îşi verifică experienţa cognitivă, reuşind să redea 3 obiecte care încep cu sunetul
indicat de experimentat, după care concentrarea este foarte mare. De aceea, s-a simţit nevoia
de a introduce jetoane din care copiii să le selecţioneze pe cele care au în componența
cuvântului sunetul respectiv. Când s-a epuizat această variantă, s-au introdus imagini cu
acţiuni; copiii au formulat propoziţii, din care au desprins cuvinte, care au în componenţa lor
sunetul propus. Prin acest mod de organizare şi desfăşurare, s-a presupus că se activizează
copiii, oferindu-le situaţii concrete de punere în evidenţă şi de strămutare a inteligenţei şi a
celorlalte funcţii psihice.
Important de remarcat este relaţia educatoare- copii în desfăşurarea jocului. S-a lăsat
libertate copiilor în derularea jocului, dar este necesară intervenţia, evaluând comportamentul
copiilor, printr-o comunicare afectivă care să se bazeze pe elementele pozitive din derularea
jocului, pentru a le da încredere de a-şi exprima ideile, gândurile, fără reţineri. Copilul
doreşte să afle părerea adultului despre modul lui de comportare, despre ideea pe care a avut-
o în organizarea jocului, într-un anumit loc în clasă, cu anumite jucării, în implicarea
diferitelor situaţii care pot să apară.
Permanent, copiii au fost încurajaţi în activităţile lor, timizii şi reţinuţii au fost
stimulaţi şi îndemnaţi la efort, la spontaneitate şi fantezie.
 Metoda Brainstorming

Studiind metoda brainstorming (asalt de idei, furtună în creier, efervescenţa

creierului), prin care se stimulează creativitatea în grup şi care constituie o tehnică de
descoperire a noului, a fost introdusă în desfăşurarea procesului didactic la diferitele categorii
de activităţi tot în scopul dezvoltării creativităţii preşcolarilor.
Pornind de la ideea că brainstormingul oferă posibilitatea manifestării libere,
spontane, a imaginaţiei membrilor grupului, că măreşte productivitatea creativităţii
individuale ca urmare a interacţiunii membrilor şi a acţionării lor într-o soluţie de grup, am
uzat de ea în aplicarea metodei parcurgând mai multe etape.
Etapa pregătitoare a cuprins 4 faze:
a) faza de investigare a membrilor grupului şi de selecţionare a acestora în vederea
constituirii grupului creativ;
b) faza de antrenament creativ, care constă în organizarea şi familiarizarea cu
tehnicile de lucru;
c) faza de pregătire a şedinţelor de lucru, în care s-a amenajat sala de grupă, s-a ales
momentul zilei, s-au verificat materialele necesare, s-au enunţat copiilor regulile, fazele,
durata intervenţiei fiecărui copil, precizându-se faptul că fiecare spune o singură idee chiar
dacă în minte are mai multe, luându-se cuvântul pe rând. Se admite intervenţia numai celor
care preiau ideea şi o continuă;
d) faza productivă a grupului de creativitate, în care se manifestă asaltul, furtuna
creierului; copiii nu critică, nu lungesc durata exprimării, încearcă să emită cât mai multe idei
proprii, noi, să dezvolte ideile colegilor, să analizeze, să-şi imagineze. S-a intervenit numai
când nu s-a respectat regula şi pentru a încuraja, a stimula, coordona, şi a dirija activitatea
creatoare a copiilor.
Metoda s-a aplicat la o activitate artistico-plastică de modelaj şi s-au parcurs
următoarele faze:
a) Faza stabilirii tematicii- fixează o cifră minimă de idei ce trebuie formulate pe
unitatea de timp (în cazul cercetării de faţă, fiecare copil a trebuit să modeleze câte o
construcţie de legătură cu construcţia colegului din dreapta), pentru ca tema individuală să
devină colectivă şi să poarte denumirea „Oraşul nostru”. S-au clasificat ideile emise de
fiecare copil, s-au făcut sinteze parţiale şi au fost adresate întrebări ca: „Ce am putea...
modifica, adăuga, combina, inversa, multiplica în tema de modelaj?” şi astfel creierul
preşcolarului, ajutat, răspunde prin acţiune. Fiecare copil, pe rând, a adus idei originale care
schimbă înfăţişarea temei modelajului.
b) Faza de culegere a ideilor suplimentare a fost realizată în ziua următoare,
presupunând menţinerea modelajului creat de copii mai multe zile în clasă în scopul creşterii
ideilor emise. În aceeaşi zi, s-a desfăşurat şi etapa trierii şi selecţionării ideilor, adică
evaluarea prin care copiii au voie să-şi exprime gândirea critică interzisă în celelalte etape.
Mai întâi, a fost prezentată lista de idei realizate de către membrii grupului şi
înregistrate în ordinea apariţiei: blocuri, străzi, maşini, garaj, semafor, spital, flori, grădină,
parc, bănci, pod etc.
S-au selecţionat cu ajutorul copiilor ideile originale, dând calitate temei realizate.
Metoda Brainstorming a fost utilizată eficient şi în cadrul povestirilor create după o
jucărie, a activităţilor manuale, a lucrărilor colective „Aspecte de primăvară”, în formulare de
probleme după o ilustraţie.
Activităţile de desen cu o temă aleasă s-au desfăşurat grupând copiii în 5-6 grupe din
câte 6 copii. Fiecare copil a primit câte o foaie şi instrumentele de lucru necesare. Tema a fost
aleasă în prealabil. Atenţia a fost îndreptată spre timpul afectat activităţii. Fiecare copil îşi
începe desenul cu elementul pe care-l doreşte. Foile se rotesc spre dreapta, copiii reluând
ideea şi continuând-o.
Considerând că în cadrul activităţilor manuale, copilul acţionează, observă, percepe
forma, culoarea, dimensiunile şi alte calităţi ale materialelor, cu ajutorul mâinii, ia contact
intim cu obiectele, confecţionează jucării care poartă diferite semnificaţii pentru el; în
investigaţia de faţă nu s-au neglijat activităţile plastice alese de către copii, întrucât ele
constituie cadrul în care, pe lângă perfectarea deprinderilor însuşite se stimulează iniţiativa,
creativitatea, se educă spiritul practic, se dezvoltă aptitudinile şi înclinaţiile.

Metoda „Schimbă perechea” este o altă metodă interactivă utilizată cu scopul

stimulării creativităţii preşcolarilor. Sarcina de lucru a fost realizarea unui tablou înfăţişând
un peisaj de primăvară . Copiii au lucrat în perechi: timp de cinci minute fiecare pereche
trebuia să lipească cel puţin trei elemente. După timpul alocat, copiii din interiorul careului se
mută spre dreapta şi tot aşa până ce fiecare copil face pereche cu toţi ceilalţi copii. S-a
stimulat astfel comunicarea şi rezolvarea de probleme prin lucrul în perechi.
După ce s-a revenit la poziţia iniţială, s-au analizat ideile, s-au reţinut concluziile şi s-
au oferit recompense.
Beneficiile acestei metode sunt:
 -stimularea învăţării în perechi , activizând întregul colectiv
-permite copiilor să lucreze în pereche cu fiecare coleg din grupă
-stimulează cooperarea şi ajutorul reciproc
-educă toleranţa si înţelegerea faţă de opinia celuilalt
-dezvoltă gândirea si operaţiile ei, limbajul si atenţia.

Metoda „Turul galeriei”

Am folosit această metodă în activitatea Oraşul meu. Copiii au fost împărţiţi în

microgrupe formate din 6-7 membri, iar produsele obţinute s-au materializat, în final, în
alcătuirea unor postere, colaje, desene.
Prima grupă- activitate practică- copiii lipesc din material mărunt- seminţe, material
textil, cutii- părţile componente ale florilor care se găsesc în grădinile din jurul caselor şi
blocurilor. Din cutii au construit case, blocuri, magazine.
A doua grupă- pictură- copiii pictează oraşul în care locuiesc.
A treia grupă –desen- prin desen copiii au redat situaţii şi detalii care nu pot fi arătate
la celelalte ateliere.

Ciorchinele

Este o metodă interactivă pe care am folosit-o pentru a exersa gândirea liberă a

copiilor şi a realiza conexiuni între idei deschizând căile de acces şi actualizând cunoștințele
anterioare.
Am folosit această metodă la tema „Pădurea’’ având ca obiectiv integrarea
cunoștințelor dobândite pe parcursul învăţării în ciorchinele realizat inițial şi descoperirea de
noi informații pentru completarea lui. S-a exersat astfel capacitatea copiilor de a înțelege un
anumit conţinut.Fiecare copil a primit o foaie, carioci, plăcuţe şi imagini. S-a lucrat
individual. Le-am cerut copiilor să așeze o imagine cu pădurea sau o plăcuţă cu cuvântul
pădure în mijlocul foii şi să o incercuiască. Pe o foaie de flipchart am scris şi eu cuvântul
pădure. Le-am cerut copiilor să se gândească la cuvinte care le vin în minte când rostesc
cuvântul „Pădure”.Aceasta a reprezentat prima etapa a metodei- comunicarea sarcinii de
lucru. B.F. a găsit următoarele variante: răcoare, copaci, pasări, animale, restaurant. I.R. s-a
gândit la:pădurar, vânător, cabană, vile, aer proaspăt. T.A. a exemplificat prin : umbră,
animale, ciripit, cort, brad, veverița. R.A. a găsit variantele : foc,crengi, lemn, izvor, poluare.
Astfel s-a realizat a doua etapă a metodei –activitatea individuală. A treia etapă -activitate in
perechi, a constat in formarea perechilor, prezentarea colegului pereche, a ciorchinelui găsit
şi completarea ciorchinelui cu informațiile aflate de la copilul pereche .În unele cazuri, copiii
au respins informațiile greșite si nu le-au transferat în ciorchinele propriu aducând argumente
care nu au fost întotdeauna acceptate. În alt caz, la sugestia partenerului pereche, copilul a
eliminat propria idee. Următoarea etapă -activitatea în grupuri- a constat în prezentarea
ciorchinelui fiecărei perechi unei alte perechi şi adăugarea de cunoștințe noi prezentate de
colegii de grup prin desene , jetoane, plăcuţe cu cuvinte scrise. Ultima etapa a metodei a
constat în activitatea frontală prin care am completat ciorchinele de pe foaia de flipchart
.Grupurile au denumit pe rând o singură idee care nu a fost scrisă până s-au epuizat toate
cunoștințele copiilor despre pădure. În cazul în care informația nu a corespuns temei s-a scris
semnul întrebării (?) în urma consultării copiilor .
Am citit apoi un text scurt despre pădure. Copiii au ascultat activ şi şi-au clarificat
ideile nesigure. Au identificat în text şi alte cunoștințe despre pădure şi le-am adăugat în
ciorchine.

Animale

Oxigen

Izvor Poluare

Brad

Restaurant
Copaci Pădure

Crengi Păsări
Lemn

Pădurar
Ciripit
Răcoare
 Piramida
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpada, este o metodă de predare –
învăţare interactivă de grup care constă în asamblarea activității individuale activității
colective pentru realizarea unei sarcini sau probleme date(met.int.pag 243)
Obiectivul acestei metode este reprezentat de dezvoltarea capacității de a soluționa o
sarcină prin întrepătrunderea activității desfășurată individual cu cea desfășurată în pereche şi
în grup.
Am folosit această metodă la tema „Pinocchio”, activitate desfășurată în cadrul
domeniului limbă şi comunicare. Etapele metodei au fost :
-introducerea: s-au intuit imaginile si s-a recunoscut momentul reprezentat în desen .
Le-am cerut copiilor să privească imaginea şi să descopere cât mai multe trăsături ale
personajului, mai intâi individual,apoi în pereche şi în grup.
-lucrul individual: Copiii au răspuns pe rând la întrebarea: „Ce știți despre
Pinocchio?”. După aceea copiii au pus întrebări referitoare la ce ar mai dori să știe despre
acest personaj. Am înregistrat toate întrebările copiilor.
-lucrul în perechi: Copiii au format perechi şi au povestit episoadele desenate, din care
au descoperit trăsăturile caracteristice lui Pinocchio. I-am provocat să răspundă la întrebările
adresate individual.
-formarea grupurilor mari de lucru: Am constituit două grupe de grupuri. Grupa lui
Gepetto si grupa lui Pinocchio. Fiecare grupă a avut ca sarcină de lucru discutarea trăsăturilor
lui Pinocchio descoperite în imaginile prezentate. Am răspuns la întrebările care încă nu
aveau răspuns.
-raportarea soluțiilor în colectiv: Grupele s-au reunit în semicerc şi au analizat
soluțiile găsite împreună. Am răspuns la întrebările neelucidate despre peripețiile lui
Pinocchio, care i-au conturat profilul în imagini.
-luarea deciziei: Am decis aspectele caracteristice care evidențiază calitățile lui
Pinocchio, am înregistrat concluziile decise în grup şi le-am alăturat imaginii.
De specificat este faptul că această metodă am aplicat-o după ce copiii au ascultat
povestea pentru a demonstra înțelegerea textului.

Metoda pălăriuţele gânditoare este o tehnica interactivă de stimulare a creativității ,

are la bază interpretarea de roluri prin care copiii si exprimă liber gândirea, dar în acord cu
semnificația culorii pălăriuţelor care definesc rolul . Am aplicat această metodă într-o
activitate de educare a limbajului-„Cățelușul șchiop”- de Elena Farago. Am format un grup
de 6 copii, am împărțit pălăriuţele gânditoare : albă , roșie, neagră , galbenă , verde şi
albastră .
Pălăriuţa albă : “Ce informații avem despre cățelușul șchiop ?; Dar despre copii?
Ce informații lipsesc, nu le cunoaștem ?Nu știm care a fost motivul pentru care
copilul l-a lovit pe cățeluș .
Cum putem obține aceste informații? Povestind întâmplări văzute sau transmise
despre comportamentul copiilor şi al câinilor”.
Pălăriuţa roșie : Îşi prezintă punctul de vedere : Copilul nu a știut cum să se joace cu
cățelul , poate l-a tras de coadă sau l-a fugărit , iar el s-a apărat şi l-a muşcat .Sunt foarte
supărat pe copil şi îmi pare rău că acest căţel a fost lovit cu răutate .Vă imaginați cât a suferit
căţelul ? Este cel mai rău copil cel ce repetă fapta lui . Voi ce credeți sau ce ați face ?
Copiii răspund la întrebări: Chiar la noi pe stradă sunt câini fără stăpâni şi nimeni nu
le găsește un adăpost .
Pălăriuţa verde : Oferă soluții, idei .”Putem amenaja un adăpost in curtea grădiniței
sau să instalăm cuști in scara blocului, unii pot fi duși la grădina zoo sau la ţară, la bunici.Ce
credeți, putem găsi si alt mod de rezolvare ?
Pălăriuţa galbenă : Nu aduce soluții noi , caută beneficiile „ Ce se va spune despre noi
dacă vom face ce ai spus ? Eu cred ca părinţii vor fi de partea noastră şi vor construi chiar ei
cuști pentru câini . Vom fi apreciați pentru ideile noastre .
Pălăriuţa neagră : „ Sunt prea mulți câini. Câinii ar face mizerie si zgomot .Nu toți
oamenii iubesc animalele . Ei vor fi tot liberi şi copiii în pericol.”
Pălăriuţa albastră : „ Putem să tragem o concluzie ? Câinii trebuie protejați de
primărie şi de oameni . Ce trebuie să facem noi ? Să scriem o scrisoare primarului sau să-l
sunăm, iar noi vom continua să-i hrănim şi nu vom uita să nu șchiopătăm câinii şi să facem
numai fapte bune .

Diamantul
Este o metodă care are rol în dezvoltarea capacitații de a sintetiza principalele
probleme, informații, idei ale unei teme date sau unui text literar. Am folosit această metodă
în cadrul lecției „Scufița Roșie”. Ca etape ale metodei am parcurs următoarele secvențe:
-s-a intuit imaginea
-s-a analizat ordinea așezării șirurilor şi caracteristicile pătratelor (mărime, așezare,
culoare, număr)
 -am decupat după contur imaginea
-am reanalizat figura obținută: forma, numărul de trepte, așezarea crescătoare şi
descrescătoare, delimitarea şi mărimea pătratelor fiecărei trepte.
În primul pătrat al diamantului am cerut copiilor să îmi spună un cuvânt care să
desemneze locul petrecerii acțiunii. Copiii au spus cuvântul „pădure”. Am lipit imaginea care
infăţişa pădurea în primul pătrat. În pătratele din următoarea treaptă am găsit două cuvinte
care să desemneze lucrurile pe care Scufița Roșie le avea in coş (cozonac şi vin). A treia
treaptă cuprinde trei cuvinte care definesc însușirile Scufiței Roșii (neascultătoare, naivă,
iubitoare). Pe treapta din mijloc a diamantului am așezat personajele acestei poveşti
(fetița,lupul vânătorul, bunica ). Următoarea treaptă a cuprins trei elemente ale pădurii care au
încântat-o pe fetiță (florile, copacii, păsările). Următoarea treaptă a cuprins două personaje
scoase din burta lupului ( fetița şi bunica) , iar ultimul pătrat cuprinde personajul care a
sfătuit-o de bine pe fetiță la plecarea ei de acasă (mama).

pădure

cozonac vin

neascultătoare iubitoare naivă

Scufița Lupul Vânătorul Bunica

Roșie

flori copaci păsări

Scufița Roșie Bunica

mama
 Explozia stelară

Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor care se

bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme noi şi descoperiri.
Obiectivele acestei metode constau în formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între
ideile descoperite de copii în grup prin interacțiune şi individual pentru rezolvarea unei
probleme. Ca material didactic se folosește o stea mare cinci stele mici de culoare galbenă,
cinci săgeți şi jetoane. Am folosit această metodă în cadrul activității „Cenușăreasa”.Ca
obiectiv am avut fixarea conținutului poveştii pe fragmente prin formularea de întrebări
specifice exploziei stelare. Etape:
-copiii au ascultat povestea expusă de mine, iar pentru fixarea conținutului prin feed-
back am solicitat copiilor să asculte câte un fragment şi să formuleze întrebări.
-exerciţiu pentru formarea grupurilor de lucru: am impărţit cele cinci steluțe cu
întrebări la cinci copii .Cei cinci copii şi-au ales colegii de lucru şi au constituit astfel cinci
grupuri corespunzătoare celor cinci tipuri de întrebări.
-din grupă, s-au formulat întrebări pentru fiecare fragment audiat. S-au reținut pentru
etapa finală.
-dupa ce au audiat toate fragmentele şi au elaborat întrebări s-a inițiat „Jocul
întrebărilor”, prin care copiii au adresat întrebările formulate in grup.
- la final am ales întrebările al căror răspuns creiona aspectele principale ale poveştii.
 1. Cine era Cenușăreasa?
2. Cine ii îndeplinea Cenușăresei orice dorința?
3. Cine era mireasa adevărata? CINE?

CENUŞĂREASA
CE? UNDE

1. Ce știți despre Cenușăreasa?

2. Ce i s-a întâmplat Cenușăresei?
3. Ce a cerut Cenușăreasa tatălui de la iarmaroc?
4. Ce pedeapsa a primit Cenușăreasa de la mama vitrega
1. Unde mergea fetița zilnic?
2. Unde a plantat crenguța de alun?
3. Unde au dus-o pe Cenușăreasa mama si surorile vitrege?
4. Unde si-a pierdut Cenușăreasa condurul?
1.De ce i-au spus Cenușăreasa?
2. De ce nu o luau pe Cenușăreasa la bal?
3.De ce mama vitrega nu o lașa pe Cenușăreasa
sa încerce condurul?

CÂND?
DE CE?

1.Cand au început zilele grele pentru Cenușăreasa?

2.Cand a reușit feciorul de impara sa ia condurul?
3.Cand a recunoscut-o craiul pe Cenușăreasa?
 5 ETAPA FINALĂ

Această etapă constă în aplicarea testului final în vederea observării creşterii

potenţialului creativ al copiilor din lotul supus cercetării.
Am propus copiilor să realizeze din lut , prin modelaj, un obiect întâlnit în natură şi să
spună ce ştiu despre el. Totodată să se gândească şi la utilizări ale lui. Am putut măsura astfel
cei trei indici ai creativităţii –flexibilitatea, fluenţa si originalitatea.
 Copiii au realizat produse originale –copac, ciupercă, girafă, pitic, covor, masă, scaun,
pat,farfurie, măr, frunze, flori, etc- calitatea si abundenţa, diversitatea materialelor folosite
influenţând rezultatele lor. Toate activităţile organizate au presupus efort fizic, mişcări
precise, o bună coordonare a mişcărilor, sincronizarea gândirii cu mişcările în vederea
finalizării lucrărilor.
 Evaluarea produselor copiilor a fost făcută ținând cont de acești trei indici ai
creativității si s-au punctat în funcție de nivelul potențialului creativ astfel :
5 puncte –nivel ridicat al creativității ;
3 puncte- nivel mediu al creativității;
1 punct- nivel scăzut al creativității.
Fluiditatea- am apreciat-o la copiii care au denumit produsele obţinute în urma
modelării lutului şi au enumerat câteva din caracteristicile obiectelor confecţionate.
Flexibilitatea- am punctat-o la copiii care au prezentat utilizări ale obiectelor
confecţionate.
Originalitatea- am apreciat ideile neobişnuite, inedite, rare la nivel de grup.
În urma aplicării testului final şi a comparării rezultatelor cu cele obţinute la testul
iniţial, se observă o creştere a potenţialului creativ al preşcolarilor supuşi cercetării.
Astfel, la nivelul grupei formată din 20 de preşcolari, s-a constatat că, în urma testului
final, 2 (10%) dintre ei au un nivel scăzut al creativităţii, 8 (40%) dintre copii au un nivel
mediu, iar 10 (50%) dintre ei au un nivel ridicat al creativităţii.

Datele obținute in urma testului final au fost înregistrate in următorul tabel :

Nume preșcolar Flexibilitate Fluiditate Originalitate Total punctaj
B.F 1 3 1 5
B.D 3 3 1 7
B.N 3 5 3 11
C.M 3 3 5 11
C.A 1 3 3 7
D.D 3 5 3 11
F.D 5 3 5 13
F.E 5 3 1 9
G.G 3 3 3 9
I.T 5 3 1 9
I.R 3 3 5 11
L.D 3 3 5 11
M.P 3 3 3 9
O.D 3 5 3 11
P.A 3 3 3 9
R.A 1 1 3 5
R.G 3 3 3 9
S.I 5 3 5 13
S.B 3 5 3 11
T.A 5 3 5 13
Tabelul 2. Punctajul obţinut la proba finală

50
45
40
35
30 nivel ridicat
25
nivel mediu
20
15 nivel scazut
10
5
0
10 8 2

Înregistrarea potenţialului creativ în urma testului final

60

50

40
nivel ridicat
30
nivel mediu
20 nivel scazut
10

0
5 12 3

Înregistrarea procentelor flexibilităţii în urma testului final

 80
70
60
50 nivel ridicat
40
nivel mediu
30
nivel scazut
20
10
0
4 15 1

Înregistrarea procentelor fluidităţii în urma testului final

50
45
40
35
30 nivel ridicat
25
nivel mediu
20
15 nivel scăzut
10
5
0
6 10 4

Înregistarea procentelor originalităţii în urma testului final

6. Prezentarea, analiza şi interpretarea rezultatelor
Ca urmare a parcurgerii etapei experimentale, rezultatele obţinute de grupa de copii
supusă cercetării cunosc o creştere sub toate aspectele pe care a urmărit să le dezvolte demersul
didactic iniţiat. Evoluţia copiilor, sub aspectul flexibilităţii, fluenţei şi originalităţii, este
prezentată în diagramele de mai jos:

50

40

30
proba iniţială
20
proba finală
10

0
nivel ridicat nivel scăzut

Înregistrarea creşterii potenţialului creativ în urma aplicării metodelor interactive

 60
50
40
30 proba iniţială
20
proba finală
10
0
nivel ridicat nivel scăzut

Compararea flexibilităţii iniţiale cu cea finală

80
70
60
50
40 proba iniţială
30
20 proba finală
10
0
nivel ridicat nivel scăzut

Compararea fluidităţii iniţiale cu cea finală

60
50
40
30 proba iniţială
20
proba finală
10
0
nivel ridicat nivel scăzut

Compararea originalităţii iniţiale cu cea finală

 În urma acestor activităţi, lăsând la o parte dificultăţile care pot apărea, cel mai
important aspect rămâne efectul aplicării acestor strategii didactice asupra copiilor.
În plan cogniv copiii primesc o abordare, o viziune unitară asupra lumii, fapt deosebit
de important în etapa trecerii de la nivelul preşcolar la cel primar , când învăţarea se va
realiza pe domenii. Preşcolarii şi-au exersat puterea de analiză si sinteză, căutând informaţii
din mai multe surse, referitoare la aspecte variate.
În plan social copiii au fost puşi să colaboreze între ei, li s-a dezvoltat spiritul de
cooperare, de apartenenţă la grup, au socializat.
În plan afectiv , copiii au căpătat încredere în ei, li s-a dezvoltat simţul demnităţii şi
autoaprecierea, atunci când cele propuse de ei au fost luate în seamă de toată grupa şi
analizate. S-a format conştiinţa de sine prin raportare la alţii. Au trăit sentimentul de
solidaritate cu colegii de grupă, dar şi pe cel de bucurie şi de satisfacţie.
Avantajele metodelor interactive sunt : dezvoltarea capacităţii de a opta şi a lua
decizii, educarea iniţiativei şi spiritului de independenţă a copilului, dorinţa copilului de a
cerceta şi găsirea soluţiilor de către acesta, stimularea comunicării copil-adult, copil-copii şi
nu în ultimul rând creşterea semnificativă a potenţialului creativ al copiilor.
 CONCLUZII

Vârsta preșcolară este considerată drept perioada imaginației , fanteziei , a visării şi a

jocului, fapt ce m-a determinat să urmăresc permanent ca în procesul educațional din
grădiniță , jocul să ocupe un rol important.
Valorificând imaginația caracteristică vârstei, i-am îndemnat pe copii să împletească
observațiile reale cu cele imaginate de ei, totdeauna creațiile lor fiind rezultatul propriei
observații. Toate percepțiile vizuale, tactile , chinestezice acumulate prin joc, treptat le-am
inmănunchiat în coordonarea senzorio-motrică în procesul de utilizare a diferitelor modele ,
materiale şi accesorii.
Activitățile artistico-plastice desfășurate în grădiniță stimulează în mare măsură
creşterea potenţialului creativ al preşcolarilor. Ele constituie un mijloc de acumulare, precum
şi de aprofundare a cunoștințelor. Astfel copiii îşi însușesc cunoștințe despre proprietățile
principale ale materialelor de lucru pe care le folosesc în executarea unor lucrări, ei află că în
funcție de aceste proprietăți există anumite procedee de prelucrare a materialelor respective ,
folosindu-se tehnicile adecvate.
Aplicarea permanentă a cunoștințelor în practică întăreşte încrederea copiilor în
valoarea acestora , stimulându-i pentru continua lor perfecţionare. De aici rezultă faptul că o
sarcină importantă a activităților de abilităţi practice o constituie corelarea lor cu noțiunile
însușite la celelalte tipuri de activităţi.
În activitățile artistico-plastice preșcolarii vin în contact cu bogăţia de forme şi culori
ale obiectelor pe care le confecționează, ceea ce face ca ei să nu rămână doar simpli
admiratori pasivi ai acestora, ci să aibă o atitudine creatoare faţă de frumos. Aceasta
contribuie la educarea gustului pentru frumos. Astfel, în cadrul acestor activităţi , se pot
depista copiii care au aptitudini artistice creatoare şi pot fi stimulați pentru dezvoltarea lor.
În realizarea lucrărilor o pondere însemnată o are participarea creatoare a copiilor , iar
obiectele executate impresionează prin diversitatea şi armonia componentelor. Copiii se
bucură , conversează mai intens , îşi propun să mai completeze lucrarea în zilele următoare.
Îndrumați de mine , copiii au trăit bucuria muncii pentru care au gândit şi realizat
planul comun. Aceste realizări au fost posibile şi pentru că îndrumarea a îmbrăcat forma
modernă de stimulare a colaborării dintre copii şi educatoare în vederea stabilirii căilor de
rezolvare a temei. Atitudinea faţă de muncă reprezintă una din dimensiunile cele mai de
seamă ale personalității umane. De aceea educarea copiilor în spiritul muncii constituie o
sarcină primordială a educatoarelor.
Activitatea artistico-plastică trebuie privită ca mijloc de participare directă a copiilor
la crearea unor bunuri materiale necesare existenţei, chiar dacă produsele lor modeste le
utilizează în jocuri individuale sau colective, iar uneori sunt utilizate ca material didactic.
În aceste activităţi am căutat să trezesc interesul copiilor pentru activitate ca o
condiție esențială pentru asigurarea unei motivații a importanţei temei de efectuat, ca de
exemplu: realizarea unei expoziții în sala de grupă , folosirea lucrării ca material didactic ,
folosirea în jocurile organizate în grădiniță, etc.
Valoarea formativă a activităților manuale efectuate în grup şi individual folosind
materialele ce se găsesc la îndemna copiilor, în natură, constă în faptul că le dezvoltă calităţi
morale şi o atitudine pozitivă faţă de muncă, dragoste şi interes pentru activitatea practică,
spirit de inițiativă, independenţă. Această formă de muncă îi disciplinează şi-i ajută să
înţeleagă valoarea colaborării, pentru că fiecare copil a beneficiat de ea.
Muncind în grup, copiii îşi întăresc încrederea în forțele proprii, îşi manifestă atitudini
creatoare pe care le valorifică în interes comun.
Activitățile artistico-plastice ocupă un loc însemnat în educația copiilor preșcolari ,
dar în raportul dintre activitățile comune şi cele la alegerea copiilor o mai mare pondere o au
activitățile la alegerea copiilor, dacă se creaza condiții favorabile desfăşurării lor (locuri de
lucru, materiale variate, motivații interesante pentru copii). Ele se desfăşoară ori de cate ori
doresc unii copii să efectueze o anumită lucrare în timpul activităților la alegere, cu condiția
ca aceştia să lucreze cu plăcere.
Din cele prezentate se înțelege că priceperea educatoarei de a organiza, de a folosi
metode şi procedee mai eficiente pentru trezirea interesului faţă de muncă, pentru îndrumarea
activității copilului, printr-o gradare progresivă a sarcinilor şi tehnicilor de lucru, contribuie la
„dezvoltarea inteligenţei mâinii” şi a sentimentului de dragoste pentru munca social-utilă.
Educaţia este, aşadar, chemată să stimuleze creativitatea. La copilul preşcolar,
educaţia trebuie să fie compatibilă cu vârsta.
De aceea, concluzionăm că dezvoltarea sistematică a creativităţii la vârsta primei
copilării, poate fi de importanţă majoră atât în menţinerea potenţialului creativ, cât şi a
evoluţiei sale ulterioare, în cultivarea şi stimularea creativităţii infantile, conţinând în sine,
premisele afirmării creativităţii la maturitate.
În cadrul observărilor noastre, s-a reliefat convingerea că acei copii care au în jurul lor
adulţi sensibili, chiar dacă aceştia nu prognozează vreo formă de exprimare artistică, sunt
capabili de reprezentări ce încorporează nu numai soluţii inedite, ci şi mesaje originale în
formă de autoexprimare. Persoanele adulte din mediul în care se dezvoltă copilul, trebuie să
alimenteze, să-i încurajeze şi să-i faciliteze acestuia manifestarea artistică, independenţa,
creându-i un climat liber de manifestări, condiţii propice afirmării personalităţii, stimulându-i
motivaţia pentru depăşirea performanţelor obţinute.
S-a acordat, în tratarea temei, o atenţie prioritară activităţilor artistico- plastice.
Desigur, acestea nu sunt singurele. Desenul, împreună cu modelajul, aduc o contribuţie
importantă la achiziţionarea de către preşcolar a unor deprinderi, cum sunt acelea de a
dezvolta efortul şi amplitudinea mişcării, de a mişca cât mai liber, mai degajat, mâna
(creionul) pe hârtie.
Remarcăm că activităţile de modelaj şi cele practice sunt la fel de necesare în procesul
instructiv-educativ ca oricare alte forme de activităţi, chemate să concureze la un act
educaţional cât mai complex şi mai complet. În formarea profilului moral al preşcolarului
aceste activităţi, sunt, alături de desen, mijloace de influenţă pedagogică în educarea
dragostei de muncă, a spiritului de colectivitate, în formarea calităţilor pozitive, volitive. Prin
intermediul lor, copilul este ajutat să treacă de la aceste calităţi involuntare, întâmplătoare,
fără un scop dinainte precizat, la reprezentarea unui scop, la canalizarea tuturor eforturilor în
vederea realizării acestuia. Toate aceste activităţi, la care m-am referit, sunt propice în
formarea deprinderilor de răbdare şi perseverenţă, importante în dezvoltarea imaginaţiei şi a
stimulării spiritului creativ la preşcolari.
Din lucrare se desprinde ideea potrivit căreia printr-o muncă perseverentă,
educatoarea are şansa de a realiza o atmosferă creativă, cultivând un stil creativ la preşcolari
determinând astfel ceşterea potenţialului creativ al copilului.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bălan, B., Boncu, Ş., Cosmovici, A., Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenele
de definitivare şi grade didactice, Bucureşti, Editura Polirom, 2005
2. Chelcea, A., Test de imaginaţie creatoare, în: Revista Psihologia, nr.2, 1991
3. Cucoş, C., Pedagogie, Bucureşti, Editura Polirom, 2005
4. Dănescu, E, Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Piteşti, Editura
Paralela 45, 2005.
5. Ezechil, L., Păişi, Lăzărescu, M., Laborator preşcolar- ghid metodologic(editia a
II-a), Bucureşti, Editura V&I Integral, 2004
6. Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1994
7. Gongea, E., Breben, S.,Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup, Bucuresti,
Editura Arves, 2002
8. Lespezeanu, M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar,Bucureşti,
Editura Omfal Esenţial, 2007
8. Păişi Lăzărescu, M., Surdu, M., Tudor, L., Compendiu de psihologie şi pedagogie,
Editura Pământul, 2006
9. Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi, Editura Polirom, 2004
10. Roco, M ., Probleme ale stimulării creativităţii individuale, în: Revista de
psihologie nr.1 şi 2, ian.- iun.,1991
11. Roco, M., Stimularea creativităţii tehnico-ştiintifice, Bucureşti, Editura Ştiintifică
şi Enciclopedică, 1985
12. Roşca, Al., Creativitate generală şi specifică, Bucureşti, Editura Academiei
R.S.R.,1981
13. Sima, I., Creativitatea la vârsta preşcolară şi şcolară mică, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A.,1997
14. Sternberg, J., R., Manual de creativitate, Bucureşti, Editura Polirom, 2005
15. Sternberg, R.J., Manual de creativitate, Iaşi, Editura Polirom, 2005
16. Verza, E., Psihopedagogie specială, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1994
ANEXA NR. 1 „Vaza cu flori” şi “Ouă de Paşte”
ANEXA NR. 2-Copiii în timpul activităţii de modelaj
ANEXA NR. 3 Vizita la atelierul de ceramică