Cocorii sunt pasari care traiesc in

camp deschis, preferand sa stea

pe langa ape si in tinuturile
mlastinoase. Au gat si picioare
lungi, iar ciocul este ascutit,
ajutand la culesul unor seminte si
insecte - de pe sol, sau chiar
plante si vietuitoare - din apa.
Cocorul face parte dintr-o
numeroasa familie de pasari, ale
caror marimi sunt foarte diferite:
unele pot fi tinute in palma, altele
sunt aproape cat un om de
inalte... Cocorii sunt pasari care
traiesc in camp deschis, preferand
sa stea pe langa ape si in
tinuturile mlastinoase. Au gat si
picioare lungi, iar ciocul este
ascutit, ajutand la culesul unor
seminte si insecte - de pe sol, sau
chiar plante si vietuitoare - din
apa. Cocorul face parte dintr-o
numeroasa familie de pasari, ale
caror marimi sunt foarte diferite:
unele pot fi tinute in palma, altele
sunt aproape cat un om de
inalte... Cocorii - din toate rasele -
sunt omnivoriEi mananca insecte,
deseuri, boabe de cereale,
ghinde, nevertebrate de tot felul,
broaste, soparle, rozatoare mici si
chiar serpi. sunetele scoase de
cocori sunt impresionante: sunt
prelungi (ca de trompeta) si pot fi
auzite de la doi kilometri
departare.
Rândunica - poate cea mai
cunoscută pasăre călătoare. Şi
despre ea s-au scris legende.
Este de talie mică, are coada
despicată, pe spate este neagră-
cenuşie şi mai albicioasă în rest.
Îsi face cuib la streaşina casei,
prin poduri, grajduri sau chiar în
casele oamenilor ( în spaţiile
nelocuite ). Este destul de
gălăgioasă, îşi păstrează cuibul
de la un an la altul. Face 4-5
ouă, pe care le cloceşte cu multă
grijă. În zonele cu veri lungi
rândunica poate scoate două
rânduri de pui pe an. prefera
apropierea apelor sau chiar a
mlastinilor, din doua motive. In
primul rand, pentru ca pe aici
zboara o multime de insecte - hrana
bogata pentru randunica. Apoi,
pentru ca ea are nevoie de
pamantul moale, de lutul si de malul
care se afla din belsug in astfel de
zone, pentru construirea cuibului.
Randunica face 3 pana la 6 oua, din
care ies puii. Acestia sunt hraniti
apoi cu insecte, uneori chiar cu cate
o libelula mai mare decat ei! S-a
calculat ca pentru hranirea tuturor
puilor, o randunica ajunge sa faca
nu mai putin de 400 de zboruri pe
Barza - este o pasăre de talie mare, are ciocul mare, de culoare roşie-portocalie. Penajul este alb, doar la vârfurile aripilor este împodobită cu o
frumoasă garnitură neagră. Se întoarce primăvara la acelaşi cuib, pe care şi-l repară. Uneori generaţii întregi locuiesc de-a lungul anilor în
acelaşi cuib. Au picioarele lungi, preferă să stea pe lângă râuri şi bălţi ca să-şi găsească hrana, formată din broaste, peşti şi alte animale mici.
Puii sunt hrăniţi la început la fiecare oră, iar apoi la fiecare două ore. Datorită lipsei de mâncare, gradul de agresivitate al berzelor adulte poate
creşte şi destui pui sunt efectiv azvârliţi afară din cuib. În ultimul timp numărul berzelor a scăzut mult.
Prepeliţa trăieşte în general în
ţinuturile cultivate din regiunile
de deal şi de câmpie. Coloritul
corpului este brun-cafeniu cu
striuri longitudinale de culoare
deschisă şi întunecată.
Masculul are sub bărbie o pată
de culoare cafenie închisă.
Prepeliţa creşte de regulă două
generaţii de pui într-un an,
cuibul este o gropiţă în sol
căptuşită de femelă şi ascunsă
în ierburi care sunt aplecate de
pasăre în boltă deasupra
cuibului. Femela depune între
lunile mai şi august ca. 8 - 15
ouă de culoare gălbuie
punctate cu brun pe care le
cloceşte femela singurăDatorita
carnii lor delicioase, aceste pasari
de crescatorie au devenit din ce in
ce mai cautateOul de prepelita
revitalizeaza organismul uman de
orice varsta, regleaza si
imbunatateste activitatea
aparatului circulator, a digestiei,
amelioreaza respiratia si functia
reproductiva, actioneaza pozitiv
asupra creierului, asupra
sistemului limfatic si al celui
imunologic.
este o pasare migratoare cu cioc
ascutit si cu penaj negru – verzui,
impestritat cu alb. Primavara
penajul masculului este negru, cu
nuante de verde si purpuriu.
Penele partii anterioare a
corpului au varful galben deschis,
iar aripile sunt negre-cenusii, cu o
margine maro-roscata. Femela,
care poate atinge cca. 20 cm. in
lungime, nu este la fel de
sclipitoare si lucioasa ca masculul.
Dupa naparlire, toate penele au
varfurile de culoare cafeniu
deschis, iar pieptul este acoperit
de varfuri albicioase, astfel incat
pasarea are un aspect punctat.
Graurii se pricep sa imite si
cantecul altor pasari, redand cu
maiestrie glasul acestora si chiar
sunetele care se disting in
preajma sa. Pentru a se curata de
paraziti, graurii au descoperit o
metoda inedita: extrag
insecticidul din furnici. Acidul
formic pe care furnicile il
improasca din abdomen atunci
cand sunt deranjate este
raspandit pe penele de pe aripi si
de pe coada cu ajutorul ciocului,
avand rolul de a distruge parazitii
din penajul pasarilor. Femela
depune o ponta de 5-6 oua, de
un albastru palid, lucioase si
lunguiete, pe care le cloceste
vreme de 14 zile.
CIOCARLIA este o pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara
la mari inaltimi. Stiai ca singura pasare din lume ce canta si in timpul zborului este ciocarlia? este o pasare
cântătoare mica, cu penele pestrite, care zboara la mari înaltimi. Datorită obiceiului ei de a se ridica în văzduh şi
a cânta în înaltul cerului, despre ciocârlie s-au scris multe legende, fiind considerată fiica soarelui sau fata care s-
a indrăgostit de soare. Este o pasăre de talie mică. Sosirea ei este semnul că primăvara s-a stabilit definitiv in
locurile respective.
Locuieste singura, in cuiburi
formate in scoarta copacilor. Este
foarte folositoare livezilor,
dumbravilor si padurilor, pentru ca
distruge o serie de insecte
daunatoare. Mai este cunoscuta si
sub denumirea "doctorul
padurilor". Culoarea penajului
este neagru sau maro, cu pete
portocalii sau rosii. Pentru a se
mentine in copaci si a face
adevarate cascadorii ciocanitoarea
este ajutata de picioarele care se
termina cu gheare ascutite si de o
coada elastica si solida, necesara
pentru a-si mentine echilibrul. Cu
ciocul ascutit, lung si foarte tare
sfredeleste coaja copacilor, in timp
ce limba lipicioasa si lunga de
cativa centimetrii cerceteaza
fiecare santulet facut de insecte,
scotandu-le afara si consumandu-
le.

In general nu este atacata de

pradatori, acestia fiind tinuti la
distanta de ciocul sau puternic.
Cucusi face aparitia primavara (prin luna
aprilie, uneori si mai devreme), venind din
Africa, unde petrece lunile de iarna. El
ramane pe continentul nostru pana prin
august sau chiar septembrie, cand isi ia din
nou zborul catre sud, spre tarile calde.
Cucul este, deci, o pasare migratoare
(calatoare). Si la dus si la intors, masculul
ajunge primul, zburand mai repede, apoi
soseste si femela. “Cu-cu! Cu-cu!”. De fapt,
masculul este cel care emite aceste sunete,
leganandu-se pe creanga pe care se afla.
Femela face un fel de “glu-glu”. l isi
plaseaza ouale in cuiburile altor
zburatoare. Cucul nu isi construieste nici un
cuib. Atunci cand vine vremea sa faca oua
(in jur de 10 - 13), femela cauta cuiburile
altor zburatoare (de obicei, de talie mica).
Pasarelele fiind plecate, cucul-femela vine
la cuibul strain si isi lasa aici cate un ou,
care seamana - in mod ciudat - cu cele ale
“gazdei”. Pentru ca aceasta sa nu isi dea
seama de siretlic, cucul fura unul dintre
ouale din cuib, pe care apoi il sparge si il
mananca. Cand este vorba despre cuiburi
mai greu accesibile, unde nu poate intra
decat printr-un mic orificiu, cucul-femela
face oul pe pamant, dupa care il ia in cioc si il
introduce cu grija in cuibul strain. De obicei,
puiul de cuc iese din ou inaintea celorlalti pui si
se dezvolta mai repede. Nu dupa multa vreme,
desi este inca orb si golas, incepe sa arunce din
cuib, unul cate unul, ouale sau puisorii pasarii-
gazda. In final, micul cuc ramane singur,
bucurandu-se de toata atentia parintilor
adoptivi si primind de la acestia intreaga hrana.
Consuma in cea mai mare parte insecte.
Pupaza este o pasare migratoare
care revine anual in tara, in luna
martie, si pleaca in septembrie.
Traieste in zona pasunilor si
fanetelor.
Are un regim alimentar constituit
exclusiv din insecte, moluste,
acarieni, larve, omizi. Este deci o
specie fitosanitara care reduce
numarul de daunator al plantelor.
Pasarea limiteaza deasemenea
extidenderea capuselor la turmele
de oi.
Soseşte puţin mai târziu decât
cucul, are un penaj pestriţ, un
cioc lung şi încovoiat. Dar ceea
ce o face deosebită este creasta
de culoare portocalie. Habitatul
lor este reprezentat de spaţiile
cultivate deschise, cu iarbă
scurtă. Îşi petrec mult timp pe
sol, vânând insecte şi viermi.
Sunetul produs de ele este trisilabic
"pu-pu-pu", Cuibul este o gaură
într-un copac sau într-un perete.
Acesta tinde să conţină o
cantitate mare de fecale şi
miroase foarte urât, ca protecţie
împotriva prădătorilor. Pupezele
care au pui sunt capabile la
aruncarea de fecale pe intruşi.
Mierla este o pasăre
cântătoare. Pasăre
cântătoare de pădure,
cu cioc galben si cu
pene negreare un
penaj negru sau
cafeniu şi ciocul
galben. Cântă foarte
frumos şi este o mamă
foarte grijulie, toată
ziua strânge hrană
pentru pui. Este o
adevărată plăcere să o
urmăreşti şi să o auzi
cântând. Mierla are
picioare degete lungi,
care sa poata apuca
ramura pa care sta, si
cu o musculatura
puternica, pentru ca ea
sa poata sari cu
usurinta de pe o
creanga pa alta ?
este regina
pasarilor
migratoare ,
ea se intoarce
din Africa la
mijlocul lunii
aprilie.Penajul ei
este modest si
sters , dar este
cea mai maiastra
la cantat. Stiai ca
privighetoarea
consuma 400 –
500 insecte pe zi
?
Pelicanii sunt strict protejaţi în toată
Europa. ÎPELICANUL este cea mai
mare pasare inotatoare din Europa, isi
are resedinta preferata in raiul din Delta
Dunarii.Se spune ca pe spinarea
pelicanului se odihnesc pasari
migratoare mici, cand traverseaza Marea
Mediterana, in drumul lor spre tari mai
calde. este o pasare acvatica migratoare
de talie mare, cu un cioc lung si puternic,
ce are un sac elastic sub maxilarul
inferior. In acest sac, pelicanul aduna
pestii cu care se hraneste. Aceasta
pasare prefera lacurile si raurile cu
adancimi mici, in care poate prinde cu
usurinta pesti. Pelicanul este o pasare
greu de confundat atat datorita ciocului
specific cat si culorii penelor. Pelicanul
are o marime de 140-175 de cm si
cantareste 10-12 kilograme, greutate ce
il ajuta foarte mult la construirea cuibului.
In general, pelicanii isi fac cuburile pe
insule mici din zone foarte izolate, pentru
a evita abandonarea oualelor.

Aceste pasari migratoare se hranesc cu

pesti, iar cantiteatea de hrana de care au
nevoie este de 1-2 kilograme pe zi.
Pelicanii pot fi numiti de asemenea si
"sanitarii baltii", datorita faptului ca
mananca pestii bolnavi sau morti din
ape. Corpul mare si greoi al pasarilor, nu
le permite patrunderea in apa, asa ca
pescuiesc lungindu-si gatul si adancindu-
si ciocul in apa.