Când soarele stă în loc

timp de 3 zile
• Solstiţiul de vară pentru emisfera nordică reprezinta ziua cu
durata cea mai lungă din an şi survine în intervalul 20-22
iunie.

• În 2012, solstiţiul de vară a fost în ziua de 20 iunie, ora

02.08 ora României.

• În 2013, a fost în ziua de 21 iunie, ora 8.04, ora României.

• În momentul solstiţiului de vară, razele soarelui cad exact

perpendicular pe suprafaţa terestră în dreptul Tropicului
Racului.
• Pe măsură ce soarele se apropie de acest punct de maxim
din emisfera nordică, poziţionarea sa faţă de orizont devine
din ce în ce mai greu de măsurat. Cu instrumentele
astronomice rudimentare folosite în lumea antică, soarele
părea că stă în acelaşi loc pe cer timp de 3 zile, de unde şi
denumirea de solstiţiu ( sol – soare şi sistere – care stă).

• Deoarece sosltiţiul de vară survine cel mai adesea pe 21

iunie, la trei zile după acest eveniment, când soarele îşi
începea mişcarea descendentă faţă de orizont, pe 24 iunie,
se sărbătoreşte Midsummer Day, iar în România Rusaliile,
Sânzâienele sau Drăgaicele.
• Acelaşi fenomen, de aparentă încremenire a soarelui în
aceeaşi poziţie timp de 3 zile are loc şi după solstiţiul de
iarnă. Din acest motiv Crăciunul, sărbătoarea unui nou
început, are loc la 3 zile după solstiţiu, pe 25 decembrie.

• În lumea contemporană, solstiţiul de vară semnifică

începutul verii astronomice. În mod tradiţional, însă,
sărbătoarea care survine la 3 zile după solstiţiu semnifică
mijlocul verii, fertilitatea vizibilă a naturii izvorâtă din
puterile focului solar.
 Tradiţiile europene legate de Midsummer Day au câteva
caractere comune:

• aprinderea de focuri
• cântecul si dansul
• purtatul de costume ciudate, tradiţionale sau de sărbătoare
• petrecerea pe tot parcursul nopţii
• sărbătoare a iubirii între bărbat şi femeie
În tradiţiile româneşti sunt trei sărbători suprapuse:

• Rusaliile – a căror denumire vine probabil de la sărbătoarea

romană Rosalia, dedicată memoriei celor morţi, când se
împodobeau cu trandafiri mormintele. În România, sâmbăta
de dinaintea duminicii Rusaliilor sunt Moşii de Vară, când
sunt comemoraţi morţii şi se fac pomeni.

• Sânzâienele, Drăgaicele sau Ielele, care apar în noaptea

de 24 iunie, descrise ca fete sau femei tinere, extrem de
frumoase, nemuritoare, vesele, nebunatice, seducătoare,
dănţuitoare.

• Naşterea lui Ioan Botezătorul pe 24 iunie, sărbătoare

creştină.
• Aşa cum spune Mircea Eliade în cartea “Aspecte ale
mitului”:
“s-ar putea spune că o parte din religia populară a Europei
precreştine a supravieţuit camuflată sau transformată în
sărbătorile calendarului şi în cultul sfinţilor. Timp de mai
bine de zece veacuri, biserica a trebuit să lupte înpotriva
afluxului continuu de elemente păgâne (adică aparţinând
religiei cosmice) în practicile şi legendele creştine.
Rezultatul acestei lupte înverşunate a fost mai curând
modest, mai ales în sudul şi sud-vestul Europei, unde
folclorul şi practicile religioase ale populaţiilor rurale mai
înfăţişau încă la sfârşitul celui de al XIX-lea veac, figuri,
mituri şi ritualuri din cea mai îndepărtată antichitate, ba chiar
din protoistorie “.

Afirmaţia lui Eliade rămâne valabilă şi astăzi.

Cu ocazia Moşilor de vară , se dau de pomană căni, oale,
strachini de lut sau vase de lemn ornate cu flori ori cireşe
şi umplute cu apă, lapte ori vin , dar şi mâncare gătită
(caldă) , împreună cu pâine , colaci şi lumânari
aprinse.Vasele cu apă, vin şi lapte sunt ofrande simbolice,
prin care oamenii se asigură că cei morţi vor avea ce bea
pe lumea cealaltă.Totodată, obiceiul de a împărţi vase din
lut avea drept scop reamintirea faptului că toţi oameni sunt
făcuţi din pământ , în pământ găsindu-şi sălaş după
moarte.
Se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei care,
după ce sunt sfinţite, se aşează la streaşina casei sau la
icoană pentru a feri locuinţa de rele. Crengile de tei astfel
sfinţite se spune că au puterea de a lecui surzenia.
Nu se mătură, ca să nu se dea praf în ochii morţilor ce
stau în spatele uşii până duminică, când se înalţă către cer
dupa săvârşirea liturghiei de Rusalii.
Nu trebuie să dormi afară, să te duci la fântană ori la răscruci
de drumuri , întrucât văzduhul este plin de spiritele morţilor
eliberate în Joia Mare.
Nu se aruncă gunoiul afară, întrucât acesta poate ajunge la
morţi, în locul mâncării şi băuturii pe care le aşteaptă.
Femeile care muncesc în sâmbata de Rusalii riscă să aibă
mâinile amorţite.
Ploaia din ziua Moşilor de vară prevesteşte o recoltă bogată.
Pentru a fi protejat faţă de pierderi ori furtuni, trebuie să dai
de pomană din primul fel de mancare pe care il găteşti în
ziua Moşilor de vară.
Toate lucrurile pe care le dai de pomană trebuie să fie noi.
• Din bătrâni se povesteşte că Sânzienele sunt nişte fete
foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele
se prind în horă si “dau puteri” deosebite florilor si
buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate
bolile.
• Legenda spune că, în noaptea Sânzienelor, zânele zboară
prin aer sau umblă pe pământ. Acestea cântă şi împart
roade holdelor, femeilor căsatorite, înmulţesc păsările şi
animalele, tămăduiesc bolnavii, apară semănăturile de
grindină.
• În cazul în care oamenii nu le sărbatoresc cum se cuvine,
zânele se supară, devenind razbunătoare.
• Despre Sânziene se ştie că sunt mari iubitoare de dreptate.
• Sânzienele reprezintă tot odată si un prilej de întâlnire a
tinerilor ce doresc să-şi unească destinele, o sărbatoare a
iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cantec şi joc.
• Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor,
ca ziua lor de naştere. Numai Maica Domnului şi Sfântul
Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă.

• Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24

iunie, se pare că a fost instituită după unii cercetători,
spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau
naturist, din epoca solstiţiului de vară (22-23 iunie).

• Biserica Ortodoxă a integrat vechea sărbătoare a

morţilor prin pomenirea generală a morţilor făcută în
sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, rugându-se pentru ei,
pentru ca şi ei să se bucure de darurile Sfantului Duh, a
cărui pogorare este prăznuită în duminica următoare.
• Masonii au ales sărbătoarea solstiţiului de vară ca
sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, care ca şi Sf. Ioan
Evanghelistul, a fost un prevestitor al luminii.
• Ioan Botezătorul, ultimul dintre profeţi, a anunţat venirea
lui Hristos şi l-a recunoscut pe acesta, făcând astfel
legătura dintre credinţa veche şi cea nouă.
• Prin extensie, legătura dintre vechi şi nou devine
legătura dintre cei plecaţi dintre noi şi cei ce trăim acum
plenitudinea existenţei.
• Lanţul de uniune întăreşte pentru masoni sentimentul
permanetei renaşteri a masoneriei prin fiecare nou
membru al său şi al perenităţii unor valori care transcend
vieţile oamenilor, rezistând uzurii timpului.
 Câteva conexiuni de simboluri legate de solstiţiul
de vară, pentru meditaţie:

• Solstiţiu – Soare – Roza

• Morţi/renaştere – Profani/iniţiere

• Foc – Purificare – Cunoaştere

• Solstiţiu - Ciclitate – Transformare - Perenitate