Iunie este a șasea lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele patru luni
gregoriene cu o durata de 30 de zile. Luna iunie mai este denumită și: cireșari, cireșar,
cireșeri, cireșel, luna cireșelor.

Numele lunii iunie provine din latină: Iunius, de la zeița Iuno, soția lui Jupiter si protectoare a
femeilor casatorite. Astfel, se spune ca luna iunie este favorabila pentru nunti fiindcă, in
decursul acestei perioade, se vor lega cele mai trainice casnicii. Grecii numeau luna iunie
Skirophorion.
     În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe
sărbatori și evenimente folclorice.

Sânziana sau Drăgaica: reprezintă sărbatoarea solstițială care ne amintește de divinitatea

lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si
Artemis in Panteonul grec, protectoare ale lanurilor înspicate de grâu și a femeilor măritate.
Se spune din vechime ca "Sânzienele" erau zânele pădurii, ale câmpurilor si ale florilor.
Bătrânii le spuneau femei sfinte care umbla noaptea pe câmp, fete răpite de zmei, închise în
palate fermecate, pe fundul apelor și lăsate sa vină pe pământ doar in noaptea de Sânziene.
În această noapte, se crede ca Sânzienele iau puterea și mirosul florilor, însă dau roada
semințelor, ard pășunile, dar feresc holdele de piatra si de furtuni. În zorii zilei de Sânziene,
femeile în trecut se purificau spălându-se cu apa neîncepută din fântâni sau izvoare, se
îmbrăcau în straie de sărbătoare și ieseau la camp pentru a culege ierburi de leac si
descantece, pe care le duceau la biserica, avand credinta ca prin sfintire vor fi curatite de
influentele negative ale Rusaliilor sau Ielelor.
     Pe parcursul anului, femeile se spalau cu apa in care puneau aceste plante impreuna cu
florile de sanzie, astfel imprumutand din frumusetea, vigoarea si forta terapeutica a florilor.
Se spune ca dupa aceasta zi, plantele de leac isi pierd valentele tamaduitoare, de-acum mai
pot fi culese doar flori albe si galbene de sanziene (iarba Sfantului Ion) pentru vindecarea
frigurilor, vatamaturii sau a guturaiului.
     In ziua de Sinzieniene amuteste cucul, inecandu-se cu graunte de orz, aceasta pasare-
oracol, isi incepe cantul la Blagovestenie si il incheie la Sanziene, transformandu-se, apoi, in
uliu, din aceasta zi, plantele nu mai cresc, doar rodesc, soarele stralucind acum mai puternic
decat in oricare alta perioada a verii.
     San Petru de Vara sau sarbatoarea lupilor: Sfantul Petru (29 iunie) este cel mai iubit si
respectat sfant din calendarul traditional romanesc, in foarte multe povestiri si legende fiind
cel despre care se spune ca, impreuna cu Dumnezeu, umbla pe pamant. Sfantul Petru este
patronul agricultorilor, el tine grindina si stapaneste piatra. Pentru ca este numit si patronul
lupilor, cei care tin aceasta sarbatoare vor avea liniste, pentru ca turmele de oi sau cirezile
de vite le vor fi aparate. La Sanpetru de vara apar licuricii, despre care se crede ca ar fi
scantei cazute pe pamant dupa ce sfantul plesneste din bici. Sf. Petru trimite licuricii pentru
a-i indruma pe cei rataciti in padure.
     Numele sfantului il gasim si in colindele romanesti, cand, impreuna cu Dumnezeu,
mergeau atat la casa bogatului, unde nu erau primiti, cat si la cea a saracului, care
intotdeauna isi impartea putinul cu oaspetii drumeti.
La marile sarbatori, cand se spune ca se deschid cerurile, Sf. Petru este vazut in dreapta lui
Dumnezeu tinand cheile Raiului, el fiind cel care, in functie de faptele noastre, ne primeste,
sau nu, in Gradina lui Dumnezeu.
     Cel mai important fenomen astronomic ce are loc in aceasta luna este solstitiul de vara
(21 iunie), moment in care soarele atinge cea mai mare declinatie boreala, cu cea mai lunga
zi din an, iunie fiind luna cu cea mai puternica insolatie.

Numit Cireşar în popor, iunie este prima lună de vară. Este vremea cireşelor, a zilelor
călduroase şi a nopţilor mai scurte, precum şi a semănatului legumelor de toamnă –
ridichii, gulii sau conopidă. Se spune că dacă în această lună vor fi ploi cu tunete şi
fulgere, atunci întreaga vară va fi ploioasă, iar recolta de grâu bogată; dacă vremea
va fi uscată, e semn că vor fi mulţi struguri.

Şi în această lună sunt sărbători cu date mobile care influenţează tradiţiile din lumea
satului, însă indiferent de datele acestora, prima zi de vară este dedicată copiilor, o
sărbătoare nu neapărat tradiţională sau naţională, ci mai degrabă universală. Prima
sărbătoare cu dată mobilă este Înălţarea sau Ispasul. La 6 săptămâni după Paşte,
creştinii ortodocşi sărbătoresc praznicul Înălţării Domnului, însă de ceva vreme
sărbătoarea a devenit şi Ziua Eroilor. În popor această zi mai este cunoscută ca fiind
şi Paştele Cailor, chiar dacă această idee a devenit mai mult o zicală care înseamnă
niciodată; se spune că denumirea vine de la blestemul Maicii Domnului care, la
naşterea Mântuitorului, ar fi blestemat caii să fie sătui doar o zi din an. O a doua
sărbătoare cu dată mobilă din iunie este Cincizecimea sau ziua de Rusalii. La 50 de
zile după Paște, Sfântul Duh s-a pogorât asupra ucenicilor lui Iisus, iar de-a lungul
timpului s-au adăugat tot felul de tradiții care diferă în funcție de fiecare zonă a țării.
Denumirea de Rusalii ar veni de la sărbătoarea romană Rosalia, atunci când pe
morminte erau puse flori, în special trandafiri. În popor se spune că rusaliile ar fi un
fel de zâne ale apelor, asemănătoare sirenelor, de aceea nu este bine să te scalzi în
această zi. În unele zone se spune că sunt totuna cu ielele sau că reprezintă zâne
rele care iau mințile oamenilor, iar pentru a se apăra de ele trebuie să aibă la ei
frunze de pelin. Tot legat de această sărbătoare ar fi și celebrul dans al călușarilor,
un ritual străvechi despre care se spune, pe de o parte, că este patronat de iele, pe
de altă parte că, odată cu practicarea lui, se pot vindeca relele provocate de acestea.
În anumite zone din țară se țin moșii de Rusalii și se dă de pomană celor nevoiași.

Pe data de 21 iunie este solstițiul de vară, cea mai lungă zi din an, iar în data de 24
iunie se sărbătorește nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În aceeași zi sunt
celebrate zânele bune, denumirea populară a sărbătorii fiind Sânziene sau Drăgaica.
În unele zone din țară, fetele nemăritate fac coronițe de flori pe care le aruncă în
ajunul zilei pe acoperișul caselor, iar în dimineața următoare se verifică dacă au rouă
pe ele pentru că dacă au din belșug e semn de măritiș. În alte zone coronițele sunt
aruncate chiar pe data de 24 iunie; dacă rămân pe acoperiș anunță găsirea ursitului
și chiar nunta; dacă nu, fetele trebuie să mai aștepte un an. Tot în această zi au loc
diferite ritualuri de fertilitate a pământului – Caloianul, Drăgaica sau Paparudele –
acestea diferă de la zonă la zonă și chiar de la sat la sat. Și despre Sânziene există
numeroase legende, punctul comun fiind dat de faptul că acestea erau considerate
femei frumoase care trăiau ascunse de privirile oamenilor, iar conform bătrânilor erau
divinități nocturne care umblau dezbrăcate în aer sau pe pământ în noaptea de 23 -
24 iunie și se prindeau în hore pentru a sărbători miezul verii. În popor sărbătoarea
mai poartă denumirea Amuțitul Cucului deoarece acesta cântă doar 3 luni pe an, de
la Buna Vestire până la Sânziene. În această zi nu se lucrează, însă este
recomandat să se adune plante de leac.

Ultima sărbătoare importantă din această lună este în ziua de 29 iunie, atunci când
se celebrează Sfinții Apostoli Petru și Pavel. În popor mai este cunoscută și ca
Sâmpetru de vară, zi în care se spune că, dacă tună sau fulgeră, alunele și nucile vor
avea viermi. Nu se face treabă pentru ca gospodăria să fie apărată de lupi și de
grindină și tot acum se dau de pomană colaci și mere, până în această zi nefiind
indicat să mănânci mere din noua cultură.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 56-57