Ianuarie - Genarie, Ghenare, Craciunul mic, Carindar sau Gerariu Cum e omul la Anul Nou, asa e tot anul,

de aceea e bine sa pui gnd bun la toate, ca asa vor ramne. Sa te pazesti sa nu te superi si sa nu te sfadesti, sa rzi, sa ai bani la tine si sa fii tot vesel, c-asa-ti va merge. (I. Muslea) ..................................................................................................... l ianuarie - Anul Nou, Sf. Vasile, Sn-Vasi Este prima zi a anului si de aceea are o mare ncarcatura magica. Exista multe practici si ritualuri prin care oamenii ncearca sa-si stabileasca sau sa influenteze un destin fast n anul care ncepe, pentru ei, pentru cei apropiati lor, pentru recoltele viitoare si chiar si pentru animalele din gospodarie. Plugusorul, Semanatul, Plugul cel mare, Vasilca, Sorcova, Colindele Sf. Vasile sunt traditii ntlnite n toate zonele tarii, obiceiuri ncarcate de "magia primei zile" si bazate pe urari de bunastare si fericire. Acestei zile i se mai spune si Craciunul mic pentru ca, n traditia populara, se spune ca Vasile ar fi fost numele pe care l-ar fi primit la nastere Mntuitorul, Iisus fiind numele pe care 1-a primit odata cu taina botezului. Aceasta este si ziua n care este pomenit Sf. Vasile cel Mare care a trait n Capadocia. ..................................................................................................... 5 ianuarie - Ajunul Bobotezei Aceasta zi se serbeaza prin post. In noaptea dinaintea Bobotezei se deschid cerurile si Dumnezeu ndeplineste rugaciunile celor care au privegheat si au postit. Mai ales fetele si flacaii de nsurat tin aceasta zi ca sa-si ghiceasca ursitul. ..................................................................................................... 6 ianuarie - Iordanul, Boboteaza Este o mare sarbatoare crestina din perioada celor "12 zile sfinte dintre ani", este ziua n care se praznuieste botezarea domnului lisus n apa Iordanului de catre Sf. Ioan Botezatorul. n aceasta zi se crede ca apele toate sunt sfinte si e mare pacat sa speli sau sa arunci necuratii n apa. In seara de Boboteaza tinerii umbla cu Iordanitul, se duc pe la case, colinda si stropesc, iordanesc, pe toti din familie cu apa sfintita, ca sa le poarte noroc. Se fac focuri n curti, se trage cu pusca pentru a speria diavolii care fug si se neaca n ape adnci. ..................................................................................................... 7 ianuarie - Ziua Sfntului loan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului Este ziua care ncheie sarbatorile de iarna. Biserica a rnduit sa-l praznuiasca pe Botezatorul Ioan a doua zi dupa Boboteaza. Ziua de Sntion este o zi de mare bucurie. Cine nu se veseleste n aceasta zi, va fi trist tot anul. Nanasul lui lisus este si patronul pruncilor, el i scuteste de nenorociri si-i ajuta sa nu moara nebotezati. In aceasta zi se organizeaza n unele zone Masa moasei. Femeile se duc cu plocoane la moasa care le-a ajutat sa aduca pe lume copii. Are loc apoi o petrecere cu mncare si bautura n timpul careia femeile rup cte o bucata din colacul mare facut de moasa si ncearca, dupa forma bucatii de colac, sa ghiceasca daca vor mai avea copii, daca vor naste fete sau baieti. In alte zone se tine Iordanitul sau Tontoroiul femeilor. Se crede ca n aceasta zi femeile sunt mai puternice dect barbatii lor carora nu le gatesc nimic si pe care nu-i ajuta n gospodarie. Ele se aduna acasa la o "gazda", fac o petrecere cu lautari fara sa-i cheme si pe barbati, iar cnd ies pe ulita i prind pe barbatii ntlniti ntmplator si le cer cte o vadra de vin ca rascumparare, altfel i arunca n ru sau i "iordanesc" stropindu-i cu apa. ..................................................................................................... 16 ianuarie - Snpetrul Lupilor, Sf Petru de iarna (cel Schiop), Fulgeratoarele, Miezul iernii Este ziua care deschide sarbatorile tinute de teama lupilor. Cine tine aceasta zi este ferit de atacul fiarelor, ferit de boli si nchisori. Sf. Petru cel Schiop este frate cu Sf Petru de vara, ntre cele doua sarbatori ncadrndu-se, de fapt, cele doua jumatati ale anului agricol si pastoral. In credinta populara Snpetrul Lupilor este cel care le spune lupilor cte vite, de la cine si cnd sa mannce. Lupii n-au voie sa atace dupa capul lor. Pe de alta parte, el sanctioneaza si pe oamenii care nu-si ngrijesc bine animalele. Se spune ca aceasta zi este miezul iernii si ca trebuie neaparat respectata pentru ca altfel Fulgeratoarele, divinitati meteorologice, aduc drept pedeapsa trasnete si foc. Alte datini in aceasta zi: - se dau pomeni de covrigi si placinte pentru sufletele celor dusi. - se zice ca din aceasta zi ncepe sa se nmoaie frigul. ..................................................................................................... 16-17-18 ianuarie - Cuviosul Antonie cel Mare, Circovii de iarna, Atanasiile Aceste zile le tin mai cu seama femeile care au copii mici, ca sa fie aparati de boli. Circovii sunt divinitati periculoase, putin

definite n calendarul popular, care aduc boli, grindina, foc si lupi la casa celui care nu le tine ziua. ..................................................................................................... 29 - 31 ianuarie - Filipii de iarna Filipii sunt patroni ai lupilor, de aceea aceasta sarbatoare este tinuta mai cu seama n casele de ciobani si n gospodariile n care sunt animale. ..................................................................................................... 30 ianuarie - Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si loan Gura de Aur In aceasta zi sunt interzise toate activitatile casnice pentru bunul mers al vietii n gospodarie. Se dau pomeni pentru cei morti nempartasiti. Se tine mai ales n casele unde sunt fete de maritat, pentru norocul acestora. Februarie

Denumirea populara a lunii februarie, Faur, este legata de mesterii fauri, lucratori ai fierului, care pregatesc uneltele de munca, ascut sau confectioneaza fiarele sau cutitele de plug inainte de deschiderea sezonului agrar. Pentru ca are numai 28 de zile, 29 in anii bisecti, Faur este considerat fratele cel mic al lunilor anului. Timpul reflecta capriciile copilului Faur: cand rade si zambeste e frumos, cand plange bate viscolul, cand e suparat da ger de crapa pietrele. In februarie se incheie sezatorile si, impreuna cu acestea, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. Apropierea sezonului agrar aduce in plin plan preocuparile economice: ingrijirea atenta a vitelor de munca, repararea uneltelor, pregatirea semintelor pentru semanat etc. 1 februarie - Arezanul Viilor Cu o zi inainte de Ziua Ursului (Stretenia), in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor. In dimineata zilei de 1 februarie, barbatii mergeau la plantatiile de vita de vie, de obicei in saniile trase de cai. Inainte de plecarea din sat se striga: "Hai sa mergem la Gurbanu!". Ajunsi in camp, fiecare proprietar isi taia, de la vita sa, cateva corzi cu care se incingea peste piept si isi facea cununita pe cap si cingatoare la brau. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin ingropata toamna si se intalneau cu totii in jurul focului aprins pe o inaltime. Acolo se manca, se bea, se juca in jurul flacarilor, se sarea peste foc, se stropea vin peste jaragaiul incins. Seara, barbatii se intorceau in sat, cu faclii aprinse in mana, si continuau petrecerea pe grupe de familii. Este posibil ca in vechime sa se fi jertfit o oaie sau un berbec, asa cum indica numele turcesc al obiceiului, Gurban: sacrificiul unui animal intreg si impartirea lui participantilor. 24 februarie - DRAGOBETELE 24 februarie este, pentru romani, sarbatoarea "DRAGOBETELUI", o sarbatoare traditionala si veche romaneasca, inlocuita tot mai des in ultimul timp cu sarbatoarea americana "Ziua Indragostitilor". Numele "Dragobete" vine de la "beat de dragoste" si se mai numeste "Sfantul Ion de primavara", cel care este fiul Babei Dochia. I se mai spune si Dragomiru-Florea sau "Granguru" pentru ca acum are loc nunta pasarelelor din padure. Pentru a-si atrage perechea, Graurul auriu pune cateodata in cuib un banut stralucitor. Dragobetele se serbeaza pe 24 Februarie. Daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul. Acesta este momentul in care cete de fete si flacai "fac Dragobetele", pornind in lume chiuind si haulind pentru a culege ghiocei si viorele. Tinerii schimba vorbe de dragoste intre ei, sperand sa fie iubiti de toti pe tot parcursul anului. In plus, ei practicau un obicei de initiere premaritala cu scopul de a se feri de farmece si facaturi de urit. Adolescenta nu e individuala, ci se bazeaza pe grupuri. De aici vine obiceiul recent al cavalerilor si domnisoarelor de onoare de la nunti. Dragobetele este, pentru romani, o faptura mitica (asimilata cu Eros), care personifica logodna animalelor si, prin extensie, a fetelor si baietilor. Aceasta sarbatoare patronata de Dragobete este asociata cu momentul in care animalele devin fertile. Gospodinele dau pasarilor domestice, in ziua de 24 februarie, hrana considerata afrodisiaca. Dragobetele, personificare magica a iubirii, era insotit de zane numite "Dragostele". Soli ai destinului si ai evenimentelor implacabile, acestea il pandeau pe om pe cele mai neasteptate carari ale vietii. Ele cunosteau anume cuvinte de dragoste pe care le sopteau tinerilor indragostiti pentru a-si atrage iubirea dorita. Pentru a avea efect, nimeni in afara de urechea

fiintei iubite nu trebuia sa auda aceste soapte de dragoste. In aceste soapte se regaseau cuvinte ca: dragoste, dor, drag, inima si numele persoanei iubite. Toate aceste gesturi si vorbe de dragoste constituiau, in acelasi timp, practici benfice pentru sanatatea si echilibrul enrgetic al organismului. Alta cerinta a Dragobetelui era juramantul de a nu se minti unul pe altul, juramant pe care si-l faceau pentru tot anul indragostitii sau prietenii deveniti frati de cruce cu ocazia ritualurilor de infratire practicate in aceasta zi. 1 Martie, Ziua Martisorului De 1 Martie, femeile din Romania primesc martisoare. Este un moment pe care putina lume il mai considera astazi magic. 1 martie este considerat, dupa vechiul calendar, inceputul unui Nou An. Se pare ca romanii sunt singurii europeni care sarbatoresc, de doua ori in fiecare an, Anul Nou, desi putini romani o stiu. Obiceiul Martisorului este o sarbatoare care nu se gaseste in lume decat in spatiul carpatic si, pentru marea lui frumusete, a fost imprumutata si de popoarele tarilor vecine. La origini, acest dar magic, ritualic, se purta la incheietura mainii. Apoi a fost purtat la gat. Acum, martisorul se prinde in piept sau se constituie intr-un cadou simbolic oferit femeilor. Drumul acestui obicei pana in zilele noastre este usor de urmarit. Secretul "puterii" martisorului sta, de fapt, in firul de lana alb, care se infasura cu altul negru (rosul apare mai tarziu), ca un simbol de moment sau generic al impletirii dintre iarna si vara (acum este momentul in care primavara incepe sa se faca simtita, temperaturile incep sa creasca, ziua se mareste tot mai mult, rasar primele flori), dintre intuneric si lumina, dintre bine si rau, dintre viata si moarte. Mai tarziu, firul impletit a fost impodobit cu un ban de aur - apoi cu o mica bijuterie. Foarte important era gandul bun cu care acesta era insotit in dar. Felul in care aceste fire de lana se realizeaza tine de un ritual al armoniei. Se fac adevarate calcule, care pune de acord statura celui pentru care se face martisorul cu poarta casei, cu usa si cercevelele ferestrelor. Cu alte cuvinte, structura fizica a viitorului posesor de fir magic trebuie sa se integreze corect in mediul apropiat. Talismanul il va apara in aceeasi masura in care poarta, usa si ferestrele apara casa in care el traieste. Martisorul se punea copiilor, fetelor, fiintelor fragile, pentru a fi aparate de primejdii, boli si sa nu le arda soarele prea tare. Intr-o anume zi magica, Martisorul se scotea si se agata de creanga unui pom. Soarta lui prin ploi vorbea despre soarta celui care-l purtase. Exista zone din Moldova in care fetele confectioneaza martisoare si le ofera alesilor lor. In firul magic alb-rosu al martisorului se impleteau destinul individual si cel universal (al rosturilor sociale si cosmice). Unele legende spun ca firul martisorului ar fi tors de Baba Dochia, zeita agrara si lunara (de aici si simbolul banului de argint gaurit ce intruchipa luna si se agata de fir). Chiar si in zilele noastre, podoabele de martisor apar mai mult sub forma unor reprezentari feminine (floare, pasare, albina). El marcheaza ascendenta principiului feminin, vizibila in toate manifestarile inceputului de primavara.

Babele si cei 40 de mucenici 1-9 Martie Legenda spune ca, in zilele de inceput ale lunii martie, cand primavara arata primele semne, Baba Dochia isi leapada cele noua cojoace, provocand astfel fenomene meteorologice din cele mai diverse. Prin traditie, romanii obisnuiesc sa faca in aceste zile un test al existentei lor pentru anul care vine. Fiecare om isi alege una din cele noua zile. In mod firesc, daca este cald si senin, asa va arata pentru cel in cauza anul in curs. Simbolistica este foarte directa: ai ales o zi care se dovedeste a fi urata si friguroasa, tragi consecintele. Din contra, daca ai ales o zi frumoasa, toate iti vor merge bine. Din punct de vedere climatic, primele zile din martie sunt cele mai capricioase zile ale anului. Romanii s-au obisnuit ca in aceste perioade vremea sa fie sau prea calduroasa, sau vantoasa si mohorata sau iarna sa revina in forta. De mult timp, aceste zile, noua la numar, au fost dedicate "Babelor". Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune insa peste o mare sarbatoare crestina: cei 40 de mucenici de la Sevastia. Romancele coc in aceste zile prajituri simbolice, ofranda adusa martiriului lor. Faina de grau, nuca si mierea sunt principalele componente ale acestora. Tot pe 9 martie isi serbeaza ziua numelui cei care nu au patroni printre sfintii din

calendar. In tara se fac doua feluri de mucenici: in sudul tarii ei se prezinta ca un sos de nuca pisata si indulcita, in care se fierbe aluat sub forma de colacei sau opturi. In Moldova realizarea lor este mult mai elaborata, ei numindu-se numesc optari moldovenesti. Coca de cozonac se rasuceste in forma de opt, se coace, se stropeste din plin cu miere de albine si se presara cu multa nuca pisata. Este interesanta forma care se da acestor prajituri, din punct de vedere simbolistic. Unii cred ca este o esentializare a formei umane (reminescenta a unor sacrificii pagane), altii se gandesc ca reprezinta ziua in care ei se fac, 8 martie, ajunul zilei de 9 Martie. Altii au mers pana acolo incat cred ca este un simbol arhaic, care a ajuns pana la noi si este folosit in matematica ca semn al infinitului... ..................................................................................................... Lasatul secului pentru Postul Pastelui (12 martie) Moment de sarbatoare, de bucurie si festin familiar dar si al comunitatii, ziua Lasatului de sec pentru Postul Pastelui continua sa reprezinte si astazi in viata spirituala a satenilor dar si a multor oraseni, un important prag simbolic care se impune a fi trecut intr-un context ceremonial, structurat in conformitate cu normele impuse de autoritatea traditiei. In seara duminicii Lasatului de sec (12 martie), in multe localitati se desfasoara o datina arhaica care poarta nume diferite de la o zona etnografica la alta: "Alimori", "Priveghi", "Aure maore" sau "Strigare peste sat" in Transilvania, "Opait" sau "Hopaize" in Banat, iar in Muntenia datina se chiama "Urlalie" sau "Uralie". Cand intunericul incepe a ascunde contururile peisajului, feciorii si copiii urca cu faclii aprinse pe dealuri pentru a face Focurile si a aprinde rotile de car, invelite cu paie. In jurul focului se aduna fete si neveste, barbati si batrani, curiosi sa afle "ce se mai striga peste sat". Nenumarate sunt batjocurile care se rostesc acum in fata intregii comunitati, ca intr-un adevarat "tribunal satesc". Fetele si nevestele care se fac vinovate de lene sau "fudulie" sunt nominalizate, explicandu-se cu lux de amanunte in ce le consta "naravul sau neghiobia". Dupa opinia specialistilor la originea obiceiului s-au aflat trei categorii de factori. Mai intai, este vorba de conservarea unei arhaice credinte de sorginte magica conform careia apropierea primaverii trebuia marcata prin ritualuri simbolice de alungare a frigului si spiritelor rele (Focurile). O alta motivatie a obiceiului se justifica din perspectiva perceptelor religiei crestine care impune pe tot timpul postului Pastelui interdictii foarte severe, de ordin alimentar si moral. Derivata din celelalte doua motivatii, cea de a treia isi are originea in concentrarea activitatilor lucrative, tocmai in rastimpul celor sase saptamani ale postului. Aceasta perioada coincide cu declansarea muncilor de primavara pe camp iar in gospodarii femeile incep sa teasa panza, covoarele, sa brodeze iile si camasile cu care trebuiau sa se innoiasca la Paste. Avand in vedere aceste categorii de factori care justifica structura ceremoniala a obiceiurilor practicate la Lasatul secului pentru postul Pastelui constatam ca, pentru indeplinirea diverselor secvente rituale specifice, sunt antrenati toti membrii unei familii si implicit ai comunitatii. In functie de varsta si sex, fiecare are ceva de facut. Fetele si nevestele pregatesc bucate alese si din belsug deoarece masa "trebuie incarcata" cu diverse sortimente gastronomice si in cantitati suficiente, intrucat "oamenii trebuie sa-si faca sat din fiecare mancare", "sa le ajunga pana la Pasti".

Sinaxar - Viata si moartea sfintilor sarbatoriti in luna Martie

APRILIE - Prier Luna aprilie inseamna timp favorabil, prielnic holdelor si turmelor de vite. Cand vremea e inselatoare, cu timp friguros si secetos pentru semanaturi, aprilie anunta saracia si i se spune Traista-n Bat. In aprilie continua semanaturile de primavara, se inchid tarinele pentru pasunatul devalmas, se formeaza turmele, se tund oile inainte de a fi urcate la munte, se construieste sau se repara tarcurile si oboarele

pentru vite. Sarbatorile din aprilie cu data fixa (Ziua Pacalitului, Antipa, Sangiorzul Vacilor, Sangiorz, Marcul Boilor) si cu data mobila (Lazarelul, Mosii de Florii, Floriile, Joimari, Pastele, Pastele Blajinilor, Matcalaul, Ropotinul Testelor si altele) cuprind numeroase obiceiuri si practici traditionale grupate in doua scenarii rituale de innoire a timpului: Pastele si Sangiorzul. ..................................................................................................... Lazarelul Lazarelul este un ceremonial al cetei de fecioare, structurat dupa modelul colindelor, dedicat zeului vegetatiei cu acelasi nume in Sambata Floriilor. Personajul central, Lazarita, imbracata mireasa (rochie alba si coronita de flori pe cap), se plimba cu pasi dansanti, inainte si inapoi, in interiorul cercului format din surate, pe o melodie simpla, duioasa, care povesteste drama eroului vegetatiei: plecarea de acasa a tanarului cu oile sau cu caprele, catararea in copac pentru a dobori frunza animalelor, moartea lui naprasnica prin caderea din arbore, cautarea indelungata si gasirea trupului neinsufletit de surioare, aducerea acasa, scalda mortului in lapte dulce, imbracarea in frunze de nuc, aruncarea scaldei pe sub nuci, invierea si metamorfozarea lui Lazarel in flori si vegetatie luxurianta, moment culminant marcat de hora vesela a colindatoarelor. Moartea si renasterea anuala a eroului reconstituite de textul folcloric, pastreaza amintirea ceremoniilor antice dedicate zeilor vegetatiei (Dionysos, Adonis, Afrodita, Attis, Osiris). Dupa unele traditii, corpul neinsufletit al lui Lazar a fost gasit si bocit, de sora lui mai mare, care era nevasta lui Dragobete si nora Babei Dochia. De atunci ar fi ramas si obiceiul jelitului la mort (Dobrogea, sudul Munteniei). ..................................................................................................... Floriile Sarbatoarea din duminica ce precede Pastele, dedicata zeitatii romane a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim, este numita de romni Floriile. Importanta sarbatorii este sporita de interdictiile de munca si sacrificiul ritual al pestelui numit Dezlegarea la peste. La semnificatia veche, de reinviere a naturii, cand infloresc florile, salcia si pomii fructiferi, s-au adaugat functii si semnificatii noi, legate de cultul mosilor si stramosilor (pomeni, curatirea mormintelor si cimitirelor, infigerea in morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor mortilor in actele de divinatie etc.). Ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, se duc la biserica pentru a fi sfintite. Cu acestea, oamenii impodobesc icoanele, usile si ferestrele, se incing peste mijloc, le pastreaza pentru tratarea bolilor de-a lungul anului sau le folosesc la vraji si descantece. In unele locuri din tara, in ziua de Florii se scotea martisorul facut cadou la 1 martie si se agata intr-un maces sau intr-un pom inflorit, se aeriseau hainele si zestrea. Sarbatoarea este celebrata, cu unele diferentieri zonale, pretutindeni in Romnia. ..................................................................................................... Pastele Blajinilor Sarbatoarea populara cu data mobila, numita si Pastele Mortilor sau Lunea Mortilor este dedicata spiritelor mosilor si stramosilor. In cele mai multe locuri, mai ales in nordul Moldovei, in duminica Tomei se considera ca este Pastele blajinilor sau al Rohmanilor. Blajinii sint un popor care traiesc departe pe un ostrov pe unde trece apa Simbetei sau chiar sub pamint, linga rai. Ei ar fi cei care, atunci cind Moise a despartit Marea Rosie sa treaca evreii, n-au mai apucat sa iasa. Acestia sint niste oamenii foarte evlaviosi si, evident, blajini. Rohmanii se intilnesc cu femeile lor numai o data pe an, de Paste. Numai ca, ei nestiind sa calculeze cind cade acesta, femeile romanilor arunca coji de oua rosii in riuri pentru a le da de veste ca e Pastele. In aceasta zi, credinciosii depun ofrande pe morminte, bocesc mortii, impart pomeni, fac libatiuni, se intind mese festive (rituale) in cimitir, langa biserica, sau in camp, la iarba verde. "Acolo", dupa un an de post si izolare, barbatii (blajinii) se intalnesc cu femeile (blajinele) pentru procreare, se ospateaza cu resturile de alimente trimise pe apa, cazute pe pamant si

in iarba, sau date de pomana de rudele lor de "aici". Astfel, oamenii isi imaginau ca pot petrece Pastele impreuna cu mosii si stramosii "aici", prin venirea spiritelor mortilor cand se deschid mormintele si cerurile la Joimari sau separat, fiecare in lumea din care face parte, oamenii "aici" si blajinii "acolo", dar cu alimente si bautura expediate prin diferite tehnici de rudele de "aici" (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramures, Bistrita-Nasaud, Banat). MAI - Florar Luna indica, prin denumirile populare, timpul florilor (Florar, Florariu) si exuberanta vegetatiei (Frunzar). Zicala populara "Mai e Rai" caracterizeaza cel mai propice timp pentru agricultura: suficient de calduros, precipitatii abundente, lipsite de grindina si piatra. Pe ogoare, in livezi, gradini si podgorii activitatea este in toi, iar turmele de oi, cirezile de vite si prisacile dau randament maxim. Sarbatorile populare din luna mai, putine cu data fixa (Arminden, Constandinu Puilor si Ioan Fierbe-Piatra) si mai numeroase cu data mobila: (Pastele Blajinilor, Ropotitul Testelor, Matcalaul, Joile Verzi, Todorusale) cuprind obiceiuri si practici sezoniere specifice primaverii. ..................................................................................................... Sambra oilor - 21 Mai Prima mulsoare a turmei de oi urmata de o frumoasa petrecere campeneasca la inceputul sezonului pastoral (varatul) in ziua de Sangiorz sau in alta zi de la inceputul lunii aprilie si inceputul lunii mai este numita Sambra Oilor, Arietul, Ruptul Sterpelor, Masurisul Oilor. Dupa numeroase activitati practice (inchiderea tarinelor, construirea sau repararea stanilor, intarcatul mieilor, tunsul oilor si berbecilor) si juridice (asocierea proprietarilor de oi pentru formarea stanei, insemnarea oilor, angajarea ciobanilor, plata pasunatului etc.), la Sambra Oilor se masura si se cresta pe rabojul de lemn laptele de la oile fiecarui sambras dupa care se calcula cantitatea de branza cuvenita la spargerea stanei (Alesul, Rascolul). Pentru a obtine o cantitate de lapte cat mai mare la "masurisul" oilor, proprietarii isi pasuneau si pazeau ei insisi oile in noaptea de 22/23 aprilie si apoi le mulgeau in ziua de 23 aprilie. Din primul lapte al stanei se prepara un cas care se impartea intre proprietarii oilor. Activitatile practice si juridice erau insotite de numeroase acte rituale menite sa apere stana si ciobanii de fortele malefice pe timpul verii: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor si oilor, alungarea prin strigate si zgomote a vrajitoarelor care fura sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau de a strica laptele prin practica magica "Cucu! - Rascucu!", purificarea oilor si stapanilor de oi prin stropirea lor cu apa sfintita, scaldatul ritual in apa curata a raurilor sau spalatul cu roua plantelor, prepararea unor alimente rituale, sacrificarea mielului, pronuntarea formulelor magice etc. Sambra Oilor se incheie cu o frumoasa petrecere campeneasca unde se mananca alimente specifice (balmos, mamaliga fiarta in lapte si cu adaos de unt, mielul fript haiduceste, colacii de Sangiorz, casul de la prima mulsoare), se canta si se joaca dupa melodii pastoresti. Obiceiul este cunoscut, cu variante locale si in diferite stadii de evolutie, de toti crescatorii de oi IUNIE - Ciresar Luna a sasea e dedicata zeitei Iuno, sotia lui Jupiter si protectoarea femeilor maritate. Intrucat in iunie se coc ciresele, primele fructe ale anului, luna se numeste, local, Ciresar sau Ciresel. Acum, in perioada solstitiului de vara, cand ziua devine cea mai lunga si insolatia cea mai puternica din intreg anul, timpul calendaristic si vegetatia ajung la maturitate. Totusi, recoltele, oricat de promitatoare ar parea in luna iunie, sunt numai o fagaduinta, nu o certitudine; orice furtuna, vijelie, ploaie torentiala insotita de grindina poate devasta lanurile de grau, rodul livezilor si vitei de vie. In razboiul dintre fortele naturii, benefice sau malefice, omul, nestiind de partea cui va fi in final victoria, a preamarit, dedicandu-le sarbatori si obiceiuri, atat sfintilor crestini imbracati in haine pagane (Timoftei, Vartolomeu, Onofrei, Elisei, Sanpetru), cat si divinitatilor pagane imbracate in haine crestine (Dragaica, Sanzienele). La acestea se adauga intr-un an cu data mobila a Pastelui la 30 aprilie, Joile Verzi, Mosii de Ispas, Mosii de Vara, Duminica Mare, Calusul, Rusaliile, Martea Ciocului, Lasatul Secului de Sanpetru si altele. Targurile Dragaicei si Sanzienelor, organizate in a doua jumatate a lunii iunie pastreaza amintirea unei divinitati preistorice a agriculturii, celebrata la solstitiul de vara. .....................................................................................................

Jocul Calusarilor - 18 Iunie Ceremonialul de mare spectacol, precedat de Legatul Steagului si urmat de Spargerea Calusului, in care zeul Calus petrece si se desfata impreuna cu anturajul sau divin, ceata calusarilor, in saptamana Rusaliilor este cunoscut sub numele de Calusari. Ceremonialul cuprinde practici si formule magice, dansuri si acte rituale executate de o ceata masculina strict ierarhizata: Mut, Vataf, ajutor de Vataf, Stegar, Calusari de rand. Starea euforica si coeziunea mistica intre participanti, legati prin juramant de credinta si complicate rituri de consacrare, sunt obtinute prin executarea, pana la epuizare fizica si psihica, a dansurilor sacre dupa melodii de joc cantate de lautari. Muzicantii nu fac parte din ceata si, ca urmare, nu depun juramant de credinta in fata Mutului si Vatafului. Astfel, dansurile calusaresti au acelasi efect cu al betiilor rituale de la Anul Nou (Revelionul, Ingropatul Craciunului, Iordanitul Femeilor). Jocul calusarilor poarta cu sine functii si semnificatii diferite ca vechime si semnificatie: - desfatarea zeului cabalin substituit de o masca purtata de Mut, de o efigie (Steagul Calusului), un totem (Ciocnitul Calusului) in care apar excese, urme ale unor practici orgiastice; - transferul magic al fertilitatii divine prin vrajirea, in timpul jocului, a bolovanului de sare, dat apoi vitelor pentru prasire si inmultire, si a blidului cu seminte pentru insamantarea si rodnicia ogoarelor; - grabirea casatoriei fetelor si fertilizarea simbolica a tinerelor neveste prin intrarea lor, la incheierea jocului, in hora calusarilor si prin atingerea phalusului purtat de Mut; - vindecarea persoanelor "luate din Rusalii", "luate din Calus" etc. prin transferul magic al sufletului sanatos de la oala de lut sparta cu batul de Mut sau Vataf, de la puiul de gaina sacrificat violent sau de la calusarul supus unei morti rituale, numita Doborarea calusarilor, la omul bolnav. IULIE - Cuptor Luna a saptea este dedicata imparatului roman Caius Iulius Caesar, cel care a introdus calendarul iulian. Aceasta luna, dupa cum o spune si numele "Cuptor", este cea mai calduroasa luna a anului. Cele patru saptamani din componenta lunii se numesc: "Saptamana secerisului", "Saptamana Panteliilor", "Saptamana lui Santilie" si "Saptamana Verii". Prima saptamana, cea a secerisului, este dedicata muncilor agricole - seceratul graului - si este prin traditie o saptamana in care se munceste de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Cea de-a doua saptamana este dedicata Panteliilor, aprigele surori ale Sfantului Ilie. Saptamana a treia il are in centru pe Sfantul Ilie, zeul focului si al Soarelui, cel care leaga si dezleaga ploile, tuna, fulgera si trazneste dracii ascunai pe pamant, plesnindu-i cu biciul lui de foc oriunde s-ar ascunde: in varful arborilor, sub streasina casei, in turla bisericii. Cea de-a patra saptamana este saptamana dedicata anotimpului cel mai calduros al anului. ..................................................................................................... Targul de fete de pe muntele Gaina - 20 Iulie Basmele, povestile explica de fiecare data numele locurilor. De demult, de cand cautatorii metalului galben foloseau apa Ariesului pentru spalarea pulberii (minereului) ce da putere si fala, dainuie o frumoasa legenda despre muntele Gaina. Se povesteste ca, odata in varful muntelui, traia o zana frumoasa fara seaman si tare bogata. Ea avea o gaina care facea zilnic miraculoase oua de aur. Si o data pe an, zana daruia cate un ou de aur, ca zestre unei fete sarace si cuminti. Rand pe rand treceau anotimpurile si nimeni nu cutezase sa curme linistea din viata zanei, iar oamenii cand aveau nevoie de un sfat ori de un mic ajutor, apelau totdeauna la dansa. Intr-o buna zi, insa, cinci tineri din Vidra, imbracati in straie femeiesti, s-au furisat la zana muntelui si, iscodind unde se afla gainusa, au sterpelit-o impreuna cu un cos plin cu oua de aur. Fugind de le scaparau picioarele, unul dintre strengari scapa cosuletul pe jos, ouale rostogolindu-se pana-n apele involburate ale Ariesului. Au ascuns apoi gaina in

muntii Abrudului care, cum se stie, adaposteste multa bogatie inlauntrul lor. Suparata, "craiasa bailor de aur" a parasit pentru vesnicie acele taramuri, plecand spre alte zari mai indepartate. De atunci, tinerii s-au invatat sa urce, in a treia duminica a lui iulie, pe culmea platoului Gaina (1486 m), nadajduind ca poate intr-o zi vor mai avea prilejul sa o intalneasca pe aceasta craiasa. AUGUST - Gustar Aceasta denumire Gustar vine de la verbul "a gusta" ("gustare", "gustos" etc.) cu sensul de "luna in care fructele se gusta". Este luna in care are loc Schimbarea la Fata, straveche sarabatoare Romaneasca, patrunsa si in Biserica Ortdoxa prin apartenenta membrilor timpurii la aceeasi cultura Ariana. Una din manifestarile "Schimbarii la Fata" este si prima dulceata a fructelor pina atunci "verinoase". Acest nume il identificam drept un element sezonier. O alta sarbatoare crestina de o importanta deosebita este Adormirea Maicii Domnului. Primii crestini au nutrit credinta ca trupul Maicii Domnului, care a slujit ca locuinta timp de noua luni Fiului lui Dumnezeu, nu a fost lasat prada viermilor, putrezirii, descompunerii, ci Dumnezeu l-a inviat indata dupa moarte. ..................................................................................................... Hora de la Prislop - 10 August In fiecare an, in prima sau a doua Duminica a lunii August, are loc la Pasul Prislop evenimentul intitulat Hora de la Prislop. Situat intr-un decor montan pitoresc, pasul Prislop atrage numerosi turisti dornici sa descopere frumusetea acestor locuri. In Zig-Zagul etnografic din Maramures, hora reprezinta principalulu dans al romanilor. Originea lui se pierde in negura vremilor, dar vechiul mesaj de armonie, pace si limita a nebuniilor omenesti, care se transmite tuturor participantilor la dans, nu poate fi tagaduit. Hora pacifica si apropie oamenii, pune limite de comportament, de vestimentatie, de discurs. Hora aduna, transforma, il potoleste pe cel infranat si-l ridica pe cel slab. Hora naste furtunile pe care tot ea le pacifica. In Hora toti sint egali. Hora de la Prislop este o sarbatoare populara cu cantece, jocuri si port popular din judetele Maramures, Suceava si BistritaNasaud. Daca initial aici se desfasura un festival al targului de oi, treptat el s-a transformat intr-o sarbatoare a muzicii, dansului si costumelor din zona Maramuresului. Mii de turisti si localnici vin la aceasta sarbatoare populara pentru a admira talentul artistilor populari, costumele traditionale si pentru a se ospata din imbelsugatele bucate specifice zonei. Este un bun prilej sa gusti din produsele proaspete cum ar fi branza si casul de oaie, mititeii si bineinteles traditionala tuica de Maramures. De asemenea poti admira peisajele pitoresti si chiar cumpara o multime de produse artizanale pe care localnicii le vand. Seara se aprind focuri pe dealurile din imprejurimi iar atmosfera este una de sarbatoare SEPTEMBRIE - Rapciune Luna Septembrie este luna cea mai importanta pentru cei care au trudit pamantul. Este luna in care se culege rodul muncii de peste an. Traditional, luna este impartita in patru saptamani: Saptamana Santamariei Mici, Saptamana Strugurilor, Saptamana Averii si Saptamana lui Mioi. Prima saptamana este dedicata sarbatorii Sfintei Maria Mica. Cea de a doua saptamana este cea in care se culeg viile, se face mustul si mai apoi vinul. In aceasta saptamana crestinii ortodocsi sarbatoresc Ziua Crucii. Saptamana a treia, cea a averii este saptamana in care gospodinele trebuie sa pregateasca proviziile de peste an (muraturile, bulionul), iar barbatii pregatesc tuica. Saptamana a patra este Saptamana lui Mioi, cel care aduce vreme buna. ..................................................................................................... Sarbatoarea Castanelor 28 - 30 Septembrie Sarbatoarea Castanelor, este o sarbatoare relativ noua in salba de sarabatori traditionale romanesti. Ea se desfasoara in Baia Mare si a fost demarata in anul 1993 la initiativa autoritatilor locale. Aceasta sarbatoare, devenita traditie, reprezinta un

simbol al vietii sociale si culturale pentru toti locuitorii municipiului Baia Mare. Modelul Sarbatorii Castanelor, prin care Baia Mare - cunoscut ca si un centru industrial cu "traditii" in poluarea mediului - a reusit sa se relanseze intr-o competitie de refacere a imaginii si sa transforme cateva puncte slabe in puncte tari, bazanduse pe modelul natural al Castanului (un arbore deosebit de bine adaptat si protejat in zona, i n cea mai nordica rezervatie din Europa), arbore cunoscut ca si un redutabil inamic-rezistent al poluarii, merita dezvoltat si adaptat astfel incat "explozia" de 3 zile sa devina o dezvoltare durabila. Ideea acestei manifestari a fost aceea de a oferi locuitorilor orasului Baia Mare trei zile de destindere, bucurie si distractie, oferindu-le diverse manifestari: cultural artistice, folclorice, traditionale, sportive. Totodata s-a avut in vedere alegerea unor zile din an care sa fie reprezentative pentru orasul nostru, purtand denumirea de Sarbatoarea Castanelor, stiindu-se ca zona este bogata in castani comestibili. Prezenta castanului comestibil in zona Baia Mare este mentionata intr-un proces verbal din 24 septembrie 1642, in care se arata:"...pentru pofta am trimis cadou castene, ca si alta data, pentru care principele ne multumeste in scris". Este vorba despre secretarul Baii Mari, care a trimis castane principelui Rakoczi I. Castanul comestibil este originar din Asia mica (arbore de climat mediteranean), care s-a adaptat bine si in Europa, Baia Mare fiind punctul cel mai nordic de pe glob unde traieste. Cei mai falnici castani sunt pe dealurile de la Tautii de Sus, unde ating inaltimi de peste 20 de metri, cu varste de peste 500 de ani. OCTOMBRIE - Brumarel Luna Octombrie este luna in care taranii se preocupa in special de treburile gospodariei. Este de asemenea luna in care se fac insamantarile de toamna, se curata pomii si gradina. Prima saptamana din aceasta luna este Saptamana lui Procoava, cel in grija caruia sta acoperirea ogoarelor cu o plapuma groasa de zapada pe timpul iernii, pamantul sa aiba apa destula la desprimavarare, holda sa creasca cu spic bogat, papuoiul mai inalt ca statul de om, gradinile sa se umple de roade. A doua saptamana este Saptamana Satului, saptamana in care preocuparile sunt cele ale gospodariei. Cea de-a treia saptamana este Saptamana Lucinului, zeul protector al lupilor. Tot in aceasta saptamana se sarbatoreste Cuvioasa Parascheva. A patra saptamana este Saptamana Samedrului, saptamana in care se sarbatoreste Sfantul Mucenic Dimitrie Samedru. ..................................................................................................... Festivalul Vinului 22 - 26 octombrie - FOCSANI Dupa cum spuneau doi mari autori: "Nimic mai dulce decat toamna, La umbra verde de platini, Sa bei intr-un condur de doamna, Un vin de 40 de ani!" Mihai Eminescu, "Citat" "Doar vinul te va scapa de griji. Doar vinul te va impiedica sa eziti intre saptezeci si doua de religii. Nu intoarce spatele magicianului care are puterea de a te purta in tinutul uitarii." "[...] Vinul ne reda tineretea, ne reda ceea ce am pierdut si ne daruieste ceea ce ne dorim. Ne arde ca un torent de foc, dar poate, de asemenea, sa ne schimbe tristetea in izvor racoritor." Omar Khayyam, "Robaiyat" Vrancea este judetul cu cea mai mare suprafata cultivata cu vita de vie din Romania. Peste 100.000 de vrinceni au ca preocupare permanenta producerea si prelucrarea strugurilor. Pentru celebrarea rezultatelor lor de peste an a fost organizat Festivalul International al Viei si Vinului, cea mai importanta manifestare de acest gen din tara, onorata de fiecare data de lucratorii viei, de personalitati de prima marime ale vietii politice, stiintifice si culturale din Romania, ca si de producatori si procesatori de struguri din strainatate. Pentru vrinceni, Festivalul International al Viei si Vinului este un motiv de mindrie, care creeaza si datoria de a duce mai departe remarcabila traditie a sarbatorii podgorenilor. Initiativa Camerei de Comert, Industrie si Agricultura Vrancea in colaborare cu organele administratiei locale, Prefectura Judetului Vrancea, Consiliul Judetean Vrancea, Directia Generala pentru Agricultura si Induatrie

Alimentara Vrancea, Inspectoratul pentru Cultura Vrancea, de a organiza o manifestare majora dedicata acestei indeletniciri stravechi, este astfel pe deplin justificata si ca urmare in anul 1992 s-a decis organizarea unui festival anual sub titulatura: Festivalul International al Viei si Vinului Bachus, destinat sa puna in contact direct producatori si comercianti al caror obiect de activitate este legat de cultura vitei-de-vie, precum si punerea in valoare a bogatului filon folcloric de care dispune cu prisosinta Vrancea. Coordonat de doua dintre cele mai prestigioase personalitati in domeniu, acad.prof.dr.ing. Valeriu COTEA-presedinte de onoare al festivalului si prof.dr.ing. Nicolai Pomohaci-presedinte executiv al festivalului, aflat sub patronajul Oficiului National al Viei si Vinului, manifestarea a crescut ca importanta si valoare an de an, impunandu-se la nivel national ca un eveniment major. De asemenea un alt eveniment important in cadrul Festivalul International al Viei si Vinului este Concursul de Vinuri, competitie organizata odata la doi ani, ce isi propune sa puna in valoare rezultatele deosebite ale producatorilor si astfel sa le faca cunoscute eforturile depuse pentru amelioararea continua a calitatii produselor oferite consumatorilor. NOIEMBRIE - Brumar Luna Noimbrie, din punct de vedere religios are in centru sarbatoarea sfintilor crestini Mihail si Gavril. Prima saptamana din luna este intitualata Saptamana Miristei, deoarece este saptamana in care se termina insamantarile de toamna si incepe aratul miristilor pentru insamantarile de primavara. Cea de-a doua saptamana are in centru sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, cei cu sabii si puteri ocrotitoare asupra ta si a turmelor de oi. A treia saptamana este denumita traditional Saptamana Filipilor de Toamna, saptamana in care incepe imperecherea lupilor. A patra saptamana este Saptamana Ovideniei. In noaptea Ovideniei se deschide cerul iar strigoii umbla nestingheriti pe afara. A cincea saptamana este Saptamana Andreiului de Iarna care are in centru sarbatoarea Sfantului Andrei, cel care ingheta apa si coase raul. ..................................................................................................... Noaptea Sfantului Andrei 30 Noiembrie Romanii isi sarbatoresc patroul spiritual, pe Sfantul Andrei, la 30 noiembrie. Intamplarea a facut ca ziua nationala, 1 Decembrie, momentul unirii provinciilor romanesti sa se celebreze a doua zi. Iata cum, cele doua componente, spiritualul si istoria, se alatura pentru a fi comemorate in momentul in care postul Craciunului este in toi, natura si individul pregatindu-se deopotriva pentru nasterea Mantuitorului. Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinata unor obiceiuri, poate antecrestine, care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Taranii romani le-au pus sub obladuirea acestui sfant, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. Clipa cea mai prielnica pentru a obtine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, "Andreiu' cap de iarna" cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor". Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste ca principal element apotropaic (de aparare), usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale. In general, acest usturoi cu rol de aparare, provine din cel menit cu un an inainte, in acelasi moment al anului. Pentru cea mai importanta actiune ce se desfasoara in aceasta noapte este "pazitul usturoiului". Impreuna, fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Forta magica cu care el va fi investit in ajunul de Sf.Andrei ii va ajuta pe toti sa depaseasca momentele de cumpana de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori - purtat la brau, va pazi salasurile de duhurile rele. Desi invaluite de muzica si dans, fetele vor veghea cu strasnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flacai. Pazit astfel, usturoiul va putea mai apoi sa asigure protectia fiintei umane, reusind uneori sa-i schimbe chiar soarta. Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si campurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pana la Craciun) sau se seamana boabe de grau in diverse recipiente. Fetele incearca semnele propriului destin: cauta chipul viitorului sot in forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit si apoi brusc solidificat prin turnarea in apa; stau peste noapte in fata unei oglinzi, marginite de doua lumanari, pana ce zaresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub perna si apoi se culca, sperand sa-si viseze sotul.

In unele zone (Moldova) se stabilesc raporturile dintre cetele de flacai si gazda casei unde urmeaza sa se adune componentii grupului pentru a repeta textele de colinde. Obligaiile grupului sunt diverse: cara apa, sparg si cara lemne, curata prin gospodarie si in grajdul animalelor. In aceasta zi, toti romanii pun la incoltit grau in cateva farfurioare cati membri sunt in familie, iar la Anul Nou se interpreteaza norocul ce-l va avea fiecare in functie de inaltimea firelor de grau. DECEMBRIE - Undrea Decembrie este luna a zecea in Calendarul roman - cu inceput de an la 1 martie si luna a douasprezecea in Calendarul iulian si gregorian - cu inceput de an la 1 ianuarie. Denumirea populara a lunii, Neios, se refera la caderea abundenta a zapezilor, in timp ce alte denumiri zonale - Andrea, Indrea si Undrea -pastreaza amintirea lui Santandrei, praznuit in ultima zi a lunii noiembrie. In cursul acestei luni se afla inceputul iernii atat in Calendarul oficial (1 decembrie), cat si in Calendarul popular (6 decembrie, Mos Nicolae) si in Calendarul astronomic (ziua solstitiului de iarna). In aceasta perioada a anului, la sate viata productiva intra intr-un proces de relaxare, in paralel cu intensificarea manifestarilor spirituale. Sarbatorile lunii decembrie pregatesc, prin obiceiurile, ritualurile si practicile magice pe care le adapostesc, sfarsitul si inceputul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Mos Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul Porcilor, Mos Ajun, Mos Craciun, ingropatul Craciunului. ..................................................................................................... IGNATUL PORCILOR 20 decembrie Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului, substitut neolitic al spiritului graului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice. Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, cantece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric. DESCHIDEREA MORMINTELOR 22 decembrie Credinta intoarcerii spiritelor mortilor in ajunul marilor sarbatori de peste an (Craciun, Macinici, Sangiorz, Sanziene, Samedru), pentru a se intalni si a petrece cu cei vii, este atestata si astazi prin diferite acte rituale si practici magice in unele asezari romanesti, in aceste zile, adesea numite Mosi sau Sambete ale mortilor, sufletele inofensive sunt intampinate cu mese intinse in casa (Masa de Ajun, in Moldova si Bucovina) sau in batatura (Focurile de Joimari, in Muntenia), li se confectioneaza toiege care sunt infipte in morminte (Oltenia de Vest), sa se sprijine cat calatoresc pe Pamant, li se purifica salasul prin tamaierea mormintelor si li se impart ofrande bogate. Cu acest prilej, li se solicita ajutorul pentru rezolvarea unor probleme presante: casatoria fetelor, sporirea roadelor, prosperitatea turmelor, sanatatea oamenilor, pedepsirea dusmanilor etc. Dar, la date si momente bine precizate (la miezul noptii de Revelion, la Sangiorz, Rusalii, Santandrei) spiritele mortilor erau obligate prin diferite mijloace (incurcatul cailor, Jocul Calusarilor, zgomote produse de bice, talangi, fiare vechi, strigate, pomeni etc.) sa se intoarca la locuintele lor subpamantene. COLACII DE CRACIUN 23 decembrie Colacii preparati la Craciun din aluat dospit de femeile "curate", mancati la mesele si ospetele rituale, daruiti colindatorilor si, prin pomana, spiritelor mortilor sunt alimente sacre fara de care nu se poate concepe petrecerea sarbatorilor Craciunului. Ei pot avea forme de cerc, potcoava si stea, inchipuind Soarele, Luna si stelele de pe Cer, de papusa si cifra opt(8), care reprezinta trupul antropomorf al divinitatii indo-europene si crestine, de cerc umplut, fara gaura la mijloc, reprezentand divinitatea neolitica geomorfa, si de diferite animale si pasari sacre (taurul, pupaza etc.). in functie de forma, denumire si ornamente, de momentul oferirii, de perioada pastrarii si contextul rito-magic al folosirii, colacii de Craciun reprezinta sacrificiul spiritului graului la Anul Nou si ocupatia, varsta, sexul, statutul social al celui care ofera sau primeste colaci. Adesea,

colacul de Craciun se pastra pana la Macinici, la pornirea plugului, cand se punea in barsa plugului sau in coarnele boilor pentru a fi mancat de gospodari si de vitele de munca sau era "inmormantat" sub brazda plugului (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Moldova). Prepararea, urarea si primirea colacului, ruperea si utilizarea acestuia sunt momente ceremoniale de adanca traire spirituala, incarcate de numeroase practici si credinte preistorice. MOS AJUN Sl MOS CRACIUN 24 decembrie Zeul Panteonului romanesc, celebrat pe 24 decembrie si ajuns dupa 365 de zile la varsta senectutii si a mortii, este, conform traditiilor romanesti, Mos Ajun, fratele lui Craciun. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile Facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este om sarac, o refuza, dar o indruma spre fratele sau, mai mare si mai bogat, Mos Craciun. BUTUCUL DE CRACIUN 24/25 decembrie Butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra (incinerat) in noaptea de 24/25 decembrie, simbolizand moartea si renasterea anuala a divinitatii, este substitutul fitomorf al zeului autohton Craciun, insa impodobirea bradului de Craciun la sfarsit de an si asteptarea de catre copii a "mosului", numit Craciun numai in sud-estul Europei, care vine incarcat cu daruri multe, este un obicei occidental care a patruns de sus in jos si de la oras, incepand cu a doua jumatate a secolului al XlX-lea. impodobirea pomului de Craciun s-a suprapus deci, peste obiceiul autohton al incinerarii arborelui mort, butucului de Craciun. Obiceiul, astazi disparut, a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati. CRACIUNUL 25 decembrie Craciun este un zeu solar specific teritoriilor locuite de stramosii autohtoni ai romanilor, geto-dacii, identificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie) in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma pana in secolul al Xlll-lea, in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XlX-lea. La romani, amintirea acelor vremuri este inca proaspata de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. in spatiul sud-est-european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara cu acelasi nume. Determinativul de "mos" (Craciun) indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic la Anul Nou. in Calendarul popular, varsta "sfintilor" crestini imbracati in haine pagane si a zeitatilor pagane imbracate in haine crestine este apreciata prin numaratoarea zilelor incepand cu Anul Nou. Obiceiurile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza formeaza laolalta scenariul mortii si renasterii divinitatii: sacrificiul ritual al porcului la Ignat (20 decembrie); prepararea alimentelor rituale, in special colacii de Craciun; abundenta obiceiurilor si credintelor care ilustrau degradarea timpului, dezordinea si haosul dinaintea Creatiei; "sfarsitul" Anului Vechi, prin stingerea rituala a luminilor la cumpana dintre ani, la miezul noptii de Craciun sau de Anul Nou; nasterea Anului Nou prin aprinderea luminilor; explozia de bucurie, insotita de imbratisari si felicitari, ca lumea a fost salvata de la pieire; alungarea spiritelor malefice prin strigate, pocnituri si zgomote produse de bice, tulnice, buhaiuri, iluminatii nocturne, purificarea oamenilor prin stropitul cu apa si prin scaldatul feciorilor in apa rece a raurilor, curatirea vazduhului prin incuratul sau alergatul cailor; Colindatul, Plugusorul, Sorcova, Semanatul, Vasilca etc. TURCA Sl CERBUL, SUBSTITUTE ALE ZEULUI DIONYSOS 26 decembrie Zeita in ipostaza zoomorfa, substituita de feciorul cetei masculine care imbraca masca bovina la colindatul de Craciun, se numeste Turca, femininul de la taur. Turca se naste la confectionarea mastii cu acelasi nume, petrece si se desfata impreuna cu ceata de feciori, anturajul sau divin, si moare violent, prin lovire cu ciomagul, impuscare sau inecare, pentru a renaste la Anul Nou. Turca actiona independent de membrii cetei de feciori, nu se supunea ordinelor Vatafului, se amuza speriind femeile si copiii, musca cu ciocul asistentii curiosi care se apropiau de ea, facea loc si aparau membrii cetei in timpul colindatului, solicita plata (darul) atat cat considera ca i se cuvine. Turcasul, feciorul care imbraca masca, nu avea voie sa vorbeasca si nu insotea membrii cetei cand mergeau la biserica sau cu colindatul la preot, inainte de a muri, Turca joaca solitar, in centrul satului, dansul sau fara egal fiind numit Jocul cel Mare (Transilvania de Sud). LEGATUL FIARELOR DIN PADURE 27 decembrie Practica magica inceputa la Craciun (decembrie) si incheiata la Sanvasai (1 ianuarie) pentru apararea vitelor de lupi este numita Legatul Fiarelor, in seara de Craciun masa pe care este asezata o paine rituala numita Stolnic, se inconjoara cu un lant de fier. Dupa opt zile, in ziua Anului Nou, painea este taiata in felii si mancata de copii si animale, iar lantul cu care a fost legata masa se asaza in fata grajdului pentru a trece vitele peste el (Maramures). INGROPAREA CRACIUNULUI 28 decembrie

Parodia inmormantarii Craciunului Vechi si a renasterii Craciunului Nou organizata de cetele de feciori pe data de 28 decembrie se desfasoara dupa scenariul inmormantarii omului. Feciorii, adunati la "casa jocului", aleg pe cel care va interpreta rolul lui Craciun. Acesta este asezat pe o scara de lemn (targa funerara) si_ acoperit pentru a nu fi recunoscut, in timp ce "mortul" este condus la rau, "pe ultimul drum", cortegiul funerar "canta morteste" (jeleste), popa slujeste, cantorul da raspuns "la ectenii", iar lautarii canta "ca la inmormantarile adevarate cu ceterasi" facute la inmormantarile tinerilor necasatoriti. Textul ritual, cantat pe melodia prohodului, descifreaza semnificatia obiceiului: "Mai, Craciune, mai, Batrane/Astazi te-ngropam pe tine./Haideti toti, cu mic cu mare,/Sa ducem Craciunu-n vale,/Si sa-l bagam in produc,/Pe el suntem butuc./O, Craciune, o, Batrane/Du-te de la noi cu bine;/Meri pe apa Sambetei,/Si-napoi nu mai veni, C-a venit altu Craciun/S-a fi ca tine mai bun". La produc, dupa ce i se luau "iertarile" si "i se dezlegau pacatele", mortul era aruncat de pe scara pe gheata, in acel moment, Craciunul renascut se ridica in picioare pentru a fi vazut de intreaga asistenta. Craciunul (Anul Nou), insotit de feciori si melodii vesele de joc, se intorcea la "casa de joc", unde se desfasura pomana (comandarea) Craciunului (Somes). CREDINTE POPULARE DESPRE SFANTUL VASILE 30 decembrie "Sfantul Vasile e mare betiv; de altfel, e tare bun. El s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea o zi. Acesta i-a dat cea-dintai zi, Anul Nou. Bucuros, Sfantul Vasile a luat un clopotel si a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu sa ureze. De aceea, la Sfantul Vasile se ureaza"; "Sfantul Vasile sta calare pe boloboc. De ziua lui se fac veselii si chefuri"; "Sfantul Vasile e holtei, atunci se fac petreceri mari. El face pozne mari; e imparatul iubirilor. El petrece si iubeste, joaca si canta le canta muzici, strica fete, beau...". (Moldova, Bucovina). REVELIONUL 31 decembrie Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic la cumpana dintre ani, in noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit ingropatul Anului sau, mai recent, Revelion. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este "oprit" dupa 365 de zile si intors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la inceput in ziua de Anul Nou. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ideea innoirii timpului supravietuieste in Calendarul popular unde "sfintii" sunt tineri, maturi si batrani, dupa sansa sau nesansa avuta la impartirea sarbatorilor.