OBICEIURI ŞI TRADIŢII STRĂVECHI ROMÂNEŞTI LEGATE DE

SĂRBĂTORILE PRIMĂVERII

Prof. Rădoi Adriana-Cristina

Școala Gimnazială “Gheorghe Tătărăscu”, Tg-Jiu, jud. Gorj

Primăvara este anotimpul care ajută natura să-şi arate frumuseţile, când totul se trezeşte din
somnul adânc al iernii. Totul înverzeşte, timizi, mugurii copacilor încep să se despice, pentru ca
apoi livezile să se împodobească cu marame de flori.
1 Martie, prima zi de primăvară, este o zi de sărbătoare atât de dragă poporului român! Totul
respiră a primăvară! Miroase a nou şi a curat! Străzile zvântate sub un soare promiţător şi furnicarul
de oameni căutând cel mai potrivit suvenir pentru mamă, iubită, prietenă sau colega de serviciu! E
timpul urărilor de dragoste, al ghioceilor şi narciselor!
Mărţişorul este strâns legat de tradiţia românească: el nu se întâlneşte decât în spaţiul
carpatic şi în zonele limitrofe, la români şi la unele popoare învecinate, care l-au preluat de la
aceştia. Obiceiul este cu mult anterior creştinismului, fiind în legătură cu scenariul ritual al anului
nou agrar, celebrat primăvara.
Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche
zeitate arară, care, ajunsă la vârsta senectuţii, moare şi apoi renaşte la echinoţiul de primăvară. Tot
„Dochia” se numeşte în tradiţia românească sora lui Decebal, care ar fi trebuit să se mărite cu
Traian, cuceritorul Daciei, împăratul romanilor.
Baba Dochia, prima dintre cele nouă babe care reprezintă primele nouă zile ale lunii martie,
înseamnă începutul primăverii. De 1 Martie, fiecare îşi alege o „babă”, adică alege una din cele opt
zile care urmează, ca să ştie cum îi merge tot anul: bine – la vreme frumoasă sau/şi rău – la vreme
rea.
8 Martie – zi dedicată mamelor din lumea-ntreagă, acest cuvânt, „mama”, evocând fiinţa
iubită, care ne-a dat viaţă, cea care se-apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste
nădejdile adolescentului.
Un obicei popular străvechi spune că o putere aparte se credea să aibă apa de ploaie căzută
în ziua Sfinţilor 40 de Mucenici (9 martie), păstrată peste an pentru alinarea durerilor de cap sau de
ochi. Iar în dimineaţa imediat următoare, femeile trebuiau să-şi spele faţa cu apă de râu, exact când
începeau să bată clopotele de la biserică, vestind întâiul priveghi. Era la mijloc, desigur, credinţa că
apele se resimt acum de sfinţenia mucenicilor care fuseseră torturaţi în ele.
O altă sărbătoare a primăverii este Buna-Vestire (25 Martie). În această zi, femeile strângeau
ultimele urme de zăpadă şi păstrau această apă, cu credinţa nestrămutată că era bună la alinarea
migrenelor, dar şi împotriva ielelor. Dacă un om era „fermecat” de iele, el trebuia descântat cu
această apă anume, dar trebuia să postească şi să nu lucreze în trei miercuri sfinte.
Altă mare sărbătoare a primăverii este „Sărbătoarea Floriilor”.
Numele „Florii” a fost dat în amintirea intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, când
poporul L-a întâmpinat cu ramuri înflorite de finic, salcie şi palmier. Intrând ca împărat în
Ierusalim, Iisus anticipează apropiata Sa biruinţă, ca şi biruinţă finală a omenirii, pe care o poartă în
Sine. Pentru că în România nu creşte finic sau palmier, oamenii culeg pentru această sărbătoare
crengi de salcie cu muguri (mâţişori pe ele).
De ce salcie? Se zice că, atunci când Fecioara Maria a vrut să treacă un râu, o salcie s-a
aplecat peste ape, ca să poată trece Maica Domnului. Atunci Fecioara a binecuvântat salcia, făcând-
o să nu ajungă niciodată cărbune şi prezicându-i să fie dusă în fiecare an la biserică.
Ziua aceasta se mai numeşte „a Floriilor”, pentru că-n această zi, toţi pomii şi toate florile
încep a înmuguri şi a înflori.
 Alţii spun că se numeşte aşa, pentru că din această zi încep femeile să pună plantele pentru
vopsit la înmuiat, plante ce au fost culese din vara trecută şi păstrate-n loc curat şi ferit. Vopselele
obţinute servesc la încondeierea ouălor de Paşte. În această zi se mănâncă peşte, este o zi istorică ce
desparte anii petrecerii pământeşti ai Domnului din ultima sa săptămână de viaţă.
Să ne bucurăm de aceste sărbători ale primăverii, anotimpul în care natura îşi arată toate
frumuseţile şi care aduce lumină în suflet, bucuria de a trăi şi de a descoperi minunile naturii.
Primăvara a sosit pentru a da viaţă întregii naturi şi a ne înveseli tuturora inimile. S-o
salutăm cu bucurie, asemeni lui Alecsandri:
„Salutare, primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit!”

BIBLIOGRAFIE

 Eretescu, Constantin, 2007, „Folclorul literar al românilor”, Editura Compania;

 Ghinoiu, Ion, 2008, “Mică enciclopedie de tradiţii româneşti – Sărbători, Obiceiuri,
Credinţe”, Editura Agora.