Obiceiuri si traditii de primavara in Banat

Martisorul
Originiea sarbatorii martisorului nu este cunoscuta exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul razboiului, ci si al fertilitatii si vegetatiei. Aceasta dualitate este remarcata in culorile martisorului, albul insemnand pace, iar rosu - razboi. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII lea. Cercetari arheologice efectuate in Romania, la Schela Caldovei, au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul datand de acum circa 8 000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite in alb si rosu erau purtate la gat. Documentar, martisorul a fost atestat pentru prima oara intr-o lucrare de-a lui Iordache Golescu in Condica limbii romane. Acesta a trait intre 1768 si 1848, a fost boier, carturar si om de stat roman, fiul marelui ban Radu Golescu, fratele mai mare a lui Dinicu Golescu si al Marioarei, sotia sa. Folcloristul Simion Florea Marian presupune ca in Moldova si in Bucovina martisorul era compus dintr-o moneda de aur sau de argint, prinsa cu ata alba-rosie si era purtat de copii in jurul gatului. Fetele adolescente purtau si ele martisor la gat in primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi sa il prinda in par si sa-l pastreze pana la sosirea primilor cocori si inflorirea arborilor. La acel moment, fetele isi scoteau martisorul si-l atarnau de creanga unui copac, iar moneda o dadeau pe casa. Aceste ritualuri asigurau un an productiv. Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci. Una dintre legendele Babei Dochia spune ca aceasta a avut un fiu, pe numele sau Dragobete care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, ia dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea lanii ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat lana si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. Se spune ca rocile ce se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar. De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.

Babele
Zilele babei cuprind un ciclu de 9 zile, incepand cu 1 martie si corespund cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile, la munte. Se spune ca asa cum va fi ziua aleasa, din Babe (frumoasa, urata, intunecata, insorita), asa va fi firea si sufletul persoanei in acel an. Zilele urcusului, echivalente cu numarul cojoacelor, reprezinta durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei, in ziua de 9 Martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros. Dupa incetarea Zilelor Babei, numite in Transilvania si Vantoase, incep Mosii numiti si Sfinti sau Samti. Babele sunt considerate rele iar Mosii sunt buni. Taranii erau foarte atenti cum va fi vremea n primele trei zile din luna martie, deoarece 1 martie era baba plugului, 2 martie era baba de sap, iar 3 martie era baba de cules. Daca in aceste zile era ploaie, toata munca agricola se facea pe umezeala, iar daca era soare, se facea pe uscatura.

MACINICII
Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala romaneasca, Mucenicii sau Macinicii. In aceasta zi, se trece la curatenia gospodariei, dandu-se foc gunoaielor stranse numai cu foc adus din casa, pentru a aduce caldura din casa si afara. In credinta populara in ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, zilele capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara, lasand loc zilelor mosilor, zile calde. De aceea, in aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pamantului cu bate sau maiuri, rostind descantece, pentru ca sa iasa caldura si sa intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. In ziua mucenicilor, in credinta populara, se deschid mormintele si portile Raiului, iar gospodinele fac, in cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti, mucenici sau bradosi. In Moldova, acestia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nuca. In Dobrogea se pastreaza aceeasi forma antropomorfica, dar mucenicii sunt mai mici si sunt fierti in apa cu zahar, cu scortisoara si nuca, simbolizand lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici. In Muntenia, pe langa bradosii obisnuiti, se face o Uitata pentru morti, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii il joaca in jurul focului si care este dedicat celor morti care pe timpul anului au fost uitati. Daca pana la 8 martie, a fost saptamana femeii, pe 9 martie se zice ca este ziua barbatului existand obiceiul de a bea 40 de pahare (200 ml) de vin in cinstea celor 40 de Sfinti Mucenici. Conform traditiei populare cum va fi vremea in 9 martie, asa va fi timp de 40 de zile. Daca in ziua de Mucenici va ingheta si va fi frig, este semn ca iarna va continua pana in ziua de Sfantul Gheorghe (23 Aprile). In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti(vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

Obiceiuri in prag de florii

In Banat i Transilvania, n ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune cuttoarea (oglinda), mpreun cu o cma curat, sub un pr altoit, trebuind neaprat ca, a doua zi de diminea, rsritul soarelui s le gseasc acolo, oglinda fiind ulterior intens folosit n farmecele de dragoste i sntate. nspre miezul nopii, aceleai fete fierbeau ap cu busuioc, introducnd n fiertur i canafi de la prapurile ce serviser la nmormntarea unei fete mari; dimineaa se splau cu aceast ap pe cap ca s aib pr frumos i s strluceasc ca firele de la prapuri", restul de ap fiind turnat la rdcina unui pr, n sperana c flcii se vor uita la ele precum se uit oamenii la un pr nflorit". Femeile fac tot felul de copturi,si in special placinte, pe care le impartesc mai ales saracilor de pomana(Mosii de Florii), ca san u pateasca si ele cum a patit mama lui Lazar, care a murit de dor de placinte, sau ca avutul care n-a vrut sa-I dea lui Lazar cel sarac nici macar o singura faramitura de paine de pe masa sa, ca sa-si potoleasca foamea; Sunt curatate si impodobite cu ramuri de salcam mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufleteasca a celor plecati pe alte taramuri. Vinerea Floriilor - face parte din vinerile scumpe impreuna cu vinerea oualor si vinerea Craciunului. Aceste vineri se tin cu credinta ca oamenii vor fi feriti de arsuri Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii! Cand se serbeaza Dragobetele? Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea. Cine este Dragobetele? Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi. Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului". Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii... Ce traditii sunt de Dragobete? Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!". Credinta populara romneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se 3

intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti. De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange. In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi n diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie. La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate. Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului. Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara. Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.

BIBLIOGRAFIE: WWW.TRADITII.RO