sxc

Dicţionar ocazional:
Arava = salcie (simbol al gurii)
Arba minim = ”cele patru specii” care cresc în Ereţ Israel şi sunt folosite HAG SAMEAH !
în celebrarea Sukotului
Hag Haşem = ”Sărbătoarea Domnului”, nume care sugerează că în
vremuri ancestrale Sukotul era considerat cea mai importantă sărbătoare a
calendarului iudaic
Hag HaAsif = o altă denumire a Sukotului: ”Sărbătoarea recoltei” sau
“Sărbătoarea culesului”
Hol HaMoed = zile intermediare ale sărbătorii, între a treia şi a şasea zi
Etrog = un fruct asemănător lămâii, dar mai mare, ce creşte în pomul
“hadar” (simbol al inimii)
Hadas = mirt (simbol al ochiului)
Hakafa = obicei relativ modern de a înconjura sinagoga cu sulurile Torei
pentru ca membrii congregaţiei să poată săruta Cartea Sfântă
Halel = psalmii 113-118 recitaţi în dimineaţa de Sukot, în timp ce se flutură
cele “patru specii”
Hoşana = ”salvează-ne, Te rugăm!”, rugăciunea de Hoşana în timp ce se
face “hakafah” în jurul sinagogii
Hoşana Raba = “Marele Hoşana”, în cea de a şaptea zi a sărbătorii. Se
înconjoară de şapte ori sinagoga cu lulav şi etrog în mână. Se obişnuieşte
ca în final să se scuture ramurile de salcie până cad toate frunzele, aceasta
simbolizând îndepărtarea tuturor păcatelor şi făcând aluzie la ploaie,
pentru care ne rugăm începând din această zi.
Kohelet = Cartea Eclesiastului, citită în cea de a opta zi a Sukotului, ce
începe cu sumbrele cuvinte “Zădărnicia zădărniciei, totul e zădărnicie…”
Leil HaHotam = ”Noaptea pecetluirii”, nume al serii de Hoşana Raba,
când Dumnezeu pecetluieşte soarta fiecărui om. Urarea cu această ocazie
este de “Gmar hatima tova!”(Fie ca pecetluirea finală să fie bună!)
Lulav = palmier (simbolul coloanei vertebrale)
S’hah = crengile şi ramurile ce se aşează peste cort. Ele trebuie să facă
umbră dar prin ele trebuie să se zărească stelele.
Şaloş Regalim = ”Sărbătorile Pelerinajului”: Pesah, Şavuot şi Sukot
Uşpizin = în fiecare zi de Sukot se recită o rugăciune pentru cei şapte
“musafiri”: Avraham, Iţhac, Iacov, Iosef, Moşe, Aaron, David
SUKOT
_______________________________________________________________________________________
Zman Simhateinu = ”Timpul bucuriei noastre” Broşură realizată de Luciana Friedmann (text) şi Liviu Gordea (tehnoredactare)
sub egida şi cu sprijinul financiar al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România
“Trebuie să locuiţi în colibe timp de şapte zile; toţi fiii lui Israel
trebuie să locuiască în colibe, cu scopul ca generaţiile viitoare
să ştie că am făcut ca poporul lui Israel să locuiască în colibe
când l-am scos din Egipt, Eu, Domnul Dumnezeul tău.”
(Lev.23:42, 43)
Sukotul cunoscut ca “Tabernacolele” sau “Sărbătoarea Colibelor”
(suka=colibă) durează şapte zile, între 15 şi 21 Tişrei. Aceasta reprezintă o
trecere de la Marile Sărbători (Roş Haşana, Yom Kipur), cu aerul lor de
tristeţe, căinţă şi judecată, la o celebrare a renaşterii şi supravieţuirii.
Sukotul este a treia sărbătoare în care se făcea pelerinaj la Templul
din Ierusalim, urmând Pesahului (sărbătoarea ieşirii din robia egipteană)
şi Şavuotului (primirea Torei de către Moise pe muntele Sinai). Ca şi
acestea, Sukotul are şi o conotaţie agrară, reprezentând timpul recoltei,
când se strâng ultimele produse pentru iarna care vine, motiv pentru care
este numită şi “Hag Haasif” – Sărbătoarea recoltei. O altă denumirea a
sărbătorii este “Zman Simhateinu” (timpul bucuriei noastre), din două
motive: încheierea cu succes a recoltei şi sfârşitul, cu câteva zile în urmă a
Zilelor Pocăinţei (Aseret Iemei Tşuva). În timpurile biblice, Sukotul era
socotit cea mai mare dintre toate sărbătorile, scrierile referindu-se la
acesta ca “HeHag” (sărbătoarea). Pelerinii veneau din întreg Israelul spre
Ierusalim pentru a vedea ritualurile din Marele Templu, care includeau un
număr de sacrificii în fiecare zi. Regele Solomon a desemnat această
sărbătoare ca “zi a Templului” şi, de asemenea, este şi “sărbătoarea
viitorului”, pentru că aşa cum scrie în Zech.14:16, în perioada mesianică
toate naţiunile vor veni la Ierusalim pentru a celebra Sukotul.
Pentru Sărbătoarea Colibelor sunt prescrise trei miţvot (comandamente):
- oamenii să locuiască timp de şapte zile în Suka
- să pună laolaltă cele patru specii de plante
- să se bucure în timpul sărbătorii
Alte ritualuri care se împlinesc cu acest prilej se referă la recitarea
rugăciunilor înconjurând în interior sinagogă, invitarea de “uşpizin”
(musafiri simbolici) şi în final, în cea de-a şaptea zi, obiceiurile speciale de
Hoşana Raba.
Gem de etrog
(preparat desigur după sărbătoare ☺)
1 etrog
o portocală
zahăr
apă
• Scoateţi sâmburii portocalei şi ai etrogului şi tăiaţi fructele în feliuţe
mici foarte fine. Îmbibaţi-le în apă peste noapte, dimineaţa schimbaţi
apa şi fierbeţi până clocotesc. Schimbaţi din nou apa şi daţi, încă o
dată, în clocot. Aruncaţi apa şi cântăriţi fructele ce rămân, apoi
adăugaţi aceeaşi cantitate de zahăr. Lăsaţi să fiarbă la foc mic timp de
45 de minute.
Poftă bună!
Idee decorativă…
Între copiii israelieni este de multe ori o adevărată întrecere
referitor la cine are cea mai frumos decorată suka. O problemă uneori
ignorată, însă, este cum poţi ilumina pe timpul nopţii o asemenea
construcţie provizorie, respectând tradiţia şi… normele de securitate.
Totuşi, s-a găsit o soluţie numită “Lampa lui Iaacov”. Nu este vorba de
vreo construcţie electrică sofisticată ci, mai pe şleau vorbind, de
binecunoscutul dovleac de Halloween. Numai că de acestă dată, îi putem
face nas şi ochi în formă de steaua lui David. Introducem, apoi, o lumănare
şi iată avem o lampă numai bună pentru Sukot. Ea ne "vorbeşte" despre
natură, recoltă, vegetale, adăpost şi, dacă ne mai batem puţin capul, îi vom
putea găsi multe alte semnificaţii…
Noi, tinerii din România, prea puţini pentru a avea o viaţă evreiască
autentică, am uitat despre frumuseţea, bucuria şi seninătatea zilelor de
Sukot. Să încercăm acum să reînviem măcar parţial acest sentiment pe a ospitalităţii şi cu acest prilej trebuie să ne amintim, încă o dată, după Roş
care, atunci când mai exista în România o mare comunitate, bunicii noştri Haşana şi Yom Kipur, de greşelile faţă de semenii pe care îi facem părtaşi
l-au trăit cu o mult mai mare frenezie! la masa din suka-ua noastră.
În Israel, copiii aşteaptă cu nerăbdare “Sărbătoarea Corturilor”, e
pentru ei o aventură pe care o trăiesc anual, fiind o ocazie de joacă şi
distracţie. Buchetul de arome răspândit de cele patru specii de vegetale -
etrog, lulav, hadas şi arava - rămâne în nări şi nu îl poţi uita până anul
următor când abia aştepţi să simţi aceleaşi unice senzaţii ale “timpului
bucuriei noastre” (Zman Simhateinu). Acest mănunchi, reprezentat în
multiple feluri, simbolizează poporul evreu în ansamblu, fiecare specie fiind
un corespondent al individului şi al faptelor sale. Ca şi sărbătorile de Roş
Haşana şi Yom Kipur, Sukotul ne îndeamnă la meditaţie şi introspecţie. Ne
aducem aminte de strămoşii ce au cutreierat 40 de ani deşertul, o întreagă
generaţie scurgându-se într-o viaţă nomadă în speranţa atingerii
pământului făgăduit. Retrăim anual, pentru şapte zile, printr-un exerciţiu
de empatie colectivă, sentimentele acestor oameni care au pornit din
sclavie spre libertate, suportând toate transformările mentale şi fizice pe
care le presupune o asemenea trecere. Pe de altă parte, aducându-ne
aminte, nu ne putem împiedica să ne întrebăm în ce grup ne încadrăm. E
imposibil să nu îţi spui în gând: ajung eu oare la virtuţile etrogului, simbol
al faptelor bune şi învăţăturii? Sau precum lulavul, cel cu gust dar fără de
miros, sunt doar un învăţat ce îşi ignoră semenii? Fac doar fapte bune şi
nu mă aplec deloc asupra Torei, precum hadas, sau sunt, asemeni speciei
arava, un evreu ce nu face nici fapte bune şi nici nu învaţă? Pentru mulţi
dintre noi este greu să ne confruntăm cu propria conştiinţă în această
problemă, dar tocmai Tora vine să ne dea o mână de ajutor prin faptul că În final, vă propunem un exerciţiu de imaginaţie care, din
aceste specii sunt mereu împreună, se complează una pe cealaltă, nimeni experienţă, vă spunem, s-ar putea să vă reuşească: în timp ce staţi la masă
nefiind exclus din familia iudaică. O altă interpretare ne spune că cele în suka imaginaţi-vă pe voi mergând obosiţi prin deşert, dorindu-vă să
patru vegetale sunt cele mai importante fragmente anatomice ale unui găsiţi o oază, o cană cu apă. Nisipul vă arde tălpile şi setea vă mistuie.
individ (inima, ochii, gura şi coloana vertebrală) iar noi ne exprimăm Deodată vedeţi un cort de vis, frumos împodobit. Să fie o himeră sau
iubirea şi credinţa în Dumnezeu prin fiecare dintre ele. Alţi comentatori au realitate? E aievea. Pătrundeţi! Aşezaţi-vă la masă şi gustaţi apa, vinul şi
considerat că buchetul vegetal reprezintă stabilitatea şi fertilitatea în bucatele la care cu drag sunteţi îmbiat… Dacă puteţi să vă transpuneţi în
contrast cu suka-ua, simbol al peregrinării, secetei şi nisipului. Deosebit de această scenă minimală, veţi înţelege de ce trebuie să îi mulţumim lui
interesant este faptul că, citind exact descrierea “fructului oprit” pe care Dumnezeu şi, totodată, cât de greu am ajuns dintotdeauna acasă, în Ereţ
Hava (Eva) a cutezat să îl guste, acesta corespunde etrogului şi nu mărului. Israel.
Pe de altă parte, hadas (mirtul) este asociat cu nunta, fiind folosit în
ritualurile căsătoriei şi la Havdala. Sukotul este de asemenea o sărbătoare

Reţete de SUKOT
Mere glazurate
10 mere mijlocii spălate şi uscate
3 pahare de zahăr
1/2 pahar apă
3 pliculeţe de zahăr vanilat
colorant alimentar roşu
• Introduceţi în fiecare măr un băţ pentru frigărui. Se amestecă toate
celelalte ingrediente şi se pun să clocotească împreună. Se scoate un
strop din acest amestec şi se introduce într-un bol cu apă rece, dacă se
întăreşte înseamnă că este gata. Fiecare măr se trece prin compoziţia
fierbinte, după care se aşează pe o farfurie unsă din abundenţă cu unt.
Chiar şi bomboanele Chupa Chups vor face cu greu concurenţă
coloratelor dulciuri!
Plăcinta recoltei
1/2 cană zahăr; 1/2 cană vin roşu dulce; 1 lingură coajă de portocală rasă;
1/3 pahar zeamă de portocale; 1/4 kg fructe uscate amestecate;
scorţişoară; 5 căni mere rase şi stoarse; 1/4 cană margarină fără apă;
4 linguri ulei; 1/2 cană pesmet; 16 foi de plăcintă clasice.
• Combinaţi primele şase ingrediente şi puneţi-le la fiert împreună,
amestecând ocazional. Reduceţi focul la minim şi lăsaţi să fiarbă aşa
până se evaporă tot lichidul (aprox. 35 minute). Luaţi de pe foc şi
adăugaţi merele. Amestecaţi margarina cu uleiul şi puneţi la fiert până
se lichefiază cu totul. Încingeţi cuptorul, apoi pe o foaie de plăcintă
ungeţi puţin din sosul de margarină, presăraţi pesmet, iar deasupra
aşezaţi din compoziţia de fructe. Îndoiţi peste umplutură două margini
opuse ale aluatului şi apoi rulaţi de la o altă margine. Faceţi exact la
fel cu celelalte foi. Coaceţi plăcintele până devin aurii (aproximativ 30
de minute).
Arba Minim
Lulav, etrog, hadas şi arava reprezintă cele patru plante care trebuie să
se găsească, în mod obligatoriu, într-o Suka tradiţională. O explicaţie populară
spune că acestea sunt cele patru tipuri de evrei. Iată argumentele şi vedeţi unde vă
regăsiţi: etrogul (fruct asemănător cu o lămâie) are un gust bun şi miroase
plăcut, asemeni evreilor care ştiu Torah şi fac doar fapte bune; lulavul (ramură
de palmier) are un gust delicios dar nu are miros precum evreii care cunosc Tora,
dar nu se întrec în fapte bune; hadasim (mirt) miroase foarte plăcut dar nu are
fructe, asemeni evreilor ce fac numeroase fapte bune dar nu cunosc Tora, iar
arava (salcie) nu are nici gust nici miros precum evreii care nu se apleacă nici
asupra învăţăturii dar nici nu întreprind fapte bune. Cele patru plante se ţin în
buchet pentru ca părţile bune ale unora să compenseze lipsurile celorlalte. Doar
când sunt împreună, asemeni fiilor poporului evreu, acestea reprezintă un întreg.
Suka
Cel mai important obicei de Sukot este ca fiecare evreu să ducă o viaţă
normală, timp de şapte zile, într-un cort asemănător cu cel în care locuiau
strămoşii noştri în cei 40 de ani în care au rătăcit în deşert. Cortul tradiţional
trebuie să aibă doi şi jumătate, trei sau patru pereţi asemeni literelor care
formează cuvântul ebraic "suka". Poate fi construit într-o grădină, pe un balcon
sau chiar pe un acoperiş. Iată câteva reguli de construire a cortului:
- pereţii trebuie să fie suficient de stabili pentru ca să reziste vântului obişnuit
- acoperişul trebuie să apere de razele soarelui dar prin el să se zărească
stelele
- e o “miţva” să se ia masa în suka
- nu este obligatoriu să se doarmă în suka, mai ales unde este o climă rece sau
să se mănânce în aceasta când plouă
- cortul poate fi decorat cu picturi, fructe, plante, tapiserii, etc.
- nu e prescrisă o mărime minimă, trebuie să poată adăposti cel puţin o
persoană
- pentru prima dată când se intră în suka se rosteşte „Şeeheianu” iar de fiecare
dată când se intră, se spune binecuvântarea pentru suka.
S’hah
Reprezintă ramurile şi crengile care se aşează peste cort. Acesta nu este
un acoperiş adevărat şi, pentru ca să simţim cât mai aproape felul în care
peregrinau strămoşii noştri în deşert, prin ramurile sale trebuie să se vadă
noaptea cerul înstelat. Ne amintim astfel că fiind chiar în interiorul cortului
suntem de fapt afară, unde doar Dumnezeu ne protejează.