Obiceiuri musulmane - Traditia valului islamic

De ceva vreme, existenta valului islamic agita

lumea musulmana si cea europeana, dand
nastere la controverse care tin exclusiv de
identitatea culturala a fiecarei tari. Majoritatea
statelor europene dezaproba purtarea valului
de catre femeile musulmane pe teritoriul lor si
interzic prin legi perpetuarea acestui obicei. In
fond, in aceste polemici sunt disputate traditiile
religioase stravechi, musulmane si crestine,
care isi cauta numitorul comun al convietuirii
si conservarii. O inchisoare in miscare?

In anul 2004, parlamentul francez a adoptat o lege prin care interzicea purtarea sau
afisarea simbolurilor religioase in scoli, iar odata cu acest decret a inceput sa fie
mediatizata si problema valului islamic pe batranul continent. Discutiile despre
purtarea acestui vesmant care nu lasa sa se vada decat ochii femeii musulmane s-au
extins apoi in tari precum Olanda, Marea Britanie, Italia. In Franta, de exemplu, s-a
interzis purtarea valului, precum si a altor elemente religioase considerate ofensive,
in scolile de stat, acesta putand fi purtat totusi in universitati. Nu putem accepta sa
avem in tara noastra femei care sunt prizoniere, indepartate de viata sociala, lipsite
de identitate, declara in iunie 2009, presedintele Nicolas Sarkozy la Versailles. Nu
aceasta este ideea pe care republica franceza o are despre demnitatea femeii. Burka
nu este un semn al religiozitatii, ci al supunerii. Nu va fi binevenita pe teritoriul
republicii franceze, sublinia Sarkozy. In Turcia, valul care acopera capul este
interzis in spatiile publice, inclusiv in scoli, universitati si in cladirile oficiale. In
Germania, interdictia nu este atat de aspra, dar de curand au reinceput dezbaterile pe
aceasta tema. Din 2005, parlamentul italian a aprobat pachetul de legi impotriva
terorismului care face din ascunderea unei trasaturi in public, inclusiv purtarea
valului, o ofensa. In Belgia, in Maaseik, este interzisa purtarea valului care acopera
toata fata, in afara de ochi. Recent, din nou, un grup de 58 de parlamentari francezi
a cerut parlamentului sa ia masuri contra femeilor ce adopta ceea ce ei au calificat
ca fiind o rochie islamica opresiva din cap pana in picioare, ce incalca libertatile
individuale, sau o inchisoare in miscare pentru femei. Mai mult, organizatiile
feministe, printre care si unele grupuri islamice, au sustinut apelul de a opri tendinta
de crestere a numarului de femei care poarta burka, printre cei 5 milioane de
musulmani din Franta, deoarece se apreciaza ca circa 100.000 de femei, majoritatea
nascute in Franta, au adoptat costumatia completa care le acopera si fata.
Presedintele american Barack Obama a atacat legile europene privind
imbracamintea, in timpul discursului sau de la Cairo. El a declarat ca SUA
pretuieste libertatea de religie si nu va spune oamenilor ce sa poarte. Insa Sarkozy
i-a raspuns presedintelui american ca principiile franceze despre egalitate inseamna

ca oamenii nu ar trebui sa afiseze afilierea religioasa in institutiile de stat. Toate

aceste aspecte referitoare la prezenta valului islamic in Europa nu fac decat sa
accentueze ideea de respectare a libertatii de expresie atat din partea credinciosilor
crestini, cat si a celor musulmani.
Val, burka, feregea, hijab
Ca i se spune val, burka (burqa), feregea, abaya sau hijab, rochia care acopera
intregul trup al femeii musulmane reprezinta un cod vestimentar islamic. Acestea il
poarta nu pentru ca sunt silite de soti, dupa cum s-ar crede, ci pentru ca inseamna o
datorie pentru Allah, o forma de respect si de decenta. Oriunde am calatori in lume,
vedem femei imbracate astfel, a caror religie o recunoastem imediat si dupa
asemenea vesminte. Daca ne aflam in Franta, Turcia, Albania, Romania sau SUA,
avem adesea prilejul sa le intalnim pe strada. Decente, discrete, ascunse in spatele
acestor rochii, ele nu par lipsite de feminitate. Doar ca aceasta nu este la vedere,
in comparatie cu forma ei extremista, agresiva, lipsita de pudoare, intalnita pe
centurile noastre.
Candva, valul reprezenta statutul social al femeii. Se crede ca el vine din
Mesopotamia, unde exista obiceiul ca femeile respectabile sa se acopere, in timp ce
sclavelor si prostituatelor le era interzis. In unele tari arabe, cuvantul hijab este
sinonim cu modestia, intimitatea si moralitatea, iar Coranul cere atat femeilor cat si
barbatilor sa se imbrace smerit, respectand hijabul. In Orientul Mijlociu, doar in
unele tari ca Libanul, Kuweitul, Iordania si Siria, valul islamic nu este obligatoriu.
Insa, in alte parti, toate femeile, inclusiv cele care nu sunt musulmane, poarta
hijabul de teama posibilelor repercusiuni, cum a fost cea din provincia indiana
Kashmir. Aici, un grup de fundamentalisti musulmani a cerut femeilor sa inceapa sa
poarte valul islamic, dar, realizand ca apelul le-a fost ignorat, membrii organizatiei
au cutreierat strazile si au aruncat cu acid pe fetele femeilor care nu erau acoperite.
Extremismele au atins uneori forme dramatice. In regimul taliban, pe langa burqa
albastra obligatorie, care acopera corpul din cap pana in picioare, inclusiv fata si
chiar si ochii, femeilor le era interzisa purtarea incaltamintei cu toc, deoarece niciun
barbat nu trebuie sa le auda pasii, si nu le era permis sa vorbeasca decat in soapta.
De asemenea, li se interzisese accesul la educatie, ingrijiri medicale si igiena (prin
interzicerea accesului in baile publice). Si cum problemele nu vin singure niciodata,
un studiu arab, publicat intr-un numar al American Journal of Clinical Nutrition,
arata ca femeile care isi acopera capul si picioarele cu valul traditional au o lipsa
mare de vitamina D, din cauza faptului ca trupul lor nu este expus la soare.
Cercetatorii spun ca ele ar trebui sa compenseze lipsa expunerii la soare cu doze
foarte mari de vitamina D sau sa renunte la purtarea valului cateva zeci de minute
pe zi.
Politia hijabului
Cea mai conservatoare tara islamica dupa caderea regimului taliban in privinta
purtarii valului a ramas Arabia Saudita. Portul traditional este abaya neagra. Pentru
a se asigura ca se respecta hijabul, pe strazi patruleaza permanent politia religioasa,
mutaween, iar pedepsele corporale sunt dure si, de obicei, aplicate in public. De

aceea, unele femei aleg sa poarte manusi lungi si negre pentru ca si mainile sa le fie
acoperite. Mai mult, in unele sate, femeile nu-si dezvaluie chipul niciodata dupa
varsta de 12 ani, nici macar tatalui, fratilor sau sotului. Este deja notoriu cazul unei
femei saudite care a cerut divortul, dupa ce sotul sau a incercat intr-o noapte,
crezand-o adormita, sa-i vada chipul. Femeia nu a fost induplecata nici de
promisiunile sotului ca nu va mai incerca niciodata asa ceva, nici de cei 30 de ani de
casnicie pe care ii aveau impreuna.
Nu peste tot este la fel. Modernismul cucereste din ce in ce mai mult lumea
musulmana. In unele tari, femeile au adoptat tinute mai lejere, pastrandu-si doar
voalul pe cap. In Iran, de exemplu, ele si-au insusit chadorul, o pelerina fara maneci
care le acopera parul si corpul. Dar in marile orase, mai ales tinerele, prefera hainele
occidentale impreuna cu voalul. Tot in Iran, femeile sunt incurajate sa faca sport de
performanta, cu conditia sa poarte hijabul chiar si in timpul probelor. De aceea,
marile firme de echipamente sportive au creat hijab special pentru fiecare proba in
parte, de la impermeabil pentru sporturile acvatice pana la aerodinamice pentru
alergatoare.
Exista insa si contraexemple. Tunisia, tara musulmana, a interzis folosirea valului,
declarandu-l de origine sectanta, straina de Coran, promovand importanta rochiei
traditionale tunisiene ca simbol al identitatii nationale. Femeile care au dorit sa-si
pastreze valul au fost obligate sa demisioneze din institutiile publice.
Insa, femeile au cel mai mare grad de libertate si egalitate din intreaga lume
musulmana in Turcia. Aceasta libertate nu a dus la unitate ci, dimpotriva, la
diviziune. La inceputul anului 2008, premierul turc a fost de acord cu introducerea
unei legi prin care femeilor sa li se permita din nou purtarea valului islamic in
institutiile de stat, scoli si universitati. Femeile care au fost crescute in spiritul
republicii laice se tem ca acesta va fi un pas inapoi si ca ar putea fi doar inceputul
retragerii libertatilor lor si al introducerii sharia (legea islamica). Pe de alta parte,
musulmanele care au imbratisat hijabul din proprie dorinta considera ca e dreptul
lor sa-si respecte credinta si sa-si urmeze studiile, nefiind nicio contradictie intre
cele doua.
Femeile ninja
Diferentele religioase au dus la adoptarea unor asemenea coduri de catre o tara sau
alta. Insa, femeile ninja, cum le spunem noi europenii musulmanelor, continua sa ne
fascineze sau sa ne intrige prin vestimentatia care ni se pare bizara. Si le consideram
asa pentru ca hijabul nu ne este propriu. El face parte dintr-o alta cultura care nu
vrea decat sa-si pastreze valorile, dupa cum si noi staruim in conservarea traditiilor
noastre.