STRUCTURI ETNICE SI CULTE LOCALE IN DACIA.

INTERPRETATIO ANTIQUA SI MECANISME DE INTEGRARE RELIGIOASA

Cucerirea teritoriului nord-danubian si intemeierea provinciei Dacia la inceputul secolului II d.Hr., au atras o multime de colonisti din cele mai diverse zone ale Imperiului . In acest melting-pot comunitatile etnice interactioneaza prin asumarea la diferite nivele a culturii clasice si folosirea limbii comune-latina-si au loc, astfel, procese complexe de aculturatie. In construirea unor identitati de grup (lingvistice si religioase deopotriva) unele comunitati etnice manifesta tendinte conservatoare , exprimate prin termeni moderni ca rezistenta la romanizare sau contra-aculturatie: folosesc in continuare limba materna , se inchina la zeii parintesti si pastreaza cutume funerare traditionale. Sub influienta mediului aceste trasaturi ale civilizatiei traditionale se estompeaza si sunt treptat alterate , acomodarea atragand dupa sine integrarea. Efortul de integrare a religiei traditionale conduce la compararea zeilor parintesti cu figurile divine similare din panteonul clasic: aceste fenomene au fost calificate simplist drept sincretiste sau puse pe seama unei interpretari religioase. Formula interpretatio Romana a fost adesea utilizata pentru a desemna melanjul dintre un zeu barbar si unul greco-roman, dar cu toate ca un efort de comparare si interpretare sta la baza aparitiei figurilor divine compozite, interpretarea este adeseori barbara si nu romana. In functie de circumstante in aceste procese de integrare si adaptare a zeilor locali amestecul sincretismul poate sa se produca sau nu. Dar alterarile sunt inevitabile: grupurile etnice transplantate la distante foarte mari mentin dificil legatura cu teritoriile de origine , modul lor de viata se modifica, noile preocupari care apar transforma relatiile cu lumea divinului. Astfel, divinitati mai putin importante ies in evidenta, competentele traditionale ale unui zeu trec pe plan secund sub imperiul unor necesitati stringente care determina reorientarea credinciosului spre alte atributii ale divinitatii respective, iconografia traditionala a zeilor este imbogatita prin imprumuturi. Zeii parintesti continua sa fie invocati cu pietate, dar alaturi de ei apar in temple si dedicatii zeii locului, resimtiti ca puternici si eficienti datorita succesului vecinilor.

ILIRI SI ZEII ROMEI Este bineunoscut faptul ca in zona aurifera din Muntii Apuseni au fost colonizati minieri dalmatini(iliri); fiind atestate epigrafic triburile acestora Delmatae, Pirustae, Baridustae, Maniates, Sardeates, Ansi. Colonizarea acestor dalmatini specialisti in extragerea aurului a avut probabil un caracter organizat, fiind adusi in grupuri compacte si avand institutii proprii(kastella,principes etc.)Acesti minieri iliri sunt persoane care au avut contacte cu limba

latina, cultura romana si religia statului. In mediul latinofon din noua provincie procesul aculturatiei lor se va accelera si domeniul religiei ilire reflecta din plin acest lucru. Integrarea religioasa a ilirilor Cu exceptia unor teonime obscure greu de explicat (Naon, Maelantonius,Aptus) altarele votive ale ilirilor din Dacia sunt inchinate exclusiv unor divinitati cu nume romane. Religia ilirilor in teritoriile de origine este destul de putin cunoscute. Adsalluta, Aequorna, Atras, Belenus, Bergiumus, Noreia, Vitebos sunt teonime celtice , in timp ce altele ca Aprodita, Athana, Damatura, Pampano, Satyros sunt grecesti. Astfel, sunt retinute ca si teonime si epitete ilire doar Bindus al iapozilor, Grabovius(epitet al lui Iupiter, Mars si Vofionus din tablele umbriene de la Iguvium), Iupiter Menzana din Saletini si Verzobius de la Beneventum si Vitolano. Pentru a delimita domeniul unei religii ilire" in Dacia este necesara analizarea dedicatiilor votive ale persoanelor cu onomastica ilira. O statistica a monumentelor dedicate de iliri in Dacia arata ca pe locul intai in preferintele lor se situeaza Iupiter optimus maximus (cu 13 monumente), urmat de Silvanus (8) si Apollo(8), Neptunus(5), Ianus si Diana(cate 4 monumente), Liber Pater, Terra Mater, Mercurius (3), Nymphae, Castores, Minerva,Iunona(2)si Sol, Venus, Fortuna, Hercules(1). NEPTUNUS. Cultul lui Neptunus la Alburnus Maior imbraca forme aparte care sugereaza posibilitatea ca zeul roman al apelor sa fie aici o interpretatio Illyrica a unui zeu autohton din Dalmatia. NYMPHAE.In legatura cu adorarea lui Neptunus se afla,probabil,la Alburnus Maior si cultul Nimfelor, atestate in altarul dedicat de Implius Sumelet(is) sub forma Nimpis . De remarcat ca altarul se afla in acelasi loc cu altarele dedicate lui Neptunus. Neptunus la Alburnus Maior este o interpretatio Illyrica a unui zeu greco-roman al marilor care a fost identificat, de catre iliri, cu un zeu ilir al izvoarelor si raurilor. IANUS GEMINUS.Zeul cu doua fete, Ianus, este atestat in Dacia doar la Alburnus Maior prin patru inscriptii, in 3 cazuri avand epitetul Geminus.Adorarea lui este datorata probabil unui fenomen de interpretare a unui zeu local ilir al carui nume autohton nu il cunoastem, dar care era reprezentat ca un Ianus bifrons imperb asa cum vedem din reprezentarea sculpturala a altarului de la Alburnus Maior din zona Gauri . SILVANUS.Un loc important printre dedicatiile ilirilor din Dacia ocupa Silvanus.Majoritatea dedicatiilor pentru Silvanus din Imperiul roman provin din provinciile Illyricum-lui-Dalmatia, Moesii, Pannonii si Dacii.Silvanus dalmatin este o divinate ce aglutineaza intr-un profil unic trasaturile unui zeu ilir, ale lui Silvanus roman si Pan grec, astfel ca din punct de vedere

iconografic sesizam in Dalmatia o contopire a figurilor divine Silvanus si Pan:in reliefuri este reprezentat Pan dupa canoanele obisnuite, dar inscriptiile numesc acest zeu Silvanus. Silvanus in Dacia este o divinitate de import si nu o interpretatio a unui zeu dacic,un zeu italic interpretat in Pannonia si Dalmatia, figura divina clasica imbunatatita prin receptarea unor idei religioase legate de fondul local si iliric. DIANA.Diana ocupa un rol important in religia Daciei prin cele aproape 60 de inscriptii care i-au fost inchinate si cele peste 50 de reprezentari figurative.Intre dii consentes,dupa Iupiter, Diana se bucura de cele mai multe inscriptii din Dacia, care o numesc, de obicei ,Augusta sau Regina.Un epitet deosebit mellifica apare intr-o inscriptie de la Apullum. APOLLO.Cateva inscriptii de la Alburnus Maior par sa indice o interpretatio Illyrica a unei divinitati ilire similara greco-romanului Apollo. Apollo e venerat in peste 25 de inscriptii: pe un altar din Potaissa e denumit Deus Fortis Phoebus Parthicus(expresie a sincretismului cu zeitati orienatale ale luminii,in secolul III-lea), iar intr-o inscriptie din Apulum poarta epitetul foarte rar Salutaris.La acestea se adauga vreo 20 de reprezentari,printre care un reusit relief la Apulum.Patru altare la Rosia Montana il numesc,simplu,Apollo,un altul ii acorda epitetul de Augustus.Numele sau,citit de primii editori Aplus,a fost legat de vocabula forta si de numele lui Apollo. IUPITER.Persoane cu onomastica ilirica inchina,in Dacia,altare si altor divinitati romane.Este,isa,greu de stabilit,in fiecare caz ,in ce masura aceste dedicatii ilustreaza fenomenul de interpretatio Illyrica,daca exista o illirizare a acestor divinitati clasice. CASTORES.In gruparea de divinitati preferate de minerii din Illyricum au fost introdusi si Dioscurii,pornindu-se de la altarele descoperite inzona miniera a Daciei.La Ampelum sunt numiti Castores,iar la Alburnus Maior Sid(e)ri,epitet cunoscut din textele literare. Aspectul general al figurilor divine si dedicatiilor este cel clasic:limba latina si practica altarelor votive ofera cadrul in care se manifesta religios acesti iliri.Indiciile despre traditiile locale in cultul acestor zei si selectia anumitor figuri divine arata insa ca sub numele si aspectul roman illirii isi adora zeii stramosesti.Interpretatea este ilira,categoriile in care sunt incadrati zeii romani sunt cele ale politeismului ilir:Neptunus este adorat datorita patronarii apelor curgatoare de catre un ilir care intelege prin el Bindus iar Silvanus latin este reprezentat ca o fiinta teriomorfa similara lui Pan grec. Dar interpretatio Illyrica nu este singura modalitate de manifestare religioasa a colonistiilor dalmatini din Muntii Apuseni.Imitandu-si vecinii romani ei adora triada capitolinanucleul panteonului oficial,pe zeita dragostei Venus,pe Fortuna,Liber,Mercuris si Terra Mate iarcomunitatiile ilire practica cultul geniilor tutelare,caracteristic religiei romane.Acest balans

continuu intre pastrarea valorilor religioase stramosesti si imprumutarea de noi forme religioase este parte integranta complexulu proces de aculturatie care va duce,la final,la asumarea unei noi identitati culturale de catre acesti mineri iliri.Insusirea limbii si onomasticii latine si adoptarea zeilor romanilor echivaleaza,in termeni istorici, cu romanizarea lor. ZEII AFRICANIILOR Contactul dintre civilizatia greco-romana si ce carthagineza a condus la suprapunerea ploiteismelor pluristratificate africane si clasice si la dizolvarea vechilor figuri divine in sisitemul religios al Romei.Teonimele barbare si punice pastrate in Africa romana sunt putine:un Saturnus Balcaranensis, un Aulisua, Iocolon, Bacax, Bonchor, Varsutina.Africitas se face insa simtita in arta monumentelor votive,in ritualurile practicante,in preferinta pentru un zeu panteu Saturnus,preferinta care contrazice disponibilitatea politeista romana. Saturnus, Caelestis , Aesculapius, Mercurius, Silvanus, Liber Pater, Hercules, Venus,Pluton,Mars,Neptunus nu sunt decat nume latine pe care africanii le aleg pentru a-si desemna, mai mult sau mai putin consecvent, zei punico-berberi: Baal Hammon, Tanit, Eshmoun, un zeu berber ce are ca atribut scorpionul, Shadrapha, Milk ashtart, Astarte, Ball Addir, El Qone Aras, Arish. Cercetarea moderna descopera in functie de perspectiva adoptata-valente ale acestor interpretationes: se minimalizeaza una din componente,cea clasica sau cea berbero-punica, pentru a se sustine africaniz sau rezistarea sau romanizarea acestor figuri divine,romanizarea credinciosilor nord-africani sau rezistenta la romanizare.Fiecare dintre aceste interpretari transante si generalizatoare este abuziva.Africanizarea si romanizarea variaza in functie de fideli,de medii sociale,de epoca.Africanii din Dacia,repeta-mutatis mutandis-gesturilecelor de acasa.Pentru africanul P.Raecius Primus Baal Hammon si Tanit formeaza o pereche inedita care nu se rageseste ca atare in panteonul si sistemul mitologic greco-roman.Olus Terentius Pudens Uttedianus adora o diviniate romano-africana cvasi-oficiala Caelestit alaturi de zei populari in Lepcis Magna-Eshmoun si Astarte si de Geniul Daciilor.Un roman cultivat precum M.Herennius Faustus clasicizeaza prin alaturarea unor epitete culturale rare pentru figura lui Baal Hammon african devenit Saturnus securus.Soldatii de la Micia sunt si ei suficient romanizati pentru a nu folosi nici un teonim barbar:prefectul Rufus se inchina lui Silvanus,Liber Pater si Pluton.Locuitorii Africii de nord nu au situat pe pozitii antitetice,ireductabile,mostenirea civilizatiei stramosesti si aportul Romei.Aceste figuri divine de esenta africana si aspect roman arata ca fidelii au gasit calea interpretarii,concilierii si sincretismului.Calea zeilor punico-berberi a fost pavata cu dale romane. CELTII SI GERMANII

Marele zeu al celtiilor si germanilor este Mercurius omnium inventor artium,cel care are plurima simulacra in Gallia,identificat cu Lugus/Lug samildnach si cu Esus al lui Lucanus.In Dacia apare impreuna cu Rosmerta ca si in Gallia estica si in statuaria mica de bronz. Apollo celt este la Cezar este un zeu vintecator,care in epoca gallo-romana se identifica cu Grannus,Belenus,Brovo si caruia ii corespunde in mitologia insulara Dian Cecht.In Dacia apare Apollo Grannus alaturi de paredra sa Sirona,invocat de procuratores Augusti datorita faptului ca acest cuplu celtic s-a impus in grupul zeilor vindecatori populari in epoca imperiala.

Marte celt este esential un zeu al razboaielor:Martem bella regere spune Cezar.El se indentifica cu Teutates,cu iconografie gallo-romana pe armura de parada de la Gherla il infatiseaza pe acest teutates razboinic victorios asupra gigantului angviped,rema celtica foarte populara.

Minerva celtica ,o zeita a tehnicii lui Cezar-Minervam operum ataque artificiorum initia tradere ,este mai put irlandezilor,reprezentata,poate,pe mic ex-voto de la Apulum.

Hercules Ogmios din Discursurile lui Lucan din Samosata, corespondent al eroului irlandez Oghma,nu este atest

Probleme importante ridica identificarea zeilor infernali ai celtilor,care spun,dupa Cezar,ca Dis Pater este stram triuncghiular(coarne?)asezat in pozitia lui Budha si asociat cu simboluri funerare(capete umane,delfini).Conventional,acest zeu poate fi identificat cu Cernunnos de pe altarul acelor Nautes Parisiaci,dar poate fi deasemenea una din figurile divine celtice similare.Un cuplu divin celto-germanic popular in zona istriano-ligura si in Agri Decumates este format dintr-un Dis Pater celt si zeita Aeracura.Un altar de la Alburnus Maior este dedicat Aeracurei de catre un credincios provenit din zona de interferenta celto-iliara.Marele zeu celt Sucellus,le dieu au maillet nu si-a gasit un corespondent precis in panteonul greco-roman.Zeu poliatributiv este identificat uneori cu Dis Pater,alteori cu Silvanus dar nu sunt de neglijat nici aspectele sale ioviene sau aproprierile de Hercules greco-roman.O serie de reliefuri din capitala Ulpia Traiana si Baile Herculane fac dovada identificarii acestui zeu cu Dis Pater ascociat cu Cerberul tricefal,in timp ce altele de la Apulum si Gherla o infatiseaza pe paredra acestuia Nantosuelta cu atributele unei divinitati salutifere.

Zeita celtica Epona este adoptata de soldatii cavaleri si cultul ei este transportat in zonele de frontiera.In Dacia e

Colportorii acestor divinitati celtice,majoritatea integrate in sistemul de credinte al Romei imperiale,sunt fie c contactul lor permanent cu credintele clasice conduce la interesante fenomene de interpretare,echivalare si explicitare a acestor zei.Procuratores Augusti ca C.Sempronius Urbanus si Q.Axius Aelianus,din motive care ne scapa(origine celtica?,stagii in provinciile celtice?)introduc in panteonul lor zei celti populari(cuplurile Apollo Grannus si Sirona,Mercurius si Rosmerta,Mars Camulus)sau obscuri(cuplul Mars Singilis si Minerva celtibera).

Soldatii de origine celtica si germanica manifesta atasament afta de divinitatile lor stramosesti.In castrul de la G este decorata cu scene ilustrand teme religioase celtice.La Ilisua,ala I Tungrorum Frontoniana dedica un altar Eponei iar un soldat din aceasta unitate avea un mic ex-voto cu Mercurius Pantheus,iconografie populara in zona celtica.Din castrul de la Tibiscum provin doua reliefuri ale Eponei dedicate probabil de soldatii vindelici,iar de la Razboieni Cetate,sediul alei I Batavorum millitaria,un alt relief este dedicat zeitei protectoare a cailor de catre celtul Aurelius Occonius Que(n)tianus.

Daca Hercules Magusanus si Mars Camulus sunt doar divinitati populare printre soldatii celto-germani,Epon corespondente galeze Rhiannon.Interpretatio actioneaza in acest caz reductiv si o mare zeita celtica este primita in panteonul functional roman unde i se atribuie un domeniu restrans.In aceasta calitate este adorata de cei care intra in contact direct cu echitatia si caii de tractiune:M.Calventius Viator si Libella. ZEII PALMYREI SI AZIZOS DIN EDESSA

Cetatea Desertului,numita de localnicii semiti Tadmor si de greci Palmyra ,se afla situata la intersectia unor im reprezentantilor triburilor Roma fiind prezenta printr-un legat(hegemon)si un ofiter(tetagmenos).Limbiile vorbite in Palmyra sunt aramaica si greaca,mostenire a epocii seleucide. O formatiune neregulata de arcasi palmyreni este adusa in Dacia de imparatul Hadrian in vederea razboiului cu

Veteranii palmyreni se integreaza in viata civila si apar in inscriptiile din Dacia,fiind usor recunoscuti datorita pa

Dintre grupurile etnice colonizate in Dacia palmyrenii se remarca prin pastrarea cu obstinatie a traditiilor nation

Celelalte divinitati carora le aduc ofrande palmyrenii din Dacia sunt zeii nationali,parintesti,adorati si depart specifice,Iarhibl la Apulum si Aglibl la Baile Herculane. RELIGIE CIVICA SI CULTE TRIBALE LA PALMYRA Orasul Palmyra a luat nastere prin asezarea unor triburi caraviniere in oaza izvorului Efqa din desertul sirian. Bl,Iarhibl si Aglibl

Bl este un apelastiv al zeului babilonian Marduk,insemnand in akkadiana Domn,Stapan .Iarhibl este zeul Soa Zeii Bl,Iarhibl si Aglibl apar intotdeaua in arta reliefurilor reprezentati ca tineri,imberbi,cu nimbus cu raze si Triada lui Bl,ca nucleu al religiei civice pmyrene,are un loc privilegiat si in religia palmyrilor adusi in Dacia.

Iarhibl nu mai are printre palmyrenii din Dacia rolul pe care il avea la izvorul Efqa:este aici exclusiv zeu solar im

Un rol mai putin important are printre palmyrenii din Dacia cel de-al treilea membru al triadei civice: Aglibl. MALAKBELIn Dacia Malakbel apare ca fiind cel mai popular dintre zeii palmyrenilor.Adorarea predilecta a lui Malakbel decatre soldatii palmyreni din Imperiu a fost pusa in legatura cu aspectul sau de zeu solar ,trasatura secundara si manifestata tarziu in Palmyra si zona rurala palmyreana.Comparand cultul zeilor Malakbel si Iarhibl la Palmyra cu functionarea lor ca divinitati autonome in diaspora observam inovatiile care au fost introduse in momentul integrarii acestor culte ancestrale.Sublinierea componentei solare si renuntarea la celelalte caracteristici ale cultului sunt deformari inerente in procesul de intergrare.Soldatii palmyreni,in ciuda conservatorismului religios de care dau dovada,isi compara zeii cu zeii colegilor lor soldati,ii interpreteaza subliniindu-le anuminte componente si ii clasifica dupa scheme straine panteonului din tara de origine

Inscriptia de la Ulpia Traina Sarmizegetusa atesta refacerea unui templu al zeilor parintesti ai unui trib palmyrea AZIZIOS DIN EDESSAUn zeu din Edessa,Azizos se bucura de succes intr-o provincie indepartata de frontiera cum este Dacia.Zeului i se ridica numeroase altare,iar epitetele si numele divine pe care le primeste sporesc enigma adevaratei naturi a acestui zeu de origine araba.Aparitia zeului Azizos cu epitetele phosphorus si fortis nu contrazice cu nimic ceea ce stiam din textul lui Iulian si sursele orientale:zeul este aspectul masculin martial al stelei Venus ,ca luceafar de dimineata.Calitatiile razboinice explica partial si popularitatea sa in mediul militar.Problemele reale ridica identificarea sa insistenta cu Apollo.Epitetele lui Apollo sunt informatii suplimentare pentru a identifica intentiile acestei interpretatio Romana a zeului Azizos:este Ahoebus Apollo,un Apollo solar prin excelenta,si Apollo Pythius,zeul oracolelor.Caracteristici solare si oraculare ale lui Azizoas arab ,nedezvaluite pana acum de izvoarele antice-textele literare,inscriptii sau monumente figurate-sunt avute in vedere cand se realizeaza aceasta identificare cu Apollo.Zeul este adorat de soldatii care l-au adus din Orient si de civilii care-i frecventau templele in Dacia si in conformitate cu imaginea sa orientala consacrata si teologia aferenta:este un tanar luceafar de dimineata puternic si razboinic ca Marte. RELIGIA DACILOR IN EPOCA MODERNA SI INTERPRETATIO DACICA INTERPRETATIO DACICA?

O istorie a religiei dacice este imposibil de scris datorita absentei cvasi-totale a surselor.Identificarea unor di inscriptiile din Dacia romana,inexistenta unor credinciosi daci identificati cu certitudine pe criterii onomastice in provincia Dacia,lipsa unor iconografii locale definite care sa reprezinte zei autohtoni etc.In fata acestor evidente deconcertante istoricii se gasesc in dificultatea de a explica acest fenomen de ruptura in plan spiritual care echivaleaza practic cu disparitia a intregului sistem dacic de credinte si idei religioase.

CAVALERII DANUBIENI

Pe ambele maluri ale Dunarii inferioare intalnim o cateogorie anume de monumente,mici reliefuri votive cu im

SCENELE RELIEFURILOR SI CULTUL CAVALERILOR DANUBIENI

Monumente ce documenteaza existenta acestui cult in provinciile danubiene sunt tablete de dimensiuni m piatra,care jucau fara indoiala rolul de reliefuri de cult.

Deoarece singurele surse antice ce vorbesc despre acest cult misterios sunt basoreliefurile,pezentarea persona Dacia.Stelele Cavalerilor Danubieni au fost initial lucrate in zona de provenienta a icoanelor Cavalerului Trac.Mitul transpus in imaginile sculptate sau turnate in plumb ale reliefurilor este un mit local al populatiilor moesice despre doi cavaleri si o zeita,o varianta a celui expus in circa cele 3000 de reliefuri descoperite in provinciile sud-dunarene .Destinul acestor culte locale este insa diferit :in timp ce cultul Cavalerului Trac a ramas legat de centre si sanctuare locale,varianta care presupune existenta unui episod mitic care ii aproprie pe acesti Cavaleri Danubieni de dei in vicenda ai misterelor,s-a universalizat patrunzand in mediul cazon.Soldatii garnizoanelor de pe limes-ul dunarean au pus in centrul unui nou cult,inspirat partial de misterele elenistice si in special de mithraism,niste divinitati locale afine Cavalerului Trac.Cultul a cunoscut o popularitate deosebita in Dacia cucerita la inceputul secolului II d.Hr.Raspandirea pe intreg teritoriul Daciei-in timp ce in celelalte provincii este limitat la zona limes-ului-se datoreaza situatiei militare diferite a Daciei,cu garnizoane diseminate si in interior si nu faptului ca zeii interpretati au o origine dacica.Cultul a fost popularizat la inceput de soldati si s-a dezvoltat in periferia comunitatilor mithraice.Atelierele care produc stele danubiene mithraice cu doua sau trei registre sculpteaza si reliefurile acestor Cavaleri Danubieni.Directia de propagare a cultului este dinspre sud spre nord(relieful de plumb de la Garla Mare a fost turnat cu tiparul de la Montana),astfel ca leaganul cultului pare sa fie regiunea din apropierea Dunarii a Moesiei Inferior si Superior.

Cum se explica aceasta absenta totala a zeilor dacilor?In incercarile de a elucida acest mister unii au presup interpretatio.S-a spus ca razboaiele sangeroase au antrenat solutii extreme,iar distrugerea sanctuarelor de la Sarmizegetusa Regia ar confirma aceasta ipoteza.Comparatia s-a facut cu distrugerea templului de la Ierusalim,dar nici acest gest brutal al romanilor nu a insemnat disparitia legii mozaice pastrate cu obstinatie de evreii de pretutindeni.Comparatia cu evreii presupune un subsitar si un oarecare paralelism intre conceptiile religioase ale celor doua popare.Ori nu mai exista azi motive sa credem ca dacii erau monoteisti sau henoteisti si,in plus,nu exista vreun izvor care sa ateste o dacofobie a romanilor.S-a presupus ca religia

dacica a fost interzisa de romani deoarece presupunea sacrificii umane ,rituale odioase romanilor.Interzicerea sacrificilor umane in Carthagina cucerita nu a condus la disparitia cultelor lui Ba al si Caelestis,ci la inlocuirea sacrificilor umane cu sacrificii animale la Topht-ul zeitei Salammb .

La intalnirea a doua sisteme religoase se disting doua solutii majore:acceptarea integrala a religiei celuilalt si acc

La intalnirea dintre religiile romanilor si dacilor care fenomen s-a produs:convertirea sau sincretismul?Analiza d pe care le avem in vedere cand studiem religiozitatea contemporana,dar care nu se conserva in timp,ar fi indicat probabil sincretismul.Instrumentul metodologic al istoricului religiilor modern este insuficient pentru a da un raspuns la aceasta intrebare.Aparent, din inscriptiile votive si reprezentarile figurate,aflam ca interpretatio Dacica sau fenomenul opus interpretatio Romana,nu s-au produs.Dacii din Imperiu au adoptat un mod de viata si obiceiuri romane si odata cu ele zeii romanilor; romanizarea dacilor echivaleaza cu o convertire la limba,cultura si religia latina. Calea zeilor locali a fost abandonata sau duce in anistorie. SINCRETISMUL INTERN SI LOGICA CUMULULUI

Cultul zeului suprem al panteonului oficiale cunoaste o dezvoltare deosebita in provincia Dacia.Frecventa dedic

Divinitatile uraniene,personificari ale boltii ceresti,se intalnesc pretutindeni si intotdeauna sunt situate central i

Evolutia istorica a divinitatilor cersti urmeaza doua directii principale:suzeranitatea-zeul cerului,stapan al lumii agricole.Figuri celeste indo-europene si semite se intalnesc in acea koin elenistico-romana din care face parte si Dacia in secolele II-III d.Hr.Unele procese de asimilare sunt deja incheiate in momentul in care teritoriul nord-danubian este cuprins in imperiul circum-mediteranian.Zeus al grecilor,Iupiter roman,figuri de structura uraniana din lumea celtica occidentala ,divinitati ale semitilor numite generic Ba al sau Hadad,zei supremi ai populatiilor cariene,frigiene,lidiene etc.,se intalnesc si se confunda in virtutea unor trasaturi comune legate de variantele hierofanii celeste. IUPITER OPTIMUS MAXIMUS Istoria cultului capitolin al lui Iupiter incepe, conform traditiei, in vremea lui Tarquinius Priscus, care instutie dupa modelul etrusc cultul triadei capitoline. Cultul lui este estentialmente un cult al statului, un cult politic: atributiile zeului depasesc lumea fizica si rustica, zeu al cetatii apoi al Imperiului el trebuie sa asigure romanilor ordinea in interior si victoria in afara. Figura divina centrala a societatii divine, monarhul divin Iupiter Optimus Maximus a servit ca model al conducatorului, al comandantului militar victorios, in istoria regala si

republicana a Romei. Imparatii Principatului sunt partenerii tereni al lui Iupiter, cultul imperial ingloband teologia si simbolistica ioviana. IUPITER, zeul suprem al mitologiei greco-romane detine primul loc in Dacia. Dintre cele 278 de inscriptii cunoscute pana in 1985, in 255 de cazuri Iupiter apare cu epitetele optimus maximus, iar in alte 31 de inscriptii Iupiter optimus maximus este insotit si de alte epitete ca stator, conservator, depulsor, fulgurator etc. Iupiter fara epitetele optimus maximus , apare in cateva cazuri, cu epitetele monitor, conservator, victor, fulgurator, co(ho)ratalis. La aceste inscriptii se adauga si numeroase reprezentari (mai ales statui din piatra si statuiete din bronz) Zeul este asociat in special cu divinitati greco romane: Iuno, Minerva, Hercules, Liber Pater, etc. Iupiter optimus maximus se prezinta in provincia traiana ca divinitate principala absoluta care, in calitate de zeu suprem al statului si pivot al ideologiei imperiale,primeste numeroase ofrande, manifestari exterioare de pietate civica, in acord cu caracterul contractualist si politic al religiei romane. Alaturi de acest aspect clasic zeul asuma o serie de identitati particulare prin identificarea cu zeii peregrinilor, ai populatiilor barbare inglobate in lumea romana. In epoca imperiala o suma de epitete locale apar alaturate lui Iupiter, la aceasta data sincretizat deja cu Zeus olimpian. Iupiter Dolichenus , Balamarcodes, Iupiter Heliopolitanus, Iupiter Maleciabrudes, Iupiter Damascenus, sunt divinitati de tip iupiterian din zona semitica orientala ce primesc dedicatii votive si in afara teritoriilor de origine. Despre uni zei barbari identificati cu zeul suprem greco-roman stim ca sunt fiinte celeste ,ca locuiesc pe varfurile muntiilor,ca sunt stapani ai fulgerului, furtunii, ploii si in cosecinta zei fecundatori cu rol in activitatile legate de agricultura, ca sunt zei creatori ce sufera metamorfozari taurine , ca sunt pastratorii ordinii si a legilor , zei care asigura victoria in razboi impotriva dusmanului. Astfel, Zeus si Iupiter ca gfiinte supreme celeste poliatributive ofera un evantai larg de trasaturi care permit interpretatio antiqua. IUPITER DOLICHENUS Rezultat din sincretizarea lui Iupiter optimus maximus cu Ba al din Doliche (azi Tell D l k), localitate in Commagene (Syrya). Zeul este reprezentat in picioare pe taur agitand in mana ridicata securea dubla. Este interprezat ca zeu celest, stapan al furtunii, fecundator etc.

Primele mentiuni referitoare la cultul acestui zeu apar de-abia in epoca lui Hadrian, iar stingerea cultului este de situt undeva la sfarsitul secolului al III lea si inceputul secolului IV d.Hr. Dolichenus este zeul care are atasat numelui titlul curios de unde se naste fierul sau se spune despre el ca este nascut unde se formeaza fierul Iconografia cultului: zeul apare imbracat in costum persan sau costum militar roman, are pe cap o tiara sau boneta frigiana; tine intr-o mana securea dubla si in alta manunchiul de fulgere si sta in picioare pe spatele unui taur; animalul care ii este asociat este acvila. Alaturi de el apare o zeita interpretata in epigrafie ca Iuno, in picioare pe un cervideu, invesmantata cu o tunica cu maneci scurte stransa in talie, pe cap un calathos sau o diadema si avand atribute diverse:sceptru, patera, sistrum, ramura etc. Alaturi de numele Dolichenus intalnim in epigrafie epitete care traduc anumite conceptii teologice dezvoltate in jurul acestei figuri divine: conservator, sanctus, aeternus, aeternus conservator totius poli, aeternus conservator totius mundi etc., epitete care sublineaza caracterul sau de zeu suprem celest, etern si cosmic, pastrator al lumii inferioare si al intregului cosmos. Iupiter Dolichenus in Dacia Iupiter Dolichenus este atestat in Dacia romana prin mai multe inscriptii si monumente figurate. Exista 73 de monumente dintre care 6 sunt cu apartenenta dolicheniana nesigura. Pe 40 dintre aceste monumente apar dedicatii pentru Iupiter optimus maximus Dolichenus, Dolichenus etc,iconografia cultului fiind ilustrata prin36 de reprezentari figurate.

Monumentele figurate se impart in grupuri statuare de mari dimensiuni cu rol cultic,statuiete din piatra si bronz SIRIENI SI MILITARI

Daca numarul divinitatiloi siriene in Dacia era destul de ridicat,in schimb ,in baza numarului de monumente n Hierapolitanus.

Mai raspandit este cultul lui Iupiter Dolichenus,atestat prin peste 50 de monumente si un recent templu descop

Colonizarea Daciei cu populatie in provinciile din Asiei Mici a condus la aparitia unor forme locale ale lui Zeus panteonurilor locale,se identifica in epoca elenistica cu Zeus.In proviincile occidentale latinofone aceste forme particulare ale lui Zeus sunt echivalente in traducere cu Iupiter optimus maximus ,la fel cu Iupiter Cimistenus,Iupiter Syrgastos si Iupiter Erusenus.Asemenea zei locali,proprii unor orase ori regiuni microasiatice,sunt adusi in Dacia de grupuri restranse de credinciosi,care incearca sa-si pastreze caracterul etnic inclusiv prin religie.

Grupuri de colonisti galantini sunt atestate epigrafic in Dacia doar la Napoca si Germisara dar divinitatile ance caTravinus, Bussumarus, Bussurigius, Narenos, Sardendenos/Sarnendenos, Sittacomicos si poate Cernenus.

Cultul lui Sabazius,originar conform traditiei antice din Frigia sau Tracia ,va patrunde in lumea mediteraneana c

Cultul lui Sabazius in Dacia romana este documentat deocamdata de mana votiva de la Jena si doua latare desc

Zeul Zbelsourdos este o forma tracica a lui Zeus/Iupiter cunoscut doar printr-o serie de reliefuri si inscriptii gru Zbelsourdos este ilustrat in Dacia si printr-un gerup statuar la Apulum.

Iupiter depulsor este atestat in provincia Dacia unde I s-au dedicat sase altare votive.Cultul acestui zeu nu a be traiana dintr- alta zona a Imperiului.In provincia Dacia cultul zeului este ilustrat prin sase altare votive,zeul fiind numit depulsor la Apulum si poate pe Valea Sangeorgiului,in timp ce la Alburnus Maior intalnim fosrma narbonensa depulsorius. Zeul este adus in Dacia in zona locuita de celti norico-pannoni si iliri din Dalmatia nord-vestica care l-au cunoscut si in zona de origine. Iupiter Taranis este asociat,in Dacia, cu Silvanus in trei inscriptii.Asocierea intre zeul suprem al panteonului corespondenti lor celti in interpretatio Roman.

CULTELE HONOTEISTE ALE LUI ZEUS/IUPITER

Tendintele honoteiste manifestate in interiorul politeismului greco-roman conduc la aparitia unor divinitati p acestei structuri sunt emanatiile si mesagerii lui.

Instinctele monoteiste ale paganilor epocii imperiale se regasesc in adorarea unei figuri divine numita fie Zeu receptarii discursului iudaic in mediul pagan,un discurs ce vizeaza aproprierea si gasirea unor termeni comuni,fiind in esenta un Iupiter-Yahveh.Analiza materialului documentar indica insa ca:in Grecia si Macedonia cultul lui Zeus Hypsistos s-a dezvoltat pe un fond local,cu toate ca importul terminiologiei sinagogii sugereaza faptul ca a abordit influienta iudaica precum si ca faptul ca in comunitatiile autohtone din Asia Mica si pe tarmul nordic al Marii Negre conceptia despre Zeul Preainalt si ingerii sai a evoluat independent.In lumina acestor constatari cultul lui Theos Hypsistos primeste dimensiuni noi.Sub acest nume nu se ascunde un Baal oriental si nu putem sa citim Theos Hypsistos Yahveh in lipsa unor indicii suplimentare.

O alta figura divina anonima prezenta in materialul epigrafic provincial a ridicat probleme de interpretare cerc zona vestica,latinofona,a Imperiului;cu toate acestea si acest zeu a fost interpretat ca o deghizare a unui Ba'al sirian.Asa cum se poate vedea din repartitia monumentelor dedicate cultului lui Deus aeternus in Imperiul roman,mai mult de jumatate din descoperiri se gasesc in provincia Dacia.Aceasta situatie a fost explicata prin colonizarea orientala de amploare care a

avut loc in aceasta provincie cuceruta de-abia in secolul al II-lea d.Hr.Formularistica inscriptiilor releva un paralelism figurat cu alt zeu suprem,abstract si anonim care se incadreaza in curentul honoteist ce coabiteaza cu politeismele lumii antice:Theos Hypsistos.Dedicatiile latine sunt adresate lui I.O.M Aeternus,lui Deus Aeternus sau lui Aeternus acolo unde cele grecesti vorbesc despre Zeus Hypsistos,Theos Hypsistos sau Hypsistos.Cele doua figuri divine abstarcte nu sunt echivalente,dar acest paralelism releva o practica comuna: Zeus Hypsistos este,asa cum ii spune numele,Zeus care are epitetul de "Preainalt",cel acre locuieste in eter,in zonele superioare ale cosmosului.Theos Hypsistos sau Hypsistos sunt abstractii ale acestui zeu suprem,care chiar daca uneori este conceput ca Zeus are mai multe nume si nu poate fi continut intr-un singur nume,asa cum arata oracolele teologice ale lui Apollo din Claros.Evolutia este similara in cazul lui Iupiter optimus maximus aeternus,accentul este insa pus diferit.Este Iupiter, dar credinciosi nu subliniaza faptul ca locuieste in zonele superioare ale cosmosului ci faptul ca este etern,neafectat de trecerea timpului,fara inceput si sfarsit.Aceasi tenta honoteista,ca in cazul lui Zeus/Theos Hypsistos ,se simte si in aplicarea acestui epitet zeului suprem al "Olimpului"roman.Abstarctizarea ulterioara va conduce la aparitia unei figuri divine numita Deus Aeternus(dar unde atributele si simbolurile ioviniene continua sa apara in iconografie)sau pur si simplu Aeternus.Paralelismul intre practicile cultice(formularistica altarelor)face plauzibila ipoteza unei evolutii similare:un Zeus Preainalt si un Iupiter Etern castiga teren in epoca imperiala in cadrul curentelor honoteiste.Diferenta notabila este ac in cazul lui Theos Hypsistos cunoastem din izvoarele literare si epigrafice organizarea cultului,anume acele confrerii/"secte" de adoratori numiti hypsistarieni sau thesebes.In plus,stim ca evolutia grecului Zeus Hypsistos spre zeul suprem anonim Theos Hypsistos se desfasoara sub influienta impulsurilor venite dinspre grupurile de evrei din diaspora,prin confundare cu figura lui Yahveh ebraic.Fara sa putem vorbi propriu-zis de o figura divina compozita "sincretista" un ZeusYahveh,trebuie sa retinem ca henoteismele lumii clasice mediteraneene nu sunt nascute exclusiv printr-un sincretism intern de tipul"piramidei teologice" , ci si printr-un sincretism extern,prin interpretare.Contactul cu ideile monoteiste ale evreilor permite focalizarea si exprimarea conceptiilor henoteiste in lumea calsica prin culte ca acelea ale lui Theos Hypsistos si poate Deus aeternus.

Din analiza izvoarelor epigrafice si numismatice rezulta ca la sfarsitul secolului II d.Hr,romanii au vrut sa-i dea lu in reversurile monetare commidiene si din legaturile cu cultul imperial.F.Cumont a vazut in Iupiter summus exsuperantissimus o deghizare a unui "zeu al cerului" oriental si a adus o serie de argumente in sprijinul opiniei sale:preferintele religoase ale lui Commodus ,anume cultele orietale ,asocierea cu Sol invictus considerat un zeu solar oriental si aparitia epitetului exsuperantissimus alaturi de Iupiter Dolichenus,identitatea perfecta dintre Iupiter summus exsuperantissimus si Thoes Hypsistos(considerat o simpla traducere latina a acestui zeu suprem dovedit"oriental").Astfel,F.Cumont,dupa ce il identifica epres pe Iupiter summus exsuperantissimus cu Baalshamin,considera ca emergenta acestei formule divine din timpul lui

Commodus trebuie considerata ca o prima tentativa de a organiza o ierarhie oficiala a fiintelor divine si de a pune un ba'al semitic in fruntea unei monarhii celeste similara celei terestre.O interpretatio medioplatonica datorita lui Apuleius permite popularizarea temporara a epitetelor summus exsuperantissimus dinspre curtea din Roma,in legatura cu teologia imperiala(asa cum indica reversurile monedelor commodiene),popularizare ce gaseste un ecou in dedicatiile votive ale unor oficiali din Italia si provincii.

Printre civilizatiile clasice politeismul este regula,iar monoteismul o exceptie.Cand zeii actioneaza in momente stabilit.Pentru construirea acesteia exista modelul democratic si modelul monarhic:ultimul este privilegiat atat in literatura Orientului Apropriat din mileniul II i.Hr. cat si in poezia homerica .El,Marduk sau Zeus,se impun in fruntea "adunarii zeilor"sau "familiei divine"iar ceilati zei devin secundari,agentii si reprezentantii lor.Acest model al "piramidei divine"cu un zeu care se impune in fruntea panteonului nu este refluxul unui sistem monoteist,ci doar henoteist.Ceilalti zei nu sunt inlaturati,existenta lor nu este negata,sunt doar degradati,importanta statutului lor este redusa."Adunarea zeilor"este ierarhizata strict sub conducerea unui zeu suprem.Conform teoriilor platonice despre ierarhia divina zeii sunt executanti sau manifestari ale divinului;indiferent daca sunt numiti zei,demoni,ingeri sau numina,aceste fiinte nemuritoare sunt emanatii ale Principiului Unic,si masura in care exista si se manifesta ca fiinte divine depinde de aproprierea sau departarea fata de varful piramidei teologice. Conceptia despre un principiu divin unic ordonator al cosmosului,cauza prima a fenomenelor,zeu fara inceput Hypsistos,Deus aeternus sau Iupiter summus exsuperantissimus -si in cult,difuzata in straturile inferioare ale societatii. IA SI APORTURILE IUDAICE IN MAGIE

Traditiile religiei mozaice-o religie a Cartii, monoteismul care satisface exigentele definitiei istorice pettazzonie de "ingeri ai natiunilor",permite evreilor din diaspora constituirea unei identitati de grup axata pe factorul religios.Inevitabil insa,in decursul coabitarii,au loc schimburi si imprumuturi,producandu-se astfel o aculturatie reciproca:evreii sunt influientati de traditiile clasice,dar intr-o masura mai mare putem obeserva cum elemente religioase iudaice graviteaza in periferia sistemului politeist(cultul zeului uni Yahveh devine un model important pentru cultele henoteiste ale lui Theos Hypsistos su poate Deus aeternus;o forma adaptata a lui Yahveh patrunde in magia "greco-egipteana"antica-Iao Adonai Sabaoth si impreuna cu el,cohortele sale de ingeri).In antichitatea tarzie evreii erau considerati magicieni puternici si diversele nume date zeului lor ,Ia,Sabaoth,Adonai sunt adesea citate in papirii magici si ei apar in Dacia pe geme magice si phylacteria. HONOTEISM SOLARIZANT

Cultul Soarelui cunoaste o mare popularitate in Imperiul roman al scolului III d.Hr,cand sincretismul pregatest heliace. Sol Invictus,manifestare prima a principiului unic,dovedeste o mare putere de acretie indentificandu-se cu zeii politeismului greco-roman.Uneori la originea propagarii cultelor solare stau imparati ca Elagabal si Aurelian,alteori aceasta se realizeaza prin solarizarea unor figuri divine populare ca Setapis,Apollo sau Mithra.

Cultul propriu-zis al lui Sol Invictus sau Sol Invictus Elagabalus nu are o aderenta deosebita in provincii sau in ar sfera ideologiei imperiale.Titlul invictus dat lui Sol si Mithras este si un epitet al imparatilor care astfel proclama alianta intima contractata cu Soarele,cu care tind sa se identifice:imparatul este corespondentul teren al Soarelui celest.

Exista in religia romana,in afara influientelor Orientului,o personificare a astrului zilei rezultat al fuzionarii v ideologiei imperiale si in structura caruia influientele orientale sunt secundare daca nu inexistente.Sol quadrigatus sau Sol in bust din artizanatul Daciei sau zeul numit simplu Sol Invictus in inscriptii nu trebuie identificat cu Sol Invictus Elagabal a carui prezenta in Dacia nu este deocamdata dovedita prin nici un monument.

Mithras imparte cu Sol epitetul invictus,intalnit in Dacia si in forma greaca anicetus sau persana nabarzes.Mit proclame in 307 d.Hr. la Carnuntum fautor imperii sui,sfarsind prin a se identifica complet cu Sol si a servi drept port-stindard al umililor pagani in confruntarea cu crestinismul victorios. PANTEISM SI POLINOMIE

Contactul religiei milenare egiptene cu politeismul greco-roman conduce,in cadrul Isidei,la aparitia unor incong o serie de divinitati clasice,competentele ei se extind asupra unor domenii dintre cele mai diferite.Literatura antica ,aretalogiile din inscriptii si o bogata iconografie descriu puterile si formele zeitei:i se specifica in texte domeniile suveranitatii sale(destinul uman,fertilitatea,etc.),se creaza iconografi noi prin absorbirea unor iconografii clasice constituite(Isis-Afrodita,Isis-Demeter)sau,in cazul cel mai frecvent,se identifica simultan cu o suma de divinitati ,ale caror nume sunt resimtite ca simple epitete locale ale Isidei.

Aspectul de divinitate pantee,multiforma si polinoma este reflectat si in inscriptiile din Dacia.In trei cazuri-la Po