Zeii romani

Numarul zeilor romani este unul deosebit de mare, fiind de

ordinul miilor. La inceputurile istoriei religiei romane zeii erau socotiti niste puteri mistice, erau
adorate divinitati tainice, al caror nume nu se rostea. Romanii puneau accent pe fenomenul
numit pax deorum, pacea zeilor, prin care isi asigurau prosperitatea si bunastarea. Fiecare loc,
imprejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor si existau foarte multi zei cu atributii marunte,
dar importante pentru romani. Puterea extraordinara si magica a fiecarui zeu, numen dei, se
implica in viata oamenilor si in natura, ca o forta sobra, miloasa dar si razbunatoare. Astfel, zeii
protejau fiecare act al vietii, de la nastere pana la moarte.
 Dupa cucerirea Greciei de catre romani, a avut loc un contact puternic cu mitologia si cultura
acestora. Astfel, zeii romani au inceput sa fie si ei adorati ca niste zei cu forma umane. Devenind
stapani ai Greciei, romanii stabilesc corespondente intre zeii greci si zeii lor, schimbandu-le
numele si, uneori, functiile: Jupiter (Zeus), Junona (Hera), Neptun (Poseidon), Venus (Afrodita),
Minerva (Atena), Mercur (Hermes), Vulcan (Hefaistos), Ceres (Demetra), Bacchus (Dionysos),
Apollo (Apollo), Marte (Ares), Diana (Artemis), etc.
 Triada importanta de la greci Zeus, Hera si Atena se transforma in Jupiter, Marte si Quirinus,
care troneaza de pe Capitoliu. Ulterior, in perioada Republicii este venerata trinitatea
divina Jupiter, Iunona si Minerva de origine etrusca.
Terentius Varro (sec. II – I i.Hr.) in Antiquitatum romanorum, humanorum et divinorum libri
XLI a realizat o lista sau un catalog al zeilor, cu atributele lor folositoare oamenilor. El imparte
divinitatile in trei categorii:
         dii praecipui atque selecti – reprezinta principalii zei: Jupiter, Ianus, Saturn, Apollo,
Marte, Genius, Neptun, Vulcan, Diana, Luna, Venus, Vesta, Sol, Liber, Iunona, Ceres,
Minerva, Tellus.   
         dii certi (zeii determinanti) – competenta lor se rezuma la o singura functie indicata
si de numele zeului. Divinitatile ii protejeaza pe oameni pe tot timpul vietii, rolul lor fiind
bine precizat: Educa il invata pe copil sa manance, Potina sa bea apa, mireasa este
condusa la altar de Domidicus, Domitius asista la instalarea ei, Virginiensis participa la
desfacerea cingatorii sotiei, etc.

1
          dii incerti (zei nedeterminanti) – au diverse roluri cu caracter general. Sunt zeitati ai
vietii particulare: lares, manes, penates sau eroi.
Divinitatile straine sunt adoptate prin evocatio – o ruga catre zeii unui alt oras ca sa paraseasca
lacasul lor de cult si sa se mute la Roma. Introducerea de culte se realizeaza cu
ajutorul interpretatio Romana. Astfel, patrunde cultul lui Cybela din Frigia (205 i.Hr.), preluat
de romani sub denumirea de Magna Mater (Marea Mama). In timpul imperiului se impune
adoratia veneratia fata de imparat, care intruchipeaza statul, si cultele bazate pe mistere,
precum Attis si Mithras.
 Zeii romani jucau rolul unor oameni cu superputeri, asa ca, in timp a devenit normal ca
puternicii conducatori ai Romei sa fie tratati ca niste zei. Cezar a fost primul zeificat si tratat ca
zeu dupa moartea sa. Mai tarziu, unii dintre cei mai  buni imparati au fost declarati zei de catre
Senat, dar numai dupa moarte lor. In timpul vietii ei erau simplii muritori.Toti romanii trebuiau
sa venereze imparatii divini.
 Romanii dedicau zeilor plante sacre (stejarul si laurul), pasari sfinte (vulturul si
ciocanitoarea) si animale sfinte (lupul, si, mai ales, lupoaica, vulpea si scroafa prolifica cu 30
de purcei). Spre deosebire de religia greaca unde zeii domnesc, statuile romane ii prezinta pe zeii
romani ca fiind mult mai binevoitori fata de adoratia credinciosilor. Romanii le datorau acestor
zeitati belsugul, puterea, norocul, vitejia, tandretea, puritatea virginala, castitatea familiei,
caldura caminului, siguranta si linistea patriei, lumina zilei, odihna, intelepciunea si mai cu
seama dreptatea.
    Principalii zei din mitologia romana
 

Aesculapius (Esculap) a fost zeul medicinei, al tamaduirolor in

mitologia romana si a fost preluat din mitologia greaca, unde acest zeu era reprezentat
de Asclepios (greaca Ἀσκληπιός). A fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu Coronis (sau
Arsinoe). Conform legendei, s-a casatorit cu Epiona, de unde au rezultat: Hygieia, Meditrina,
Panaceia, Aceso, Iaso, Aglaia si trei fii: Machaon, Telesphoros si Podalirius. De asemenea, a mai
avut un fiu, Aratus, cu Aristodama. Copii lui Aesculapius sunt si ei asociati cu medicina astfel ca
Hygieia este originea cuvantului igiena si Panaceia este originea cuvantului panaceu (un
medicament despre care se spunea ca vindeca orice boala). Aesculapius, initiat de centaurul
Chiron in tainele medicinei, nu s-a multumit doar sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti.
Acest fapt a atras asupra sa mania lui Jupiter, care l-a omorat cu trasnetul sau. Este reprezentat
printr-un barbat mai in varsta avand un bat in mana si cu un sarpe incolacit.

2
  Apollo era in mitologia romana si cea greaca, zeul zilei, al luminii si
al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a
Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo. Era fiul lui Jupiter si al Latoniei. Pentru ca Iuno, din
gelozie, ii refuzase Latonei un loc unde sa poata naste, Neptun a scos la iveala, din malurile
marii, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Selene. Crescand
miraculos de repede, la numai cateva zile dupa nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti
devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Iuno sa o
urmareasca pe Latonia si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a
infiintat acolo propriul sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. Un alt episod care i se
atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Aesculapius, initiat de centaurul Chiron in
tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt
a atras asupra sa mania lui Jupiter, care l-a omorat cu trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si
neputand sa se razbune pe Jupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi,
ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul
lui Jupiter. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Jupiter sa
slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui
Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene,
Marpessa, Cassandrasi uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparius. Zeul era infatisat ca un
tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Atributele lui erau multiple: initial,
Apollo era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare care, justificat sau nu, raspandea
molimi sau pedepsea cu sagetia aducatoare de moarte pe oricine ii statea impotriva. Era socotit
totodata zeu vindecator, priceput in arta lecurii, si tatal lui Aesculapius. Avea darul profetiei, de
care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se
spunea ca, indragostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar fi initiat-o si pe ea in
aceasta taina. Mai tarziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei si al artelor frumoase. Era infatisat,
in aceasta calitate, inconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat in calatorii,
de cei care navigau pe mare, care proteja orasele sinoile constructii. Se spunea ca impreuna cu
Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetatii Megara, care fusese distrusa. In sfarsit, Apollo era
considerat ca zeu al luminii (de aici si epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu insusi
Soarele. Era serbat in numeroase centre ale lumii grecesti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. In
cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, si tot acolo, pe vremea imparatului Augustus,
i se aduceau onoruri deosebite. Apollo este reprezentat printr-un barbat nud cu o harpa sau un
arc.
3
 

Bacchus, zeul strugurilor, al vinului si implicit al veseliei, a fost

unul dintre cei mai populari zei ai vechilor romani. Corespondentul sau in mitologia greaca este
Dionysos. Jumatate om, jumatate zeu, Bacchus se simtea mai apropiat de oameni. Lor le-a oferit
in dar secretul fabricarii vinului, iar oamenii il cinsteau cum se cuvine, in lungi petreceri, mai
ales la inceput de toamna, cand zeul se intorcea pe pamant, pentru degustarea primului vin al
anului. Se spune ca, intotdeauna, zeul venea sa petreaca alaturi de oameni, dar, pentru asta,
oamenii trebuiau sa respecte o dorinta anume a zeului - sa bea doar din cupe de ametist, deoarece
ametistul amintea zeului de o poveste de dragoste, sfarsita tragic din vina lui si a excesului de
vin. Demult, Bacchus fusese indragostit de o frumoasa nimfa, pe nume Amethyste. Dar pentru ca
nimfa nu-l iubea si l-a respins, zeul - ametit de vin si dornic de razbunare - a prefacut-o in stanca.
Nemaiputand apoi schimba nimic, cu toata puterea lui zeiasca, Bacchus, cuprins de regrete, si-a
spart cupa de vin de stanca si si-a promis sa nu mai bea niciodata pana la uitarea de sine. Stanca
a capatat atunci culoarea violet-rubinie a vinului. Atinse de ea, alte pietre se transformau si ele,
pe loc, in ametiste. Cum termenul grec amethystos inseamna "cel ce nu e beat", a bea din cupe
taiate in ametist echivala cu a ramane mereu lucid, a nu bea, de fapt, peste masura. Este
reprezentat printr-un barbat nud cu o coroana din frunze de struguri.  

4
  Ceres este zeita romana a recoltei si graului. Ceres
provine din sincretismul dintre o veche divinitate italica agrara si zeita greaca Demetra. In epoca
imperiala patroneaza simbolic painea alba. Dupa izvoarele latine, sabinii numeau ceres painea si
granele. Romanii o serbau in festivalurile Ludi Cereris sau Cerealia, intre 12-19 aprilie,
venerand-o drept creatoarea recoltelor; in acest sens, era invocata ca fiind cea care-i invata pe
oameni detaliile tehnice ale agriculturii: semanatul, secerisul etc. Astfel devine zeita intregii lumi
vegetale, dar si divinitatea htonica a mortilor. La ceremoniile consacrate zeitei, femeile nu puteau
asista decat daca erau curate. Mai tarziu, Ceres face parte dintr-o triada a plebei, impreuna cu
Liber Pater si Libera. Este reprezentata printr-o femeie mai in varsta (pe un tron sau in picioare)
cu un sceptru.
 

Diana, veche divinitate italica, identificata mai tarziu cu

Artemis din mitologia greaca. Era considerata zeita luminii, al carei simbol stralucitor era Luna,
si zeita vanatorii, sora geamana cu Apollo. Era fiica lui Jupiter si a Latoniei. La inceput a avut
aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi si moarte printre
muritori. Diana isi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il insoteste in exil atunci cand
Apollo ispaseste omorarea Phytonului, e alaturi de el in razboiul troian, participa impreuna la
5
uciderea copiilor Niobei etc. Cand Apollo ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Diana e
identificata cu Selene (Luna). Mai tarziu, Diana capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era,
de pilda, considerata protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. In
calitatea sa de zeita a vanatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera
padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul si cu sagetile ei
faurite de Vulcanus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de
ea, daca la randu-i incerca sa se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece si stranie. Este
reprezentata printr-o femeie imbracata cu o haina scurta inaramata cu un arc si o sageata, insotita
de un cerb.
 

Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La
origine, Janus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur. Dupa moarte a fost
divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a
sabinilor: in timp ce dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a facut sa
tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa se retraga. In amintirea acestui fapt
persista la Roma obiceiul de a lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru
a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de pace ele se inchideau. Ianus era
infatisat cu doua fete opuse: una privea inainte, cealalta, inapoi. Era zeul timpului,
al sarbatorilor si riturilor de trecere si al fenomenelor de tranzitie.
 

Iuno (Iunona) este sotia lui Jupiter, echivalentul roman al zeitei

grecesti Hera. Parintii zeitei sunt Saturn (zeu) si Ops. Este numita "Lucina", datorita faptului

6
ca ajuta femeile la nasteri, fie "Juga", pentru ca patrona casatoriile. Este de asemenea "patroana
protectoare" a orasului Roma fiind venerata pe Capitoliul din Roma. Sarbatorile de 1 martie erau
inchinate ei purtau numele de Matronalia (lat. femeie) si aminteau de rolul salvator pentru cetate
al femeilor sabine rapite odinioara, care s-au aruncat in incaierare intre parintii si noii lor soti,
impiedicandu-i sa se macelareasca reciproc. Cand cetatenii romani au fost surprinsi de un atac
dusman neasteptat, gastele au dat alarma, instiintand pe Iunona care primeste porecla de Monetal
(cea ce da alarma), salvand astfel Roma. Pentru ca templul zeitei era in apropiere de locul unde
se bateau monezile, baterea de monezi si monezile (banii) erau denumiti "moneta". Denumirea
lunii iunie provine de la aceasta zeita, ziua de 14 februarie ziua "Sfantului Valentin", "ziua
indragostitilor", sarbatorita in Europa Occidentala, este atribuita la fel, ca o reamintire a zeitei,
fiind cinstita cu un buchet de flori daruite persoanei iubite. Cunoscuta ca foarte geloasa, Iuno s-a
razbunat pe toate muritoarele sau zeitele cu care sotul sau a inselat-o.
 

Jupiter in mitologia romana este stapanul zeilor si al

oamenilor, asimilat cu Zeus in panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus
(Jupiter Cel mai Inalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea suprema a statului roman, avand in grija
legile si ordinea sociala. Jupiter este o derivatie a lui Jove si pater (latina: tata). Era considerat
drept divinitate suprema, datatoare de viata si de lumina, care carmuia cerul si pamantul,
stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si furtunile etc. Legate de aceste atribute, Jupiter
purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe
Capitoliu si, de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscuta
care il desemna era Optimus Maximus ("cel mai bun si cel mai mare"). Ca ocrotitor al romanilor
si al Romei in special, Jupiter era cinstit cu precadere de consulii care intrau in functie, de
generalii care se intorceau victoriosi, de invingatorii in intrecerile sportive, de cei care imparteau
dreptatea etc. El era venerat si avea cate un templu in toate orasele Imperiului Roman. Jupiter
este reprezentat printr-un barbat cu barba, cu o corona de lauri pe cap si cu un “fulger” in maini.
 

7
 Marte (in latina Mars) a fost zeul roman al razboiului. A fost fiul lui
Jupiter si al Iunonei si una dintre cele trei divinitati protectoare ale Romei (alaturi de Jupiter si
Quirinus). Romanii il considerau drept protectorul lor si tatal lui Romulus. Era, la origine, zeul
renasterii naturii, devenind mai tarziu zeul razboiului si al agriculturii. A fost identificat de
timpuriu cu Ares, din mitologia greaca. Este reprezentat printr-un barbat inarmat de lupta (scut,
coif, spada, sulita).
 
 
 

Mercurius (Mercur) era mesagerul zeilor, zeul

comertului si al calatorilor - si, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate raspantiile - dar si
al hotilor si al borfasilor. El era protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre
meleagurile Infernului. In general, era considerat drept patronul muzicii, al oricarei inventii, al
mestesugurilor etc. In mitologia greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani
mama lui Mercurius era veche divinitate de origine obscura. Simboliza, se pare, Primavara. Mai
tarziu a fost identificata cu Maia din mitologia greaca. Mercurius, fiul lui Jupiter si al unei
pleiadei, s-a nascut intr-o pestera pe muntele Cyllene, din Arcadia. Inca de timpuriu, Mercurius
si-a vadit aptitudinile si talentele. Abia nascut, copilul a iesit din scutece si a fugit pana in
Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le pastea acolo fratele sau, Apollo. Nimeni nu l-a vazut
in afara de un cioban, pe nume Battus. Dupa ce a ascuns animalele, Mercurius s-a intors inapoi in
pestera in care s-a nascut. Acolo, la intrare, a gasit o broasca testoasa si, cu ingeniozitatea-i
8
caracteristica, a intocmit din carapacea ei o lira. Intre timp Apollo a luat urma hotului si, ajuns la
pestera cu pricina, l-a silit pe Mercurius sa-i inapoieze vitele. Auzind insa sunetul minunat al
lirei, zeul s-a invoit sa i le lase in schimbul noului instrument. Mai tarziu, tot de la Apollo a
primit Mercurius si faimosul caduceu, care a devenit - alaturi de palaria cu boruri largi si de
sandalele de aur inaripate - unul dintre atributele zeului. Mandru de istetimea fiului sau, Jupiter l-
a facut pe Mercurius mesagerul zeilor. In aceasta calitate, in majoritatea legendelor Mercurius
joaca un rol secundar.
 

Minerva, la romani, zeita intelepciunii, a artelor si a strategiei

razboinice. La origine ea a fost o veche divinitate etrusca, identificata mai tarziu cu Athena, din
mitologia greaca. Era zeita intelepciunii, pe care grecii o mai numeau Pallas. Minerva era fiica
lui Jupiter si a lui Metis. Jupiter a inghitit-o insa pe Metis inainte ca aceasta sa nasca, asa incat
Minerva a iesit direct din capul lui Jupiter, cu arme si armura cu tot. In momentul cand a aparut
pe lume, a slobozit un racnet razboinic, care a cutremurat cerul si pamantul. Minerva
era simbolul atributelor unite ale parintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Jupiter,
imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis. Zeita razboinica este reprezentata cu coif, sulita
si egida pe care era zugravit capul Gorgonei.
 
 

9
 Neptunus, la romani, zeul Marii, identificat cu Poseidon
din mitologia greaca. Neptunus, zeul marii, fiul lui Saturnus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai,
cand s-a nascut, Neptunus, a fost inghitit de catre tatal sau si apoi dat afara. Cand s-a facut
impartirea Universului, lui Jupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpamanteana, iar lui
Neptunus Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amphitrite, alaturi
de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca
valurile. Neptunus starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina linistite, el scotea insule la
iveala sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul sau, facea sa izvorasca rauri sau sa se
inchege lacuri. O data el a incercat impreuna cu Iuno si cu Minerva sa-l puna in lanturi pe
Jupiter, dar incercarea a dat gres. De atunci Neptunus a fost mereu alaturi de preaputernicul sau
frate care carmuia destinele lumii. Cu zeitele sau cu muritoarele de rand Neptunus a avut
numerosi fii si fiice, majoritatea infatisati ca niste fiinte monstruoase sau a caror forta era de
temut. Printre acestia se numarau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus -
regele lestrigonilor, Triton etc.
 

Pluton este zeul roman echivalent cu Hades la greci, fiind zeul lumii de

dincolo. La origine, el se numea Plutus si era considerat drept zeul bogatiilor, al aurului si al altor
minereuri. Deoarece acestea trebuiau scoase de sub pamant, Pluton a fost recunoscut drept zeul
lumii subterane fizice, si dupa aceea si al lumii spirituale, el fiind asociat cu moartea. El pazea
portile infernului pentru a nu iesi sufletele celor morti.

10
 

Saturn (in latina Saturnus) a fost o veche divinitate de origine italica,

care patrona muncile agricole si roadele pamantului. El a fost identificat de-a lungul timpului cu
titanul Cronos, din mitologia greaca. In evul mediu el era cunoscut ca fiind zeul roman al
agriculturii, justitiei si dreptatii; in mana stanga avea o secera, iar in mana dreapta avea spice de
grau. Numele mamei sale era Helen sau Hel. Sotia lui Saturn era Ops (echivalenta romana a
lui Rhea). Saturn a fost tatal lui Ceres, Jupiter si Veritas, printre altii. Saturn avea templul pe
Forum Romanum, care continea trezoreria regala.
 

Tellus, la romani, veche divinitate si personificare a

Pamantului, identificata cu Gaea din mitologia greaca. Tellus, considerata in vechime drept
element primordial din care se trageau toti ceilalti zei. Tellus s-a nascut dupa Chaos (Haosul),
zamislindu-i, la randul ei, pe Uranus (Cerul) si pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au
nascut titanii, titanidele si ciclopii. Toti acesti copii ai Terrei il urau insa pe tatal lor, Uranus,
fiindca ii silea sa traiasca in adancurile pamantului si nu le ingaduia sa vada lumina zilei. Pentru
a-si scapa copiii de tirania lui Uranus, Terra (Tellus) l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Saturnus, sa-
si mutileze tatal. Din picaturile de sange scurse de la Uranus, care au cazut pe pamant si l-au
fecundat, s-a nascut o noua generatie de copii: ereniile, gigantii si nimfele. Dupa mutilarea lui
Uranus, Terra s-a unit cu celalalt fiu al ei, Pontus, si a zamislit o serie de divinitati marine,
printre care se numarau Ceto, Nereus si Thaumas. Domnind asupra universului, Saturnus se
dovedeste insa la fel de tiran ca si tatal sau. Atunci Terra hotaraste sa-l nimiceasca si pe el.
Saturnus se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, si avusese cu ea mai multi copii, pe care insa
ii inghitise pe rand. Cand a fost sa-l nasca pe Jupiter, ca sa-si scape copilul de furia tatalui, Rhea
11
a cerut sprijinul Terrei. Aceasta i-a dezvaluit voia destinului: Jupiter avea sa supravietuiasca si
sa-si doboare tatal, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Terrei, Rhea reuseste sa-l insele pe Saturnus
si sa-l ascunda pe Jupiter. Mai tarziu, cand Jupiter ajunge sa conduca destinele lumii, Terra,
nemultumita si de carmuirea lui, da nastere - unindu-se de data aceasta cu Tartarus - unor fiinte
monstruoase: Typhon si Echidna. Typhon le declara razboi zeilor, care mult timp sunt
inspaimantati de forta lui uriasa. Tot Terrei ii sunt atribuiti - dupa diferite versiuni - numerosi alti
copii monstruosi, printre care: Antaeus, Charybdis, harpiile etc. Intr-o perioada mai tarzie Terra
trece drept mama tuturor zeilor si ulterior cultul ei se identifica fie cu cel al zeitei Ceres, fie cu
cel al Cybelei.
 

Venus este numele roman al zeitei grecesti Afrodita, zeita

dragostei, frumusetii si fertilitatii. Initial o veche divinitate de origine latina, protectoare a
vegetatiei si a fertilitatii, ea a fost identificata apoi cu Afrodita. Era consoarta lui Vulcan. Era
considerata stramoasa romanilor datorita intemeietorului legendar, Aeneas, si juca un rol
important in multe mituri si festivitati romane. Casatorita cu Vulcanus, a fost iubita de Marte,
zeul razboiului, de Bacchus, Mercurius si Neptunus, dintre zei, iar dintre muritori de Anchises si
Adonis. A avut mai multi copii: cu zeul Mercurius pe Eros, cu Marte pe Anteros si pe Harmonia,
cu muritorul Anchises pe Aeneas etc. In legatura cu farmecul si puterea lui Venus circulau
numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelitatii ei fata de Vulcanus care,
descoperind legatura ei cu Marte, a chemat toti zeii Olimpului drept martori, surprinzandu-i
impreuna pe cei doi. Un alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Jupiter a
poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbei, si revendicat in egala masura de Iuno,
Minerva si Venus, sa fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai
frumoasa. Cele trei zeite s-au infatisat inaintea lui Paris pe muntele Ida si au inceput sa-si laude
farmecele, promitandu-i fiecare cate un dar. Cucerit de frumusetea lui Venus si de darul fagaduit
de ea - acela de a o lua de sotie pe cea mai frumoasa muritoare, pe Helena - Paris i-a dat ei marul.
Alegerea lui Venus si rapirea Helenei au constituit originea razboiului troian. In cursul acestui
razboi, in care rivalele ei, Iuno si Minerva, au sprijinit tabara adversa, Venus i-a ajutat in mod
constant pe troieni, in special pe Paris si pe Aeneas. Ea a fost chiar ranita in lupta de catre
Diomedes. Daca nu a putut impiedica moartea lui Paris si distrugerea Troiei, in schimb, salvarea

12
lui Aeneas se datoreste lui Venus, care l-a ajutat sa ajunga pe tarmurile Italiei. Tot datorita
acestui fapt zeita era socotita, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei.
 

Vesta, fiica lui Saturn, a fost o veche divinitate romana, considerata

drept protectoare a focului din camin si a caminului in general. Vesta este adesea identificata cu
Hestia din mitologia greaca. Prezenta lui Vesta era simbolizata prin focul sacru care ardea in
templele sale. Focul lui Vesta era pazit in temple de preotesele ei, Vestalele. Acest foc sacru era
innoit la fiecare 1 Martie si a ars pana la 1 Martie 391 e.n., cand imparatul Teodosiu I a interzis
slujbele pagane in public. Vestalele, proveneau din familii romane nobile de patricieni si erau
obligate sa-si pastreze virginitatea timp de 30 de ani, fara dreptul de a se casatori sau de a da
nastere unor copii.
 

Vulcanus (Vulcan) a fost o veche divinitate romana,

identificata de timpuriu cu Hefaistos din mitologia greaca. Vulcan, fiul lui Jupiter si al Iunonei,
era considerat zeul focului. Vulcan era schiop iar infirmitatea sa se datora fie faptului ca fusese
aruncat de Jupiter din inaltul cerului, fiindca in cursul unei dispute dintre parintele zeilor si Iuno,
el luase apararea mamei sale, fie faptului ca se nascuse infirm si, rusinata, Iuno il aruncase in
mare, de unde a fost luat si crescut de Tethys. Timp de noua ani Vulcan a trait intr-o grota din
fundul marii. Resedinta sa de predilectie a ramas insa vulcanul Etna din Sicilia. Acolo, in

13
atelierele fierariei lui divine, ucenicii sai - ciclopii - prelucrau fierul si celelalte metale. Din
mainile dibace ale zeului faurar au iesit tot felul de obiecte si fenomene minunate: un tron de aur
daruit Iunonei, armele lui Ahile, lucrate la rugamintea lui Tethys, trasnetele lui Jupiter, faimosul
colier al Harmoniei etc. Vulcan a fost cel care a ajutat la nasterea Minervei, inlesnind ca zeita sa
iasa din capul divinului ei tata. Zeul Vulcan a fost cel care a modelat, din tarana, trupul Pandorei.
Vulcan a fost cel care l-a tintuit si pe Prometeu pe muntele Caucasus. Desi inzestrat cu un fizic
urat, Vulcan a fost sotul lui Venus.
 
Zeii romani si corespondentii lor in mitologia greaca
 

Aesculapius a fost zeul medicinei, al tamaduirolor in mitologia

romana si a fost preluat din mitologia greaca, unde acest zeu era reprezentat de Asclepios.
 
Apollo era in mitologia romana si cea greaca, zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al
poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui.
 Bacchus, zeul strugurilor, al vinului si implicit al veseliei, avea ca si corespondentul in
mitologia greaca pe Dionysos.
 Ceres este zeita romana a recoltei si graului avand ca si corespundent zeita greaca Demetra.
 Diana zeita luminii, al carei simbol stralucitor era Luna, si zeita vanatorii era identificata
cu Artemis din mitologia greaca.
 Iuno (Iunona) este sotia lui Jupiter, echivalentul roman al zeitei grecesti Hera.
 Jupiter in mitologia romana este stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu Zeus in
panteonul grecesc.
 Marte a fost zeul roman al razboiului identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greaca.
 Mercur era mesagerul zeilor, zeul comertului si al calatorilor, dar si al hotilor si al borfasilor,
protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre meleagurile Infernului, patronul
muzicii, al oricarei inventii, al mestesugurilor etc. fiind identificat cu zeul grec Hermes.
 Minerva, la romani, zeita intelepciunii, a artelor si a strategiei razboinice, a fost identificata
mai tarziu cu Athena, din mitologia greaca.
 Neptunus, la romani, zeul Marii, a fost identificat cu Poseidon din mitologia greaca.
 Ops, sotia lui Saturn, Zeita Mama are ca si corespondent la greci pe Rhea, sotia lui Cronos.

14
 Pluton este zeul lumii de dincolo, zeul lumii subterane fizice, si dupa aceea si al lumii
spirituale, el fiind asociat cu moartea. El pazea portile infernului pentru a nu iesi sufletele celor
morti. Il are ca echivalent pe zeul Hades la greci.
 
Saturn zeul roman al agriculturii, justitiei si dreptatii a fost identificat de-a lungul timpului cu
titanul Cronos, din mitologia greaca.
 Somnus, zeul somnului il are ca si corespondent la greci pe zeul Hypnos.
 Tellus sau Terra, veche divinitate si personificare a Pamantului, a fost identificata
cu Gaea sau Gaia din mitologia greaca. 
 Venus este numele roman al zeitei grecesti Afrodita, zeita dragostei, frumusetii si fertilitatii.
 Vesta, zeita protectoare a focului din camin si a caminului in general, este adesea identificata
cu Hestia din mitologia greaca.
 Vulcanus (Vulcan) zeul focului, a avut ca si echivalent pe Hefaistos din mitologia
greaca.
 

Zeii greci
  

Grecii antici au destinat fiecărui lucru câte un zeu;

au existat zeul binelui, zeul răului, zeul focului, zeul soarelui, zeul iubirii, zeul războiului. Ei au
inventat un zeu căruia îi aduceau ofrande chiar şi atunci când voiau să li se realizeze anumite
interese şi-l implorau prin intermediul preoţilor care s-au impus oamenilor, pretinzând că ei ar fi
mijlocitori între oameni şi presupuşii zei. Şi, ceea ce este şi mai ciudat, preoţii le-au inoculat
oamenilor convingerea că zeii ar accepta să fie mituiţi. Iar cauza creaţiei - după cum pretindeau
aceştia - ar fi fost invidia şi ura dintre zei, ceea ce a condus la războaie îndelungate între aceştia,
fiecare zeu având partizanii, ostaşii proprii şi ajutoarele sale din rândul spiritelor rele şi al
diavolilor. Iar oamenii se străduiau să dobândească mulţumirea tuturor zeilor, închipuindu-şi că
altfel îşi vor vărsa mânia asupra lor, şi de aceea îi copleşeau cu daruri şi cu ofrande, pentru a
dobândi izbăvirea şi fericirea pe care le promiteau preoţii.
 
 

15
Afrodita gr.Ἀφροδίτη (denumită de romani Venus) reprezintă în mitologia greacă zeiţa
frumuseţii. Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. “Stâncile lui Afrodita / Venus” se găsesc pe
ţărmul sudic al insulei, pe locul unde - potrivit mitologiei greceşti - a căzut în apa mării
înspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar
fi născut, din valurile mării învolburate, zeiţa dragostei Afrodita. Deşi zeiţă a frumuseţii,
Afrodita este căsătorită cu zeul şchiop, hidosul Hefaistos, care era şi fierarul zeilor. În privinţa
naşterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus şi a Dionei, cealaltă spune că s-a
născut din spuma mării. Citeşte mai departe ... 
 
 

Apollo (în mitologia greacă şi în mitologia romană) zeul zilei, al luminii şi

al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a
Soarelui. Era numit şi Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din
gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile
mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi
gemeni: pe Apollo şi pe Artemis.
Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naştere, Apollo, al cărui arc şi ale cărui
săgeţi deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele Python, odinioară pus de Hera să
o urmărească pe Leto şi care ulterior devenise spaima întregului ţinut. După aceea, Apollo a
înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt
provenea şi denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius). Citeşte mai departe ...
 
   

16
 Ares era în mitologia greacă zeul războiului. Se număra printre cei
doisprezece mari zei ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit
de părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent,
sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deşi era simbolul
forţei războinice, brutale.
În războiul troian, de pildă, la care participă luptând alături de Hector, el este rănit de către
Diomede cu ajutorul Athenei şi silit să o ia la fugă. Când sare în ajutorul fiului său, care avea să
fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea rănit de către erou şi silit să se retragă. La fel, zeul
trebuie să îndure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fără să poată face nimic. De numele lui Ares e
legat şi Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele de natură religioasă.
Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă
voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către Poseidon în faţa judecăţii zeilor, pe
aceeaşi colină, spre a fi osândit pentru crima săvârşită, Ares a fost însă iertat.
Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura dintre el şi
Aphrodita, legătură dată în vileag de către soţul acesteia, Hefaistos.
La romani Ares era identificat cu zeul Marte.
 
 

Artemis (Ἄρτεμις) este, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, asimilată de

timpuriu de către romani cu Diana, o veche divinitate de origine italică. Artemis, sora geamana
cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La început

17
a avut aceleaşi atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte
printre muritori. Artemis îşi secondează fratele în numeroase acţiuni: îl însoteşte în exil atunci
cand Apollo ispăşeşte pedeapsa pentru omorarea balaurului fabulos Python, chinuitorul mamei
sale Letona, e alături de el în războiul troian, sprijinind oştirea grecilor ahei, participă împreună
la uciderea celor 12 copii ai Niobei, muritoarea care a avut îndrazneala să o sfideze pe aceeaşi
Letona, şi altele. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificată
cu Selene (Luna). Citeşte mai departe ... 
 

Atena (greacă: Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una

dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti, identificată de romani cu zeiţa Minerva.
Era zeiţa înţelepciunii, pe care grecii o mai numeau şi Pallas Athena sau, pur şi simplu, Pallas.
Atena era fiica lui Zeus şi a lui Metis. Zeus a înghiţit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască,
astfel că Atena a ieşit direct din capul lui Zeus, cu arme şi armură cu tot. În momentul când a
apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul şi pământul. Atena era
simbolul atributelor reunite ale părinţilor ei. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată
cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Citeşte mai departe ...  
 

Demetra (greacă: Δημήτηρ) era în mitologia greacă zeiţa agriculturii

şi a roadelor pământului. Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor.
Demetra a avut cu Zeus o singură fiică, pe Persefona, de care era strâns legată atât în ceea ce
priveşte cultul cât şi legenda.
În timp ce culegea pe un câmp flori, pământul a înghiţit-o pe Persefona; ea a fost răpită de
unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el în Infern. Zadarnic a căutat-o îndurerată Demetra nouă zile
şi nouă nopţi, cutreierând lumea în lung şi-n lat. Nimeni nu-i ştia de urmă. Într-un târziu,
Demetra a aflat de la Apollo de soarta fiicei sale. Cuprinsă de jale, Demetra părăseşte atunci

18
Olimpul şi jură să nu-şi reia îndatoririle divine şi locul în rândul zeilor, decât în ziua când îi va fi
înapoiată Persefona. Rătăcind pe pământ, după multe peregrinări, ajunge la Eleusis şi zăboveşte
o vreme mai îndelungată la curtea regelui Celeus. Între timp, cum pământul nu mai rodeşte şi
holdele se usucă, Zeus îl trimite pe Hermes să i-o aducă înapoi pe Persefona. Citeşte mai
departe ... 
 
 

Dionis (în greacă Διόνυσος Dionysos) era în mitologia greacă zeul

vegetaţiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului şi fertilităţii, denumit la romani şi Bacchus sau
Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, la orfici Lyaeus etc. Dionis era una dintre cele mai
importante divinităţi cunoscute în vechime, al cărei cult era răspândit în întreaga lume.
Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus şi a Harmoniei. Se
număra deci din cea de-a doua generaţie de zei olimpieni. Semele îşi găsi sfârşitul datorită
geloasei Hera, care o determinase să-i ceară lui Zeus să i se arate în ipostaza sa zeiască. Zeus i-a
apărut într-adevăr, înconjurat de fulgere şi tunete, şi i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reuşit totuşi
să-şi salveze copilul încă nenăscut şi l-a cusut în propria lui coapsă, de unde îl zămisli apoi pe
Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul "care s-a născut de două ori". 
  

Eris (Ἔρις) este reprezentarea feminină a discordiei. Împreunându-se cu Zeus, a născut-o pe Ate,

zeiţa crimei. La nunta zeiţei Tethis, unde nu a fost invitată, Eris a aruncat un măr vrăjit pe care
era scris cu litere de aur inscripţia: "Celei mai frumoase" (de aici a luat naştere sintagma "mărul
discordiei"), rivalizându-le astfel pe Hera, Atena şi Afrodita. Romanii o numeau Discordia. Este
sora lui Ares. Mai târziu este alungată din Olimp.
 
 
 

19
  
Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii (Cupidon sau Amor în mitologia romană). Era fiul lui
Hermes (Ares sau Zeus) şi al Afroditei (Venus), şi frate cu Anteros. Sub înfăţişarea unui copil
frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgeţile lui care nu greşeau niciodată ţinta,
Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atât printre zei, cât şi în rândul muritorilor. Însăşi
Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios şi necruţător.
Figura zeului Eros apare în numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus, etc. Cel mai
cunoscut în constituie însă dragostea dintre Eros şi Psyche.
 
 

  Geea era în mitologia greacă, zeiţa Pământ, considerată în

vechime drept element primordial din care se trăgeau toţi ceilalţi zei. Geea s-a născut după Chaos
(Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munţii) şi pe Pontus (Marea). Din
unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele şi ciclopii.
Toţi aceşti copii ai Geei îl urau însă pe tatăl lor, Uranus, fiindcă îi silea să trăiască în adâncurile
pământului şi nu le îngăduia să vadă lumina zilei. Pentru a-şi scăpa copiii de tirania lui Uranus,
Geea l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Cronos, să-şi mutileze tatăl, dar înainte de a-l mutila, Uranus
aruncă asupra lui Cronos un blestem care spunea ca şi el va fi nimicit de unul dintre fii lui. Din
picăturile de sânge scurse de la Uranus, care au căzut pe pământ şi l-au fecundat, s-a născut o
nouă generaţie de copii: eriniile, giganţii şi nimfele. După mutilarea lui Uranus, Geea s-a unit cu
celălalt fiu al ei, Pontus, şi a zămislit o serie de divinităţi marine, printre care se numărau Ceto,
Nereus şi Thaumas. Citeşte mai departe ...
 
 

20
 Hades, zeul împărăţiei subpământene, fiul lui Cronos şi al Rheei. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când
s-a născut, Hades a fost înghiţit de tatăl său, apoi dat afară. Mai târziu a participat la lupta dusă
de olimpieni împotriva titanilor. Când s-a făcut împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul,
lui Poseidon - Marea, iar lui Hades - lumea subpământeană. Hades sălăşluia în împărăţia
umbrelor, pe care o cârmuia alături de soţia sa, Persefona (în legătură cu răpirea Persefonei vezi
şi Demeter). El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Când Heracles
a trecut hotarele Infernului, s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată,
silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele de Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l
pronunţe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton
(Zeul cel bogat), aluzie la bogăţiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului.
 
 

 
Hecate a fost zeiţa greacă a răscrucilor. De cele mai multe ori este înfăţişată cu trei capete; unul
de câine, unul de şarpe şi unul de cal. De obicei, este însoţită de două fantome de câini, despre
care se spune că o slujesc. Hecate este percepută greşit ca zeiţa vrăjitoriei sau a răului, dar, de
fapt, a făcut câteva lucruri foarte bune. O astfel de faptă este salvarea lui Persefona, (fiica lui
Demeter, regina lumii subterane şi fecioara primăverii) din lumea de dedesubt. Hecate, se

21
spune, bântuie o răscruce cu trei drumuri, fiecare din capete uitându-se într-o anumită direcţie.
Se mai zice că apare atunci când luna de fildeş străluceşte.
 
  
 
 

  
Hebe în mitologia greacă a fost zeiţa veşnicei tinereţi, fiica lui Zeus şi a Herei. Le turna zeilor la
masă nectar în cupe, până în ziua când a fost înlocuită cu Ganymedes. S-a căsătorit cu Heracles
după apoteozarea eroului.
În mitologia romană, Hebe purta numele de Iuventas.
 
   
 

Hera (în greacă: Ήρα), zeiţa supremă, este în mitologia greacă zeiţa protectoare a căsniciei, a
căminului şi a femeilor măritate, precum şi regina zeilor şi a oamenilor. La romani este
identificată cu Iunona.
Hera a fost fiica lui Cronos şi a Rheei. Ea a fost înghiţită, la fel ca şi fraţii ei, de către tatăl lor,
care se temea să nu fie detronat de fiii săi. Fratele cel mai mic, Zeus, a fost salvat de mama sa,
care i-a dat lui Cronos o piatră înfăşurată în scutece. În timpul luptei dintre Zeus şi Cronos, Hera
a fost încredinţată zeiţei Tethys şi lui Oceanus, care au crescut-o. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu

22
fratele ei Zeus, devenind "soţia legitimă" a stăpânului lumii. În această calitate, ea era
considerată protectoarea căminului, a căsătoriei şi, în general, a femeilor măritate. Cu Zeus, Hera
a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos şi Eileithyia. Împărţind tronul, dar nu şi puterea
marelui ei stăpân, Hera este adesea înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor
se simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelităţile săvârşite de soţul ei.
Adeseori, mânia este capricioasă şi nejustificată.
Romanii au identificat-o cu zeiţa Iunona, regina oamenilor şi a zeilor în mitologia lor.
 
 
 

 
Hefaistos (greacă Ἥφαιστος Hêphaistos) reprezintă, în mitologia greacă, zeul focului, al
metalelor şi al metalurgiei, al fierarilor, sculptorilor şi artizanilor, cunoscut de romani ca Vulcan.
Fiul şchiop al lui Zeus şi al Herei, meşter neîntrecut, creaţiile sale extraordinare uimindu-i chiar
şi pe zei: făureşte arme şi armuri miraculoase, obiecte care se mişcă singure (un fel de roboţi
superperfecţionaţi), sau chiar pe Pandora şi cutia acesteia. Este personificarea focului în cele 3
ipostaze ale sale: focul teluric (al vulcanilor), focul îmblânzit (focul domestic, care poate fi
folosit în diferite activităţi, inclusiv la prelucrarea metalelor), precum şi focul atmosferic. A fost
căsătorit cu Afrodita. Căsătoria cu Afrodita a avut loc din cauză că, fiind supărat pe mama lui, el
a făurit un jilţ fermecat cu care a prins-o pe zeiţă. Drept jertfă a cerut să se căsătorească cu
Afrodita.
  

23
 Hermes (grec. Ἑρμῆς) este zeu din mitologia greacă având atribute variabile,
cu o etimologie onomastică incertă şi cel mai vechi centru cultural, de zeu al fertilităţii, în
Arcadia, sau solul zeilor.
De fapt sunt în tradiţia greacă doi zei Hermes, suprapuşi dar necontopiţi total, consideraţi de
obicei ca două ipostaze ale aceluiaşi zeu şi uneori chiar ca divinităţi deosebite:
Hermes arcadianul, socotit fiu al lui Zeus şi al pleiadei Maia, era un zeu de rang secundar şi
mesager al zeilor din Olimp, totuşi investit cu numeroase atribute care îi compun o structură
eclestică, aproape paradoxală.   
 

 
Hestia (gr. Ἑστία ), în mitologia greacă, a fost zeiţa căminului, a focului sfânt, prima fiică a lui
Cronos şi Rheei, soră a lui Zeus, Poseidon, Demetra, Hera şi Hades. Cu toate că a fost curtată de
Apollo şi de Poseidon, Hestia a obţinut de la Zeus dreptul de a-şi păstra virginitatea pentru
totdeauna. În plus, Zeus i-a acordat onoruri excepţionale: i se închina un cult în toate casele
oamenilor şi în templele tuturor zeilor. Aşa cum căminul domestic era centrul religios al
locuinţelor umane, Hestia era centrul religios al locuinţei divine. Această imobilitate a Hestiei
explică faptul că nu a jucat nici un rol în vreo legendă. A rămas un principiu abstract,
întruchipând ideea de cămin, nemanifestându-se ca o divinitate personală.
În mitologia romană, Hestia este echivalentă cu Vesta.  
 
 
 

24
 Hypnos, în mitologia greacă, zeul somnului plin de
fantasme întunecate si frate al zeului morţii, Thanatos. Ca şi acesta, era reprezentat ca un tânăr,
de obicei adormit sau cu o torţă gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple. Se spune că
datorită lui îi datora Endymion, păstorul frumos de care se îndrăgostise, capacitatea de a dormi
cu ochii deschişi. La ajutorul lui apelase şi Hera, atunci când a vrut să îl adoarmă pe Zeus pentru
a acţiona nestingherită asupra lui Heracle. Când s-a trezit, Zeus a vrut să îl arunce în mare, însă
pentru a nu-i îndurera mama, zeiţa nopţii temută şi respectată de Zeus, nu a facut acest lucru. Era
fiul lui Nyx şi al lui Erebus.
 

  Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos.
  
 
 
 

25
 
Nemesis (grec. Νέμεσις, numită şi Rhamnusia) era, în mitologia greacă, zeiţa răzbunării care
pedepseşte crimele, conservând şi supraveghind ordinea şi echilibrul în univers sub raportul
moral, prin cântărirea riguroasă fericirii şi nenorocirii umane. Ca supraveghetoare a echilibrului
dintre bine şi rău şi zeiţă vindicativă, Nemesis veghează destinul particular al fiinţelor şi al
lucrurilor, adică menţinerea locului destinat fiecăruia şi păstrarea măsurii în toate; iar pe de altă
parte, Nemesis pedepseşte orgoliul sau credinţa umană că omul îşi poate depăşi condiţia
cosmică, implicit faptele omeneşti comise cu intenţia de a modifica ordinea naturii. Nemesis este
înfăţişată ca o femeie serioasă, cu un bici, o sabie, o pereche de hăţuri sau o balanţă în mâna
stângă.
    

Nereus este "bătrânul mării", înţelept şi corect, zeul Mării Mediteraneene

din mitologia greacă, fiu al Geei şi al lui Pontus. Soţia sa este Doris şi, împreună, cei doi sunt
părinţii celor 50 de Nereide, nimfe ale mării prietenoase. Nereus este un bătrân foarte înţelept,
care are puterea de a prezice viitorul, dar nu răspunde la întrebări decât dacă este prins, iar pentru
a evita acest lucru, el îşi schimbă forma (ca atunci când Heracles a venit să îl întrebe despre
drumul spre Grădina Hesperidelor). Domeniul lui Nereus şi al celor 50 de fiice este, în
special, Marea Egee, unde au salvat multe nave de la distrugere. Nereus a fost tatăl lui Thetys,
care la rândul ei a fost mama eroului grec Ahile.
 
  

 Nike este zeiţa victoriei în mitologia greacă. Pentru Hesiod ea este fiica titanului Pallas şi a
râului Styx şi este trimisă să lupte de partea lui Zeus împotriva Titanilor. Se pare că atenienii nu
au avut un cult separat al zeiţei Nike. La început ea a fost în legătură şi confundată cu zeiţa Pallas
Athena, distribuitoarea victoriei, dar ea a fost separată de ea în decursul timpului. Athena şi Zeus
sunt reprezentaţi având mici fragmente din caracteristicele zeiţei Nike. Athena împreună
26
împreună cu Nike sunt fără aripi iar Nike ca zeiţă separată este tot timpul cu aripi. Nike apare
având în mână o creangă, o coroană cu flori sau condicele lui Hermes şi este portretizată ca
victorioasă sau atunci cînd gravează victoria pe uns scut. Adesea apare în picturi în care pluteşte
cu aripile larg deschise deasupra învingătorului dintr-o competiţie. Treptat, Nike a fost
recunoscută ca un mediator de success între zei şi oameni nu numai în război ci şi în tot felul de
neînţelegeri între muritori.
 

 
 Oceanus este zeul şi personificarea marilor ape care înconjurau - în concepţia celor vechi -
lumea locuită, iar mai târziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al lumii
vechi. Oceanus era cel mai mare dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei. Din unirea lui cu sora sa
Tethys s-au născut oceanidele. El era socotit deopotrivă tatăl tuturor apelor curgătoare - peste trei
mii la număr - al marilor fluvii, al râurilor şi al izvoarelor.
  

 Nyx, zeiţa şi personificarea Nopţii, considerată de cei vechi drept una dintre divinităţile
infernale, sălăşluia în infernul subpământean al lui Hades şi era fiica lui Chaos şi soră cu Erebus.
Zeiţa Nyx a zămislit copii cu fratele ei Erebus iar apoi singură. Printre copii săi se numără Aether
(Aerul), Hemera (Ziua), Nemesis (Soarta), Eris (Vrajba) etc. Luna era sora lui Nyx.
 
 

27
 

 Pan, zeu din mitologia greacă veche, fiul lui Hermes şi al Dryopei, socotit drept protector al
turmelor şi al păstorilor. Îşi avea reşedinţa în Arcadia şi era considerat drept inventatorul unui
instrument de suflat numit syrinx (naiul modern). Pan avea o înfăţişare ciudată, fiind jumătate
om şi jumătate animal; avea coarne, barbă şi copite de ţap, iar trupul îi era acoperit de păr. Trăia
în desişul codrilor, în umbra cărora pândea nimfele, şi adeseori îl întovărăşea pe zeul Dionis, din
cortegiul căruia făcea parte. În mitologia romană, Pan era identificat cu Faunus şi cu Lupercus.
Pan a inventat naiul când în pădure, s-a apropiat de o nimfă, ea s-a tranformat într-o trestie, şi din
ea el a inventat naiul.
 
  

Persefona (Περσεφόνη, adică "Cea care curmă lumina") este în

mitologia greacă zeiţa care stăpâneşte în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind
însă în timpul verii şi zeiţa fertilităţii. În mitologia romană, Persefona este venerată sub numele
de Proserpina. Legenda despre Persefona începe atunci când Hades, zeul morţii, s-a îndrăgostit
de frumoasa fiică a lui Zeus şi a Demetrei. Ştiind că Demetra, zeiţa culturii şi a roadelor
câmpului, mama Persefonei, nu va fi niciodată de acord cu o căsătorie, Hades a cerut-o de soţie
lui Zeus. Neputând să-şi refuze propriul frate, acesta a consimţit la căsătoria dintre Hades şi

28
Persefona, cu condiţia ca Hades însuşi să o poată duce în regatul său pe fată (Kore, adică fata,
care este şi numele ei iniţial), ştiind prea bine că Persefona este păzită cu mare atenţie de mama
ei, Demetra.  

 Phorcys - un zeu grec al mării, fiul lui Pontus şi al Geei. El este tatăl Hesperidelor, al nimfelor
Thoosa şi Scila, dar şi al multor monştri, precum Graeaele, Gorgonele şi dragonul Ladon.
Ciclopul Polifem este nepotul său.
 

 
 
 

Poseidon (greacă: Ποσειδῶν), în mitologia greacă, era zeul

mării, fiul lui Cronos şi al Rheei. În mitologia romană este cunoscut sub numele de Neptun. Ca şi
ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghiţit de către tatăl său şi apoi dat afară.
Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut
împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui
Poseidon Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amfitrite, alături de
care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai înaripaţi, spinteca
valurile.  
  

29
 Selene, zeiţa lunii, este cunoscută pentru numeroasele sale aventuri
amoroase. Cel mai faimos dintre iubiţii săi este ciobanul Endymion. Alte aventuri ale Selenei îi
includ pe Zeus, care i-a dăruit trei fiice, şi Pan, care i-a dat o turmă de boi albi. Unele surse
povestesc că leul nemean, care a căzut pe pământ din lună, este rezultatul dragostei dintre Zeus şi
Selene. A fost implicată în multe legături amoroase, dar nu la fel de multe pe câte a avut sora sa,
Eos, zorii zilei.
Seamănă cu o femeie tânără, cu o faţă extrem de albă, care călătoreşte într-o caleaşcă de argint,
trasă de doi cai. Este de multe ori înfăţişată călărind pe un cal sau pe un taur. Despre Selene se
spune că poartă robe, poartă o torţă şi poartă o semilună pe cap. Nu a fost unul dintre cei 12 zei
ai Olimpului, dar este zeiţa lunii. După ce fratele ei îşi termină călătoria de-a lungul cerului, ea o
începe pe a ei. Înainte de călătorie, ea se îmbăiază în mare. 
   
 

Thanatos (în greacă: θάνατος), a fost zeul morţii în mitologia greacă, echivalent cu divinitatea

feminină romană Mors.
Thanatos este fiul zeiţei Nyx (Noaptea) şi a lui Erebos (Întuneric), fratele geamăn cu Hypnos,
zeul somnului. Pentru că mitologia greacă evită de obicei detaliile sumbre, Thanatos era pomenit
în cazuri extreme şi, pe cât cu putinţă, ocolit şi, din superstiţie, rar invocat, deşi era un zeu
important.

30
Sisyphos a fost singurul care, printr-o viclenie, a reuşit să-l pună pe Thanatos în lanţuri şi să-l
ţină câţiva ani captiv, astfel încât, în acea perioadă nu a mai murit nimeni. Hesiod în Theogonia îl
numeşte "odiosul Thanatos", "zeu teribil" care are "inimă de fier, suflet de aramă nepăsător în
pieptul său".

 
Zeus (în greacă: Ζεύς) este, în mitologia greacă, era zeul suprem, părintele zeilor şi al
oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuieşte pe vârful muntelui Olimp, vârf care era socotit a fi în
cer, şi tot ca zeu al cerului, el este stăpânul norilor, al ploii, al zăpezii, al tunetului şi al
fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger în mână. El supraveghează împlinirea justă a
angajamentelor, respectarea dreptăţii, împlinirea obligaţiilor conjugale. El protejează familia,
frăţia, cetatea.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos şi ai Rheei. Rheea, ca să-l scape de urgia tatălui său, care-şi
înghiţea rând pe rând copiii de îndată ce se năşteau, l-a ascuns pe Zeus în Creta, unde a fost
îngrijit de către două nimfe, Adrasteia şi Ida. Acestea îl hrăneau cu lapte de la capra Amaltheia şi
cu ambrozie. Cureţii (apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu şi făceau zgomot cu armele
când acesta plângea, ca nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu
ajutorul Geei şi al Metisei, detronarea tatălui său. După ce l-a silit pe Cronos sa-şi verse înapoi
copiii înghiţiţi, Zeus, împreună cu fraţii săi acum reîntorşi la viaţă, i-a declarat război lui Cronos.
În ajutorul acestuia au sosit însă fraţii lui Cronos, titanii. Însă ciclopii şi hecatonheirii (uriaşi cu o
sută de braţe) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani şi a luat sfârşit cu victoria
olimpienilor. Zeus a devenit stăpânul întregului Univers. Citeşte mai departe ... 
 
Citeste si Legendele Olimpului pe http://www.universdecopil.ro/Legendele-Olimpului.html.
 
 
Surse si Adrese Utile

31
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologia_greac%C4%83
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83

http://interferente.ro/zeii-greci-zeus.html

32