TIPURI ŞI VARIANTE DE LECŢII

 lecţia mixtă sau combinată;

 lecţia de comunicare / însuşire de noi cunoştinţe;
 lecţia de formare de priceperi şi deprinderi;
 lecţia de fixare şi sistematizare;
 lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare.

Lecţia mixtă este cea mai frecventă formă de organizare a activităţii didactice în învăţământul
preuniversitar. Ea urmăreşte atingerea mai multor scopuri sau sarcini didactice distincte:
transferul de noi cunoştinţe, sistematizarea şi consolidarea achiziţiilor şi verificarea sau
evaluarea performanţei şcolare.

Lecția de comunicare/Însușire de noi cunoștințe .Acest tip de lecţie este

recomandat la început de capitol, la teme mai dificile în care se urmăreşte în mod deosebit
învăţarea în clasă, sau la clasele terminale, când tema este amplă şi impune prezentarea sub
formă de prelegere. Lecţia are ca specific eliminarea etapelor ce ţin de lecţia anterioară,
trecându-se, după momentul organizatoric, direct la anunţarea titlului, obiectivelor de referinţă
şi competenţelor specifice. Cea mai mare parte a lecţiei se consumă cu comunicarea şi
însuşirea de noi cunoştinţe, ultimile minute servind pentru consolidarea ideilor principale,
fixării relaţiilor, cristalizării concluziilor, precum şi la indicarea temei pentru acasă.

Lecția introductivă.Această lecţie este un pic mai specială, ea având rolul de a oferi
o imagine de ansamblu asupra unei ştiinţe, discipline şcolare, unui capitol etc. şi are drept
scop acomodarea celui instruit cu mediul pedagogic şi noţional în care se va desfăşura etapa
de instruire pe care o parcurge.

Lecția de prelegeri este o lecţie care se centrează pe metoda clasică cu acelaşi

nume fiind rezervată claselor de liceu sau grupurilor de elevi care au puterea de a recepta,
având pregătirea necesară, conţinuturi vaste dintr-un domeniu ştiinţific.

Lecția seminar este o lecţie care se recomandă vârstelor şcolare mari. Ea presupune
dezbaterea unui subiect pe baza studiului prealabil al unei literaturi de specialitate
recomandate de către profesor. O astfel de lecţie se sprijină pe nivelul de pregătire al elevilor
şi pe interesul pe care aceştia îl manifestă în mod constant pentru disciplina şcolară în cauză.
 Lecţia programată este o lecţie de comunicare / însuşire de cunoştinţe
concepută pe baza manualelor sau textului programat. Învăţământul programat şi instruirea
asistată de calculator pot constitui strategii didactice care să asigure transferul de conţinuturi
către grupul celor care se instruiesc.

Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi este specifică învăţământului

vocaţional, unde este utilizată în mod sistematic ca sistem de desfăşurare a procesului
educativ. Fizica este o disciplină şcolară care vizează prin îndeplinirea obiectivelor cadru şi
dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare a realităţii şi de experimentare.

Lecţia de rezolvare de probleme, implicând aplicarea şi exersarea contribuie la

fixarea, aprofundarea lărgirea cunoştinţelor şi la evaluarea performanţelor. O astfel de lecţie
poate servi la:
 asimilarea cunoştinţelor;
 rezolvarea unor situaţii practice;
 fixarea limitelor unor teorii;
 particularizări şi generalizări a unor rezultate;
 valorificarea cunoştinţelor;
 dezvoltarea gândirii logico-matematice;
 dezvoltarea creativităţii;
 organizarea şi reorganizarea conţinuturilor;
 evaluarea rezultatelor învăţării;
 dezvoltarea personalităţii;
 încrederea în disciplină;
 încrederea în calităţile personale;
 perseverenţa;
 calităţi de cercetător.

Lecția de lucrări de laborator. Disciplină experimental aplicativă, fizica,

condiţionează obţinerea de bune rezultate prin folosirea experimentului ca principala
modalitate de comunicare-însuşire a cunoştinţelor. Este foarte importantă dotarea
laboratorului şi desfăşurarea activităţii didactice de fizică în laborator. Astfel vor putea fi
întărite deprinderile de investigare a naturii, aptitudinile de a organiza (planifica) un
experiment şi de interpretare a rezultatelor obţinute.
 Lecția de formare a unor deprinderi tehnice este o lecţie care se poate
desfăşura pe o structură în mare măsură asemănătoare lecţiei de laborator. Ea asigură
formarea de priceperi şi deprinderi pentru elevii de vârstă şcolară mare, care se pregătesc în
cadrul învăţământului vocaţional pentru o profesie, lecţia având un pronunţat caracter tehnic.

Lecția de fixare si sistematizare. O astfel de lecţie asigură consolidarea

cunoştinţelor însuşite şi aprofundarea lor pe nivele superioare de înţelegere şi aplicare prin
recapitulare. Lecţia de recapitulare presupune desfăşurarea unei activităţi intelectuale
susţinute, pe baza căreia elevul valorifică conţinuturile achiziţionate într-o etapă de pregătire
(studiul unui capitol al fizicii, al unei discipline etc.). Gândirea elevului poate fi disciplinată în
baza unui algoritm pe care îl stabilesc de comun acord profesorul şi colectivul de elevi.
Accentul cade pe înţelegere, analiză şi sinteză. Sunt întărite priceperile de a argumenta şi
demonstra teorii ştiinţifice, dar şi acelea de a formula judecăţi de valoare cu privire la
aplicabilitatea unor ipoteze de lucru. Lecţia de recapitulare va consolida competenţele pe care
elevul va trebui să le dovedească toată viaţa.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare urmăreşte constatarea

nivelului de pregătire a elevilor în scopul remedierii învăţării şi creşterii performanţei şcolare.
Ea trebuie să servească diagnosticării nivelului de pregătire al elevilor şi să formuleze judecăţi
de valoare în legătură cu performanţa. Variantele lecţiei de verificare şi apreciere pot fi:
evaluare orală, evaluare prin lucrări scrise, evaluare prin lucrări practice, evaluare cu ajutorul
programelor computerizate.