MYTHOLOGICA

POP TEODORA
Clasa a IX-a C
 INTRODUCERE

O mitologie este un ansamblu relativ coerent

de mituri, întâmplări care descriu o anumită
religie sau un sistem de valori. Cuvântul
"mitologie" provine din limba greacă
(μυθολογία), din fuziunea cuvintelor
"mythos" ("poveste" sau "legendă") și "logos"
("cuvânt).
 INTRODUCERE

În general, miturile sunt opere literare

narative tradiționale care au rolul de a
explica diferite fenomene ale naturii,
originea omului și a animalelor, etc. De
obicei, miturile implică prezența unui
element sacru, a unor zeități, a unor forțe
fabuloase, supraomenești. Miturile se
suprapun adeseori cu legendele, diferențele
dintre acestea fiind că legendele au un
sâmbure de adevăr, în timp ce miturile sunt
complet imaginare.
 HARPIILE

În mitologia greacă, Harpiile sunt monștri

feminini, care aparțin generației divine
primordiale, cea de dinaintea Olimpienilor.
La început, au fost două, apoi numărul lor
sporește, devenind trei. Aveau chip de
femeie bătrână și corp de pasăre, cu aripi
mari și gheare ascuțite. Răpeau sufletele
morților. Prin unirea cu zeul Zefir, una din
ele a dat naștere celor doi cai divini ai lui
Ahile, Xanthos și Balie, iuți ca vântul.
HARPIE
 CICLOPII

 Ciclopii (sau Cyclopes) au fost în mitologia greacă

ființe fabuloase, reprezentate ca niște uriași cu un
singur ochi în frunte. Ciclopii se aseamănă cu
oamenii, dar diferă prin mărime, fiind gigantici.
Inițial erau doar trei: Brontes, Steropes și Arges.
 Au rezultat din uniunea dintre Gaea (Mama Natura)
și Uranus (Cerul).
 Ciclopii au fost primii fierari. Se crede că vulcanii
sunt rezultatul muncii lor.
 CICLOP
Ei erau de mai multe categorii:
 Ciclopi uranieni (Arges, Brontes și
Steropes), născuți din Uranus și Gaia
 Ciclopi păstori (populau coastele
Siciliei)
 Ciclopi făurari, ajutoarele lui
Hephaistos; aceștia lucrau în muntele
Etna, alături de zeul făurar, făceau
arme pentru oameni și pentru zei.
 SIRENELE

SIRENĂ
 Ființe fabuloase cu forma de pasare dar trup
de femeie, fiice ale Calliopei si ale răului
Acheloo. Au o vove vrăjită și talent muzical
capabile sa-i facă pe bărbați să se
îndragostească de ele. L-au învins pe cele
nouă zeițe ale artelor si șiințelor, care drept
răzbunare le-au smuls penele. Sirenele au
fugit rușinate pe coastele Siciliei unde ș-au
schimbat aripile cu o coadă de pește. Acolo au
cântat pentru a-i fermeca pe marinarii cărora
din cauză că erau hipnotizați li se
împotmoleau corabiile în locul unde trăiau
sirenele.
 GORGONELE
 Gorgonele erau în mitologia greacă creaturi feminine
amenințătoare. Numele derivă de la cuvântul
grec gorgos, care înseamnă „groaznic”.

 Cele trei gorgone - dintre care Medusa, cea mai temuată,

era singura muritoare - erau reprezentate cu capul
acoperit de șerpi cu buzele din care țășneau colți de
mistreț cu aripi de aur, mâini de bronz și dinti hidoși.

 Din sângele Medusei se va naște Pegas. Ucisă de

Perseus, capul ei va fi un simbol pe scutul zeiței Atena.
MEDUSA
 CENTAURII

 Ixion regele lapit al Tesaliei a fost invitat la

banchetul zeilor și în loc să fie recunoscător
încearcă să o seducă chiar pe Hera. Când Zeus află
acest lucru, modelă un nor după chipul și
asemănarea Herei și își lasă invitatul să creadă că
este vorba de adevarata zeiță. Ixion se împreună cu
norul și din acesta unire se nasc centaurii, o rasă de
ființe cu trunchi și cap de om și corp de cal, care se
carcterizau prin sălbăticia și lipsa lor de respect. Se
crede că erau mari astrologi deoarece înainte de a
lua orice hotărâre consultau stelele pentu a-și afla
destinul.
 CHIRON

 Printe aceștia, complet diferit

era Chiron cel mai înțelept
dinte centauri. Fiu a lui Cronos
(și de aceea înzestrat cu
nemurire) ajunsese binefăcător
al oamenilor.
 Educase tineri vestiți precum
Ahile, Iason, Asclepios. Însuși
Apollom învățase de la el
muzica, vânătoarea, iar
Asclepios, medicina.
CENTAURII
 PARCAE

 Parcele („Cruțătoarele”) erau

trei surori, divinități ale
destinului (Fatum), ale sorții
(Sors).
 Moirele, la greci purtau și
nume Clotho („Cea care
toarce”) Lachesiss („Cea care
împarte”) și Atropos
(„Inflexibila”).
 Ursitoarele, la români meneau
nounăscutului viitorul.
 FATUM, ORACULA,
AUGURES, HARUSPICES

 FATUM- reprezinta  AUGURES - earu preoții

destinul sau soarta, însuși romani ce practicau arta
Iuppiter se supunea legilor divinității în slujba satului.
inexorabile ale destinului.
 HARUSPICES - hauspicii
 ORACULA- oracolele erau
preziceau viitorul, luând
răspunsuri (sub forma
auspiciile în urma examinarii
profețiilor) date de zei
măruntaielor animalelor
oamenilor.
jerfite zeilor sau unor
fenomene neobișnuite.
 IUPPITER, MARS,
QUIRINUS

 Traida Iuppiter, Marte și Qurinius

corespunde unui grup de trei divinități de
origine indo-europeană, în cadrul căreia
fiecare zeu era reprezentantul unei funcții
sociale religioase (preoții), militare
(războinicii), civile (agricultorii).
 În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea
același rol precum cel al lui Zeus în panteonul grecesc.

 El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel

mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a
statului roman, având în grijă legile și ordinea socială.

 Jupiter este o derivare a lui Jove și pater (latină: tată).

IUPPITER
 De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui
Jupiter, Marte și Quirinus. Această grupare a fost văzută drept o
reprezentație religioasă a societății romane timpurii, în care:

 Jupiter susține autoritatea rituală și augurală a Flamen Dialis

(înaltul preot al lui Jupiter) și șeful colegiilor preotești.

 Marte, cu funcțiile sale războinice și agriculturale, susține puterea

regelui și a tinerilor nobili de a aduce prosperitate și victorie prin
magie compătimitoare în ritualuri precum Calul din octombrie și
Lupercalia.

 Quirinus, din co-viri "oameni alături", susține forța combinată

a populusului roman.
 MARTE

 Marte (în latină Mars) era

zeul roman al războiului.

 Marte era considerat tatăl

gemenilor
Romulus și Remus,
fondatorii tradiționali ai
Romei.
 QUIRINUS

 Quirinus a fost un zeu roman  La origine, quirinus a

războinic, preluat din mitologia sabină, însemnat „mânuitor
identificat ulterior fie cu Marte (a cărui de lance”, deși
dublură a fost inițial), fie cu Ianus, iar romanii arhaici îl
adoraseră ca geniu al
după moartea lui Romulus, supranume
vegetației de
acordat acestui rege legendar.
primăvară.
 După ce este suprapus
 Mai târziu a fost inclus în marea triadă cultural lui Romulus,
supremă romană (alături de Jupiter și i se consacră
Marte). sărbătorile anuale
Quirinalia.
 LARES

 Lar (la singular) și Lares (reprezintă doi zei romani),

preluați din mitologia etruscă.

 Fiii nimfei Lara și ai zeului Mercurius, născuți - după mitul

inițial - din viol.

 Lares erau venerați ca divinități protectoare ale Romei.

 În credințele mitologice populare mai târzii, Lares se

multiplică și sunt socotiți suflete ale strămoșilor care
ocrotesc toate familiile cărora le aparținuseră, ca și grupurile
umane mai mari.
 PENATES, VESTA

 Penații – au fost de multă vreme zeii nevăzuți ai vetrei și ai

căminului casei. Aeneas aduce în Latium zeii Penați protectorii
casei și ai statului

 Vesta era o veche divinitate romană, considerată drept

protectoare a focului din cămin și a căminului în general. Ea era
prima fiică a lui Saturn. Vesta este adesea identificată cu Hestia
din mitologia greacă.

 Prezența Vestei era simbolizată prin focul sacru care ardea în

templele sale. Focul zeiței Vesta era păzit în temple de
preotesele ei, vestalele.
VESTA
 IANUS
 Ianus (sau Ianus bifrons) a fost
una dintre cele mai vechi
divinități din mitologia romană.
 La origine, Ianus a fost un rege
care a domnit în Latium în epoca
de aur.
 După moarte a fost divinizat
fiindcă sădise în supușii săi
evlavia și puritatea morală.
 Era zeul ușii, al sărbătorilor și
riturilor de trecere și al
fenomenelor de tranziție.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bemonte Marisa, Burgueno Margarita, Dicționar de Mitologie,

trad. Ducu Daniela, Editura All Educational, București, 2013.
2. Buxton Richard, Lumea completă a Mitologiei Grecești, trad.
Chelariu Estera, Editura Aquila, Oradea, 2006.
3. Dună Monica, Pîrvu Ștefania, Limba latină, manual pentru clasa
a IX–a, Editura Humanitas Educațional, București, 2015.
4. Graves Robert, Miturile Greciei Antice, trad. Șulea Ciprian,
Editura Polirom, Iași, 2018.
5. Valero Melgar Luis, Enciclopedie de Mitologie, trad. Alexandru
Cozmin Nedelcu, Editura Teora, București, 2008.
 BIBLIOGRAFIE

REFERINȚE ONLINE:
http://mythologica.ro/mitologie/
Http://mythologica.ro/mitologia/