MYTHOLOGICA

POP TEODORA
Clasa a IX- a C
 SACRA AGRARIA CERES

v PAGANALIA erau sărbători religioase romane care se

desfășurau în ianuarie, pentru a se stimula încolțirea grâului.

v Denumirea lor vine de la pagi, satele romane reorganizate de

Servius Tullius.

v Cu ocazia acestor sărbători locuitorii satelor ofereau monede

diferite după vârstă și gen utilizate la recensământul populației.

v Sementivae (feriae) erau sărbători ale semănatului dedicate

zeițelor Ceres și Tellus – divinitate romană a fertilității
pământului.

 v CEREALIA (12-19 aprilie) erau sărbători dedicate zeiței
Ceres – inițial divinitate italică a vegetației
identificată ulterior cu Demeter de la greci.
v Fiind zeiță a agriculturii și fertilității pământului, cultul
ei a fost introdus în Roma pentru a alunga foamea.
v În 393 î.Hr după o recoltă dezastroasă i se va ridica un
templu la Roma, lângă Circus Maximus, în cartierul

plebeilor fiind considerată și ocrotitoarea

acestora.
CERES
v La cultul și ceremoniile dedicate zeiței participau doar femei și acestea numai dacă
erau „curate”.

v În cinstea ei se organizau Ludi cereales – spectacole de circ, teatru, întreceri de cai și

vânătoare rituală de vulpi care alergau prin arenă cu torțe aprinse legate de cozi, iar
apoi erau lăsate prin câmp ca măsură profilactică împotriva ruginii grâului și
pentru renașterea vegetației.

v Era reprezentată ținând în mână o coasă, iar în cealaltă un mănunchi de spice de grâu
și maci.
 SATURNALIA (17-23 decembrie)

v Erau sărbători de origine rustică instituite cu ocazia inaugurării templului lui Saturnus.

v În cinstea zeului se sacrifica o scroafă și avea loc un banchet sacru, o masă în cintea plebei, se ofereau daruri de
mâncare, lumânări și păpuși, sclavii deveneu egali cu stăpânii, care îmbrăcați în sclavi îi serveau la masă.

v Caracterul de farsă s-a menținut până astăzi în sărbătorile carnavalului.

v Sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou au preluat unele elemente menținute până astăzi.
 HORAE
v Horele, la greci erau cele trei zeițe ale ordinii în cosmos, ale succesiunii anotimpurilor și orelor.

v Ele supravegheau porțile Olympului. La Hesiod se numesc Eunomia – Disciplina, Dike – Dreptatea și Eirene – Pacea.

v La romani erau fiicele lui Iupiter și zeițe ale anotimpurilor.

v Sunt reprezentate ca niște tinere ce poartă fructe specifice fiecărui anotimp.

GRATIAE
v Grațiile erau la greci cele trei
fiice ale lui Zeus din unirea
cu nimfa Eurynome:
Aglaia - Strălucirea,
Eufrosina - Bucuria,
Thalia - Prosperitatea.
v La romani erau fiicele lui
Dionysos și ale Afroditei:
Charis - Cea drăgălașă,
Mia - Cea fără pereche,
Pasithea - Cea deplină.
v

GRATIAE

v Ele însoțeau alaiul muzelor, pe Apollo,

pe Dionysos și pe Afrodita.
v

v Personificau frumusețea, armonia,

iubirea, muzica, dansul.
 MUSAE

v Sunt cele nouă surori născute din dragostea lui Zeus cu titanida Mnemosyne.
v Erau zeițe ale cântecului care-i desfăta pe zei, dar și inpiratoare ale artelor
frumoase și ale activităților artistice și intelectuale deosebite: cântecul,
dansul, poezia, istoria, oratoria, filosofia, astronomia.
v Originea lor era considerată fie muntele Pieros – de unde denumirea de
Pieride, fie muntele Helicon – de unde denumirea de Heliconide.
 Denumirile și atribuțiile muzelor:

Calliope – muza poeziei epice și elocinței;

Clio – muza istoriei;
Polymnia - muza poeziei lirice;
 Melpomene – muza tragediei; Thalia – muza comediei;

Euterpe – muza cântecului din flaut și a muzicii;
Terpsichore – muza dansului;
Erato – muza poeziei de dragoste;
Urania – muza astronomiei.
v Muzele apar reprezentate de obicei împreună, cântând și dansând ținându-se de
mâini, sugerând prin aceasta că artele și științele sunt într-o strânsă legătură.
 FURIAE
v Furiae sau Dirae, la romani și Erinii sau Eumenide la greci.

v Erau zeițe ale răzbunării, numele lor nefiind pomenit de muritori.

v
v Slujeau divinității Nemesis care pedepsea trufia și vina.
v

v Pentru a-și exercita atributele se folosea de o vergea de măsurat, un frâu, o sabie și un bici.
v La romani sunt cunoscute cu numele, trei: Aletto, Tisifona și Megera.

v La greci Eriniile erau figuri feminine înaripate, cu șerpi încolăciți în

păr și sânge picurând din ochi, pedepsind pe toți care săvârșeau
culpa - fapte rele pentru aproapele.

v Zeițele răzbunării supravegheau ordinea materială și morală a vieții

oamenilor și la nevoie dezlănțuiau războaie, epidemii, ciumă,
inundații, secetă, foamete, pedepsind și prin mustrarea de
conștiință și chiar prin pierderea minții.
CYBELE v Străveche divinitate de origine orientală din Asia Mică, zeiță a fertilității și a forței
vitale.

v La greci a fost identificată cu Rhea-fiica zeiței Gaia (Pământul) și a lui Uranus (cerul).

v Ajunge în cele din urmă zeița cea mai de seamă Magna Mater – Marea Mamă, zeiță a
fecundității și matermității.

v Era înfățișată ca o femeie cu capul încoronat cu tunuri, într-un car tras de lei, însoțit de
un alai de coribanți (preoți frigieni celebrând cultul prin dansuri sălbatice și
zgomotoase).
ISIS ȘI OSIRIS
v Divinități egiptene, soție și soț, adoptate
ulterior de greci și romani.
v Osiris îi învăța pe oameni agricultura și
avantajele vieții civilizate. Ucis de
fratele Seth, devine stăpânul infernului.
v Isis devine mamă a tuturor, mamă a naturii,
zeiță a pământului și a Lunii.
v Cultul lor devine un cult sincretist.
v La greci a fost identificată cu Hera, cu Demeter, cu Afrodita, iar la romani cu Ceres.

v Cultul și sărbătorile erau celebrate prin Mistere, care necesitau practici de inițiere
personală și un mit liturgic al morții și renașterii – Isis reconstituind din bucăți
trupul soțului ei redându-i viața.

v La procesiuni și la cult era obligatorie prezența unor preoți de origine egipteană

precum și apă din Nil.

v La Roma au avut un templu pe Câmpul lui Marte.

APOLLO
v Apollo era unul dintre marii zei ai panteonului
greco-roman, era fiul lui Zeus și al Latonei și
frate geamăn cu Artemis-Diana, zeița vânătorii.
v

v Este zeul cu trup atletic, armonios alcătuit, fiind

prototipul frumuseții masculine.
APOLLO
v Zeu al luminii și al Soarelui inspirând
echilibrul sufletului și limpezimea minții.
v Zeu al cântecului - el însuși un neîntrecut
cântăreț din liră, al muzicii și al poeziei și
maestru al muzelor.
v Zeu profet, putere exercitată prin preoteasa
Pythia la celebrul oracol din Delphi.
v Zeu al binelui, frumuseții și fericirii, precum
și al medicinei (vindecător de boli).
 v La greci centrul religios l-a constituit Ortigia –
APOLLO „Insula cu prepelițe”, denumită ulterior de
Apollo, Delos – „Strălucitoarea”.

v La romani i s-a ridicat un templu pe Colina

Palatină, iar mai târziu în cinstea lui și a Dianei
(sora lui Apollo), s-au celebrat Ludi saeculares
– „Jocurile seculare”, în timpul cărora s-a cântat
Carmen Saeculare compus de poetul Horatius.
 BIBLIOGRAFIE:
1. Dună Monica, Pîrvu Ștefana Limba latină, Manual pentru clasa a a IX-a, Editura
Humanitas Educațional, București, 2015.

2. Grimal Pierre, Dicționar de mitologie greacă și romană, Trad. Mihai Popescu, Editura
Saeculum, București, 2001.

3. Impelluso Lucia, Eroi și zei ai antichității, Trad. Anamaria Gebăilă, Monitorul Oficial
R.A., București, 2008.

4. Kernbach Victor, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1995.

5. Lăzărescu George, Dicționar mitologic, Editura Niculescu, București, 2001.

6. Mitologia. Orientul apropiat, Egiptul, Grecia, Trad. Cătălin Simion, Editura Litera,
București, 2010.