TRANSILV ANIA IN TIMPUL DOMNIEI LUI MIHAIL APAFI

http://www.e-transilvania.ro/print.php?art=47&lang=ro

www.e-transilvania.ro
Mari, 12 August 2008, 21:54

TRANSILVANIA IN TIMPUL DOMNIEI LUI MIHAIL APAFI

A doua jumatate a secolului al XVII-lea marcheaza trecerea principatului Transilvaniei de la suzeranitatea otomana la dominatia habsburgica. Contextul a facut ca in aceasta perioada la conducerea tarii sa se afle una dintre cele mai controversate persoane ale epocii, Mihail Apafi. Parerile sunt impartite si in ce priveste nivelul de dezvoltare al tarii. Importanta evenimentelor petrecute in decursul celor 30 de ani, precum si persoana principelui reprezinta motivele pentru care am dorit realizarea acestui studiu. Acestor motive se adauga faptul ca in prezent nu se manifesta un interes deosebit fata de istoria Transilvaniei acelei perioade, lucrarea avand si rolul de a readuce in actualitate unele evenimente si realitati. Mihail Apafi a ajuns principe al Transilvaniei cu sprijinul direct al turcilor. El a dorit de la inceput sa plateasca datoriile restante ale tarii fata de Poarta, dar a si evitat implicarea pe teatrul de razboi, fapt pentru care si-a castigat mare parte din populatia Transilvaniei. In acelasi timp au aparut si primii contestatari, dar acestia nu au avut succes datorita faptului ca autoritatile otomane intelegeau pozitia delicata a principelui. In ciuda evitarii implicarii directe in lupta, in luna iulie a anului 1664, atunci cand a sosit in tabara otomana de langa Ujvr, a fost tratat de turci mai bine decat ceilalti domni ai Tarilor Romane. Mihail Apafi nu a dus o politica diferita fata de ceilalti conducatori ai epocii sale. Indiferent de statutul sau de supus al sultanului, el nu a ezitat sa ia contact cu oficialii Imperiului Habsburgic inca din primii ani ai domniei sale. Astfel procedau si domnii Moldovei si Tarii Romanesti, care la adapostul protectoratului otoman aveau legaturi secrete cu Viena in vederea trecerii sub suzeranitatea lui Leopold. In aceasta politica Mihail Apafi a fost sprijinit mai ales de autoritatile orasului Bistrita, care, in afara prestarii diferitelor servicii, mijloceau corespondenta cu Moldova. La bistriteni se apela si pentru a trimite spioni in Polonia si in alte tari pentru a cunoaste noile tendinte diplomatice. Nici al doilea deceniu al domniei sale nu a fost cu mult diferit. Caracteristic perioadei este faptul ca politica externa a Transilvaniei a fost influentata de orientarea turcilor catre razboiul cu polonii, contactele diplomatice intensificandu-se. In aceste conditii legaturile dintre cele trei Tari Romane s-au strans, iar diecii cancelariilor au ajuns sa joace un rol tot mai important. Ei au fost sprijiniti de domnii Moldovei si Tarii Romanesti si de principele Transilvaniei prin danii si privilegii. In aceeasi perioada principele a fost convins de sprijinul de care se bucura la Constantinopol, mai ales dupa ce a obtinut inchiderea celor care complotau impotriva sa la Poarta, in frunte cu Pl Bldi. Contextul international a facut posibila o implicare a Transilvaniei in marile evenimente ale epocii. Principele a sprijinit nobilii maghiari aflati in pribegie dupa campania sangeroasa a imperialilor in Ungaria. Tot acum au fost stabilite legaturi solide cu Franta, din partea careia au sosit bani si soldati pentru purtarea razboiului cu austriecii. Al treilea deceniu al domniei lui Mihail Apafi a inceput in conditiile in care Franta a renuntat la politica otomana, iar turcii se orienteaza spre razboiul cu Viena. In aceasta campanie a turcilor au fost implicati, mai mult sau mai putin formal, si conducatorii Tarilor Romane. Ei au sprijinit cat au putut autoritatile austriece in timpul asediului Vienei din 1683. Victoria regelui polon, Ioan Sobieski, l-a indreptatit sa lupte pentru a obtine controlul asupra Transilvaniei, dar nu a putut oferi tarii nimic mai mult decat un sprijin diplomatic, aceasta in timp ce armatele austriece inaintau constant si nu erau dispuse sa faca nici o concesie. In aceasta perioada Transilvania a acuzat tot mai mult lipsa unui conducator ferm si au iesit la iveala slabiciunile regimului lui Mihail Apafi. Increderea sa in posibilitatile lui Mihail Teleki de a trata cu habsburgii nu a dus decat la grabirea instaurarii dominatiei austriece asupra Transilvaniei. Acesta a incheiat o intelegere secreta cu trimisul imparatului prin care se angaja sa sprijine politica Vienei in zona. Ultimii ani ai principelui sunt tulburi. Sotia sa, Ana Bornemissza, a murit in timp ce trupele austriece erau prezente in tot mai multe orase ardelene. Singura consolare a fost recunoasterea fiului sau, Mihail Apafi al II-lea, in functia de principe al Transilvaniei de catre sultan. Mihail Apafi a murit fiindu-i teama sa mai si manance, pentru a nu mai fi otravit. Cu el s-au spulberat ultimele sperante ale ardelenilor pentru a avea o tara independenta. Lucrarea trateaza diferite puncte de vedere referitoare la persoana principelui, precum si amanunte legate de curtea princiara, care nu era cu nimic inferioara celorlalte curti ale vremii. Activitatea culturala nu a cunoscut nici pe departe amploarea avuta in prima jumatate a secolului al XVII-lea. La declinul ei a contribuit atat politica externa gresita a lui Gheorghe Rkczy al II-lea (care a atras dupa sine campaniile turcilor si tatarilor pentru a-l pedepsi pe principele neascultator), cat si lupta de rezistenta a ortodocsilor (care vedeau in orice initiativa oficiala o intentie de calvinizare). Pentru a incerca sa controleze politica oficiala fata de ortodocsi, mitropolitul de la Alba Iulia, Sava Brancovici, s-a implicat tot mai mult in evenimentele politice ale vremii. Astfel a ajuns sa fie cunoscut in epoca mai mult pentru ideile sale politice decat pentru activitatea sa canonica. Actiunea politica contrara turcilor a dus la excluderea sa din cinul preotesc si la pedepsirea sa. Nu se stie sigur data mortii sale, si nici locul unde a fost inmormantat. Numai dupa inlaturarea lui Sava tipografia de la Alba Iulia a inceput sa functioneze efectiv si s-au tiparit mai multe carti de cult si manuale, toate de influenta calvina. Importanta influentei calvine consta in faptul ca au fost infiintate scoli romanesti si s-a introdus predica in limba romana in biserica.

1 of 3

25/07/2011 11:46

TRANSILV ANIA IN TIMPUL DOMNIEI LUI MIHAIL APAFI

http://www.e-transilvania.ro/print.php?art=47&lang=ro

Redarea evenimentelor epocii in mod cat mai amanuntit, dar si critic a fost ingreunata de mai multi factori. In primul rand informatiile vechilor lucrari (din secolul trecut pana in perioada interbelica) nu au fost actualizate, apoi unele lucrari in limba maghiara au ramas necunoscute istoriografiei romanesti. Este si cazul jurnalului lui Mihail Apafi, al carui manuscris se afla la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj-Napoca, iar editiile maghiare ale acestei lucrari dateaza de la inceputul secolului trecut. In aceste conditii, folosirea izvoarelor contemporane s-a dovedit absolut necesara. Dintre izvoarele inedite amintim cele aproape 200 de documente cercetate din arhiva Primariei orasului Bistrita, documente aflate la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Cluj. Informatiile din acestea au stat la baza subcapitolelor referitoare la relatiile orasului Bistrita cu autoritatile princiare si otomane, precum si la raporturile principelui cu persoanele particulare. Pentru realizarea acelorasi subcapitole au fos cercetate o seama de documente aflate la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, in Colectia de documente privind Transilvania. Un instrument util s-a dovedit a fi lucrarea lui Nicolae Iorga, Documente privitoare la la Istoria Romanilor, volumul al XV-lea al colectiei Hurmuzaki, partea a II-a (1601-1825). Lista izvoarelor contemporane la care am apelat continua cu volumul istoricului sas, Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, lucrare caracterizata de luxul de amanunte referitoare la perioada 1661-1665. Celalalt cronicar important al epocii a fost Mihly Cserei, ale carui opere, Erdly Historija (1662-1711) (Istoria Ardealului) si Historia (1662-1711), au fost publicate la Pesta in 1852. Despre cronicile vremii a scris Adolf Armbruster in Dacoromano-saxonica. Cronicari romani despre sasi. Romanii in cronica saseasca. La intregirea tabloului evenimentelor din perioada de inceput a domniei lui Mihail Apafi a contribuit si lucrarea lui Mustafa Mehmet, Cronici turcesti despre Tarile Romane. Extrase, volumele al II-lea si al III-lea. Pentru elaborarea primului capitol am apelat si la volumul al VI-lea al lucrarii Calatori straini despre Tarile Romane, care cuprinde amanunte referitoare la inscaunarea lui Mihail Apafi si la implicarea sa in evenimentele politice ale vremii. De asemenea am apelat la o seama de lucrari, care se refera in mod special la domnia lui Mihail Apafi sau ale caror informatii au un caracter general. Din categoria celor generale, cea mai importanta este lucrarea lui George BARIT, Parti alese din istoria Transilvaniei. Cartea cuprinde informatii referitoare in primul rand la negocierile ardelenilor cu austriecii de dupa 1683. Totusi amanuntele privesc si alte probleme: sprijinul acordat de Apafi protestantilor, viata religioasa a romanilor, maghiarilor si sasilor, activitatea scolara. Aceasta este una dintre putinele carti care cuprinde amanunte despre curtea princiara. Opera lui BARIT este cu atat mai insemnata cu cat la realizarea ei autorul a folosit documente aflate in arhivele austriece sI maghiare. Volumul aparut sub sigla Academiei Romane, Istoria Romanilor (volumul al III-lea), cuprinde putine informatii la perioada domniei lui Mihail Apafi. Acestea au fost utilizate la relizarea subcapitolelor despre persoana principelui, inscaunarea sa, politica religioasa a oficialilor sI la cel despre relatiile principelui cu nobilii. Amanuntele ating tangential principalele probleme ale Transilvaniei celei de-a doua jumatati a secolului al XVII-lea. Nicolae IORGA si-a adus si el aportul la istoria Transilvaniei din timpul domniei lui Mihail Apafi. Opera sa, Istoria romanilor din Ardeal sI Ungaria, cuprinde referiri despre evenimentele premergatoare lui Apafi, despre relatiile cu Tara Romaneasca si Moldova. Cele mai multe amanunte privesc viata religioasa a romanilor sI activitatea lui Sava Brancovici. Unul dintre cei mai importantI istorici care au tratat perioada 1660-1690 a fost Ioan LUPAS. Realizata pe baza unui bogat material documentar, lucrarea sa Din istoria Transilvaniei cuprinde referiri despre alegerea lui Mihail Apafi, despre persoana principelui sI relatiile acestuia cu Poarta in primii ani de domnie. De asemenea volumul I al cartii Scrieri alese care se refera la activitatea culturala (curente filosofice, istoriografie). Informatii in acest sens cuprinde si volumul lui Constantin C. Giurescu, Transilvania in istoria poporului roman, cu specificarea faptului ca viata culturala nu este tratata in amanunt, ci numai punctate principalele personalitati si evenimente. O alta lucrare cu caracter general asupra careia ne-am oprit este cea a Marinei LUPAS-VLASIU, Aspecte din istoria Transilvaniei. Referindu-se mai ales la perioada de dominatie habsburgica, cartea se opreste si asupra persoanei principelui Apafi, a vietii religioase a romanilor, a evenimentelor politice de dupa asediul Vienei precum si asupra activitatii scolare. Pentru studierea represaliilor imperiale asupra protestantilor din Ungaria, de referinta este si cartea lui Paul LENDVAI, UNGURII, importanta pentru faptul ca a fost realizata pe baza documentelor aflate in arhivele germane si austriece. Lucrarea este un instrument important pentru studierea istoriei Ungariei de la sfarsitul Evului Mediu. Susana ANDEA, in studiul sau Din relatiile Transilvaniei cu Moldova si Tara Romaneasca si Transilvania, trateaza raporturile dintre cele trei Tari Romane. Amanuntele care ne-au interesat au fost cele referoitoare la rolul jucat de diecii cancelariilor din Tara Romaneasca si Moldova in orienterea politica a Transilvaniei. Alte informatii privesc primii ani de domnie ai lui Mihail Apafi, precum sI relatiile acestuia cu Poarta. O alta lucrare importanta a aceleiasI autoare este Transilvania, Tara Romaneasca sI Moldova-legaturi politice (1656-1688). Aceasta carte prezinta domnia lui Mihail Apafi din perspectiva relatiilor politice regionale. Ambele studii se caracterizeaza prin bogatia informatiilor, fapt realizat pe baza unor numeroase documente inedite aflate in arhivele maghiare. Pentru studierea aspectelor economice importante sunt lucrarile lui Stefan METES, Mosiile domnilor si boierilor din Tarile Romane in Ardeal si Ungaria, precum si cea a Olgai CICANCI, Companiile grecesti din Sibiu. Masura in care domnii, nobilii si boierii au cooperat este redata in lucrarea aceluiasi Stefan METES, Emigrari romanesti din

2 of 3

25/07/2011 11:46

TRANSILV ANIA IN TIMPUL DOMNIEI LUI MIHAIL APAFI

http://www.e-transilvania.ro/print.php?art=47&lang=ro

Transilvania in secolele XIII-XX, lucrare care studiaza efectul actiunilor politice asupra demografiei. Perioada 1680-1690 a trezit un mare interes istoricilor, fapt concretizat intr-o serie de carti importante. Putem mentiona lucrarea lui Ioan LUPAS, Sfarsitul suzeranitatii otomane si inceputul regimului habsburgic in Transilvania, care realizeaza o imagine completa a situatiei tarii in ultimul deceniu de domnie a lui Mihail Apafi. Volumul se opreste atat asupra legaturilor cu Polonia cat si asupra inceperii negocierilor cu Imperiul Habsburgic. Asupra demersurilor polone in vederea extinderii influentei lor in Transilvania s-a oprit Ioan MOGA, care a publicat Rivalitatea polona-austriaca si orientarea politica a Tarilor Romane la sfarsitul secolului al XVII-lea. Esecul campaniei otomane din 1683 nu a surprins Tarile Romane. Conducatorii lor au continuat demersurile pentru a obtine un statut international care sa le ofere un anumit grad de autonomie, fapt evidentiat si de V. ZABOROVSKI in Politica externa a celor trei principate, Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova de la asediul Vienei (1683) pana la moartea lui Serban Cantacuzino si suirea pe tron a lui Constantin Brancoveanu (1688). Mitropolitul Sava Brancovici s-a implicat in politica foarte mult. Despre personalitatea sa a scris Augustin BUNEA, care a publicat Mitropolitul Sava Brancovici (1906). Nu pot fi trecute cu vederea lucrarile lui Nicolae IORGA, Istoria Bisericii Romanesti si a vietii religioase a romanilor (volumul al II-lea), si cea a lui Stefan METES, Istoria Bisericii si a vietii religioase a romanilor din Transilvania si Ungaria. Acestea prezinta in detaliu conditiile puse de autoritati mitropolitilor ortodocsI, precum si eforturile depuse in sensul infiintarii de scoli. Stefan METES s-a ocupat si de modul in care Serban Cantacuzino a dorit sa controleze politica lui Mihail Apafi prin impunerea favoritilor sai in scaunul mitropolitan de la Alba Iulia. Astfel, sub semnatura sa a aparut lucrarea Serban voda Cantacuzino si biserica romaneasca din Ardeal. Studiul lui Alesandru GRAMA, Institutiile calvinesci in biserica romansca din Ardlu (1895), se apleaca asupra influentelor calvinismului asupra modului de organizare a Bisericii Ortodoxe. Aceasta este una din putinele lucrari referitoare la istoria institutionala a Bisericii Ortodoxe din Transilvania. In ce priveste relatiiile sasilor cu romanii si cu principele putem aminti lucrarea lui Gernot NUSSBCHER, DIN CRONICI SI HRISOAVE. Contributii la istoria Transilvaniei. Informatiile din aceasta lucrare sunt utile pentru studierea ultimilor ani de domnie ai lui Mihail Apafi, descriind in amanunt urmarile incendiului din aprilie 1689. Pentru prezentarea celorlalte etnii, in afara celor privilegiate si a romanilor, am apelat la lucrarile lui Nicolae Gazdovits, Istoria Armenilor din Transilvania (de la inceputuri, pana la 1900), si la cea a lui Moshe CarmillyWeinberger, Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944). Cartea lui Nicolae Albu, Istoria invatamantului romanesc din Transilvania pana la 1800 se refera la scolile din Fagaras, precum si la manualele folosite. Lucrarea este cu atat mai importanta cu cat prezinta sI regulamentele unitatilor de invatamant. Domnia lui Mihail Apafi a trezit interesul istoricilor, dar nu pe masura importantei transformarilor pe care le-a cunoscut Transilvania in perioada 1660-1690. Din aceasta cauza, studiul prezent se doreste a aduce o importanta contributie la istoria regionala a Transilvaniei.
autor: DANIEL GHE. TALAMBA

3 of 3

25/07/2011 11:46