http://dubai.xhost.ro/cultura.

htm Cultura araba

Cultura araba este caracterizata de o mare diversitate. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta idee este societatea moderna curenta care, totusi, este inca dominata de rigorile religiei musulmane. Limba araba este limba oficiala a Emiratelor Arabe Unite, insa se mai vorbesc si alte limbi precum engleza, Urdu, Hindi si Farsi. Religia oficiala este Islamul, care inca mai joaca un rol determinant in viata de zi cu zi. Arabii trebuie sa respecte Ramadanul (postul sfant) prin abtinerea de la mancare, bautura sau fumat si, de asemenea, prin evitarea obiceiurilor care sunt considerate nesanatoase din punct de vedere spiritual. In toata aceasta perioada programul normal de munca se scurteaza pentru toata lumea, inclusiv pentru straini. Cetatenii din Dubai respecta cu strictete vesmintele nationale purtandu-le tot timpul, chiar si in situatii foarte oficiale, cum ar fi intalnirile de afaceri. "Rochia" unui barbat consta in o camasa lunga (dishdasha), o "esarfa" alba (sau uneori rosie) care se poarta pe cap (ghutra) si o sfoara neagra rasucita (agal) cu care se leaga ghutra pe cap. Rochia unei femei este, de obicei, foarte simpla. In general, ele se acopera din cap pana in picioare cu o pelerina neagra numita "ahaya". Dansurile si muzica populara araba sunt prezente la orice sarbatoare sau manifestatie culturala. Majoritatea dansurilor sunt practicate de catre barbati si toata lumea prezenta la o astfel de adunare este asteptata sa ia parte la ceremonie. Dansatorii se aranjeaza pe o linie sau intr-un cerc si bat din palme acompaniind sunetul produs de tamburine de diferite marimi, care au atasate inele si clopotei. Tobele sunt nelipsite din muzica populara si clasica Un dans popular pentru femei consta in miscari de unduire a corpului si a capului e ritmurile orientale. Bineinteles, dansul se realizeaza intr-o rochie lunga, neagra, care acopera cea mai mare parte a corpului. Nuntile reprezinta cea mai populara ocazie pentru dansurile traditionale. Uneori, celebrarea unui astfel de eveniment poate incepe chiar cu o saptamana inainte. Cultura Emiratelor Arabe Unite este rezultatul a mai multor influente, dar, in acelasi timp, prezinta particularitatile arabe traditionale. Religia are un rol foarte important in societate, desi lumea devine pe zi ce trece din ce in ce mai moderna. Dupa cum am mai spus, combina cele doua elemente: traditionalismul si modernitatea intr-o armonie perfecta.

http://www.diseara.ro/ro/conversatii/cultura-si-religie-12/femeile-in-lumea-araba-939 Probabil ca pentru multe dintre noi Romania nu e tocmai locul de care si-au legat visele. Eu una, de exemplu, mi-as dori sa locuiesc in Barcelona. Si Elvetia pare o idee buna:acolo nu-s niciodata razboaie, si au cea mai buna ciocolata din lume. Dar n-am auzit nici o femeie sustinand ca isi doreste din tot sufletul sa se mute intr-o tara araba. Iar motivele unei asemenea retineri par destul de evidente. In Arabia Saudita, cea mai traditionalista dintre tarile arabe, femeile n-au inca drept de vot; n-au voie nu numai sa conduca o masina, dar nici macar sa mearga pe bicicleta; in autobuze, au locuri rezervate in spate, separat de ceilalti calatoriinteractiunea cu barbati e considerata generatoare de promiscuitate si trebuie evitata cu orice pret. Casele au doua intrari, una pentru femei, alta pentru barbati. Segregarea sexelor e asemanatoare celei din perioada Apartheidului din Africa de Sud, dintre albi si negri. Pana in 2006, femeile saudite n-aveau nici macar acte de identitate: existenta lor era pur si simplu o notita in buletinul tatalui. In instanta, marturia unei femei valoreaza nici cat jumatate din cea a unui barbat si e luata in considerare numai daca n-a fost martor si un barbat, iar conform legii islamice (sharia), femeile nu trebuie sa detina functii de conducere. In tari precum Siria sau Iordania, femeile n-au voie sa calatoreasca fara o permisiune scrisa din partea sotului. In Egipt sau Maroc, mostenirea fiicelor e prin lege mai mica decat a fiilor. Tot in Maroc, legea poate gasi scuzabila asasinarea unei femei care sa facut vinovata de adulter. Regimul taliban din Afghanistan era o forma extrema si cumulata a tuturor acestor limitari. Noi le-am dat femeilor cele mai mari drepturi, pe care nu le-au primit de la nici un alt regim: sa poata avea rolul dat lor de Dumnezeu, cel de a sta acasa in izolare instruindu-se religios, spunea un lider taliban. Si asa mai departe, exemplele ar putea continua pe inca zece pagini. E clar ca in lumea araba exista multe abuzuri impotriva femeilor. Insa intre noi si ei exista o prapastie culturala considerabila, iar cele doua culturi se privesc, poate, una pe cealalta printr-o lentila putin distorsionata. In timp ce noi vedem valul islamic ca pe o degradare a femeii, de exemplu, ei spun ca degradarea se petrece de fapt in societatea occidentala, unde vezi peste tot numai trupuri goale si femeile sunt presate in cealalta directie: sa se expuna, sa se conformeze standardelor de frumusete. Femeile de la noi au, cica, o povara dubla: n-au scapat de neajunsurile din vremuri patriarhale, dar trebuie, pe deasupra, sa se descurce si cu responsabilitatile unui barbat. Am ascultat cu destula mirare cum participantele arabe la o dezbatere BBC pe tema asta erau convinse ca adevarata asuprire se petrece in societatile de tip european. Cum putem fi siguri ca noi avem dreptate? Ne-am obisnuit sa vedem femeile arabe ca pe niste victime care abia asteapta sa fie eliberate de sub limitarile modului lor de viata, dar s-ar putea ca ele sa nu fie la fel de dornice sa imbratiseze valorile occidentale. Se povestea intr-un ziar patania unei araboaice care s-a mutat in Canada ca sa poata avea permis de conducere in tara ei de origine n-avea voie. Pana la urma n-a putut sa-l aiba nici pe taramuri canadiene pentru ca n-a fost de acord sa fie fotografiata fara niqab (adica vesmant traditional islamic din care se vad numai ochii). Cred ca aceasta intamplare adevarata e plina de invataminte. Femeia cu pricina a considerat ca sunt mai importante valorile specifice propriei culturi si religii decat un drept obtinut in occident si a renuntat la ceea ce i s-a parut ca nu are prioritate. Problemele de acest gen vor ramane nerezolvate atata timp cat nu se inventeaza un compromis acceptabil; a se vedea scandalurile din Franta legate de interzicerea valului in scoli. Dar eu una cred ca femeile arabe nu sunt atat de slabe pe cat ne place noua sa credem si, daca ar fi vrut cu tot dinadinsul sa traiasca la fel ca noi, ar fi obtinut-o de multa vreme.

http://www.dacoromania-alba.ro/nr32/cultura_si_civilizatie_araba.htm

Cultura i civilizaia arab n Europa

Ceea ce numim - nu tocmai exact - "cultura i civilizaia arab", este de fapt, n cea mai mare parte, creaia unor popoare ne-arabe, dar de religie islamic; popoare care au fcut parte din marele imperiu de odinioar al arabilor, care au folosit i folosesc - n operele lor filosofice, tiinifice i literare - limba arab. Adepii religiei islamice sunt azi n numr de aproximativ un miliard, - dintre care doar cam un sfert folosesc limba araba, muli dintre ei avnd i tradiii i obiceiuri comune; dar dintre acetia din urm adevrai "arabi", deci descendeni ndeprtai ai cuceritorilor pornii din Peninsula Arabia n secolul al VII -lea i stabilii apoi n rile cucerite, sunt azi ntr-un numr mult, mult mai mic. Succesele fulgertoare ale expediiilor militare ale musulmanilor (determinate de temperamentul lor, puternic impulsionat de ndemnurile religioase formulate n Coran) au fcut ca in mai puin de un secol imperiul arab s se ntind din India i graniele Chinei pn la rmurile Atlanticului, incluznd i Asia Mica, Nordul Africii i toat Peninsula Iberica. n anul 711 un general berber trece strmtoarea Gibraltar cu o armata de 7000 de berberi i numai 700 de arabi, cucerind, n mai puin de zece ani, ntreaga peninsula. n cele apte secole de dominaie (i apoi de recucerire progresiv a Peninsulei de ctre spanioli) musulmanii au creat aici o inestimabil de valoroas cultur islamic - convenional dar impropriu numit "arab", creat fiind i de fii ai altor popoare, avnd ns aceeai religie i vorbind aceeai limb arab. Aportul islamic la cultura i civilizaia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei i al Siciliei. n primul rnd, ocupaia arab a introdus n agricultur un sistem de irigaie perfecionat aici ca n nici o alta ar din lume la acea dat. Arabii au introdus n Spania i Sicilia - de unde acestea se vor rspndi n restul Europei - metode i specii necunoscute n agricultur, pomicultur i horticultur, ca: orezul, cnepa, bumbacul, dudul alb, bananierul, curmalul, gutuiul, portocalul, lmiul, caisul, piersicul, rodiul, momonul, pepenele galben, strugurii-ursului. De asemenea, manufactura mtasei, a bumbacului, a lnei, a hrtiei, introduse de arabi n Spania i Sicilia (i, prin acestea, n Europa), au dus la o puternic dezvoltare i a comerului. Viaa intelectual i cultural din aceste dou ri (Spania i Sicilia) aflate sub ocupaia islamic era infinit superioar celei din restul Europei. Califul al-Hakam II (961-976), de exemplu, fondeaz 27 de coli publice n capitala sa Cordoba; i ataeaz la curte numeroi erudii, filosofi i scriitori; trimite ageni s i achiziioneze manuscrise pn n ndeprtata Bukhara, pentru biblioteca sa ce numr peste 100.000 de opere, pe care un personal specializat le cercetase i le catalogase. La Universitatea din Cordoba - ora care n secolul al X-lea ajunsese cel mai strlucit centru al vieii intelectuale din ntreaga lume a timpului - predau profesori i studiau tineri venii i din Siria, Iran sau Egipt, precum i din Occident, din Italia pn n Anglia. Cucerit i ocupat timp de aproape dou secole de arabi (ntre 902 -1091), Sicilia a continuat s rmn i sub dominaia normand ca o punte de legtur ntre civilizaia Islamului i cea a Europei. La curtea lor din Palermo regii normanzi i-au atras erudii, medici, poei musulmani; n timp ce constructorii arabi au cldit diferite edificii splendide

n stil arab, mult admirate i azi. Iar mpratul Germaniei i rege al Siciliei, Frederic II de Hohenstaufen (care prefera s rezideze la Palermo), era un bun cunosctor al limbii, religiei i tiinei arabe, ntreinnd legturi strnse cu Siria i Egiptul, invitnd la curtea sa erudii, poei i filosofi musulmani din Orientul Apropiat, adoptnd el nsui cultura i obiceiurile arabe. Contribuia tiinei arabe - activitate de o amploare i de o importan "fr egal n istoria lumii" (G. Sarton) - la dezvoltarea tiinei europene, a fost enorm. Personaliti dintre cele mai ilustre ale culturii occidentale veneau s se instruiasc i s se perfecioneze n centrele de cultura arab din Spania. Arabii au fost marii transmitori i, n multe cazuri, chiar salvatori ai tiinei greceti, pe care au i continuat-o i dezvoltat-o timp de cinci secole. n oraul Toledo, grupul aa numiilor "traductori toledani" (din Spania, - dar muli erau venii aici i din alte ri) au fcut cunoscut pentru prim a data Occidentului scrierile lui Euclide, Ptolemeu, Hipocrate, Galenos, Avicenna, traducndu-le din arab n limba latin. Unui singur astfel de traductor din arab (Gherardo da Cremona, secolul XII) i se datoreaz versiunile n latin a peste 87 de trat ate de medicina i astronomie, fizic i mecanic, astrologie i alchimie, matematic i filosofie. Lucrri fundamentale ale tiinei i filosofiei greceti (precum i opere originale arabe) au fost traduse din arab n latin i la curtea regilor normanzi sau suevi din Sicilia. n Peninsula Iberic, cooperarea dintre cretini, musulmani i evrei s-a realizat ntr-un regim de exemplar i benefic toleran. (Dar i regii cretini din perioada Reconquistei s-au nconjurat de savani musulmani i evrei). ncepnd din secolul al XII-lea, tiina noua a Occidentului va fi indisolubil legat de contribuia arabilor. Semnificativ este, de pild, cazul lui Raimundus Lullus (m.1315), erudit impregnat de cultura arab, unul din marile spirite enciclopedice ale Evului Mediu, autor al unui mare numr de opere de teologie, medicin, filosofie, matematic, fizic, alchimie. Fondator al unui colegiu pentru studiul limbii arabe, Lullus i-a scris cteva opere mai nti n aceast limb. De primordial importan a fost aportul arabilor i n filosofie. Fr a ine seama de influena arabilor, filosofia scolastica medievala este, n mare parte, de neconceput. Siger de Brabant a fost adept al filosofului arab Averroes; Roger Bacon 1-a preferat pe Avicenna, celalalt mare filosof arab; n timp ce Toma din Aquino a combinat elemente mprumutate din filosofia amndurora. Arabii au atras atenia asupra lui Aristotel, pe care occidentalii 1-au receptat n lumina interpretrilor date de Avicenna i Averroes. Legturile n domeniul artistic ale europenilor cu lumea arabo-islamica au nceput nc din secolul al VIII-lea, odat cu schimburile comerciale care includeau i obiecte de arta, i odat cu construcia primelor monumente de arhitectur arab din Spania. Cu ocazia cruciadelor, occidentalii au cunoscut mai de aproape arta arab. n Peninsula Iberic, cretinii refugiai din zonele ocupate de musulmani ("mozarabii") au difuzat - la fel ca musulmanii rmai n regiunile recucerite de cretini (i numii "mudejares") - stilul arhitecturii i tehnicile artistice arabe n toat Spania. (Dar asemenea influene arabe se regsesc pn i n arhitectura unor biserici din nordul Franei, sau chiar din Anglia). Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost sensibil influenat (mai ales n Sicilia i

Spania) de tradiiile arhitecturii arabo-musulmane: ferestre duble, arce de diferite genuri, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale i segmentare, suprafee traforate, decoraie policrom cu ceramic emailat. Arcul n form de potcoav (aprut mai nti n 709, n moscheia omayazilor din Damasc) a fost mult folosit de arabi, pentru posibilitile sale att structurale ct i decorative. De asemenea, arcul trilobat, cel dantelat (polilobulat), cel ascuit, arcul orb, acesta din urma frecvent n arhitectura arabo-musulman i stilul mudejar, transmindu-se pn i n arhitectura unor catedrale engleze (din Durham de pilda, sau din Norwich). Din arhitectura arab provine i arcul obtuz, cunoscut n Anglia sub numele de "arc Tudor". n domeniul literaturii, arabii au fost mediatorii procesului de transmitere n lumea european a unui vast material de legende, povestiri i fabule, originare din India i Persia. Dante nsui s-a servit n schema Divinei Comedii (i chiar n multe detalii) de izvoare arabe. Verosimil este i influena arabo-islamica asupra trubadurilor, - att sub raportul tematicii, ct i n crearea celor dinti forme strofice i rimate ale poeziei rilor romanice, mai ales provensale. Dup regiunea Provence, a doua arie de transmisie a influenei arabe a constituit-o regatul normand din Sicilia. Primul moment important al literaturii italiene, "coala sicilian" de la curtea lui Frederic II, cultiva poezia n limba "vulgar", adic n italian, inspirndu-se i din poei arabi. Primul monument literar al Spaniei, Romanceroul, pstreaz vie amintirea prezenei musulmanilor n Spania: ciclul "romanelor maure" din aceast celebr culegere are, foarte probabil, la baz un original arab: atmosfera, motivele, reaciile sentimentale, spiritul, stilul, evoca puternic lumea arabo-islamic. n sfrit, semnificativ pentru vastitatea ariei i pentru varietatea domeniilor n care s-a exercitat influena arabo-musulman n Europa, este i reflectarea acestor influene n fondul lexical al diferitelor tiine; cuvinte ca: zenit, nadir, azimut, algebra, algoritm, cifr, zero, alchimie, alcaloizi, alcool, borax, elixir, talc, i muli asemenea termeni, provin din limba arab. De asemenea, foarte multe cuvinte de aceeai origine arab au rmas definitiv n vocabularul vieii cotidiene (mai ales n rile romanice), ca: alcov, almanah, amiral, anilina, arsenal, asasin, aval, azur, baldachin, bazar, cablu, cafea, cal, calibru, a clftui, camfor, caporal, caraf, caravan, catran, caviar, chintal, coton, damasc, fanfar, fes, hazard, iasomie, intarsia, lapislazuli, lmie, lut, masc, magazin, materas, meschin, mosc, muselin, papagal, persiane, razie, sarazin, sirop, sofa, ah, al, erbet, tafta, talisman, tambur, tarif, turban, turcoaz, zahr, zar etc.

prof. univ. dr. Ovidiu DRIMBA

http://www.kudika.ro/articol/special/15515/Semnificatia-valului-in-culturaaraba.html

Semnificatia valului in cultura araba

Spre deosebire de europeni, acolo unde valul are un rol protector si de seductie, pentru lumea araba, valul are o semnificatie aparte, religioasa. Acesta intruchipeaza o femeie credincioasa si modesta care nu iese din casa fara sa isi acopere capul cu un vestment special. Voalul este un accesoriu cu mai multe intelesuri. Acesta este perceput ca un obiect de vestimentatie confectionat dintr-o tesatura fina care acopera capul sau fata. In cazul culturii arabe, valul poate acoperi doar zona capului, parul, gatul, o parte a fetei sau in anumite cazuri, acopera intregul corp. Potrivit Coranului, podoabele femeii arabe nu trebuie sa conste in bijuterii extravagante, coafuri deosebite sau rochii scumpe. Frumusetea lor trebuie sa porneasca din interior. Credinta, smerenia si politetea sunt calitatile principale care trebuie sa fie reflectate prin intermediul tinutei. Femeile trebuie sa poarta valul dupa ce au prima menstruatie. Acesta nu este impus de un barbat, ci de porunca lui Allah, care le obliga sa-si acopere tot ceea ce poate fi seducator. Materialele din care sunt confectioante voalurile sunt fluide si subtiri, insa in nici un caz transparente. Inul si bumbacul se numara printre cele mai utilizate. Voalurile variaza in functe de preferinte, de credinta dar si de regulile impuse de fiecare stat islamic. Iata care sunt cele mai cunoscute tipuri de voal: Hijab: este considerat indeosebi simbolul modestiei. Hijab reprezinta chiar traducerea cuvantului val din limba araba. In cultura musulmana acesta este un simbol religios dar este privit si ca un simbol al feminitatii. Acest val se regaseste intr-o varietate de marimi si stiluri, in culori pastelate si este asortat intotdeauna la restul tinutei. In general este format dintr-o esarfa patrata, lunga pana in dreptul umerilor care acopera capul si gatul. Hijabul este un val care lasa fata la vedere. Al-amira: este un voal format din doua bucati. Confera o nota eleganta si totodata modesta celor care il poarta. Este alcatuit dintr-o boneta care acopera capul si o esarfa rotunda prinsa cu ace de siguranta care acopera gatul.

Niqab: acest tip de voal acopera chipul si lasa la vedere doar zona ochilor. In general se poarta impreuna cu un val care acopera si capul. Niqabul poat fi purtat cu un val separat, care sa acopere si zona ochilor. Khimar: este un val lung, care poate ajunge pana in dreptul taliei sau chiar pana la genunchi. Acesta lasa fata la vedere dar acopera complet capul, gatul si umerii. Burka: este recunoscut ca fiind cel mai conservator tip de val. Acesta este un vesmant traditional al lumii musulmane care acopera fata si intregul corp. In zona ochilor este prevazut cu anumite perforatii care permit femeilor sa poate vedea fara sa fie vazute. Burka si niqab se numara printre vestmintele contestate puternic in foarte multe tari europene, care au dorit interzicerea purtarii acestora. Tarile arabe abordeaza intr-un mod diferit stilul vestimentar al femeilor. Acestea au obiceiuri si traditii diferite care impun reprezentantelor sexului feminin o imbracaminte sobra si o atitudine pe masura. Contestate deseori pentru rigiditatea lor, aceste reguli constituie un adevarat cult pentru orice femeie araba.

pagina anterioara

http://olgalady.wordpress.com/2011/02/13/valul-in-cultura-araba/

Vlul n cultura arab!

In trecut, credeam ca valul este un simbol al seductiei, vazand dansatoarele din buric, dar, de fapt, el este cu totul altceva! Pentru lumea araba, valul are o semnificatie aparte, religioasa. Acesta intruchipeazao femeie credincioasa si modesta care nu iese din casa fara sa isi acopere capul cu un vesmantspecial. Semnificatia valului in cultura araba Voalul este un accesoriu cu mai multe intelesuri. Acesta este perceput ca un obiect de vestimentatie confectionat dintr-o tesatura fina care acopera capul sau fata. In cazul culturii arabe, valul poate acoperi doar zona capului, parul, gatul, o parte a fetei sau in anumite cazuri, acopera intregul corp. Potrivit Coranului, podoabele femeii arabe nu trebuie sa conste in bijuterii extravagante, coafuri deosebite sau rochii scumpe. Frumusetea lor trebuie sa porneasca din interior. Credinta, smerenia si politeteasunt calitatile principale care trebuie sa fie reflectate prin intermediul tinutei. Voalul nu este impus de un barbat, ci de porunca lui Allah, care le obliga sa-si acopere tot ceea ce poate fi seducator. Materialele din care sunt confectionate voalurile sunt fluide si subtiri, insa, in nici un caz transparente. Inul si bumbacul se numara printre cele mai utilizate. Voalurile variaza in functie depreferinte, de credinta dar si de regulile impuse de fiecare stat islamic. Dup cum se tie, nu toate rile islamice au adoptat obligativitatea portului acestui vl, care variaz la rndul su, n funcie de preferinele i credinele personale, dar i n funcie de normele impuse de fiecare stat islamic n parte. Dac n Arabia Saudit femeile sunt obligate s poarte burka (cel mai conservator dintre vluri), Turcia se afl la polul opus, n aceast ar nefiind obligatoriu ca vreo tipologie a vlului s fie purtat. Vlul islamic purtat de femeile musulmane a provocat controverse puternice, n special n spaiul european. Cel mai puternic contestatar al acestuia este Frana, care a i iniiat un proiect de lege pentru interzicerea portului acestui vl, pe care majoritatea culturilor occidentale l consider Iata a care reprezenta sunt opresiunea cele mai regimului cunoscute islamic tipuri asupra de femeilor. voal:

Hijab: este considerat indeosebi simbolul modestiei. El reprezinta chiar traducerea cuvantului val din limba araba. In cultura musulmana acesta este un simbol religios dar este privit si ca un simbol al feminitatii. Acest val se regaseste intr-o varietate de marimi si stiluri, in culori pastelate si este asortat intotdeauna la restul tinutei. In general este format dintr-o esarfa patrata, lunga pana in dreptul umerilor care acopera capul si gatul. Hijabul este un val care lasa fata la vedere.

Al-amira: este un voal format din doua bucati. Confera o nota eleganta si totodata modesta celor care il poarta. Este alcatuit dintr-o boneta care acopera capul si o esarfa rotunda prinsa cu ace de siguranta care acopera gatul.

Niqab: acest tip de voal acopera chipul si lasa la vedere doar zona ochilor. In general se poarta impreuna cu un val care acopera si capul. Niqabul poate fi purtat cu un val separat, care sa acopere si zona ochilor.

Khimar: este un val lung, care poate ajunge pana in dreptul taliei sau chiar pana la genunchi. Acesta lasa fata la vedere dar acopera complet capul, gatul si umerii.

Burka reprezint cel mai conservator dintre vlurile islamice. Acesta acoper ntreg corpul i faa, lsnd liber doar o me prin care cea care l poart s poat vedea. Att burka, ct i niqab au fostaprig contestate n mai multe ri europene, care au dorit interzicerea purtrii acestora. Portul acestui vl este obligatoriu n cele mai conservatoare state islamice, dintre care cel mai important este Arabia Saudit. Mai mult, n aceast ar, femeile nu au voie s

interacioneze sub nicio form cu barbaii strini, sub incidena unor pedepse aspre, printre care deseori i cea cu moartea.

Shayla reprezint un alt tip de vl tradiional, de form dreptunghiular i lung, purtat n special n zona Golfului Persic (Irak, Kuwait, Bahrain, Qatar, Oman sau Emiratele Arabe Unite). Este nfurat n jurul capului i pliat sau ndoit pe umeri.

Chador, purtat n special de femeile iraniene cnd ies din case, este o mantie care acoper

ntreg corpul. Este purtat deseori mpreun cu o earf purtat pe cap, pe dedesubt. Asadar, tarile arabe abordeaza intr-un mod diferit stilul vestimentar al femeilor. Acestea au obiceiuri si traditii diferite care impun reprezentantelor sexului feminin o imbracaminte sobra si o atitudine pe masura. Contestate deseori pentru rigiditatea lor, aceste reguli constituie un adevarat cult pentru orice femeie araba. surse: kudika & politica

http://www.studentie.ro/campus/tarile_arabe/c-135-a-15523

TARILE ARABE

Intre occidentali si arabi exista o diferenta ca de la cer la pamant in ceea ce priveste conceptiile lor despre bine si rau, logic si ilogic, acceptabil si inacceptabil. Ei traiesc in doua lumi diferite, fiecare organizata intr-o maniera proprie. Daca nu veti ajunge la o intelegere mai profunda a diferentelor dintre aceste doua moduri de gandire, fiecare dintre parti va ramane cu o impresie nefavorabila despre cealalta. Merita, totusi sa enumeram principalele deosebiri culturale, prin care se explica de ce fiecare dintre parti are conceptii total diferite despre anumite lucruri. Iata, pe scurt, care sunt acestea: Occidentul considera ca societatea araba se afla in declin, fiind sustinuta temporar de veniturile aduse de petrol. Arabii, din contra, sunt foarte constienti de faptul ca civilizatia lor a condus, odinioara, lumea si considera ca sunt capabili sa repete istoria (la nivel moral). Occidentul separa in general institutia Bisericii de cea a statului. In majoritatea tarilor islamice nu se intampla acest lucru, religia influentand intr-o mare masura comportamentul lor social, politica si chiar afacerile. In Occident, celula de baza a societatii o constituie individul; la arabi, familia. In Occident, statutul ti-l confera realizarile; in lumea araba, clasa sociala. Occidentalii prefera sa trateze la modul concret; arabii nu vor lasa faptele sa le distruga onoarea. Occidentalii vor sa fie impartiali, dar corecti; arabii vor sa fie corecti, dar flexibili. Occidentalii cred in organizatii si institutii; arabii cred in persoane (calauzite de Dumnezeu). Occidentalii doresc in principiu modernizarea. Arabii se straduiesc sa gaseasca o cale de a adopta maniere moderne de comportament fara a distruge traditiile pe care le pretuiesc. Majoritatea tarilor occidentale au reusit sa creeze drepturi egale pentru barbati si femei. Arabii considera ca cele doua sexe au personalitati total diferite. Societatile occidentale au conceptii foarte diferite despre lume. Arabii, in schimb, impartasesc in mare masura aceleasi principii morale. Arabii calatoresc mai putin ca occidentalii, prin urmare sunt mai conservatori. Occidentalii trebuie sa para ca se comporta rational. Pentru arabi, este important sa-i impresioneze pe ceilalti cu integritatea lor. Occidentalii ii respecta pe cei puternici. In societatile arabe, pietatea este o calitate admirabila: cei slabi trebuie respectati si protejati. Aceasta caracteristica a fost implantata de arabi in cultura spaniola. In Occident, prietenii sunt o companie placuta. In lumea araba, un prieten este o persoana care nu-ti poate refuza rugamintile. La randul tau, nici tu nu i le poti refuza. Cand se prezinta, occidentalii nu obisnuiesc sa ofere prea multe informatii. Arabii au tendinta de a vorbi mult despre familia si cunoscutii lor. Occidentalii prefera sa faca apel la caile oficiale pentru asi promova interesele comerciale. Arabii folosesc relatiile personale. Arabii asteapta laude ori de cate ori au facut o treaba buna, pe cand occidentalii sunt multumiti daca isi pot pastra slujba. Arabii, dimpotriva, sunt mai afectati de critici decat occidentalii. Cand negociaza, occidentalii incearca sa gaseasca solutii logice, in timp ce arabii folosesc argumente personalizate, rugamintile si puterea de convingere staruitoare. Arabii stau mult mai aproape de interlocutorii lor decat occidentalii. Este ceva normal sa-ti simta respiratia sau sa ii atingi in mod frecvent. Arabii tin mai putin decat occidentalii la caracterul "privat". Vizitele si conversatiile lungi sunt un lucru obisnuit. In societatile

occidentale, barbatii si femeile interactioneaza liber, pe cand in majoritatea tarilor arabe, nu se intampla acest lucru. Sexualitatea musulmana este una teritoriala. Femeile care circula prin locuri publice (spatii masculine) trebuie sa poarte un val care sa le ascunda vederii. Occidentalii au rareori ocazia de a le vedea prin casa. Ospitalitatea este mai calda in lumea araba decat in Occident. La ei exista traditia "caselor deschise" chiar si pentru straini. Un beduin se presupune ca isi va ucide ultima camila pentru a-l hrani pe oaspetele sau. Occidentalii, in special elvetienii, suedezii si alti nordici, obisnuiesc sa fie punctuali la cina sau la alte intalniri. In aceasta privinta, arabii sunt mult mai relaxati. Ocaziile sociale sau intalnirile de afaceri nu e nevoie sa inceapa sau sa se termine la ore fixe. Spre deosebire de occidentali, arabii sunt adeptii casatoriilor aranjate. In general, acestea sunt foarte stabile, avand la baza respectul reciproc. Carnea de porc este tabu pentru arabi, spre deosebire de occidentali. Britanicii, americanii si nord-europenii isi vor da seama ca ei si arabii se afla la cele doua extreme intre indivizii care fac un singur lucru o data si cei care fac mai multe lucruri deodata, prin urmare comunicarea nu se va desfasura in maniera obisnuita. Exigentele religiei musulmane complica si mai mult schimbul de idei. Cu toate acestea, arabii sunt obisnuiti sa trateze cu strainii si le trec usor cu vederea faptul ca nu se comporta ca arabii. Ti se va ierta pana si faptul ca esti pagan, atat timp cat esti dispus sa faci unele modificari. Cel mai important este sa eviti sa spui sau sa faci lucruri pe care ei le considera ofensatoare sau daunatoare. Printre acestea se numara consumul de alcool, tinuta indecenta, familiaritatea exagerata fata de cele cateva femei pe care iti ingaduie sa le intalnesti si contestarea conceptelor fundamentale ale Islamului. Femeilor straine li se permite sa nu poarte valuri cu conditia sa aiba o tinuta traditionala. Acestea pot merge la cumparaturi si pot calatori singure, insa trebuie sa evite localurile destinate exclusiv barbatilor (aproape toate). Femeile nu au voie sa sofeze in Arabia Saudita. Arabii asteapta de la voi sa fiti sinceri cand faceti afaceri cu ei si sa dati dovada de acelasi respect pe care ei vi-l arata. Daca sunteti sinceri si loiali, nu vor exista nici un fel de probleme. Tendinta fireasca a nordicilor de a dispretui comportamentul pluri-activ (inclinatia spre vorbarie, deranjarea intimitatii, cronometrarea necorespunzatoare a timpului, gestica demonstrativa) trebuie suprimata cu hotarare, pentru ca arabii nu au de gand sa-si schimbe personalitatea. Persoanelor pluri-active si, in special, arabilor le este practic imposibil sa se comporte ca nordicii sau ca americanii. Prin urmare, singura solutie pentru o buna comunicare este ca nordicii liniar-activi sa faca unele concesii in ceea ce priveste exteriorizarea. Multora acest lucru li se pare dificil si chiar suparator, insa rasplata poate fi semnificativa. De la bun inceput, cand discutati cu un arab trebuie sa stati mai aproape de el decat de un britanic sau de un german. Daca pastrati distanta, arabul va crede ca prezenta lui fizica vi se pare dezagreabila sau ca sunteti o persoana extrem de rece. Arabii sunt volubili si sinceri fata de o persoana pe care o agreeaza, asa ca incercati sa fiti la fel. Sunt foarte dependenti de contactul vizual, deci scoateti-va ochelarii de soare cand vorbiti cu ei si priviti-i drept in ochi (in mod normal nu este un lucru dificil). Nordicii s-ar putea simti stingheriti de flatari sau de marturisirea prieteniei, insa arabii se dau in vant dupa asemenea declaratii, prin urmare nu ezitati sa le laudati tara, artele, imbracamintea si mancarea (nu insa si femeile!). Cand discutati afaceri cu ei, intotdeauna trebuie sa va aratati puternic implicati personal. Vreti sa faceti afacerea, insa mai mult decat orice va intereseaza sa o incheiati cu o anumita persoana, fata de care trebuie sa manifestati in permanenta un viu interes personal. Daca un arab se lauda cu relatiile si cu "reteaua" sa inseamna ca vrea sa-ti demonstreze valoarea relatiilor personale, iar daca unchiul sau este o persoana influenta intr-un departament guvernamental (sau este chiar ministru), acesta se asteapta sa fiti incantati la gandul ca influenta sa va va fi de folos in promovarea afacerii. Nu va aratati indiferenti si nu refuzati sa acceptati favoruri. Prietenul vostru arab va va cere si el favoruri la timpul cuvenit. Deoarece structura familiei are o importanta capitala in viata arabilor, ar trebui sa fiti foarte atent la toti membrii familiei pe care vi-i prezinta. E bine sa va interesati regulat de sanatatea (si fericirea) fratilor, unchilor, verilor si fiilor sai. Acest lucru este destul de neobisnuit in nord, insa este o modalitate sigura (si simpla) de a castiga afectiunea si loialitatea prietenilor vostri arabi. Cand le faceti o vizita la ei in tara se cuvine sa aveti cate un dar pentru fiecare dintre aceste rude. Nu va asteptati ca arabii sa desfaca darurile in prezenta voastra. La masa, mancati numai cu mana

dreapta, luati numai felul care vi se ofera si, desi e neaparat necesar sa laudati mancarea, nu acordati prea multa atentie celor care au gatit-o. Nu va exprimati dorinta de a le cunoaste pe bucatarese (sotii, mame sau surori) care au trudit indelung la pregatirea mesei. Gazda va va oferi cele mai bune bucati de mancare, pe care trebuie sa le acceptati. Vor insista cam mult va trebui sa mancati putin mai mult decat de obicei ca sa nu-i suparati. La masa nu prea se vorbeste, asa ca in aceasta privinta masa poate constitui o pauza binevenita. Revenind la discutii, pentru nordicii care interactioneaza cu arabii, acestea reprezinta in mod cert o problema dificila. Timiditatea, concizia si tacerile meditative ale celor dintai nu ii vor avantaja in relatiile cu arabii. Modestia verbala atat de pretuita de catre japonezi li se pare arabilor extrem de stanjenitoare. Daca sunteti tacuti, ei vor crede pur si simplu ca ceva nu e in regula si va vor sacai cu tot felul de intrebari pana se lamuresc despre ce e vorba. In prezenta arabilor nu numai ca va trebui sa vorbiti mai mult insa si mai tare. Vocea puternica, ridicarea tonului si a vocii, chiar tipetele, toate denota sinceritate in discursul arabilor. S-ar putea sa vi se para foarte greu. Dati-va toata silinta. Amintiti-va ca razboiul din Golf a avut loc in parte pentru ca Bush a vorbit pe un ton domol, iar Saddam nu a crezut ca acesta vorbea serios (despre declararea razboiului etc.). In societatea araba, cand vrei sa fie clar un lucru, e ceva normal sa folosesti o exprimare bombastica, aproape agresiva. Ei sunt niste mari admiratori ai elocventei si daca va reuseste, acestia o vor lua ca pe un semn de educatie, rafinament si sinceritate, indiferent cat de prolix ar suna in propriile voastre urechi. Injuraturile sunt destul de obisnuite in limba araba, prin urmare, chiar daca va scapa una mai vehementa la manie, nu va suna ca o ofensa pentru arabi, care-l pomenesc pe Allah cand spiritele se incing, aproape in fiecare discutie. Arabilor nu le place sa vorbeasca despre lucruri neplacute, cum ar fi bolile, nenorocirile, accidentele sau moartea. Nu le aduceti in discutie. Le vine greu si sa va dea vesti proaste despre afacere, asa ca ganditi-va la acest aspect atunci cand totul pare "roz". Legata de acest obicei este si tendinta arabilor de a folosi eufemisme. Despre o persoana bolnava spun ca este "obosita", dascalii devin ca prin farmec "profesori", iar mahalalele sunt "locuinte ieftine". Arabii au un mare respect fata de cuvantul scris, in special daca are o conotatie religioasa. Nu care cumva sa impachetati ceva intr-un ziar de limba araba s-ar putea ca in paginile sale sa apara numele lui Allah. Daca aveti pe mana un exemplar din Coran, ar trebui sa manifestati mai mult respect decat pentru un card japonez. Apoi mai este calvarul unei intalniri de afaceri desfasurate intr-o tara araba, care pentru un nordic poate fi deosebit de impovaratoare. Ne-am referit mai devreme la notiunea araba de "casa deschisa", in care oaspetii sunt bineveniti la orice ora. In secolul al XX-lea, aceasta notiune sau traditie a fost extinsa pana la "biroul deschis". Suna destul de placut, insa lucrurile pot deveni haotice daca esti programat primul. Nordicii au pretentia de a se bucura de o oarecare intimitate atunci cand discuta afaceri. In Anglia sau Germania, secretarele au grija ca sefii sa nu fie deranjati de nou-venitii pe durata unei sedinte. Acest lucru se poate intampla in Portugalia, Spania, America de Sud sau Sicilia, insa chiar si acolo, nou-venitii sunt rugati sa astepte. In tarile arabe, acestia sunt condusi direct in birou, potrivit traditiei stravechi. Nordicii, care in mod normal se asteapta sa li se acorde privilegiul de a vorbi fara a fi intrerupti, foarte curand sunt luati prin surprindere de vreo jumatate de duzina de vizitatori arabi care dau buzna peste ei. Nordicii nu numai ca nu sunt obisnuiti sa auda mai multi oameni vorbind deodata, dar sansele ca tonul lor sobru sa razbata in zarva generala sunt minime. Arabii ridica tonul si vorbesc tare pentru a crea un efect dramatic sau chiar de bucurie ca-si intalnesc prietenii. Ei mai au si talentul de a participa la trei sau patru conversatii deodata. Mai problematic este ca in aceste conditii nu stii ce se va alege de propunerile care, pentru a fi prezentate, l-au facut pe un nordic sa parcurga o distanta de 3 000 de kilometri. Programarea unei alte intalniri pentru a doua zi ar fi inutila, caci intreruperile vor fi la fel de multe. De curand, l-am intrebat pe consilierul comercial al uneia dintre amabasadele din Abu Dhabi, cum rezolva aceasta problema. Mi-a raspuns in felul urmator: trebuie sa-ti asezi scaunul in asa fel incat sa ajungi chiar langa cel cu care faci afaceri. De cealalta parte a biroului nu este suficient de aproape distanta dintre voi nu trebuie sa fie mai mare de un pas si nimeni altcineva sa nu stea mai aproape. Cand ti-ai asigurat aceasta pozitie, poti incepe sa-i strigi in urechea dreapta sau stanga, depinde pe ce parte te afli. Vei continua sa-l

"pisezi" cu propunerile in acest fel pana cand le accepta. E putin probabil ca va pricinui cuiva neplaceri, deoarece atentia ii este distrasa din toate directiile si cea mai simpla cale de scapare este sa-si dea acordul. In aceste conditii, pluri-activii intreprinzatori, ca italienii, le pun adesea pe masa documentele care trebuie semnate. S-ar putea sa nu fiti in stare de asa ceva, insa modestia nu va va duce nicaieri. In concluzie, desi prapastia culturala dintre arabi si nordici este destul de mare, exista destule sanse de a face o impresie favorabila. Arabii admira pregatirea si competenta si ii primesc cu bucurie pe reprezentantii tarilor mici care sunt mai putin aroganti decat americanii, francezii si britanicii. Un nordic sau un olandez niciodata nu vor agrea in totalitate volubilitatea, subiectivitatea, lipsa de punctualitate si fatalismul arabilor, insa isi pot imbunatati simtitor relatiile cu acestia manifestand un real interes fata de persoana lor, laudandu-i si flatandu-i in loc sa-i critice, memorand principiile de baza ale religiei lor, imbracandu-se elegant, acceptand si facand favoruri fara a avea remuscari, aratand un respect deosebit fata de persoanele in varsta si traditii si fiind foarte flexibili si relaxati tot timpul.

http://maya-arabculture.blogspot.ro/2011/04/cultura-araba-sec-vi-xi.html

Cultura arab (sec. VI-XI)

Pn n epoca formrii statului unificat i a marilor cuceriri, cultura arab a avut un caracter predominant oral i practic, izvort din necesitile impuse de viaa aspr din deerturile peninsulare. Acest caracter practic al culturii preislamice s-a retransmis, ca o motenire ancestral i tiinei arabe din secolele urmtoare. nc din perioada preislamic, arabii au intrat n contact cu cultura mai dezvoltat din rile vecine - Siria, Palestina, Persia - prin mijlocirea comunitilor de sirieni, greci, evrei, persani, statornicii n peninsul sau prin cltoriile fcute de negustorii arabi peste hotare. Marile cuceriri i extinderea statului arab de la Indus la Oceanul Atlantic au pus pe arabi, ncepnd cu secolul al VII-lea, n contact direct sau indirect cu civilizaiile i culturile considerabil mai naintate dect a lor, din Imperiul Bizantin, Orientul Apropiat, Persia, India, China.

Cultura clasic arab s-a format treptat, n condiiile islamizrii rilor cucerite, ale sintezei dintre vechea cultur arab i culturile din aceste ri i a atins culmea nfloririi sale n secolele VIII-IX, perioad n care au fost culese i redactate poeziile orale arabe preislamice din secolele al VI-lea i al VII-lea. Din cauza influenei islamului, arabii i-au nsuit n mod unilateral motenirea culturii antice, interdicia religioas de a nfia chipuri de oameni i animale (provenit din teama de idolatrie) a nimicit cu timpul sculptura i a avut o inflen nefast asupra picturii. nflorirea culturii arabe n secolele VIII-XII se datorete unui complex de condiii favorabile, aprute datorit avntului economic ce a caracterizat aceast perioad. Bazndu-se pe motenirea culturii arabe preislamice i ale spiritului raionalist elen, cultura arab s-a caracterizat printr-o vdit nclinare spre studiul tiinelor naturii i al aplicaiilor practice. Astfel au fost elaborate lucrri speciale pentru nevoile arhitecturii i tehnicii; de exemplu matematicianul i geometrul Abu-l-Wafa (secolul al X-lea) a scris Cartea despre cele ce sunt necesare meteugarilor n legtur cu construciile.