Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Romii (uneori scris rromi, cunoscuți și ca țigani) reprezintă un grup etnic originar
din India medievală. În graiul romilor au fost identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică
poate fi uşor de recunoscut. Romii sunt răspândiți în foarte multe zone geografice, dar mai ales
în Europa, cele mai importante grupuri trăind în Europa Centrală și de Est, în Turcia, în Peninsula
Iberică și în sudul Franței. Importante comunități de romi trăiesc de asemenea și în America, în
special în Brazilia, unde romii au fost deportați de către guvernul portughez în timpul erei
coloniale. Migrația etniei rome a făcut ca aceasta să se fi răspândit în istoria mai recentă și în alte
zone ale emisferei vestice.
• Prima atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale datează din
anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana
posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin,
posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de “aţigani”.
Până la jumătatea secolului XIX, romii din Tările Române rămân robi. Eliberare
romilor este un proces îndelungat care durează aproximativ două decenii şi începe în
preajma revoluţiei de la 1848. (vezi Photo 3 – Afiş vânzare sclavi romi).
Discriminarea romilor
• Din cauza modului lor de viață, a culorii pielii, limbii și obiceiurilor diferite, romii au
fost, vreme îndelungată, obiect de ură șovină și rasială, care a culminat în secolul al
XX-lea cu deportarea și uciderea în masă a unor categorii din rândurile lor în cadrul
politicii de genocid a celui de-al Treilea Reich și a unor regimuri aliate cu acesta.
• Începutul celui de al doilea război mondial aduce deportările şi exterminările în multe
ţări europene şi trimiterea romilor în lagărele naziste. Alături de evrei, romii au fost
lipsiţi de bunuri şi averi (în special aur) şi trimişi în lagărele de concentrare de la
Birkenau şi Auschwitz în vederea ştergerii oricărei urme a prezenţei acestor averi. În
România, mareşalul Ion Antonescu a ordonat trimiterea peste Bug, în regiunea
cuprinsă între apele râurilor Nistru şi Bug, a romilor nomazi şi a celor fără mijloace de
subzistenţă. Conform datelor au fost evacuaţi în jur de 20.000 de romi. Venirea
comunismului aduce un nou val de opresiune, strângerea "cocoşeilor" afectând mai
ales familiile rome (banii de aur erau folosiţi în salbele femeilor de origine romă). (vezi
Video 1 şi 2).
ORGANIZAREA SOCIALA
• Romanipenul constituie legea romani, • Codul politeții rituale include moduri de
sistem de norme și concepte comunitare, adresare, în cadrul cărora afecțiunea se
care se organizează în jurul modelului de dovedește prin adresări de tipul: murro
identitate al culturii tradiționale: familia. phral (fratele meu) sau murri phen (sora
• Comunitatea însăși este o familie extinsă, mea). Această tradiție are valoarea unei
bazată pe trei tipuri de rudenie: sangvină – reguli de viață, în centrul căreia se află trei
amaro rat (sângele nostru), prin alianță – concepte esențiale:
amare xanamika (cuscrii noștri) și prin • phralipen – fraternitate, ajutor reciproc și
afinitate – amare kirve (nașii noștri). împărtășire a unui destin comun;
• Modelul educațional în familia tradițională a • patîv – credință, respect și încredere
romilor se bazează pe valorificarea reciprocă, precum și conservarea stării de
experienței și a intuiției, dar și pe puritate a „phralipen”-ului, cu sentimentul
responsabilizarea individului în raport cu definitoriu al frăției, împărtășirea suferinței
ceilalți – răspunderea colectivă – și pe spirituale și trupească;
educarea sentimentului rușinii – latavo –, • baxt – noroc, soartă pozitivă în viața celor
care intervine în cazul în care nu se care respectă normele „phralipen”-ului și
respectă normele general acceptate. Familia „patîv”-ului, în opoziție cu bibaxt – nenoroc,
are ca fundament cultul copiilor și al neșansă, ghinion, care apare în lipsa
bătrânilor. primelor două – phralipen și patîv.
‘CODUL’ MUNCII SI AL INVATATURILOR PRIMITE DIN TATA IN FIU
Printre primele lecţii ce le făcea tatăl cu copilul său, erau (şi sunt chiar şi în
zilele noastre) următoarele:
• respectul pentru meseria de lăutar (să aibă grijă de instrument ca de lumina
ochilor);
• să nu dea instrumentul său la altcineva, căci e posibil să-şi piardă din
norocul ce-l are;
• să respecte „consumatorul de muzică” în primul rând prin îmbogăţirea
repertoriului (în general un lăutar nu are voie să spună că nu ştie un anumit
cântec ce i s-a cerut);
• să-şi perfecţioneze permanent tehnica interpetativă (într-o petrecere este de
ajuns să fie măcar un ascultător care ştie piesa interpretată, de aceea să nu
se facă rabat de la calitate);
• să se poarte elegant şi îngrijit atât din punct de vedere vestimentar, cât şi
din punct de vedere al limbajului şi al conversaţiei pe care o poarta cu
ascultătorii;
• să interpreteze melodiile cu claritate, să respecte linia melodică, să nu facă
abuz de apogiaturi (aşa zisele „floricele”).
GESTURI / MISCARI INCARCATE SIMBOLIC
• Alexandrescu, G. (2004). Tradiții ale rromilor din spațiul românesc. București: Organizația Salvați
Copiii.
• Bunescu, I. (2014). Roma in Europe: The Politics of Collective Identity Formation. Farnham, UK:
Ashgate.
• Cherata, L. (2018). Tradiții şi obiceiuri la rromi. EU : Education and Culture DG.
• Ringold, D. (2000). Roma and the Transition in Central and Eastern Europe: Trends and
Challenges. Washington, D.C.: The World Bank.
• Barany, Z. (2002). The East European Gypsies: Regime Change, Marginality, and Ethnopolitics.
Cambridge: Cambridge University Press.
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Romi#cite_note-16 , accesat 28 octombrie 2018.
• https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_romi , accesat 28 octombrie 2018.
• http://www.partidaromilor.ro/sarbatori-calendaristice-ale-romilor/ , accesat 28 octombrie 2018.
• http://www.asociatiaproroma.ro/site/index.php/domeniu/cultura/personalitati , accesat 28
octombrie 2018.