OBICEIURILE SI TRADITIILE ROMILOR IN LOCALITATEA ROATA DE JOS DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PANA AZI

1. Caracteristici culturale ale romilor Dupa cum rezulta si din analiza evolutiei comunitatilor de romi pe parcursul istoriei, exista o serie de elemente care permit diferentierea acestora de restul populatiei. Inca din perioada medievala una dintre diferentele cele mai izbitoare ale celor doua stiluri de viata, cel al populatiei majoritare si cel al romilor, este legata de nomadismul celei mai mari parti a romilor. Daca pentru taranii beneficiari ai mestesugurilor practicate de romi elementele principale ale sistemului de valori se concentrau in jurul pamantului si stabilitatii, in cazul romilor avem de-a face cu prioritatea drumului, a libertatii de miscare si a independentei. In timp, din acest punct de vedere, cele doua moduri de existenta s-au apropiat simtitor prin sedentarizarea practic completa a romilor din Romania finalizata de regimul comunist. Modul de locuire al romilor a fost influentat mult timp de memoria si traditia nomadismului, inclusiv in cazul unei mari parti a romilor sedenterizati. Corturile si traditionalele carute cu coviltir s-au transformat frecvent in case mici, lipsite de comfort si situate la marginea localitatilor. 2. Structura sociala a comunitatilor de romi Nucleul comunitatii il constituia familia, iar un grup de familii de romi, de obicei inrudite, forma o ceata. Ceata, formata de obicei din 30-40 de familii ce aveau aceeasi ocupatie si calatoreau impreuna prin tara, reprezinta forma clasica a comunitatii de romi. O ceata facea la randul ei parte dintr-un neam, un grup de comunitati ce aveau in comun nu atat legaturi de rudenie sau stramosi comuni cat o ocupatie comuna. Fiecare ceata avea un conducator, denumit jude in Moldova si Tara Romaneasca si voievod in Transilvania. Acesta era ales pe viata de membrii comunitatii dintre barbatii cei mai puternici si mai intelepti. Alegerea se facea in cadrul unei adunari la care participa tot grupul si care se desfasura dupa un ritual bine stabilit. Judele, respectiv voievodul, se bucura de o mare autoritate in randul membrilor comunitatii. Prima dintre atributiile lor era aceea de a rezolva problemele aflate in litigiu intre membrii comunitatii. Aceasta autonomie interna a cetei este confirmata de mai multe documente ale domnitorilor celor trei tari romane in care se precizeaza dreptul judelui sau voievodului de a administra justitia in problemele interne si in se interzice amestecul functionarilor statului. Judecata era facuta in fata intregii comunitati tinand cont de normele interne nescrise ale acesteia. Atat in procesul de judecata cat si in aplicarea sanctiunilor stabilite, comunitatea are un rol fundamental. De cele mai multe ori sanctiunile se bazeaza pe izolarea de comunitate a persoanei vinovate si a familiei sale. O forma de administrare a justitiei in problemele interne ale comunitatii, specifica romilor caldarari, ce poate fi intalnita si astazi, este cris-ul. Cris-ul, denumit in anumite zone stabor, este constituit din adunarea capilor de familie alesi in functie de reputatia si respectabilitatea lor. Intrunirile acestuia sunt publice si sunt determinate de aparitia unei probleme ce pune in pericol coeziunea interna a grupului, respectarea normelor sale si a traditiilor, sau situatia economica. Deciziile se iau prin consens, iar interventia fiecarui membru in cadrul cris-ului este importanta pentru mentinerea respectabilitatii si a statutului sau in cadrul grupului.

I Desi relicve ale modului traditional de organizare sociala a romilor se mai pastreaza si astazi, in general se poate afirma ca politicile de sedentarizare fortata si de asimilare promovate in decursul timpului de autoritati, precum si procesul firesc de modernizare ce a afectat intreaga societate, inclusiv comunitatile de romi, au dus la disparitia aproape completa, sau cel putin la scaderea semnificativa in importanta, a acestui mod de organizare. 3.Rolul si structura familiei in comunitatile de romi Familia ocupa un loc de prima importanta in organizarea comunitatilor de romi, indiferent de perioada sau de ocupatia specifica a grupului din care face parte. Totul graviteaza in jurul familiei: relatii sociale si economice, educatie si transmiterea mestesugurilor si traditiilor, securitatea si protectia individului. Orice individ exista in primul rand ca membru al unei familii. Interactiunile intre indivizi sunt percepute ca fiind interactiuni intre familii. De aceea, un membru al familiei care dobandeste prestigiu in cadrul comunitatii onoreaza intreaga familie. La fel, o greseala facuta de un individ, potrivit traditiei romilor, se rasfrange asupra intregii familii a acestuia. Cand se vorbeste despre familie se are in vedere in general familia largita, formata din mai multe cupluri inrudite si copii lor, pe mai multe generatii. De multe ori familia conjugala are o importanta relativ redusa. Structura familiala asigura in mod traditional solidaritatea tuturor membrilor ei. Astfel, persoanele in varsta sunt ingrijite de urmasii lor, celibatarii, extrem de rari dealtfel, raman cu familia parintilor, orfanii sunt si ei luati in grija de rude. Apartenenta la familie asigura deci securitatea sociala si psihologica a individului. Este usor de inteles in acest context de ce excluderea din grup este perceputa ca una dintre cele mai grave sanctiuni. Exista o divizare clara a rolurilor in cadrul familiei de romi intre barbat si femeie. Aceasta corespunde in mare situatiei specifice familiilor traditionale din orice cultura: barbatul este raspunzator pentru asigurarea veniturilor necesare traiului si pentru relatiile cu celelalte familii din comunitate in timp ce femeia se ocupa de cresterea si educarea copiilor mici si de prepararea hranei si confectionarea de imbracaminte. Barbatul este de asemenea seful familiei si purtatorul si aparatorul prestigiului acesteia in exterior. Varsta la care se realizeaza casatoriile este de cele mai multe ori foarte redusa: 17-18 ani pentru baieti si 13-15 ani pentru fete. Traditiile specifice care marcheaza momentul casatoriei sunt diferite de la un neam la altul si au fost de asemenea puternic influentate de populatiile alaturi de care au trait. La unele neamuri casatoria este facuta ca urmare a unei intelegeri prealabile a familiilor celor doi tineri, in timp ce la altele acceptul familiei este obtinut ulterior, tanarul trebuind sa-si fure viitoarea sotie din familia parintilor ei. Nasterea primului copil este considerata ca un eveniment crucial in viata familiei. Ea este urmata deseori de numeroase alte nasteri, orice nou nascut fiind binevenit in familie. Acest lucru face ca in comunitatile de romi ponderea copiilor sa fie in general foarte ridicata. Educatia copiilor se face de catre intreaga familie, copilul traind in permanenta inconjurat de parinti si rude, inclusiv copii mai mari in varsta. Initiativa si responsabilizarea copiilor, capacitatea lor de a se descurca singuri de la o varsta cat mai frageda, sunt apreciate favorabil de catre familie si comunitate. Astazi insa romii din localitatea Roata de Jos au renuntat la astfel de obiceiuri. Copiii se casatoresc la varste mai inaintate.

4. Limba ROMANI Asemanarile intre limba vorbita de populatiile de romi si sanskrita au stat la baza dovedirii originii indiene a romilor. Limba romani este deci o limba originara din nordul Indiei. Asupra ei siau pus amprenta secolele de convietuire cu populatii vorbind limbi extrem de variate, cum ar fi persana, armeana, greaca, romana, astfel incat s-au produs numeroase modificari atat la nivelul vocabularului cat si al gramaticii. Se poate spune insa ca in multe cazuri influentele au fost reciproce, cuvinte de origine romani regasindu-se in limbi europene. Data fiind evolutia istorica si structura sociala a comunitatilor de romi, nu se poate vorbi la ora actuala de o unica limba romani ci de coexistenta mai multor dialecte. Evolutia diferentiata a acestor dialecte a fost determinata si de absenta unei culturi scrise, pana de curand limba romani fiind o limba aproape eminamente orala. In ceea ce priveste numarul vorbitorilor de romani din Romania, se apreciaza ca el reprezinta la ora actuala doar 40% din numarul total al romilor. Acest lucru se datoreaza politicilor de asimilare fortata, ca si asimilarii naturale la care au fost supusi romii. Pierderea limbii romani nu este insa specifica unor cazuri individuale de romi care au parasit grupurile de origine si au fost asimilati de comunitatile invecinate. Exista si cazuri de comunitati intregi care si-au pierdut limba, pastrandu-si insa constiinta de grup si stilul de viata. Se poate constata in ultimii ani o tendinta tot mai pronuntata de redescoperire a limbii romani de catre romi care nu o mai vorbeau. Programele care prevad introducerea in scoli a studierii limbii romani vor contribui fara indoiala la mentinerea si dezvoltarea identitatii etnice a romilor. Mai trebuie amintit si faptul ca, daca numerosi romi sunt bilingvi, vorbind romani si romana sau maghiara si romana, exista in Romania si comunitati trilingve, care vorbesc romana, maghiara si romani. 5.Ocupatii traditionale si ocupatii actuale O meserie larg raspandita in evul mediu in randul romilor era fieraria. Romii fierari fabricau toata gama de produse din fier necesare intr-o gospodarie taraneasca sau la o curte boiereasca, cum ar fi, spre exemplu, unelte pentru agricultori, arme si armuri, cutite, ace, foarfeci, potcoave, diferite alte tipuri de instrumente si unelte. O cercetare facuta la inceputul secolului XX constata faptul ca nu exista in Vechiul Regat gospodarie taraneasca fara obiecte din fier confectionate de romi. Romii fierari au fost printre primii care au devenit sedentari si s-au integrat in comunitatea majoritara. Astfel, revenind regulat intr-un anumit sat pentru a-si vinde produsele si constatand necesitatea muncii lor pentru comunitatea respectiva, o familie de romi fierari se instala cu timpul la marginea satului unde isi deschidea un atelier permanent de fierarie. Sedentarizarea lor a fost dealtfel puternic incurajata de autoritati. Astazi, in localitatea Roata de Jos exista foarte multi romi care au invatat sa cante la diferite instrumente.Acestia se numesc lautari . O alta categorie de romi ale caror produse erau indispensabile in satul romanesc si care s-a mentinut pana recent o reprezinta caldararii. . Barbatii confectionau caldari, oale, tigai, obiecte de podoaba si de cult din arama si alama, in timp ce femeile realizau perii si bidinele din par de cal.Astazi mai exista decat o familie care pastreaza aceasta meserie. In timp, asa cum considera nea Niculae se va pierde si aceasta meserie, pentru ca, copiilor le e rusine sa o practice.

Neamul rudarilor a avut o interesanta evolutie a ocupatiei de baza. Astfel, ei sunt descendenti ai baiesilor sau aurarilor, un neam de romi care se ocupa cu cautarea aurului in nisipurile aurifere ale raurilor. Romii au invatat tehnica spalarii aurului de la romani si au practicat-o in toate cele trei tari romanesti. Romilor aurari li se datoreaza totalitatea aurului obtinut in Moldova, cea mai mare parte a celui obtinut in Tara Romaneasca si o parte importanta din aurul cules din raurile Transilvaniei si Banatului.

Datorita veniturilor pe care aceasta categorie de romi le-au adus o buna perioada de timp, atat prin aurul pe care erau obligati sa-l predea fiscului cat si prin taxele pe care le plateau, autoritatile le-au acordat mult timp un interes aparte protejandu-i, respectandu-le autonomia de organizare si scutindu-i de anumite obligatii. Romii aurari erau nomazi, locuind in corturi, si lucrau la culesul aurului primavara si vara. Toamna si iarna se instalau in locuri cu climat prielnic si isi castigau existenta confectionand obiecte din lemn. Treptat insa spalatul aurului nu a mai reprezentat o indeletnicire profitabila si veniturile obtinute nu mai permiteau nici macar supravietuirea, astfel incat romii aurari au fost obligati sa se orienteze spre alte ocupatii. Cea mai mare parte dintre acestia s-au profilat pe prelucrarea lemnului devenind rudari, respectiv lingurari sau blidari. O parte au invatat sa confectioneze caramizi si sa poata asigura astfel sursa de venit necesara comunitatii. Caramidaria a devenit o meserie cautata in special incepand cu prima jumatate a secolului al XIX-lea cand taranii au inceput sa renunte la locuintele din chirpici si au trecut la construirea de case din caramida. Comunitatile de caramidari erau semi-nomade, iar unele dintre ele au supravietuit pana in perioada contemporana.

Un specific deosebit il are neamul ursarilor care ducea o viata nomada si isi castiga existenta in principal dand spectacole cu ursi dresati de ei. Pe langa aceasta ocupatie de baza ei mai confectionau ciururi si diverse obiecte marunte din fier (cuie, topoare, broaste, etc) sau se indeletniceau cu cresterea catarilor. Incepand din perioada interbelica activitatea lor pricipala a fost interzisa. Numeroase alte meserii au fost de asemenea practicate de romi, printre care confectionarea sitelor, olaritul, moraritul, extractia pietrei sau a sarii, confectionarea de obiecte din os, comertul cu

flori, cu cai, sau cu covoare si matasuri, zidaria, sau tinichigeria. Au existat de asemenea din perioada feudala romi lacatusi, spoitori, ciubotari, curelari, bucatari, carciumari si, desigur, lautari. Cea mai mare parte a romilor nu a avut insa conditiile necesare pentru a reusi sa se adapteze la schimbarile radicale si rapide ce au afectat economia romaneasca a ultimului secol. Ei au devenit astfel, dintr-un element important al vietii economice, o categorie marginala aflata deseori intr-o situatie materiala deosebit de grava.

SATRA