VERBUL este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune/ o stare, are două

numere (singular și plural), are trei persoane( persoana I: eu/noi, persoana a II-a: tu/voi,
persoana a III-a: el/ea/ei/ele), verbul se conjugă, schimbându-și forma după diateză, mod,
timp, persoană și număr.
CLASIFICAREA VERBULUI

A. VERBE PREDICATIVE: au înțeles de sine stătător și formează singure Predicat

Verbal. ex: a merge, a cânta etc.
B. VERBE NEPREDICATIVE COPULATIVE: nu au înțeles de sine stătător, intră în
alcătuirea unui Predicat Nominal, alături de Numele Predicativ. Verbele copulative
sunt: a fi (când nu are sensul de a exista/a se afla etc.), a deveni, a ieși, a ajunge, a se
face, a se preface, a însemna, a părea, a rămâne, a se naște, a se chema, a se numi
etc.
C. VERBE NEPREDICATIVE AUXILIARE: nu au înțeles de sine stătător, intră în
alcătuirea modurilor și a timpurilor verbale compuse: a fi, a avea și a vrea.
D. VERBE PERSONALE: au forme pentru toate persoanele: a scrie, a face, a tăcea, a
desena etc.
E. VERBE IMPERSONALE: nu au persoane: a tuna, a fulgera, a plua, a se însera, a
trebui, a urma, a se întâmpla, a se cuveni, a se părea, a se cădea etc.
F. VERBE TRANZITIVE: care au sau pot avea Complement Direct: a zice, a spune, a
scrie, a învăța, a ruga, a desena etc.
G. VERBE INTRANZITIVE: nu au sau nu pot avea Complement Direct: a se teme, a
se grăbi, a se însenina etc.
H. VERBE REGULATE: nu își schimbă rădăcina în timpul flexiunii personale: a
cânta, a dansa, a scrie, a desena etc.
I. VERBE NEREGULATE: își schimbă forma în timpul flexiunii personale: a avea, a
fi, a vrea, a da, a lua, a bea, a mânca, a sta, a usca etc.

MODURI ȘI TIMPURI VERBALE

Conjugarea I: -a : a pleca, a cânta, a dansa

Conjugarea a II-a: -ea: a cădea, a vedea

Conjugarea a III-a: -e: a merge, a frige, a scrie, a spune

Conjugarea a IV-a: - i/-î: a fugi, a dormi, a coborî, a tăbărî

1
 A. MODURI PERSONALE/PREDICATIVE
1. MODUL INDICATIV
Mai mult ca Perfect Perfect Imperfect Prezent Viitor Viitor
perfect compus simplu anterior literar
Arată o acțiune Arată o Arată o Arată o Acțiunea Arată o Arată o
încheiată acțiune acțiune acțiune se petrece acțiune acțiune în
înaintea unei încheiată în trecută, trecută, în viitoare viitor.
alte acțiuni din trecut, fără încheiată neterminată momentul care se Formare:
trecut. a se recent Terminații: - vorbirii petrece voi, vei,
Formare: preciza Terminații: am, -ai, -a, - înaintea va, vom,
participiul când -i, -și, -nu am, -ați, -au unei alte veți, vor +
verbului de Se are, -răm, - acțiuni infinitivul
conjugat + se + formează: răți, -ră viitoare. verbului
terminațiile: - a avea Formare: de
m, -și, nu are, - participiul voi, vei, va, conjugat
răm, -răți, -ră verbului de vom, veți,
conjugat vor + fi +
participiul
verbului de
conjugat
Eu Scrisesem Am scris Scrisei Scriam Scriu Voi fi Voi
scris scrie
Tu Scriseseși Ai scris Scriseși Scriai Scrii Vei fi Vei
scris scrie
El/ea Scrisese A scris Scrise Scria Scrie Va fi Va scrie
scris
Noi Scriseserăm Am scris Scriserăm Scriam Scriem Vom fi Vom
scris scrie
Voi Scriseserăți Ați scris Scriserăți Scriați Scrieți Veți fi Veți
scris scrie
Ei/ele Scriseseră Au scris Scriseră Scriau Scriu Vor fi Vor
scris scrie

2
 1.1. Mai mult ca perfect
Mai mult ca perfectul este un timp de relație, folosit în comunicare și în textele narative
literare. Folosirea mai-mult-ca-perfectului presupune o întrerupere a linearității unei
narațiuni, o întoarcere în trecut (retrospecție) care se asociază cu intenția de explicare a
cauzelor unui eveniment.

Clase de verbe/ Sufixul Desinențe / Exemple/ Conjugarea verbului

conjugare specific Terminații forma de
infinitiv
conjugarea I : -a+se a pleca plecasem, plecaseși, plecase,
Verbe cu plecaserăm, plecaserăți,
infinitivul în –a: plecaseră
Conjugarea a II- -u+se a vedea văzusem, văzuseși, văzuse,
a: verbe cu văzuserăm, văzuserăți,
infinitivul în –ea: văzuseră
Conjugarea a -u+se a face făcusem, făcuseși, făcuse,
III-a: verbe cu făcuserăm, făcuserăți, făcuseră
infinitivul în –e,
cu participiul în
–ut
-m
Conjugarea a -se+se a merge mersesem, merseseși, mersese,
-și
III-a: verbe cu merseserăm, merseserăți,
Ø
infinitivul în –e, merseseră
-răm
cu participiul în
-răți
–s
-ră
Conjugarea a -se+se a frige fripsesem, fripseseși, fripsese,
III-a: verbe cu fripseserăm, fripseserăți,
infinitivul în –e, fripseseră
cu participiul în
–t
Conjugarea a -i+se a dormi dormisem, dormiseși, dormise,
IV-a: verbe cu dormiserăm, dormiserăți,
infinitivul în –i dormiseră
Conjugarea a -î+se a coborî coborâsem, coborâseși,
IV-a: verbe cu coborâse, coborâserăm,
infinitivul în –î coborâserăți, coborâseră

3
 1.2. Perfect compus
Perfectul compus se formează din auxiliarul a avea și participiul verbului de conjugat
(neacordat): am +, ai+, a+, am+, ați+, au+. În limba veche, auxiliarul putea fi postpus (pus
la finalul) participiului: venit-au, fost-au. Între auxiliar și participiu pot fi intercalate adverbe:
mai, cam, și, tot.

Clase de verbe/ Sufixul de Verb la infinitiv Verb la perfect compus

Conjugare participiu

-a -at a asculta am/ai/a/am/ați/au ascultat

-ea -ut a vedea am/ai/a/am/ați/au văzut

-e (participiu în –ut) -ut a face am/ai/a/am/ați/au făcut

-e (participiu în –s) -s a merge am/ai/a/am/ați/au mers

-e (participiu în –t) -t,-pt a crede/ a rupe am/ai/a/am/ați/au

crezut/rupt
-i -it a dormi am/ai/a/am/ați/au dormit

-î -ît a coborî am/ai/a/am/ați/au coborît

4
 1.3. Perfect simplu
Perfectul simplu este format din radical + sufix + desinență, radicalul este identic cu cel al
participiului verbului de conjugat. Perfectul simplu arată o acțiune încheiată în trecut, se
folosește ca timp narativ/ficțional sau regional, ca modalitate de a relata evenimentele
desfășurate recent. Ca timp ficțional/narativ, perfectul simplu se folosește deobicei la
persoana a III-a, singular sau plural.

Clase de Sufixul Desinențe/ Verb la Conjugare perfect simplu

verbe/ de terminații infinitiv
Conjugare perfect

-a -a- a pleca plecai, plecași, pleca, plecă, plecarăm,

plecarăți, plecară
-ea -u- a vedea văzui, văzuși, văzu, văzurăm, văzurăți,
văzură
-e, cu -u- -i a face făcui, făcuși, făcu, făcurăm, făcurăți,
participiu în – făcură
ut -și
-e, cu -se- Ø a merge mersei, merseși, merse, merserăm,
participiu în – merserăți, merseră
s -răm
-e, cu -se- -rați a frige fripsei, fripseși, fripse, fripserăm,
participiu în –t fripserăți, fripseră
-ră
-i -i- a dormi dormii, dormiși, dormi, dormirăm,
dormirăți, dormiră
-î -î- a coborî coborâi, coborâși, coborâ, coborârăm,
coborârăți, coborâră

5
 1.4. Imperfect
Imperfectul se formează prin atașarea sufixului (-a- sau –ea-) și a desinențelor/
terminațiilor (-m,-i, - Ø, -m, -ți, -u). Radicalul imperfectului este identic cu cel al infinitivului
(a vedea – vedeam). Imperfectul reprezintă o acțiune sau o stare trecută, parțial simultană cu
un anumit reper. Ex: Atunci erai mai înțelegător. În literatură, imperfectul este timpul
perspectivei interioare a personajului, un fel de prezent în trecut al monologului interior
relatat în stil indirect liber, semnalul acestui artificiu literar conține combinarea imperfectului
cu adverbe (acum, atunci). Valoarea imperfectului este marcarea aspectului durativ (a
duratei), desfășurarea unui proces, acțiunea sau starea este prezentată în desfășurare, într-un
interval care cuprinde și reperul imperfectului. Imperfectul poate exprima și aspectul iterativ
(o acțiune repetată în intervalul de referință), și irealitatea ( echivalent cu timpul condițional
perfect), și jocul copiilor (imperfect al jocului), dar și cererea (alături de formulele de
politețe).

Clase de Sufixul de Desinențe Verb la Verb la imperfect

verbe imperfect infinitiv
Infinitivul –a, -a- -m a asculta ascultam, ascultai, asculta,
-î -i a coborî ascultam, ascultați, ascultau
Ø coboram, coborai, cobora,
-m coboram, coborați, coborau
Infinitivul – -ea- -ți a vedea vedeam, vedeai, vedea, vedeam,
ea, -e, -i -u a merge vedeați, vedeau
a dormi mergeam, mergeai, mergea,
mergeam, mergeați, mergeau
dormeam, dormeai, dormea,
dormeam, dormeați, dormeau

6
 1.5. Prezent
Prezentul indicativului este format din sufix și desinențe, sufixul se atașează radicalului
(modul indicativ, timpul prezent), iar desinențele indică numărul și persoana. Prezentul este
un timp deictic care trimite la situația de comunicare (contextul comunicării: participanți la
comunicare, cadru spațio-temporal). Prezentul narativ sau istoric apare în situația în care
reperul prezentului nu mai este momentul enunțării, ci un moment din trecut, are un rol
stilistico-pragmatic, de actualizare a unei perspective interioare asupra faptelor narate.

Clasa de verbe Sufix de Desinențe Verb la Verb la prezent

indicativ infinitiv
prezent
Verbe cu -a- Ø, -i, -ă, -m, -ți, - a asculta ascult, asculți,
infinitiv în -a ă ascultă, ascultăm,
ascultați, ascultă
Verbe cu -a- + -ez Ø, -i, -ă, -m, -ți, - a lucra lucrez, lucrezi,
infinitiv în –a ă lucrează, lucrăm,
lucrați, lucrează
Verbe cu -e- Ø, -i, -e, -m, -ți, a vedea văd, vezi, vede,
infinitiv în –ea Ø vedem, vedeți, văd
Verbe cu -e- Ø, -i, -e, -m, -ți, a merge merg, mergi, merge,
infinitiv în –e Ø mergem, mergeți,
merg
Verbe cu -i- Ø, -i, -e, -m, -ți, a dormi dorm, dormi,
infinitiv în – i Ø doarme, dormim,
dormiți, dorm
Verbe cu -i- Ø, Ø, -ă/e, -m, - a oferi/ a sui ofer, oferi, oferă,
infinitiv în –i ți, -ă/e oferim, oferiți, oferă
sui, sui, suie, suim,
suiți, suie
Verbe cu -i- + -esc Ø, -i, -e, -m, -ți, a citi citesc, citești, citește,
infinitiv în –i Ø citim, citiți, citesc
Verbe cu -î- Ø, -i, -ă, -m, -ți, - a coborî cobor, cobori,
infinitiv în –î ă coboară, coborâm,
coborâți, coboară
Verbe cu -î- + -ăsc Ø, -i, -e, -m, -ți, a urî urăsc, urăști, urăște,
infinitiv în –î Ø, urâm, urâți, urăsc

7
 1.6. Viitor anterior/ literar/ popular/ colocvial
Viitorul standard/literar este alcătuit dintr-un auxiliar (voi, vei, va, vom, veți, vor) +
forma de infinitiv a verbului de conjugat. Viitorul popular a suferit transformări fonetice:
oi, ăi (ei/îi), o, om, îți/ăți, or. Viitorul colocvial are structura conjuctivului: o să plec/or să
plece sau varianta auxiliară: verbul a avea + să+ verbul de conjugat: am să plec. Viitorul
anterior sau viitor II este un timp compus, alcătuit din viitorul auxiliar a fi și participiul
verbului: voi/vei/va/vom/veți/vor + fi + participiul verbului de conjugat.

I sg. / eu a II-a sg. a III-a sg./ I pl. / noi a II-a pl./ a III-a pl./
/ tu el/ea voi ei/ele
Viitor voi fi vei fi va fi mers vom fi veți fi vor fi
anterior mers mers mers mers mers
Viitor voi merge vei merge va merge vom merge veți merge vor merge
literar
Viitor oi merge îi merge o merge om merge îți merge or merge
popular
Viitor o să merg o să o să o să o să o/or să
colocvial I mergi meargă mergem mergeți meargă
Viitor am să ai să are să avem să aveți să au să
colocvial II merg mergi meargă mergem mergeți meargă

2. MODUL IMPERATIV
Modul imperativ are doar două forme, pentru persoana a II-a, singular și plural, se
notează cu semnul exclamării ! la final. Taci! Tăceți! Scrie! Scrieți!

3. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
3.1.Condițional-optativ perfect

Condiționalul-optativ perfect este compus din auxiliar (aș, ai, ar, am, ați, ar) + fi +
participiul verbului; are o valoare de irealitate, de posibilitate nerealizată, o dorință
neîmplinită. ex: a mânca – eu aș fi mâncat, tu ai fi mâncat, el/ea ar fi mâncat, noi am fi
mâncat, voi ați fi mâncat, ei/ele ar fi mâncat.

3.2.Condițional-optativ prezent

Condiționalul-optativ prezent se formează cu auxiliarul (aș, ai, ar, am, ați, ar) și
forma de infinitiv a verbului de conjugat; nu are o valoare temporală propriu-zisă (nu indică
un moment anume când s-a întâmplat acțiunea); indică o dorință manifestată în prezent sau
care s-ar putea realiza în viitor, dar și o rezervă, o distanțare față de un anumit subiect. ex: a
mânca – eu aș mânca, tu ai mânca, el/ea ar mânca, noi am mânca, voi ați mânca, ei/ele ar
mânca.

8
 4. MODUL CONJUNCTIV
4.1. Timpul perfect
Conjunctivul perfect are o formă unică pentru toate personale, atât la singular, cât și la plural,
este alcătuit din conjuncția să + morfermul invariabil fi + forma de participiu invariabil a
verbului: lucrat, mers, scris. Valoarea sa este de irealitate, de posibilitate nerealizată,
exprimând un moment anterior vorbirii. Dacă apare combinația înainte + conjunctiv perfect,
poate avea sensul unei posibilități realizate: Înainte să fi venit tu, nu se întâmplase nimic.

Formare: eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele + să + fi + participiul verbului de conjugat: eu să fi

mâncat/ tu să fi scris

4.2. Timpul prezent

Conjunctivul prezent este alcătuit din morfemul/conjuncția să + radical și desinențe/
terminații. Conjunctivul prezent exprimă o acțiune potențială/posibilă.

Clasa de verbe Desinențe Verb la Verb la conjunctiv prezent

infinitiv
Infinitiv în –a Ø, -i, -e,-m,- a asculta să ascult, să asculți, să asculte, să ascultăm,
ți,-e să ascultați, să asculte
Infinitiv în –a, a lucra să lucrez, să lucrezi, să lucreze, să lucrăm, să
sufix –ez lucrați, să lucreze
Infinitiv în –ea a vedea să văd, să vezi, să vadă, să vedem, să vedeți,
Ø,-i,-ă,-m,- să vadă
Infinitiv în –e ți,-ă a merge să merg, să mergi, să meargă, să mergem, să
mergeți, să meargă
Infinitiv în –i, a dormi să dorm, să dormi, să doarmă, să dormim, să
fără –esc dormiți, să doarmă
Infinitiv în –i Ø, Ø,-e,-m,- a oferi/a sui să ofer/sui, să oferi/sui, să ofere/suie, să
ți,-e oferim/suim, să oferiți/suiți, să ofere/suie
Infinitiv în –i, Ø,-i,-ă,-m,- a citi să citesc, să citești, să citească, să citim, să
cu –esc- ți,-ă citiți, să citească
Infinitiv în –i, Ø,-i,-e,-m,- a coborî să cobor, să cobori, să coboare, să coborâm,
fără -ăsc ți,-e să coborâți, să coboare
Infinitiv în –i, Ø,-i,-ă,-m,- a urî să urăsc, să urăști, să urască, să urâm, să
cu -ăsc ți,-ă urâți, să urască

9
 5. MODUL PREZUMTIV
5.1.Prezumtiv perfect

Prezumtivul perfect seamănă cu viitorul anterior, se exprimă supoziția unor fapte

desfășurate în trecut față de momentul comunicării, se formează prin auxiliar (oi, îi/oi, o, om,
îți, o/or) + fi + participiul verbului de conjugat. ex: a merge – eu oi fi mers, tu îi/oi fi mers,
el/ea o fi mers, noi om fi mers, voi îți fi mers, ei/ele o/or fi mers.

5.2.Prezumtiv prezent

Prezumtivul prezent are două serii de forme: una similară cu viitorul popular (oi dormi) și
cealaltă formată din auxiliar (oi/voi, îi/vei, o/va, om/vom, îți/veți, or/vor) +fi + gerunziul
verbului de conjugat. Prezumtivul prezent exprimă supoziția unor fapte desfășurate într-un
interval care include prezentul comunicării. ex: a mânca – eu oi/voi fi mâncând, tu îi/vei fi
mâncând, el/ea o/va fi mâncând, noi om/vom fi mâncând, voi îți/veți fi mâncând, ei/ele or/vor
fi mâncând. - > Acum Andrei o fi acasă. S-o fi odihnind și el.

B. MODURILE NEPERSONALE/NEPREDICATIVE
1. MODUL INFINITIV

Modul infinitiv arată numele acțiunii, este forma de dicționar a verbului; are două forme:
forma scurtă/comună/infinitivul scurt (a scrie, a citi) și forma lungă/infinitivul lung (chemare,
închinare) devenită ulterior substantiv. Este singurul mod nepredicativ care are timpuri:
prezent (a scrie) și perfect (a fi + participiul verbului de conjugat: a fi scris).

Funcții sintactice:

Subiect: A citi este o necesitate.

Nume predicativ: Datoria lui este de a instrui.

Atribut: Are obligația de a scrie procesul verbal.

Complement direct: Nu mai poate veni azi.

Complement indirect: Se gândește a pleca spre casă.

Complement circumstanțial de timp: Înainte de a pleca, să treci pe la mine.

Complement circumstanțial de mod: Vorbește fără a gândi.

Complement circumstanțial de scop: Este necesar un studiu aprofundat pentru a reuși.

10
 2. MODUL PARTICIPIU

Modul participiu exprimă o acțiune încheiată și suferită de o ființă/un obiect, având

valori multiple:

a) Verbală – când intră în componența formelor verbale compuse: indicativ perfect

compus, indicativ viitor anterior, conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect,
prezumtiv perfect, infinitiv perfect;
b) Adjectivală – când are termen regent un substantiv/pronume/numeral sau un verb
copulativ: Tema scrisă a fost efectuată corect. – are aceleași funcții ca Adjectivul
c) Adverbială – când are termen regent un verb predicativ: Alina vorbește răgușit. –
funcție Complement Circumstanțial de Mod
d) Substantivală – când se articulează: Învățatul știe multe. (omul care este învățat). –
are aceleași funcții ca substantivul

3. MODUL SUPIN

Modul supin exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată și arată scopul altei acțiuni
sau destinația unui obiect, se formează din prepozițiile de/după/la/pe la/pentru + participiul
verbului de conjugat.

Funcții sintactice:

Subiect: E greu de învățat. Complement indirect: S-a săturat de

învățat la română.
Nume Predicativ: Poezia este de memorat.
Complement circumstanțial de loc: A fugit
Atribut verbal: Și-a cumpărat o mașină de la scăldat.
scris.

Complement direct: A terminat de

transcris textul.
4. MODUL GERUNZIU

Modul gerunziu exprimă o acțiune simultană, verbele la modul gerunziu au sufixul –

ând/ind. Funcții sintactice:

Subiect: În depărtare se auzea ciripind.

Nume Predicativ: Femeia era suferindă.

Atribut verbal: S-a afișat tabelul cuprinzând elevii promovați.

Complement direct: Mircea a auzit strigând la poartă.

Complement indirect: Alin s-a săturat așteptând o veste de la Maria.

Complement circumstanțial de mod: El venea alergând spre școală.

11
 DIATEZA VERBULUI

Diateza este forma pe care o ia verbul pentru a exprima raportul dintre acțiune și subiect.

A. DIATEZA ACTIVĂ: acțiunea este făcută de subiectul gramatical și se poate răsfrânge

sau nu asupra altui obiect: Eu citesc o carte.
!!!ATENȚIE!!! CÂND PRONUMELE REFLEXIV DE PE LÂNGĂ VERB ARE
FUNCȚIE SINTACTICĂ PROPRIE, VERBELE SUNT LA DIATEZA ACTIVĂ
PRONOMINALĂ!
a) Verbe pronominale obiective: a se îmbrăca, a se spăla, a-și croi etc.
b) Verbe pronominale reciproce: a se iubi, a se revedea, a-și spune etc.
c) Verbe pronominale posesive: a-și lua, a-și da, a-și pune etc.
d) Verbe pronominale participative: își cumpără (ceva), își aduce (ceva)
e) Verbe pronominale factitive: se tunde, se bărbierește etc.
B. DIATEZA PASIVĂ: acțiunea este suferită de subiectul gramatical, dar este realizată de
altcineva, se formează cu ajutorul verbului auxiliar a fi și participiul verbului de conjugat,
verbul își modifică forma după mod, timp, persoană și număr, iar verbul de conjugat după
gen și număr. ex: El(ea) este chemat(ă) de prieteni.
C. DIATEZA REFLEXIVĂ: acțiunea este realizată de subiectul gramatical, acesta
participă la acțiunea pe care o întreprinde și suportă consecințele/ rezultatul acesteia,
verbele la diateza reflexivă sunt însoțite de pronume reflexive forma neaccentuată în
cazul Ac. și Dativ. ex: a se teme, a se gândi, a-și uita, a-și închipui etc.
a) Verbe reflexive dinamice: a se abține, a se acomoda, a se supăra, a se zbate etc.
b) Verbe reflexive impersonale: se zice, e spune, se crede, se pare, se înseninează etc.
c) Verbe reflexive cu înțeles pasiv: a se introduce, a se închide, a se deschide etc.
d) Verbe reflexive eventive: a se îngroșa, a se îngălbeni, a se îmbogăți etc.

12