VERBUL este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune/ o stare, are două

numere (singular și plural), are trei persoane( persoana I: eu/noi, persoana a II-a: tu/voi,
persoana a III-a: el/ea/ei/ele), verbul se conjugă, schimbându-și forma mod, timp, persoană și
număr.
CLASIFICAREA VERBULUI

VERBE PREDICATIVE: au înțeles de sine stătător și formează singure Predicat Verbal.

ex: a merge, a cânta etc.

VERBE NEPREDICATIVE COPULATIVE: nu au înțeles de sine stătător, intră în

alcătuirea unui Predicat Nominal, alături de Numele Predicativ. Verbele copulative sunt: a fi
(când nu are sensul de a exista/a se afla etc.), a deveni, a ieși, a ajunge, a se face, a se
preface, a însemna, a părea, a rămâne, a se naște, a se chema, a se numi etc.

VERBE NEPREDICATIVE AUXILIARE: nu au înțeles de sine stătător, intră în alcătuirea

modurilor și a timpurilor verbale compuse: a fi, a avea și a vrea.

VERBE PERSONALE: au forme pentru toate persoanele: a scrie, a face, a tăcea, a desena
etc.

Verbe Copulative:Un verb copulativ este un verb care formează un predicat

nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu funcție de nume predicativ

VERBE REGULATE: nu își schimbă rădăcina în timpul flexiunii personale: a cânta, a

dansa, a scrie, a desena etc.

VERBE NEREGULATE: își schimbă forma în timpul flexiunii personale: a avea, a fi, a
vrea, a da, a lua, a bea, a mânca, a sta, a usca etc.

MODURI ȘI TIMPURI VERBALE

Conjugarea I: -a : a pleca, a cânta, a dansa

Conjugarea a II-a: -ea: a cădea, a vedea

Conjugarea a III-a: -e: a merge, a frige, a scrie, a spune

Conjugarea a IV-a: - i/-î: a fugi, a dormi, a coborî, a tăbărî

1
 A. MODURI PERSONALE/PREDICATIVE

1. MODUL INDICATIV
Mai mult ca Perfect Perfect Imperfect Prezent Viitor Viitor
perfect compus simplu anterior literar
Arată o acțiune Arată o Arată o Arată o Acțiunea Arată o Arată o
încheiată acțiune acțiune acțiune se petrece acțiune acțiune în
înaintea unei încheiată în trecută, trecută, în viitoare viitor.
alte acțiuni din trecut, fără încheiată neterminată momentul care se Formare:
trecut. a se recent Terminații: - vorbirii petrece voi, vei,
Formare: preciza Terminații: am, -ai, -a, - înaintea va, vom,
participiul când -i, -și, -nu am, -ați, -au unei alte veți, vor +
verbului de Se are, -răm, - acțiuni infinitivul
conjugat + se + formează: răți, -ră viitoare. verbului
terminațiile: - a avea Formare: de
m, -și, nu are, - participiul voi, vei, va, conjugat
răm, -răți, -ră verbului de vom, veți,
conjugat vor + fi +
participiul
verbului de
conjugat
Eu Scrisesem Am scris Scrisei Scriam Scriu Voi fi Voi
scris scrie
Tu Scriseseși Ai scris Scriseși Scriai Scrii Vei fi Vei
scris scrie
El/ea Scrisese A scris Scrise Scria Scrie Va fi Va scrie
scris
Noi Scriseserăm Am scris Scriserăm Scriam Scriem Vom fi Vom
scris scrie
Voi Scriseserăți Ați scris Scriserăți Scriați Scrieți Veți fi Veți
scris scrie
Ei/ele Scriseseră Au scris Scriseră Scriau Scriu Vor fi Vor
scris scrie

2
 Mai mult ca perfect
Mai mult ca perfectul este un timp de relație, folosit în comunicare și în textele narative
literare. Folosirea mai-mult-ca-perfectului presupune o întrerupere a linearității unei
narațiuni, o întoarcere în trecut (retrospecție) care se asociază cu intenția de explicare a
cauzelor unui eveniment.

Perfect compus
Perfectul compus se formează din auxiliarul a avea și participiul verbului de conjugat
(neacordat): am +, ai+, a+, am+, ați+, au+.

Perfect simplu
Perfectul simplu este format din radical + sufix + desinență, radicalul este identic cu cel al
participiului verbului de conjugat. Perfectul simplu arată o acțiune încheiată în trecut, se
folosește ca timp narativ/ficțional sau regional, ca modalitate de a relata evenimentele
desfășurate recent. Ca timp ficțional/narativ, perfectul simplu se folosește deobicei la
persoana a III-a, singular sau plural.

Imperfect
Imperfectul se formează prin atașarea sufixului (-a- sau –ea-) și a desinențelor/
terminațiilor (-m,-i, - Ø, -m, -ți, -u). Radicalul imperfectului este identic cu cel al infinitivului
(a vedea – vedeam). Imperfectul reprezintă o acțiune sau o stare trecută, parțial simultană cu
un anumit reper. Ex: Atunci erai mai înțelegător. În literatură, imperfectul este timpul
perspectivei interioare a personajului, un fel de prezent în trecut al monologului interior
relatat în stil indirect liber, semnalul acestui artificiu literar conține combinarea imperfectului
cu adverbe (acum, atunci). Valoarea imperfectului este marcarea aspectului durativ (a
duratei), desfășurarea unui proces, acțiunea sau starea este prezentată în desfășurare, într-un
interval care cuprinde și reperul imperfectului.

Prezent
Prezentul indicativului este format din sufix și desinențe, sufixul se atașează radicalului
(modul indicativ, timpul prezent), iar desinențele indică numărul și persoana. Prezentul este
un timp deictic care trimite la situația de comunicare (contextul comunicării: participanți la
comunicare, cadru spațio-temporal). Prezentul narativ sau istoric apare în situația în care
reperul prezentului nu mai este momentul enunțării, ci un moment din trecut, are un rol
stilistico-pragmatic, de actualizare a unei perspective interioare asupra faptelor narate.

Viitor anterior/ literar

Viitorul standard/literar este alcătuit dintr-un auxiliar (voi, vei, va, vom, veți, vor) +
forma de infinitiv a verbului de conjugat. Viitorul anterior sau viitor II este un timp
compus, alcătuit din viitorul auxiliar a fi și participiul verbului: voi/vei/va/vom/veți/vor +
fi + participiul verbului de conjugat.

3
 2. MODUL IMPERATIV
Modul imperativ are doar două forme, pentru persoana a II-a, singular și plural, se
notează cu semnul exclamării ! la final. Taci! Tăceți! Scrie! Scrieți!

3. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
3.1. Condițional-optativ perfect

Condiționalul-optativ perfect este compus din auxiliar (aș, ai, ar, am, ați, ar) + fi +
participiul verbului; are o valoare de posibilitate nerealizată, o dorință neîmplinită. ex: a
mânca – eu aș fi mâncat, tu ai fi mâncat, el/ea ar fi mâncat, noi am fi mâncat, voi ați fi
mâncat, ei/ele ar fi mâncat.

3.2. Condițional-optativ prezent

Condiționalul-optativ prezent se formează cu auxiliarul (aș, ai, ar, am, ați, ar) și
forma de infinitiv a verbului de conjugat; nu are o valoare temporală propriu-zisă (nu indică
un moment anume când s-a întâmplat acțiunea); indică o dorință manifestată în prezent sau
care s-ar putea realiza în viitor, dar și o rezervă, o distanțare față de un anumit subiect. ex: a
mânca – eu aș mânca, tu ai mânca, el/ea ar mânca, noi am mânca, voi ați mânca, ei/ele ar
mânca.

MODUL CONJUNCTIV

Timpul perfect
Conjunctivul perfect are o formă unică pentru toate personale, atât la singular, cât și la plural,
este alcătuit din conjuncția să + fi + forma de participiu invariabil a verbului: lucrat, mers,
scris. Valoarea sa este de posibilitate nerealizată, exprimând un moment anterior vorbirii.
Dacă apare combinația înainte + conjunctiv perfect, poate avea sensul unei posibilități
realizate: Înainte să fi venit tu, nu se întâmplase nimic.

Formare: eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele + să + fi + participiul verbului de conjugat: eu să fi

mâncat/ tu să fi scris

Timpul prezent
Conjunctivul prezent este alcătuit din conjuncția să + radical și desinențe/ terminații.
Conjunctivul prezent exprimă o acțiune posibilă.

Verbele predicative (personale) sunt verbe la moduri predicative. Verbul

predicativ are întotdeauna funcția sintactică de predicat verbal.

4
MODURILE NEPERSONALE/NEPREDICATIVE
MODUL INFINITIV

Modul infinitiv arată numele acțiunii, este forma de dicționar a verbului; are două forme:
forma scurtă/comună/infinitivul scurt (a scrie, a citi) și forma lungă/infinitivul lung (chemare,
închinare) devenită ulterior substantiv. Este singurul mod nepredicativ care are timpuri:
prezent (a scrie) și perfect (a fi + participiul verbului de conjugat: a fi scris).

Funcții sintactice:

Subiect: A citi este o necesitate.

Nume predicativ: Datoria lui este de a instrui.

Atribut: Are obligația de a scrie procesul verbal.

Complement direct: Nu mai poate veni azi.

Complement indirect: Se gândește a pleca spre casă.

Complement circumstanțial de timp: Înainte de a pleca, să treci pe la mine.

Complement circumstanțial de mod: Vorbește fără a gâ

MODUL PARTICIPIU

Modul participiu exprimă o acțiune încheiată și suferită de o ființă/un obiect, având

valori multiple:

a) Verbală – când intră în componența formelor verbale compuse: indicativ perfect

compus, indicativ viitor anterior, conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect,
prezumtiv perfect, infinitiv perfect;
b) Adjectivală – când are termen regent un substantiv/pronume/numeral sau un verb
copulativ: Tema scrisă a fost efectuată corect. – are aceleași funcții ca Adjectivul
c) Substantivală – când se articulează: Învățatul știe multe. (omul care este învățat). –
are aceleași funcții ca substantivul

1. MODUL SUPIN

Modul supin exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată și arată scopul altei acțiuni
sau destinația unui obiect, se formează din prepozițiile de/după/la/pe la/pentru + participiul
verbului de conjugat.

Funcții sintactice:

Subiect: E greu de învățat. Nume Predicativ: Poezia este de memorat.

5
Atribut verbal: Și-a cumpărat o mașină de Complement indirect: S-a săturat de
scris. învățat la română.

Complement direct: A terminat de Complement circumstanțial de loc: A fugit

transcris textul. la scăldat.

2. MODUL GERUNZIU

Modul gerunziu exprimă o acțiune simultană, verbele la modul gerunziu au

sufixul –ând/ind. Funcții sintactice:

Subiect: În depărtare se auzea ciripind.

Nume Predicativ: Femeia era suferindă.

Atribut verbal: S-a afișat tabelul cuprinzând elevii promovați.

Complement direct: Mircea a auzit strigând la poartă.

Complement indirect: Alin s-a săturat așteptând o veste de la Maria.

Complement circumstanțial de mod: El venea alergând spre școală.

Verbele nepredicative sunt:

– auxiliare – când ajută la formarea unor moduri şi timpuri.
– copulative – când formează cu un nume predicativ un predicat nominal

Verbele auxiliare

În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare morfologice: a avea, a
vrea și a fi.

A avea

Verbul auxiliar a avea ajută la formarea:

– modului indicativ, timpul perfect compus – am povestit; timpul viitor – am să povestesc
– modului condiţional-optativ, timpul prezent – aş povesti; timpul perfect – aş fi povestit.

Indicativ – are timpurile:

 Prezent : Indică desfăşurarea acţiunii în momentul vorbirii
 Imperfect : Indică o acţiune trecută care se desfăşoară în acelaşi timp cu o altă

A fi

Verbul auxiliar a fi ajută la formarea:

– modului conjunctiv, timpul perfect – să fi povestit

– modului condiţional-optativ, timpul perfect – aş fi povestit

– modului indicativ, timpul viitor anterior – voi fi povestit.

6
A vrea Verbul auxiliar a vrea ajută la formarea:
– modului indicativ, timpul viitor – voi povesti; timpul viitor anterior – voi fi povestit.

7
8