Modul conjunctiv

Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Verbul » Modurile verbelor » Modul conjunctiv

Modul conjunctiv este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă.
Modul conjunctiv poate fi recunoscut ușor datorită conjuncției să, care se află în componența
verbului. Conjunctivul are două timpuri: prezent și perfect.
Conjunctiv prezent
Conjunctivul prezent se formează de la timpul prezent, modul indicativ,
precedat de conjuncția să. La persoana a III-a singular și plural, conjunctivul se
deosebește de indicativul prezent. (el/ei mănâncă – indicativ prezent, el/ei să mănânce –
conjunctiv; el tace, ei tac – indicativ prezent, el/ei să tacă – conjunctiv)
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE
eu să mănânc să tac să fac să citesc
tu să mănânci să taci să faci să citești
el/ea să mănânce să tacă să facă să citească
noi să mâncăm să tăcem să facem să citim
voi să mâncați să tăceți să faceți să citiți
ei/ele să mănânce să tacă să facă să citească
Conjuncția poate sta chiar lângă verb sau pot exista alte părți de vorbire între ea și verb (nu,
mai mi etc).
 Să nu vorbești prea tare.
 Să mai cumperi cărți și data viitoare.
 Să nu-mi dai telefon.
! La persoana a II-a singular următoarele verbe se scriu cu doi i:a fi, a ști, a ține, a veni, a
deveni, a susține, a deține, a reține, a reveni, a preveni, a redeveni (tu să fii, tu să știi,
tu să ții, tu să vii, tu să devii, tu să susții, tu să deții, tu să
reții, tu să revii, tu să previi, tu să redevii).
! ! La fel ca la indicativ prezent, verbele a crea și a agrea se scriu și se pronunță
cu doi e. Formele celor două verbe sunt asemănătoare cu cele ale verbului a lucra.
PERS A LUCRA A CREA A AGREA
eu eu să lucrez eu să creez eu să agreez
tu tu să lucrezi tu să creezi tu să agreezi
el/ea el/ea să lucreze el/ea să creeze el/ea să agreeze
noi noi să lucrăm noi să creăm noi să agreăm
voi voi să lucrați voi să creați voi să agreați
ei/ele ei/ele să lucreze ei/ele să creeze ei/ele să agreeze
Conjunctiv perfect
Conjunctivul perfect este format din conjunctivul prezent al verbului a fi -
forma să fi și participiul verbului de conjugat. Are aceeași formă pentru toate
persoanele, la singular și plural.
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE
 eu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
tu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
el/ea să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
noi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
voi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
ei/ele să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

Modul indicativ
Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Verbul » Modurile verbelor » Modul indicativ

Modul indicativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune prezentată de vorbitor

ca fiind reală.
CUPRINS
 Timpul prezent
 Timpul trecut
o Imperfect
o Perfect compus
o Perfect simplu
o Mai mult ca perfect
 Viitor
o Viitor anterior
Timpul prezent
Verbele la timpul prezent exprimă o acțiune care se desfășoară în momentul vorbirii. În funcție
de conjugare, verbele la modul indicativ, timpul prezent au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu mănânc tac fac citesc

tu mănânci taci faci citești
el/ea mănâncă tace face citește
noi mâncăm tăcem facem citim
voi mâncați tăceți faceți citiți
ei/ele mănâncă tac fac citesc

Timpul trecut
Imperfect
Verbele la timpul imperfect exprimă o acțiune neterminată care se desfășoară în trecut față de
momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la imperfect au
următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu mâncam tăceam făceam citeam

tu mâncai tăceai făceai citeai
el/ea mânca tăcea făcea citea
noi mâncăm tăceam făceam citeam
voi mâncați tăceați făceați citeați
ei/ele mâncau tăceau făceau citeau

Perfect compus
Verbele la timpul perfect compus exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de
momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului auxiliar a avea
(am, ai, a, am, ați, au) și participiul verbului de conjugat. În funcție de
conjugare, verbele la modul indicativ, la perfect compus au următoarele forme:
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu am mâncat am tăcut am făcut am citit

tu ai mâncat ai tăcut ai făcut ai citit
el/ea a mâncat a tăcut a făcut a citit
noi am mâncat am tăcut am făcut am citit
voi ați mâncat ați tăcut ați făcut ați citit
ei/ele au mâncat au tăcut au făcut au citit

Perfect simplu
Verbele la timpul perfect simplu exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de
momentul vorbirii. Acest timp este folosit în vorbire curentă în anumite zone ale țării (Muntenia,
Oltenia, Banat) pentru a exprima o acțiune trecută și terminată de curând față de momentul
vorbirii. În limba literară acest timp nu exprimă o acțiune terminată de curând, ci o acțiune
trecută și terminată.

În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu mâncai tăcui făcui citii

tu mâncași tăcuși făcuși citiși
el/ea mâncă tăcu făcu citi
noi mâncarăm tăcurăm făcurăm citirăm
voi mâncarăți tăcurăți făcurăți citirăți
ei/ele mâncară tăcură făcură citiră

Mai mult ca perfect

Verbele la timpul mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, îndeplinită înaintea altei acțiuni
trecute. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la mai mult ca perfect au următoarele
forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu mâncasem tăcusem făcusem citisem

tu mâncaseși tăcuseși făcuseși citiseși
el/ea mâncase tăcuse făcuse citise
noi mâncaserăm tăcuserăm făcuserăm citiserăm
voi mâncaserăți tăcuserăți făcuserăți citiserăți
ei/ele mâncaseră tăcuseră făcuseră citiseră

Viitor
Verbele la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii. Timpul
viitor prezintă forme pentru limba scrisă și pentru limba vorbită.

În funcție de conjugare, pentru limba scrisă, verbele la modul indicativ, la viitor au următoarele
forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu voi mânca voi tăcea voi face voi citi

tu vei mânca vei tăcea vei face vei citi
el/ea va mânca va tăcea va face va citi
noi vom mânca vom tăcea vom face vom citi
voi veți mânca veți tăcea veți face veți citi
ei/ele vor mânca vor tăcea vor facce vor citi

Pentru limba vorbită, viitorul (forma aceasta a verbului mai este cunoscută și ca viitor popular)
poate fi format în trei feluri:
(1) „o“ invariabil și conjunctivul verbului conjugat,
(2) verbul a avea la indicativ prezent și conjunctivul verbului de
conjugat,
(3) forme particulare ale verbului a vrea și infinitivul verbului
conjugat
PERS (1) (2) (3)

eu o să mănânc am să mănânc oi mânca

tu o să mănânci ai să mănânci (îi) ăi mânca
el/ea o să mănânce are să mănânce o mânca
noi o să mâncăm avem să mâncăm om mânca
voi o să mâncați aveți să mâncați (îți) ăți mânca
ei/ele o să mănânce au să mănânce or mânca

Viitor anterior
Verbele la timpul viitor anterior exprimă o acțiune care se va îndeplini înaintea altei acțiuni
viitoare. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la viitor anterior au următoarele
forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE

eu voi fi mâncat voi fi tăcut voi fi făcut voi fi citit

 tu vei fi mâncat vei fi tăcut vei fi făcut vei fi citit
el/ea va fi mâncat va fi tăcut va fi făcut va fi citit
noi vom fi mâncat vom fi tăcut vom fi făcut vom fi citit
voi veți fi mâncat veți fi tăcut veți fi făcut veți fi citit
ei/ele vor fi mâncat vor fi tăcut vor fi făcut vor fi citit

Modul condițional-optativ
Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Verbul » Modurile verbelor » Modul condițional-optativ
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită
(optativ își are originea în latinescul „optare“, care înseamnă a dori) sau o acțiune realizabilă
dacă este îndeplinită o anumită condiție. Atunci când exprimă o acțiune realizabilă, modul
condițional-optativ este folosit în general în frază, condiția fiind o altă propoziție. Când exprimă
o acțiune dorită, condiționalul-optativ este folosit în propoziții independente sau în propoziții
principale.
 Aș merge și eu la munte. (aș merge – verb la modul condițional-optativ, exprimă o acțiune
dorită, propoziție independentă)
 Aș merge și eu la munte, 1/ dar nu am timp. 2/ (aș merge – verb la modul condițional-
optativ, exprimă o acțiune dorită, propoziția principală 1/)
 Dacă aș mai sta 1/ aș ajunge prea târziu.2/ (aș ajunge – verb la modul condițional-
optativ, 1/ condiție)
Modul condițional-optativ are două timpuri: prezent și perfect.

Condițional-optativ prezent
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar,
am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat. În funcție de conjugare,
verbele la modul condițional-optativ, timpul prezent au următoarele forme:
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE
eu aș mânca aș tăcea aș face aș citi
tu ai mânca ai tăcea ai face ai citi
el/ea ar mânca ar tăcea ar face ar citi
noi am mânca am tăcea am face am citi
voi ați mânca ați tăcea ați face ați citi
ei/ele ar mânca ar tăcea ar face ar citi
Condițional-optativ perfect
Condiționalul-optativ perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al
verbului a fi și participiul verbului de conjugat. În funcție de conjugare,
verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect au următoarele forme:
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGARE
eu aș fi mâncat aș fi tăcut aș fi făcut aș fi citit
tu ai fi mâncat ai fi tăcut ai fi făcut ai fi citit
el/ea ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit
 noi am fi mâncat am fi tăcut am fi făcut am fi citit
voi ați fi mâncat ați fi tăcut ați fi făcut ați fi citit
ei/ele ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit

Modul imperativ
Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Verbul » Modurile verbelor » Modul imperativ
Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă (imperativ își are
originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat.
Prin verbele la acest mod, vorbitorul cere unei persoane sau unui grup de persoane să
îndeplinească o acțiune. Imperativul are forme doar pentru persoana a II-a singular și plural.
(vino tu, veniți voi; mănâncă tu, mâncați voi)
Forma imperativului la persoana a II-a singular, la cele mai multe verbe, este identică cu forma
persoanei a III-a a indicativului prezent.

 mănâncă tu (imperativ) – el mănâncă (indicativ prezent)

 citește tu (imperativ) – el citește (indicativ prezent)
Alte verbe au forma imperativului la persoana a II-a singular identică cu forma persoanei a II-a a
indicativului prezent.

 mergi tu (imperativ) – tu mergi (indicativ prezent)

 șezi tu (imperativ) – tu șezi (indicativ prezent)
Există și verbe care au la imperativ, persoana a II-a singular, forme proprii: a veni - vino, a
face - fă, a zice - zi, a duce - du. Forme asemănătoare au și verbele derivate din
cele enumerate anterior: a reveni, a conveni, a preveni, a desface, a reface, a preface, a prezice, a
dezice, a conduce, a reduce.
Toate verbele au formele de imperativ la persoana a II-a plural identice cu formele indicativului
prezent la persoana a II-a plural.

 mâncați voi (imperativ) – voi mâncați (indicativ prezent)

 citiți voi (imperativ) – voi citiți (indicativ prezent)

Modul infinitiv
Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Verbul » Modurile verbelor » Modul infinitiv
Modul infinitiv este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă numele acțiunii sau al stării.
Infinitivul, prin rădăcina verbului, este o formă de bază pentru formarea celorlalte moduri și
timpuri. Stabilește și caracteristica conjugării verbului. Modul infinitiv intră în alcătuirea
viitorului, condiționalului-optativ prezent, imperativ negativ.
În propoziție, verbele la infinitiv, dacă nu intră în alcătuirea timpurilor compuse, sunt precedate
de prepoziția „a“.
 Modul infinitiv prezintă două forme: forma scurtă și forma lungă. Forma scurtă este precedată de
prepoziția „a“. (a citi, a învăța) Forma lungă, o formă folosită în limba veche, era
obținută prin adăugarea sufixului „-re“ (a citire, a învățare). În limba actuală se
folosește forma substantivată a infinitivului lung (citire, citirea, învățare,
învățarea).
Infinitivul cunoaște două timpuri: infinitiv prezent (a citi, a învăța) și infinitiv perfect.
Infinitivul perfect se formează din infinitivul prezent al verbului a fi și participiul. (a fi
citit, a fi învățat)
! Deoarece infinitivul este un mod nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția sintactică
de predicat verbal.
Funcțiile sintactice ale infinitivului
 subiect, nume predicativ, atribut verbal, complement direct, complement indirect,
complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de scop, complement
circumstanțial de mod
Modul participiu
Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Verbul » Modurile verbelor » Modul participiu
Modul participiu este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată o acțiune trecută și terminată.
Verbele la participiu se termină în t (mâncat, citit, văzut, alergat) sau s (spus,
zis).
Participiul este o formă de bază pentru alcătuirea verbelor la timpurile compuse, la diateza
activă, care exprimă acțiuni trecute: perfect compus, conjunctiv perfect, condițional-optativ
perfect, infinitiv perfect. Este folosit și la formarea viitorului anterior și a verbelor la diateza
pasivă.

! Deoarece participiul este un mod nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția sintactică
de predicat verbal.
CUPRINS
 Valori gramaticale ale participiului
 Forma negativă a participiului
 Funcțiile sintactice ale participiului

Valori gramaticale ale participiului

Participiul poate fi folosit cu valoare adjectivală (film văzut, carte citită), iar în aceste
cazuri se acordă în gen număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Ca orice adjectiv,
participiul cu valoare adjectivală poate fi articulat (apreciat - apreciatul film, cel
mai apreciat film, foarte apreciat).
Prin substantivare, participiul devine un substantiv, iar atunci nu mai însoțește un substantiv. În
aceste situații participiul poate fi articulat enclitic sau proclitic. (rănit - participiu;
rănitul, cel rănit)
Participiul poate avea și valoare adverbială, atunci când determină un verb. (A
spus răspicat ce avea pe suflet.)
Forma negativă a participiului
Forma negativă a participiului se formează cu ajutorul prefixului -ne. (neauzit,
neîncercat, neobișnuit, neînchipuit) Uneori între prefixul ne și participiu poate fi
intercalat și adverbul mai (nemaiauzit, nemaivăzut, nemaipomenit).
Funcțiile sintactice ale participiului
 valoare adjectivală: atribut adjectival, nume predicativ
 valoare adverbială: complement circumstanțial de mod.