Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modul indicativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală.
Timpul prezent
Timpul trecut
Imperfect
Perfect compus
Perfect simplu
Mai mult ca perfect
Viitor
Viitor - standard sau popular
Viitor anterior
Timpul prezent
Verbele la timpul prezent exprimă o acțiune care se desfășoară în momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ,
timpul prezent au următoarele forme:
Imperfect
Verbele la timpul imperfect exprimă o acțiune neterminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. În funcție de conjugare,
verbele la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme:
Perfect compus
Verbele la timpul perfect compus exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. Este alcătuit
din forme specifice verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, ați, au) și participiul verbului de
conjugat. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la perfect compus au următoarele forme:
În funcție de conjugare, pentru limba scrisă, verbele la modul indicativ, la viitor au următoarele forme:
Pentru limba vorbită, viitorul (forma aceasta a verbului mai este cunoscută și ca viitor popular) poate fi format în trei feluri:
(1) „o“ invariabil și conjunctivul verbului conjugat,
(2) verbul a avea la indicativ prezent și conjunctivul verbului de conjugat,
(3) forme particulare ale verbului a vrea și infinitivul verbului conjugat
PERS (1) (2) (3)
eu o să mănânc am să mănânc oi mânca
tu o să mănânci ai să mănânci (îi) ăi mânca
el/ea o să mănânce are să mănânce o mânca
noi o să mâncăm avem să mâncăm om mânca
voi o să mâncați aveți să mâncați (îți) ăți mânca
ei/ele o să mănânce au să mănânce or mânca
Viitor anterior
Verbele la timpul viitor anterior exprimă o acțiune care se va îndeplini înaintea altei acțiuni viitoare. În funcție de conjugare, verbele la
modul indicativ, la viitor anterior au următoarele forme:
Modurile verbelor
Modul este forma pe care o ia verbul, prin care este arătat cum consideră vorbitorul acțiunea: reală (merg), realizabilă (să merg), dorită
sau condiționată (aș merge), poruncită (mergi). Modurile verbului se împart în două categorii: moduri personale și moduri nepersonale.