Managementul clasei de elevi

Managementul clasei este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţionale care se ocupă

cu abordarea problemelor ce se ivesc între relaţia profesor-elevi şi care poate fi abordată din
două persective: didactică şi psihologică. Astfel, profesorul are responsabilitatea de a propune
metode cât mai eficiente de predare şi în acelaşi timp de a se ocupa de problemele care apar la
nivelul clasei.Formarea elevilor nu se face numai prin predare ci şi prin relaţia pe care aceştia o
dezvoltă cu profesorul şi cu ceilalalţi colegi. Pregătirea unui elev nu este doar de ordin academic
ci are rol şi în dezvoltarea acestuia ca persoană. Managementul clasei are rolul de a stabili nişte
reguli de organizare eficientă a orelor de curs şi de reducere a stresului provocat de probleme
inevitabile.
În lucrarea sa denumită “Managementul clasei”, Emil Stan vorbeşte despre
managementul clasei ca o organizare ce “vizează un aspect esenţial al muncii profesorului:
administrarea eficientă, sub semnul valorilor civic-democratice şi a activităţii specific sălii de
clasă,plecând de la premise că şcoala anticipează şi pregăteşte absolvenţii în vederea implicării în
viaţa socială, dar şi pentru a reacţiona adecvat în rezolvarea conflictelor inerente unei societăţi
democratice.”1Cu alte cuvinte, pregătirea pe care elevul o primeşte este relevantă şi în plan social
în rezolvarea conflictelor cu ceilalţi.
Organizarea reuşită a unei clase depinde în primul rând de profesor, prin strategiile pe
care acesta le abordează. Există profesori care printr-o organizare bună a clasei şi prin implicare
reuşesc să îşi desfăşoare ora într-o manieră plăcută, fără a fi nevoiţi să piardă o parte din curs
pentru a controla comportamentul elevilor, dar există de asemenea şi profesori neimplicaţi care
îşi pierd din autoritate în faţa elevilor şi astfel,elevii adoptă un comportament disruptiv, refuzând
la rândul lor orice implicare şi găsindu-şi alte activităţi de-alungul orei.
În organizarea cu succes a unei clase,profesorul trebuie să îndeplinească mai multe roluri:
să propună activităţi în care să îi implice pe toţi elevii şi să nu lucreze doar cu câţiva dintre ei, să
îi organizeze şi să propună fiecăruia diferite sarcini, să vină cu idei ,cu strategii pentru a-şi
desfăşura ora într-un mod cât mai interesant , să fie capabil să preia rolul de mediator într-un
conflict,să ofere soluţii ,să ghideze şi să fie un model de comportament şi un purtător de valori.
Ţinând cont de comportamentul pe care profesorul îl adoptă în timpul orelor,există două
metode de organizare a unei clase. Prima este metoda liberală sau permisivă în care profesorul
refuză orice constrângere , iar regulile pe care acesta le întemeiază sunt limitate. Un astfel de
profesor tinde să evite orice conflict considerând că este mai important să îşi desfăşoare ora decât
să piardă o utlizeze din timp pentru a-şi organiza clasa.Astfel, elevii consideră acest
comportament o lipsă de autoritate şi tind să îşi găsească alte activităţi,să nu fie atenţi şi să facă
zgomot tocmai datorită faptului că nu există nici un factor care să îi oprească.
Există şi varianta metodei autoritare,care,de asemenea, nu este indicată. Această metodă
presupune adoptarea de către profesor a unor măsuri severe de constrângere ,astfel, activitatea se
desfăşoară într-o atmosferă tensionată.În acest caz, elevul nu învaţă pentru că găseşte în acest
1
Emil Stan,”Managementul clasei”,Ed.Aramis,Bucureşti,2003,pag.3

Page 1 of 4
proces un lucru util şi că realizează că este important pentru el ,ci învaţă de frica unei note
proaste sau de o mustrare din partea profesorului.Luând în calcul cele două teorii, se observă că
nici cea autoritară şi nici cea permisivă nu oferă o soluţie în organizarea clasei de elevi. Astfel,
cea mai bună metodă pe care un profesor o poate adopta pentru a-şi desfăşura ora într-o manieră
plăcută şi eficientă este de a realiza un echilibru între cele două.
Rolurile pe care cadrul didactic trebuie să le îndeplinească sunt următoarele: planificare,
organizare, comunicare, conducere, coordonare şi îndrumare, motivarea, consilierea , controlul şi
evaluarea. Planificarea se referă la activităţile cu caracter educativ, la anumite sarcini şi
obiective. Organizarea se referă la activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-
educative, structurile şi formele de organizare. Comunicarea implică informaţiile ştiinţifice,
stabileşte canalele de comunicare şi de asemenea implică dialogul cu elevii prin întrebările şi
raspunsuri formulate de către cadrul didactic şi elevi. Un profesor expert ştie să-şi stimuleze
elevii să pună întrebări în legătura cu subiectul discutat şi este capabil să le ofere răspunsuri.
Conducerea se referă la activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al
formării elevilor. De asemenea, cadrul didactic are rolul de îndrumare a elevilor pe drumul
cunoaşterii prin sfaturi şi recomandări. Motivarea este un alt factor important în formarea
elevilor şi se realizează prin mijloace verbale şi nonverbale, sprijinindu-i astfel să se implice în
diverse activităţi fără să le fie teamă să-şi exprime punctul de vedere. Consiliera este de
asemenea un element important în activităţile şcolare dar şi extraşcolare. Controlul se referă la
modul în care cadrul didactic reuşeşte să-şi organizeze clasa şi să impună un anumit regulament
al atitudinii pe care elevul trebuie să o adopte în timpul orelor. Evaluarea este una dintre cele mai
importante etape şi arată dacă obiectivele au fost atinse.
Toate acestea sunt componente care împreună alcătuiesc managementul clasei.
„Managementul de succes în educaţie depinde însă şi de relevarea şi respectarea altor cerinţe de
bază:prioritatea calităţii, claritatea obiectivelor, motivarea şi participarea factorilor implicaţi,
utilizarea raţională a resurselor şi a elementelor educaţiei, adaptarea continuă a proceselor la
rezultate ş.a.”.2
Un bun profesor este atent la toate activităţile care au loc în clasă şi nu se bazează pe o
singură activitate. De exemplu,profesorul poate avea un dialog cu unul dintre elevi dar asta nu
înseamnă că nu trebuie să fie atent şi la activităţile celorlalţi elevi. Rolul profesorului implică mai
multe acţiuni:predarea lecţiei,să observe elevii care nu au înţeles lecţia şi au nevoie de explicaţii
suplimentare,să intervină dacă unul dintre elevi îşi deranjează colegii sau să medieze un conflict.
Modul prin care un cadru didactic poate atrage atenţia elevilor săi şi să-i implice în
activităţi este reprezentat de anumite tehnici şi strategii. Elevii pot aborda un comportament
dezadaptiv sau disruptiv adică un comportament contrar normelor sociale ce provoacă stres şi
persoanelor care intarcţionează cu acea persoană.Un copil cu un astfel de comportament poate fi
uşor identificat prin anumite criterii precum: refuză să participe la anumite activităţi,
comportamentul pe care îl adoptă are efecte negative asupra performanţelor şcolare, copilul este
izolat, are o stimă de sine scăzută, îi este dificil să intre în relaţie cu colegii săi sau are relaţii
deficitare cu profesorii sau chiar cu părinţii.

2
Elena Joiţa,Management educaţional.Profesorul-manager:roluri şi metodologie,Editura Polirom 2000,pagina 22

Page 2 of 4
 Pentru a evalua cât de eficiente sunt metodele de organizare a unei clase de către un cadru
didactic, este necesară urmărirea anumitor criterii: măsurarea timpului alocat pentru a organiza
clasa şi timpul pentru predare, gradul de implicare al elevilor în activităţile propuse de cadrul
didactic sau monitorizarea clasei.
Monitorizarea clasei are de asemenea un rol important în dezvoltarea relaţiei dintre elevi
şi cadrul didactic şi se bazează în principal pe comunicare. Una din metodele de monitorizare a
clasei este contactul vizual cu elevii şi pronunţarea numelor acestora, astfel aceştia sunt introduşi
în activitate şi li se acordă atenţie. Eficacitatea acestei monitorizări este dată în principal de
canalele de comunicare folosite. Cu cât sunt mai numeroase cu atât atenţia elevului este mai uşor
de obţinut. Prin utilizarea vocii, a contactului vizual şi al expresiei mimice, atenţia elevilor este
mult mai uşor de obţinut decât prin a utiliza numai unul dintre canalele de comunicare. De
asemenea un cadru didactic nu trebuie să lucreze cu un singur elev chiar dacă poate acesta îi
oferă răspunsurile dorite şi este mult mai uşor pentru profesor să îşi desfăşoare ora. Profesorul
trebuie să lucreze cu întregul colectiv şi pentru a-i face pe toţi atenţi există anumite strategii
precum numirea acstora într-o ordine aleatorie pentru a răspunde.
Pentru desfăşurarea cursurilor fără a exista prea multe incidente este necesar un
management al clasei şi pentru asta e nevoie de un organizator al grupului, acest rol fiind deţinut
de către profesor. Cadrul didactic este liderul formal, aflat în centrul tuturor activităţilor pe care
le vor defăşura toţi membrii grupului. Succesul unei astfel de organizări depinde atât de elevi cât
şi de profesori şi se bazează în general pe relaţia de cooperare dintre aceştia.
De asemenea managerul clasei de elevi nu execută doar decizii centrale de politică
educaţională, nu administrează doar resursele unei clase, nu gestionează doar spaţiul şi timpul ,
ci are o viziune de ansamblu asupra învăţământului şi educaţiei, iniţiază proiecte, oferă soluţii şi
ia decizii împreună cu membrii grupului asigurând un climat favorabil învăţăturii.

Page 3 of 4
 Bibliografie:

 Emil Stan,”Managementul clasei”,Ed.Aramis,Bucureşti,2003

 Elena Joiţa,”Managementul educaţional”,Editura Polirom,2000

 Gabriela Cristea,”Managementul Lecţiei”,Editura Didactică şi

Pedagogică.

Page 4 of 4