PUTEM REUȘI ÎMPREUNĂ

PROF. IAURUM CRISTINA - LIC. TEHN. VIRGIL MADGEARU

ROȘIORII DE VEDE - TELEORMAN

[„Acum 30 de ani ne-am reunit într-un angajament internațional pentru copiii lumii.
Pentru prima oară, Convenția cu privire la drepturile copilului formula acest angajament global
privind drepturile inerente ale fiecărei fete și ale fiecărui băiat. Toate țările au recunoscut
vulnerabilitatea unică a copiilor și au promis să le ofere hrană, îngrijiri medicale, educație și
protecție. De atunci s-au înregistrat progrese. La nivel mondial mortalitatea infantilă a scăzut cu
mai mult de jumătate și s-a redus subdezvoltarea. Dar milioane de copii încă suferă de pe urma
războiului, a sărăciei, a discriminării și bolilor. Copiii din întreaga lume ne arată puterea și
implicarea lor militând pentru o lume mai durabilă pentru toți. La aniversarea a 30 de ani de la
această Convenție care a pus bazele drepturilor copiilor la nivel internațional, lansez un apel la
adresa tuturor țărilor să își onoreze promisiunile făcute acestora. Să construim pe ceea ce am
realizat deja și să ne reluăm angajamentul de a pune copiii pe primul plan. Pentru fiecare copil,
toate drepturile.”]1 - António Guterres (Secretar General ONU) - Mesaj prezentat cu ocazia
aniversării a 30 de ani de la adoptarea Convenției cu privire la drepturile copilului
Felul cum tratăm problemele educaționale poate fi schimbat dacă avem ca orientare
educația incluzivă. Modificările aduse în metodologie şi organizare, efectuate pentru a răspunde
elevilor cu dificultăţi de învăţare, pot fi văzute ca un câștig pentru toţi copiii. Într-adevăr, în
cadrul educației incluzive, persoanele cu nevoi speciale devin motorul care încurajează
dezvoltarea, pentru crearea unui mediu de învăţământ mai cuprinzător. Aici este vorba despre
faptul că, fiind tot timpul în căutare de noi metode și tehnici pentru a veni în întâmpinarea
elevilor cu dificultăți de învățare, găsim, în același timp metode noi, facile și atractive care pot
veni ăn întâmpinarea tuturor copiilor.
[Conceptul de „educaţie pentru toţi” a fost lansat în 1990 în Tailanda la Conferinţa
Internaţională a Ministerului Educaţiei, iar în 1994 la Salamanca, în Spania, s-au lansat
dimensiunile educaţiei pentru toţi care constau în calitatea actului educaţional şi acces pentru toţi
copiii: „ Şcolile trebuie să primească toţi copiii, fără nici o deosebire privind condiţiile lor fizice,
sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă şi la copiii cu dizabilităţi sau
talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii îndepărtate sau nomade, copii
aparţinând minorităţilor lingvistice si etnice… “]2
Educația pentru toți este foarte importantă, atât pentru copiii cu nevoi speciale, cât și
pentru copiii care nu intră în această categorie. Din punctul de vedere al primei categorii, se
dorește integrarea între copiii de aceeași vârstă, participarea la activități commune, din dorința de
a fi acceptați de cei din jur, și de a căpăta încredere în sine. Din punctul de vedere al elevilor din
clasele în care sunt incluși copii cu nevoi speciale, sau mai bine zis, de cele mai multe ori din
partea părinților acestora, ar putea exista reticență cu privire la includerea în aceeași clasă cu
copiii lor. Există cutume, mai ales la nivelul claselor mici. În astfel de situații părinții, pe diferite
canale, de multe ori insistă pentru a nu se face includerea în clasa copiilor lor, a celor cu nevoi
speciale. Este nevoie de tact și diplomație, atât din partea direcției școlii, cât și din partea
dirigintelui și a întregului consiliu profesoral al clasei. De asemenea, profesorii care predau la
astfel de clase, trebuie să dea dovadă, atât de tact pedagogic deosebit, cât și de un grad ridicat de
empatie, arătând pe de o parte trebuie să arate că nu neglijează clasa, iar pe de altă parte că au o
aplecare aparte asupra copiilor cu CES.
În astfel de situații, pentru ca activitatea didactică să fie benefică pentru toţi elevii,
aceasta trebuie să se realizeze diferenţiat. Educaţia diferenţiată are ca scop adaptarea activităţii
de instruire la posibilităţile fiecărui elev în parte, la capacitatea de înţelegere a acestuia şi
desigur, la ritmul de lucru propriu fiecărui copil. Și da, tratăm diferențiat un copil cu nevoi
speciale, dar, în același timp, restul clasei nu trebuie să se simtă neglijată și trebuie să simtă că i
se acordă aceeași atenție, chiar dacă într-un mod diferit.
Pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe speciale să fie eficientă, pe de o parte trebuie ca
aceștia să se simtă integrați în colectivul de elevi, iar pe de altă parte trebuie să li se acorde o
atenție specială în timpul procesului instructiv-educativ. Integrarea unui copil cu nevoi speciale
într-o clasă obișnuită, prevede două aspecte, în funcție de unghiul sub care sunt privite lucrurile.
Unul dintre aspecte privește copilul care se vrea integrat în clasa de elevi, care vrea să fie înțeles
și acceptat, cu tot ceea ce presupune a fi el, și totodată să i se recunoască meritele față de tot ce
aduce el bun în clasa respectivă. Tot aici s-ar încadra și faptul că acești copii învață să respecte
regulile clasei, și să se supună lor. Cel de-al doilea aspect privește clasa în care copilul este
integrat. Clasa învață să respecte dreptul la diferență și de asemenea să fie alături de semenii lor
care întâmpină dificultăți. Acest lucru, de cele mai multe ori, se poate întâmpla cu ajutorul
cadrelor didactice, care sunt liantul între copiii clasei. Exemplele de bună practică, nu sunt deloc
de neglijat în această situație. Sub ambele aspecte sunt urmărite buna înțelegere reciprocă și, în
ciuda diferențelor existente, o existență socială normală a copiilor.
Pentru a integra în învățământul de masă copii cu CES trebuie elaborat un plan de
intervenţie individualizat, în cadrul căruia, cel mai important rol îl joacă folosirea unor modalităţi
eficente de adaptare a materiei și de expunere a acesteia. Planul, este elaborat, la indicația
conducerii școlii, de către fiecare cadru didactic în parte. În elaborarea planului, trebuie ținut
cont, atât de copiii cu nevoi speciale, cât și de restul copiilor din clasă.
Pentru ca într-o clasă de elevi în care sunt și copii cu CES să poți răspunde nevoilor
tuturor, trebuie ținut cont de mai mulți factori:
- da, să ai o strategie personalizată pentru cei cu nevoi speciale, dar în același timp trebuie
apreciați, stimulați și sprijiniți toți elevii clasei
- să fie implicați cât mai mulți copii în procesul de predare – în acest mod apare firesc
comunicarea între elevi, curajul fiecăruia de a lua cuvântul, sentimentul că și dacă greșesc, din
greșeli se învață cel mai bine
- se poate lucra pe echipe, punându-se accent în acest fel pe comunitate și uniune între membrii
echipei, pe dezvoltarea dorinței de a participa la competiții și inocularea ideii că important este să
participi
- da, avem o planificare, dar de asemenea avem posibilitatea de a modifica activitățile în funcție
de reacția copiilor din clasă, de modul cum ei răspund la cerințele noastre. Aici totul ține de
experiența personală, de implicarea și dorința fiecăruia dintre noi de a contribui la un învățământ
de calitate.
Știm foarte bine că noi, cadrele didactice, reprezentăm exemple de urmat pentru elevii
noștri. Ei pot învăța, deprinde și experimenta doar ceea ce le arătăm. Depinde doar de noi să-i
învățăm respectul, omenia, bunătatea, spiritul de echipă, spiritul civic.
Să ne dorim să facem mai mult și mai bine, și chiar să facem!
Bibliografie:
- 1 -http://educatiefaralimite.blogspot.com/2015/03/conceptul-de-educatie-pentru-toti.html
- 2 -blogspot.com/2015/03/conceptul-de-educatie-pentru-toti.html
- https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/drepturile-copilului/conventia-onu-cu-privire-la-
drepturile-copilului
- https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000098427
- Cerghit I. - Metode de învăţământ - Editura Polirom - Iaşi -2006