Grigore Nicoleta-Cristina

Grupa 2

Anul I

Provocări și dileme privind școala și profesia didactică

-O radiografie a școlii contemporane-
(Cap.IV-Pag.111-136)

Trasarea unui tablou cât mai cuprinzător al școlii actuale, al provocărilor cu care acesta se
confruntă constituie o înterprindere dificilă. Formularea unor soluții definitive pentru problemele
generate de aceste provăcări este și mai dificilă.

Câmpul școlar, o realitate complexă și pluridemensională, a suferit numeroase schimbări,

evoluții și redimensionări. Școala a fost și continuă să fie una dintre instituțiile fundamentale ale
oricărei societăți, un vector esențial al progresului cultural, social și economic. După apariția ei,
secole de-a rândul, școala a jucat un proeminent rol cultural și național (școala a apărut și s-a
dezvoltat, în mare măsură, pe baza unui proiect național).

Școala s-a afirmat puternic și vizibil în câmpul social odată cu debutul societății moderne, care
este asociată cu trei evenimente semnificative:

-industrializarea și urbanizarea;

-diferențierea și instituționalizarea câmpurilor sociale;

-raționalizarea activităților sociale.

Există actualemente o criză a școlii sau mai degrabă școala traversează o perioadă critică, fiind
contaminată de criza societății contemporane?

Putem admite că școala traversează o criză. Ce fel de criză?

Putem opera o discuție între trei sensuri ale termenului criză: criza ca ruptură a echilibrelor din
sistem, criza ca rezistență la modernizare, criza ca exacerbare a contradicțiilor sociale. În primul
caz, se instalează dezordinea în sistem și ieșirea din criză se realizează fie printr-un fel de
restaurație, de revenire la ceea ce a fost, fie prin schimbări ample și adaptări la noile realităti și
cerințe. În al doilea caz, criza se manifestă prin rigiditatea, rutina, pietrificarea și blocajele din
sistem și printr-un fel de corporatism al acestuia. Ieșirea din criză presupune inoarea amplă ,
schimbări purtătoare de progres. În ultimul caz, criza sistemului educațional este indisociabilă de
cea a societății, iar ieșirea din criză nu poate fi realizată izolat, nu poate fi anticipată prin șcenarii
predictibile, întrucât în societate exită confruntări între grupuri cu ideologii și orientări diferite și
contradictorii.

Personal, consider că criza școlii contemporane este o criză de identitate, corelată cu

modificarea radicală a reprezentărilor sociale despre școală. S-a schimbat profund modul de a
gândi școala-importanță, statut, funcții și roluri. Acest lucru este vizibil atât la nivelul actorilor
principali implicați în viața școlii (profesori, părinți, elevi, autorități), cât și la nivelul opiniei
publice,al societăților, în general. Atât pe plan național, cât și internațional.

În mod tradițional, școala a fost considerată o instituție socială fundamentală, un pilon al

oricărei societăți. Școala și-a asumat integral funcția educațională a societății, generând, treptat,
un adevărat monopol educațional, cu consecințe care au provocat critici ți rezerve cu privire la
îndeplinirea acestei funcții. Respectată pentru importanța sa și pentru rolul esențial jucat în
societate , școala a început să fie o instituție sacralizată ,aproape intangibilă pentru critici. La
această situație a contribuit și faptul că , multă vreme, școala a funționat într-un spațiu social
stabil, în care nu schimbarea , ci stabilitatea era cuvântul de ordine.

Școala în fața unor noi provăcări

Există numeroase provocări cu care se confruntă școala. A. Hargreaves consideră că societatea

actuală se află într-o tranziție între modernitate și postmodernitate, fapt care afectează în mod
profund finalitățile școlii și misiunea profesorilor. Societatea postmodernă-subliniază
Hargreaves-evoluează pornind de la șapte dimensiuni:

1.Flexibilitatea educațională-ce maximizează productivitatea, dar generează fenomene de șomaj

masiv.

2.Globalizarea economiilor, schimburilor și comunicațiilor- care intră în coliziune cu identitățile

naționale, generând fenomene de insecuritate și îndoială.

3.Incertitudinea morală și științifică ce reduce încrederea în cunoaștere și expertiză.

4.Fluiditatea organizațională.

5.Anxietatea personală și nevoia de autenticitate.

6.Un rafinament și o complexitate tehnologică care creează o lume de imagini instantanee și de

aparențe artificiale.

Când vorbim despre școala din țara noastră, trebuie să adăugăm și convulsiile tranziției politice
și socioeconomice și ale unei reforme școlare incapabile să determine efecte durabile în plan
educațional.

Globalizare și mondializare
 Globalizarea este un fenomen care presupune o dublă lectură (economică-socială și culturală).
Lectura economică este una mondială, întrucât procesele care au loc în acest domeniu sunt
interdependente la nivel mondial.

Numeroase cercetări empirice asupra fenomenelor de imigratie pun in evidenta consecinte cum
ar fi fenomene de aculturatie si de alterare identitara , aparitia personalitatilor marginale
determinata de dislocarea socio- si etnoculturala , subculturile de tranzitie ,alterarea raporturilor
dintre tineri si adulti etc.

În multe privinte scoala a devenit o institutie selectiva (de promovre a elitelor sociale, nu
discutam aici despre criteriile de selectie), o institutie focalizata pe finalitati referitoare la
formarea culturii generale ( predominant umanistă) si la formarea morala.

Scoala si-a dezvoltat un sistem de norme si valori, obligatorii si ne negociabile, structuri interne
bazate pe autoritate si putere, pe suprematia cvasimonarhică (E. Durkhein) a profesorului în
raport cu elevii.

O astfel de scoala este astazi in pierdere de viteza. Primele semne clare ale acestui fapt s-au
manifestat in a doua jumatate a secolului trecut.

Era perioada unui reviriment socio-economic fara precedent, ritmurile de crestere economica
erau foarte inalte. Nevoia de a multiplica performantele economice i-a determinat pe specialistii
in domeniul economiei sa identifice noi surse si factori de crestere economica. In acest context,
cercetarea stiintifica aplicata si invatamantul au fost considerate factori esentiali ai paradigmei
economice.Perceptia asupra rolului scolii s-a modificat esential, interesul fata de invatamant a
crescut.

Școala în fata unor noi provocari

Exista numeroase provocari cu care se confrunta scoala. A. Hargreaves considera ca societatea

actuala se afla intr-o tranzactie intre modernitate si postmodernitate, fapt care afecteaza in mod
profund finalitatile scolii si misiunea profesorilor. Societatea postmoderna evolueaza pornind de
la 7 dimensiuni.

1.Flexibilitatea educationala

2.Globalizarea economiilor, schimburilor si comunicatiilor

3.Incertitudinea morală și științifică ce reduce încrederea în cunoaștere și expertiza

4.Fluiditatea organizațională care se manifestă ca un mozaic în mișcare

5.Anxietatea personală și nevoia de autenticitate

6.Un rafinament și o complexitate tehnologică care crează o lume de imagini instantanee și o
complexitate tehnologică care crează o lume de imagini instantanee și de aparențe artificiale .

7.Comprimarea timpului și spațiului

Școala în era organizațională

Dezvoltarea și schimbarea organizaționale sunt mediate de cultura școlii pe ansamblul de valori,

convingeri, tradiții, așteptări,atitudini și norme împărtășite de membrii organizației școlare.În
multe privințe , cultura reprezintă un cod comun al organizației și are ca sursă, printre altele,
istoria școlii.Ea poate să sprijine și să stimuleze schimbarea, sau, din potrivă o poate împiedica.
Din acest punct de vedere, în funcționarea școlii putem identifica două tipuri de culturi:

1.Culturi de dezvoltare

2.Culturi de mentinere

Cultura școlii are numeroase elemente de individualism care sunt specifice culturilor de
menținere (conservatoare).

Amplificarea și diversificarea câmpului educaținal

Una dintre provocările cu care se confruntă școala actuală este repunerea în discuție a ideilor
directoare, pe care s-au întemeiat organizarea și funcționarea sistemelor școlare.

Să-i învățăm pe copii și pe tineri tot ceea ce trebuie să știe la vârsta adultă.Iată o altă idee care a
fost multă vreme acceptată ca atare și care decurge din cea anterioară.Această afirmație a fost
legitimată de modelul stabilității socilale , care a alimentat credința cu o carieră socio-
profesională care poate fi realizată pe durata întregii vieți pe baza cunoștințelor și a
competențelor asimilate în perioada formării inițiale . Această afirmație a condus la consolidarea
rolului și importanței sociale ale școlii.Dinamica social-actuală , caracterizată prin schimbări
rapide și profunde în toate sferele de activitate socială,economic,culturală etc, fenomenele de
uzura morală a cunoștințelor și tehnologiilor,corelate cu modificări din sfera profesiilor ,
relativizează corectitudinea acestui principiu de funcționare a școlii.