Didactica științelor educației

Activitate Individuală (13 octombrie 2020)

1. Selectați 5 domenii pedagogice din listele anterioare și explicați la ce se referă.

a. Pedagogia socială - promovează o viziune teoretică, metodologică şi practică, în cadrul
căreia societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi desfăşurarea educaţiei.
b. Pedagogia filosofică - Filosofia educației, ca ipostază a științelor educației, vizează un
plan reflexiv, de proiectare a unei viziuni, de articulare sau adunare a unor demersuri
secvențiale, de integrare a tehnicului sub panoplia unei direcții, a unui scop, a unei valori.
c. Pedagogia Interculturală - poate fi defi nită ca o nouă ştiinţă a educaţiei pe cale de
constituire în condiţiile afi rmării unor noi valori în societatea postindustrială,
informaţională.
d. Teoria curriculum-ului - se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul
experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în
contexte formale, neformale şi chiar informale.
e. Pedagogiei familiei - este o disciplină fundamentală întemeiată din nevoia de a orienta
studenţii ca viitori părinţi asupra obligaţiunilor pedagogice, venind ca o completare a
pedagogiei şcolare, preşcolare şi sociale, cu preocuparea de a aşeza pe baze ştiinţifice
creşterea copilului în familie, a relaţiilor parteneriale şcoală-familie, copii-părinţi şi
pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie.

 
2. Raporați-vă la tema lucrării de licență proprie și rețineți 5 domenii pedagogice care vă pot fi
de folos în tratarea temei. Explicați în ce constă acele domenii ?

Tema lucrării de licență pe care am abordato este “Efecte ale parteneriatului școală-familie în
combaterea eșecului școlar în învățământul primar”. Consider că în tratarea temei alse de folos
mi-ar fi următoarele cinci domenii pedagogice: pedagogia familiei, pedagogia școlară, pedagogia
grupurilor, pedagogia socială și pedagogia experimentală. Pedagogiei familiei este o disciplină
fundamentală întemeiată din nevoia de a orienta studenţii ca viitori părinţi asupra obligaţiunilor
pedagogice, venind ca o completare a pedagogiei şcolare, preşcolare şi sociale, cu preocuparea
de a aşeza pe baze ştiinţifice creşterea copilului în familie, a relaţiilor parteneriale şcoală-familie,
copii-părinţi şi pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie.  Este orientată spre formarea viitorului
specialist în vederea lucrului cu părinţii. Deoarece tema licenței este centrată pe importanța
parteneriatului cu familia consider că pedagogia familiei este un aspect important în tratarea
acestei teme.
Următorul domeniu ales este cel al pedagogiei școlare deoarece o altă componentă
importantă abordată în lucrarea de licență face referire la rolul școlii în susținerea parteneriatului.
Pedagogia școlară promovează o viziune teoretică, metodologică şi practică, în cadrul căreia
societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi desfăşurarea educaţiei.
De asemenea, un alt domeniu ales este pedagogia grupului, important deoarece, atât
școala, cât și familia sunt două grupuri. Un grup presupune activarea şi asumarea unor sarcini şi
instaurarea unei reţele complexe de comunicare interumană. El devine o echipă în măsura în care
între membrii săi se manifestă interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale, într-o atmosferă de
lucru pozitivă, constructivă. Tendinţa majoră în pedagogia grupului este de a înlocui activitatea
şi intervenţiile sistematice ale profesorului printr-un sistem de activităţi, de mediaţii diverse, de
schimburi reciproce în interiorul şi în afara grupului, rolul profesorului fiind de a pune în aplicare
activităţi care fondează grupul şi îi asigură coeziunea.
Urmează domeniul pedagogiei sociale, care promovează o viziune teoretică,
metodologică şi practică, în cadrul căreia societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi
desfăşurarea educaţiei.
Ultimul domeniu ales este reprezentat de pedagogia experimentală, util pentru ultimul
capitol al lucrării referitor la partea practică. Specificul pedagogiei experimentale  face referire la
investigarea fenomenului educatiei prin intermediul experimentului, pentru a pune în valoare
relațiile cauzale și a contribui la desprinderea legilor educației.

Activitate individuală 27 octombrie – 3 noiembrie

3. Refaceți sub forma unei scheme proprii ideile surprinse de Mușata Bocoș și redate în
reprezentarea de mai sus.
 Științe pedagogice Științele Științe pedagogice
Fundamentale educației applicative

Științe
Teoria
Teoria pedagogice
educațiee
evaluării aplicative pe
i
perioade de
vârstă
Științe
pedagogice
aplicative pe
domenii de
Didactica activitate
Didactica școlară
Didactica
generală
școlară
generală

Didactica
limbii Didactica
române specială

Științe pedagogice
Didactica
aplicative pe
matematicii
discipline de studiu

Didactica Didactica
fizicii disciplinelor
pedagogice

Activitate individuală 10 noiembrie 2020

4. Studiați Legea Educației din România (2011 cu amendamentele ulterioare) și arătați care este
structura sistemului de învățământ național.

Potrivit Legii Educației din România (2011) structura sistemului de învățământ national
este următoarea:
a) educația timpurie (0—6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0—3 ani) și învățământul
preșcolar (3—6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I—IV;
c) învățământul secundar, care cuprinde:
învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V—IX;
învățământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X—XII/XIII, cu
următoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;
d) învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;
e) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.
Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt: învățământ cu frecvență și
învățământ cu frecvență redusă.

5. Ce este sistemul de învățământ ? Ce este structura sistemului de învățământ ?

Principalul subsistem al sistemului de educație este sistemul de învățământ care se
ocupă de organizarea instituțională a învățării. Acesta reunește instituțiile specializate implicate
în procesul de educație, cercetare și cultură. În sens larg, cuprinde “ansamblul instituţiilor care
participă la organizarea arhitecturii şcolare, adică la derularea generală a studiilor pe cicluri,
orientări, filiale.
În   sens   restrâns  sistemul  de  învăţământ  cuprinde  instituţiile  şcolare  (şcoala primară,
gimnaziul, liceul, învăţământul profesional  şi superior), organizate pe trepte, cicluri  şi ani de
studii.
Structura sistemului de învățământ reprezintă modul în care sunt organizate nivelurile
învățământului. Principalele niveluri de structurare a sistemului de învăţământ sunt:
1. Nivelul învăţământului primar:
 treapta învăţământului preşcolar
treapta învăţământului primar (clasele I-IV) 
2. Nivelul învăţământului secundar:
  treapta învăţământului secundar inferior (clasele V-IX)
treapta învăţământului secundar superior:
 liceal (clasele X-XII)
profesional: - şcoli profesionale de 1-2 ani/profesii simple
-     şcoli profesionale de 2-3 ani/profesii complexe
3. Nivelul învăţământului superior:
treapta învăţământului superior de scurtă durată (2-3 ani)
treapta învăţământului superior de lungă durată (4-6 ani)
treapta învăţământului superior post-universitar (studii aprofundate, masterat,
doctorat).

6. Ce este procesul de învățământ ? Ce este procesul de învățare ?

Procesul de învățământ este o activitate progresiva, planificata, sistematica, metodica si
intensiva de acces la cunoastere si actiune, pusa sub controlul personalului didactic, bazata pe
selectionarea stricta a continuturilor si pe efortul personal al elevului.
Procesul de învățare reprezintă procesul care determină o schimbare în cunoaștere și
comportament. Nu orice schimbare este expresia învățării. Numai schimbările selective,
permanente și orientate într-o direcție determinată pot fi considerate schimbări ale învățării.

7. Identificați disciplinele pedagogice și psihologice parcurse de elevii specializării :

- bibliotecar - documentarist
- instructor – animator
- instructor pentru activităţi extraşcolare
- pedagog şcolar.
Fiecare student își alege o specializare și completează tabelul indicat deja mai sus/ folosit pentru
analiza celorlalte specializări.
DISCIPLINA de învățământ CLASA a IX CLASA a X CLASA a XI CLASA a
–a/ nr ore –a/ nr. ore –a/ nr. ore XII –a/ nr.
săptămânal săptămânal săptămânal ore
săptămânal
Introducere în pedagogie și teoria 2
și metodologia curriculumului
Metodologia activităților de 2
educație extrașcolară
Psihologie generală 1
Pregătire practică de specialitate 3 3
Educaţie diferenţiată 1
Joc şi învăţare 1
Psihologia vârstelor 2
Psihologia educaţiei 2

Instruire asistată de calculator 1

Managementul grupului 1
Managementul proiectelor 2
educaționale
Pregătire practică de specialitate 4 4

Activitate individuală 17 noiembrie 2020

8. Formulați o regulă ce trebuie respectată de către elev în activitatea de învățare desfășurată
individual.

O regulă ce trebuie respectată de către elev în activitatea de învățare desfășutată

individual constă în creeare unui spațiu de lucru linistit, fără telefon, televizor sau alte
obstacole care pot distrage atenția copilului, astfel încât el să poată fii concentrat doar asupra
studiului. O experiență bună de învățare se construiește cu ajutorul unui mediu potrivit.
Tocmai de aceea este important să-i oferim copilului un spațiu liniștit și să-i punem la
dispoziție accesoriile care îl ajută să se concentreze. Lumina joacă un rol esential în zona de
studiu, de aceea este recomandat ca biroul să fie amplasat la fereastră. Acest lucru va permite
copilului să învețe cu ajutorul luminii naturale și privirea va fi îndreptată către exterior. În
zona pentru studiu atmosfera trebuie să fie placută, relaxantă și liniștită, astfel încât să
stârnească interesul și creativitatea.  Consider că, dacă aceaste reguli sunt respectate, copilul
va asimila mai ușor cunoștințele și se va concentrea mai bine la rezolvarea temelor pentru
acasă, va fi mai productiv și va asimila mult mai ușor noile cunoștințe.
9. Indicați motivele valabilității principiilor anterioare pentru profesorul de pedagogie.

Principiile didactice au rolul de a ghida profesorul în activitatea lui didactică. Principiile

didactice sunt norme sau teze generale care orientează și imprimă un sens funcțional
procesului de învățământ, asigurându-i astfel premisele neceare îndeplinirii obiectivelor și
sarnicilor pe care le urmărește în desfășurarea sa. Aceste norme au un rol deosebit în
proiectarea strategiilor didactice şi a situaţiilor de instruire iar aplicarea lor integrală este o
condiţie a eficienţei procesului de predare-învăţare-evaluare. In totalitatea lor, principiile
procesului de învățământ exprimă conceptia de bază și proiectarea generală a întregului
proces educațional. Principiile didacticii aplicate adecvat, duc la buna desfășurare a
activităților didactice.
Principiul corelativităţii dintre teorie şi practică îl atenţionează pe profesor asupra
faptului că tot ceea ce se însuşeşte în activitatea didactică se cere a fi valorificat în activităţile
ulterioare, fie că acestea sunt activităţi de învăţare, fie că sunt activităţi materiale. În acelaşi
timp, această regulă se referă la faptul că ceea ce se învaţă în perspectiva unei aplicaţii
concrete, imediate sau de viitor se însuşeşte mult mai temeinic şi cu o motivaţie puternică.
Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale îl atenţionează pe
profesor asupra faptului că este bine să cunoască informații despre elevii săi, şi să nu forţăm
nepermis de mult peste limitele pe care le îngăduie vârsta şi caracteristicile individuale ale
elevilor. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor este relevant
pentru profesor deoarece se centrează, îndeosebi, pe dimensionarea atentă a conţinutului
învăţământului în consens cu posibilităţile psihice de vârstă şi individuale ale copiilor.
Cunoştinţele şi deprinderile prevăzute prin planuri, programe, activităţi vor fi astfel selectate,
articulate şi expuse, încât acestea să poată fi, în principiu, asimilate şi valorificate optim de
către elevi. Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare este important pentru
profesor deoarece are în vedere realizarea sistematizării şi asigurarea continuităţii în predare-

învăţare.  Sistematizarea cunoştinţelor presupune predarea integrată a informaţiilor,

asigurarea unor coordonări şi conexări fireşti ale acestora.  Continuitatea în actul predării şi

învăţării presupune asigurarea unei treceri şi evoluţii fireşti, naturale. Principiul corelaţiei
dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract (principiul intuiţiei) îl ajută pe
profesor să utilizeze raţional materialul didactic, selectând materialului potrivit funcţiei pe
 care o îndeplineşte intuiţia, solicitarea intensă a elevului în efectuarea unor activităţi variate
de observare, selectare, analiză, sinteză, comparaţie.
Principiul participării active şi conştiente a elevului în activitatea 
de predare, învăţare, evaluare cere ca elevii să-şi însuşească ceva în măsura în care au înţeles
şi să participe singuri la aflarea cunoştinţelor pe care profesorii le propun la un moment dat.
Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor este important
deoarece, în actul de predare-învăţare profesorul îi va îndemna pe elevi să apeleze la tehnici
mnezice pertinente de înregistrare, păstrare şi reactualizare a informaţiei. Este indicat să se
memoreze numai ceea ce s-a înţeles. 
Numai prin respectarea tuturor acestor principii şi a fiecăruia în parte, în interdependenţă
unele cu altele se poate ajunge la reuşita procesului de învăţământ.

Activitate individuală (24 noiembrie – 8 decembrie)

9. Realizați un eseu despre importanța timpului și a controlului acestuia din perspectiva actului
educativ având în vedere ideile de mai jos:

- Principiul permanenţei educaţiei face inutilă diviziunea “timp educativ” – “timp noneducativ”
şi, în subsidiar, impune presupoziţia că “ toţi timpii” de care dispun oamenii pot şi trebuie să fie
educativi; se cere, observă profesorul Constantin Cucoş, “să nu existe timp «gol», nefolosit într-o
perspectivă numaidecât formativă şi, dacă se poate, explicit formativă” (Cucoș).
- “Persoanele cu adevărat realizate au învăţat arta de a-şi organiza timpul” (Bracey) (încălcând
aşa-zisul “principiu Pareto” care susţine contrariul) şi au vindecat maladia cancerului timpului
(amânarea, tărăgănarea, întârzierea).
- “Odată cu «astăzi» s-a terminat, nu mai putem refolosi acest timp, nu putem avea o a doua
şansă de a-l retrăi. Putem doar spera că «mâine» ne va da posibilitatea de a învăţa şi de a aplica
lecţiile zilei de «ieri»” (Johns).

În ceea ce privește actul educative, timpul reprezintă o importantă resursă contribuind la

dezvoltarea individuală și organizațional. Pentru realizarea unei educații de calitate, timpul
constituie un reper important, gestionarea eficientă a acestuia permite desfășurarea unei activități
eficiente.
În calitate de coordonator al clasei de elevi, profesorul este cel care gestionează timpul,
reușita activității sale fiind dependentă de acest aspect. Profesorul trebuie să știe să gestioneze
eficient resursele temporale în raport cu nevoile elevilor. O modalitate de organizare și
gestionare corectă și eficientă a timpului din punct de vedere al actului educational este orarul
școlar. Tot la nivel școlar, gestionarea timpului se realizează prin anumite documente (planificări
anuale, semestriale, proiecte didactice).
Când vorbim despre realizarea actului educative, controlul timpului este esențială, acesta
trebuie să fie folosit pentru activități utile, folositoare pentru elevi, care să le permită acestora o
creștere și dezvoltare armonioasă, dar care să conducă și la atingerea anumitor performanțe.
Proasta gestionare a timpului duce la pierderi importante, dereglări ale activităților educative și
supraâncărcarea programului. Spre exemplu, atunci când profesorul alocă prea mult timp etapei
de verificare a conținuturilor anterioare, pentru etapa de prezentare a conținutului lecției noi
timpul nu va fi suficient. Sau atunci când profesorul termină tot ceia ce și-a propus mai devreme
de 50 de minute.
Atunci când dascălul are un scop bine stabilit, elaborează o programă riguroasă, are
alocat un timp de rezervă sau are pregătite activități suplimentare putem vorbi despre o
gestionare eficientă a timpului.

Activitate individuală 15-22 decembrie – 5 ianuarie 2021

10. Studiul documentelor în vigoare pentru a indica competențele urmărite pentru
specializarea mediator școlar la disciplina Tehnici de comunicare.
Conform documentului: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ TEHNICI DE COMUNICARE CLASA a
IX-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic specializarea:
învățători–educatoare / aprobată prin ordin al ministrului nr. 3347 / 5.03.2013

La disciplina Tehnici de comunicare competențele urmărite pentru specializarea mediator

școlar sunt:
1. Utilizarea conceptelor specifice domeniului comunicare, manifestând interes și încredere
în propria capacitate de a comunica
 1.1. Identificarea corectă a conceptelor specifice domeniului comunicare
1.2. Explicarea adecvată a conținuturilor învățate
1.3. Interpretarea diversă a conținuturilor învățate
2. Aplicarea cunoștințelor și tehnicilor de comunicare învățate în contexte educaționale,
reale sau simulate
2.1. Analizarea conținuturilor studiate din perspectiva experienței personale
2.2. Implicarea în situațiile de comunicare apărute în clasă
2.3. Implicarea activă în designarea și experimentarea unor situații artificiale de
comunicare
3. Transferarea creativă a competențelor de comunicare educațională spre și dinspre alte
discipline
3.1. Utilizarea tehnicilor creative de comunicare pentru depășirea unor bariere și blocaje
de comunicare (transdisciplinaritate)
3.2. Transferarea competențelor de comunicare către alte discipline
3.3. Transferarea competențelor dobândite în studiul altor discipline către domeniul
comunicării