CONSILIEREA CURRICULARĂ

CURS 2

2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi rolul

consilierului în problemele curriculum-ului
2.2. Competențe ale consilierului curricular
2.3. Medii de profesionalizare

Lect.dr.Nicoleta Rogoz
Un bărbat veni la Libnani şi între ei începu
următoarea discuţie.
Bărbatul: Doresc să învăţ. Vrei să mă
ajuţi?
Libnani: Nu cred că ştii cum să înveţi.
Bărbatul: Atunci mă poţi învăţa cum să-
nvăţ?
Libnani: Eşti capabil să mă laşi să te învăţ?

Sursa: Osho (2004), Exact aşa! Povestiri sufite comentate de

Osho, Editura RAM
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului
Ce tip de consiliere se solicită?

➢ Consiliere şcolară;

➢ Consiliere psihopedagogică - necesită

intervenţia absolvenţilor facultăţilor de profil sau a
unor psihopedagogi specializaţi în diferite ramuri ale
consilierii (utilizarea unor metodologii specializate);

➢ Consiliere în problematica curriculum-ului - se

adresează unui public mult mai larg decât cel al
şcolii şi poate fi prestată de absolvenţi ai facutăţilor
de pedagogie sau ai unor forme postuniversitare de
specializare.
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului
De către cine este realizată consilierea în domeniul
proiectării şi desfăşurării experienţelor de învăţare?

➢Pedagogi cu specializare postuniversitară în problematica

curriculum-ului;

➢Categorii de educatori cu responsabilităţi curriculare specifice

(conceptori de planuri, programe şi manuale, educatori decidenţi şi
practicieni din instituţiile şcolare şi universitare);

➢Personalul didactic, prin valorificarea competenţelor obligatorii

profesiei didactice (consilierea şcolară);

➢“Educatori” cu sau fără pregătire pedagogică formală, din familie,

mass-media, asociaţii, organizaţii şi comunităţi religioase,
culturale, ştiinţifice, politice, juridice, sportive, unităţi economice
productive, bancare, comerciale, de transporturi, etc.).
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului

Specialistul în curriculum “studiază

schimbările din sfera conţinuturilor
informaţionale şi a atitudinilor, a metodologiei
de instruire, pentru a ajuta profesorii să-şi
îmbunătăţească programele curriculare”.
J. Schwab, 1969
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului

Care este specificul consilierii curriculare?

➢Are încă un statut de activitate “inedită”

în multe ţări.
➢În România, acest fapt nu este foarte
surprinzător, dacă ne raportăm la statutul
încă confuz al consilierii şcolare, în general.
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului

Consiliere curriculară-tip de consiliere

oferită de un specialist în domeniul curriculum-
ului, la cerere, către personalul didactic sau
instituţiile interesate, pe subdomeniile
dezvoltării curriculum-ului (Creţu, 2006).
Domeniu de expertiză pedagogică.
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului
Vizează practica şcolară bazată pe aspecte
faptice/realităţi din context (Modelul EBP-
Evidence-Based School Counseling,
Shlonsky&Gibbs, 2004; Dimmitt, Carey&Hatch,
2007);

 Include 3 aspecte importante:

✓ descrierea problemei (a şti la ce nevoi răspundem),

✓ utilizarea rezultatelor cercetării (a şti cum este potrivit să
intervenim-tipuri de intervenţii, practici implementate)
✓ evaluarea intervenţiei (a şti dacă intervenţia a introdus
schimbări; evaluarea eficienţei intervenţiilor/practicilor).
 2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului

Care este grupul ţintă care poate solicita

consiliere pe problematica curriculum-ului?

Factori implicaţi direct sau indirect în educaţie

(profesori, părinţi, elevi, membri ai
comunităţii).
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului
Care sunt componentele curriculum-ului la
nivelul cărora identificăm surse de probleme
pentru consilierea curriculară?

Consideraţiile teoretice asupra educatului şi a societăţii

Finalităţile şi obiectivele
Conţinuturile sau subiectele de studiu cu scop didactic.
Metodologii de predare-învăţare
Metodologii de evaluare a performanţelor şcolare.
(Husen, T., Postlethwaite, T. N., 1985, 1994, The International Encyclopedia of
Education, p.1147)
2.1. Specificul consilierii curriculare. Statusul şi
rolul consilierului în problemele curriculum-ului
Ce elemente sunt necesare pentru
exercitarea/menţinerea statusului şi rolului de
consilier curricular?

➢Cunoştinţe,
➢Competenţe/aptitudini,
➢Resurse

în domeniul curriculumului.
2.2. Competențe ale consilierului curricular
o J. Van-Tassel-Baska, 1991

C1– Depistarea şi selectarea surselor

conţinuturilor, precum şi transinformarea
didactică a acestora

C2– Strategii de organizare a conţinuturilor şi

de proiectare a situaţiilor de învăţare
corespunzătoare
 2.2.Competențe ale consilierului curricular

C3– Strategii de diferenţiere a programelor

educaţionale, în acord cu natura şi nivelul
aptitudinilor şi intereselor cognitive ale cursanţilor

C4– Alcătuirea bazei de date a situaţiei curriculare de

rezolvat şi propunerea unei metodologii adecvate de
cercetare a acestor date

Descrierea acestor competențe prin

derivarea unor comportamente (exercițiu pe grupe)
4 Breakout sessions
Timp: 10 minute
 2.2. Competențe ale consilierului curricular

C5– Aptitudini afective şi disponibilităţi

atitudinale pentru activitatea de consultanţă
(empatie, acurateţea receptării feed-back-
ului, obiectivitate, comunicativitate,
optimism, energie, creativitate, flexibilitate,
self ridicat, abilităţi pentru organizare şi
decizie, perseverenţă etc.)

C6– Informare/acces la resurse curriculare

formale, nonformale şi informale
 2.2.Competențe ale consilierului curricular

T.W. Maxwell, 1985

C1-Abilităţi teoretice şi practice în domeniul

schimbării curriculum-ului (reformă, inovare,
adaptare)

C2-Specializare în domeniul analizei curriculum-ului

C3-Cunoaşterea bazei de date aferente dezvoltării

curriculare (studii de caz, individuale, pe instituţii
şcolare, pe unităţi de cercetare, pe sisteme
naţionale de învăţământ, etc.)
2.2. Competențe ale consilierului curricular

C4-Aptitudini personale de consiliere

C5-Specializare în elaborare de curriculum la

decizia şcolii

C6-Competenţe în domeniul resurselor curriculare

extraşcolare
2.2.Competențe ale consilierului curricular
+Competenţe metodologice

➢De organizare a conţinuturilor interdisciplinar,

modular şi integrat

➢De proiectare a traseelor instructiv-educative

diferenţiate, individualizate sau opţionale

 De analiză şi aplicare a varietăţii stilurilor de

asistenţă pedagogică curentă şi de învăţare
 2.3. Specificul consilierii curriculare. Medii de
profesionalizare

Care sunt mediile de formare a consilierilor

curriculari?
oPână în anii ’80, formarea prin cursuri speciale s-a
făcut într-un număr restrâns de universităţi din
lume (McGreevy, 1978)

oPregătirea celor mai mulţi consilieri curriculari era

prioritar experienţială, prin exercitarea postului
oCriteriile de angajare vizau calităţile de personalitate,
cunoştinţele dintr-un domeniu curricular particular,
experienţa în activitatea educaţională
2.3. Specificul consilierii curriculare. Medii de
profesionalizare
Ulterior anilor ’80, a apărut o nouă direcţie de
cercetare a relaţiei dintre expertul curricular şi
profesorul practician cu sarcini şi competenţe în
proiectarea curriculum-ului

Această direcţie prefigurează unificarea

cercetării curriculare cu praxisul curricular
2.3. Specificul consilierii curriculare. Medii de
profesionalizare
Care este statusul consilierului în problemele curriculum-
ului?

Membru al consiliilor de supervizare din cadrul unui organism

de autoritate educaţională locală, regională sau membru al
altei instituţii specializate în dezvoltarea curriculară şi în
implementarea proiectelor curriculare.

Specialist în arii curriculare care lucrează cu educatorii de la

catedră, în calitate de supervizor.

Expert asociat unui colegiu sau universităţi care face

cercetare fundamentală şi aplicativă şi care elaborează
documente/materiale curriculare în una sau mai multe arii de
curricula şcolare

Dictionary of Education, Carter V. Good, 1973

2.3. Specificul consilierii curriculare. Medii de
profesionalizare

În ce condiţii un consilier curricular îşi oferă

serviciile specializate?

Cererea/solicitarea clienţilor (orice persoană,

grup, instituţie, departament educaţional)

 Identificarea problemei de rezolvat poate să

aparţină atât solicitantului, cât şi consilierului
 2.3. Specificul consilierii curriculare. Medii de
profesionalizare
Condiţie explicită: Unificarea cercetării
curriculare cu praxisul curricular (W. Pinar, 1982).

“Cercetătorii se reîntorc în şcoli, din ce în ce

mai mult, nu pentru a conduce raiduri de
comando, ci pentru a lucra efectiv cu profesorii,
în calitate de colegi antrenaţi într-o activitate
comună:
redescoperirea complexităţii şi profunzimii
vieţii clase şcolare”
E.W.Eisner, 1988
MODELUL EBP
Care sunt datele problemei? La ce nevoi se va
adresa?
➢Date legate de
performanţele/comportamentele elevilor.
➢Date instituţionale de referinţă (frecvenţe,
tipuri, etc.).
➢Date confirmate de cercetările pe aceeaşi
temă prezentate în literatura de specialitate
(selecţia celor mai reprezentative este realizată
într-o echipă interdisciplinară).
MODELUL EBP
Cum utilizăm rezultatele cercetării?
➢Identificarea modalităţilor eficiente de
diseminare în comunitatea şcolară
➢Raportarea diseminării la toate
intervenţiile/practicile implementate (cu
evidenţierea succeselor şi a eşecurilor)
➢Prezentarea lor către factorii decizionali
(directori) în vederea extinderii duratei de
implementare, dar şi a eficientizării tipului de
intervenţie
Implică facilitarea socială, dar evită gândirea
de grup în procesul de luare a deciziilor!
MODELUL EBP
Ce vizează evaluarea?
➢Luarea în considerare a raportării la toate
etapele anterioare (definirea problemei, tipul
de intervenţie/practică implementată,
diseminarea informaţiilor/rezultatelor
implementării)
➢Este o evaluare internă, orientată către
identificarea gradului de fezabilitate a
cercetării
➢Utilizarea rezultatelor evaluării pentru a
îmbunătăţi practicile/intervenţiile din şcoală
(crearea unui set de recomandări pentru
intervenţii viitoare)
MODELUL EBP în SUA
8 Ianuarie 2002-preşedintele George W. Bush a
semnat No Child Left Behind Act (NCLB, 2001) care
iniţia un nivel intermediar de control din partea
guvernului federal asupra educaţiei publice
NCLB includea standarde bazate pe EBP:realizarea
unei evaluări formative constante a elevilor, publicarea
unor rapoarte cantitative din partea şcolilor cu privire
la performanţe, modalităţile de sancţiune aplicate de
şcoli pentru neatingerea standardelor propuse
(monitorizarea adecvată a situaţiilor de eşec)
 NCLB a stabilit necesitatea de a utiliza rezultatele
cercetării empirice pentru îmbunătăţirea practicilor
educaţionale publice
EXEMPLU APLICAŢIE EBP
Bună practică de consigliere

Scenariu 1: Datele problemei: Bob, consilier într-o şcoală

de învăţământ primar este abordat de directorul său cu
cererea de a găsi modalităţi de a reduce actele de violenţă
fizică.
Intervenţii/Practici: Bob creează o serie de lecţii model pe
tema rezolvării conflictelor şi propune implementarea
acestora la nivelul claselor în care i se facilitează accesul.
 De asemenea, el realizează un program de mediere a
conflictelor între colegi. Într-o primă etapă recrutează,
selectează şi formează o echipă de elevi mediatori care ajută
la rezolvarea conflictelor apărute între colegi. Programul se
derulează pe durata de 5 ani şi implică 60 de elevi
participanţi ca peer mediators.
Evaluare: Bob este foarte fericit că programul său a avut
succes şi că intervenţia sa poate şi prezentată altor consilieri
(în cadrul unei conferinţe naţionale).
EXEMPLU APLICAŢIE EBP
Practică de consiliere bazată pe evidenţele(realităţile) şcolii

Scenariul 2: Datele problemei: Bob, consilier într-o şcoală de

învăţământ primar observă o creştere a problemelor disciplinare
legate de violenţa fizică.
Intervenţii/Practici: Se raportează la datele cuprinse în anumite
rapoarte instituţionale şi sugerează directorului şcolii că este
necesar să se intervină pentru a se reduce violenţa fizică (bătăi),
aceasta facilitând un mediu sigur în şcoală.
După consultarea cu directorul şcolii şi după organizarea unei
întâlniri la nivelul şcolii (cu potenţiali factori implicaţi), el
organizează o echipă de părinţi şi profesori care să identifice abodări
bazate pe cercetare pentru reducerea violenţei şcolare şi în mod
special a celei fizice (bătăi).
Echipa se consultă cu elevii, identifică şi resemnifică problema,
considerând că ea constă într-o insuficientă dezvoltare a abilităţilor
de rezolvare a conflictelor. Concluzia: inserarea la nivelul şcolii a
unui curriculum bazat pe rezultatele cercetării cu privire la
rezolvarea conflictelor (predarea la nivelul şcolii a unor modalităţi
eficiente de rezolvare a conflictelor). Echipa de predare: profesori
de ştiinţe sociale. Grup experimental: Clasa a III-a.
EXEMPLU APLICAŢIE EBP
Evaluare: Pre şi post-test

Elevii au învăţat noi modalităţi/strategii de rezolvare a

conflictelor.
Numărul de probleme disciplinare a scăzut cu 25 %.
Elevii consideră că mediul şcolii este mult mai sigur.
Şeful catedrei diseminează rezultatele cercetării printr-o
prezentare Power Point conducerii şcolii, profesorilor,
comunităţii şcolare şi părinţilor.
În anul următor se realizează o extindere a curriculum-
ului la toate clasele.
Bibliografie:Dimmitt, C., Carey, J. C., & Hatch, T. (2007).
Evidence-based school counseling: Making a difference
with data-driven practices. Thousand Oaks, CA: Corwin
Press
 Posibile teme/probleme de consiliere curriculară la nivelul
școlilor din învățământul preșcolar și primar
1.Alegerea curriculumului opțional în acord cu nevoile grădiniței /școlii și ale
copiilor
2.Proiectarea curriculumului pornind de la competențe
3.Evaluarea la grădiniță/școală
4.Modalități eficiente de comunicare a rezultatelor evaluării către părinți
5. Organizarea activităților din cadrul Programului Național De Educație
Nonformală Școala Altfel
6. Conceperea, implementarea și evaluarea proiectelor educaționale
7. Proiectarea curriculumului integrat, interdisciplinar sau
diferențiat/personalizat
BIBLIOGRAFIE
***Curriculum pentru educația timpurie, 2019, Anexa la ordinul ministrului
Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019
***Legea Educației Naționale, Nr11, 2011
Baban, A., Consiliere educațională, Ghid metodologic pentru orele de
dirigenție si consiliere, https://www.scribd.com/doc/27976531/Adriana-Baban-
Consiliere-Educationala
Clandinin, D.J., Connelly, F.M., 1992, “Teacher as a Curriculum Maker”. In Jackson,
Ph., W, (ed.), Handbook of research on curriculum. Maxwell macmillan Canada
Crețu, C. (2006), Consilierea curriculară, Curs pe suport electronic.
Crețu, C. , 2004, Politici educaționale și reformă în educație, în Sălăvăstru.,
D., (vol. îngrijit de), Psihologie –Pedagogie – cursurile anului V, semestrul II,
învățământ la distanță, pp. 73 - 156, Editura Universității Ioan Cuza, Iași.
Denzin, N.K., Lincoln, Y.S., (eds.), 1994, Handbook of Qualitative Research, London
Stage
Dimmitt, Carey&Hatch, 2007 , Moving to Evidence-Based School Counseling
Practice https://us.sagepub.com/sites/default/files/upm-
binaries/15363_Dimmitt_Chapter_1.pdf
http://www.uk.sagepub.com/upm-data/15363_Dimmitt_Chapter_1.pdf
 BIBLIOGRAFIE

Dimmitt, C., Carey, J. C., & Hatch, T. (2007). Evidence-based school

counseling: Making a difference with data-driven practices.
Thousand Oaks, CA: Corwin Press.
Eisner, E.W.,1988, The primary of experience of the politics of method.
Boston Educational Research
Husen,T., Postlethwaite, N.T.(Eds.-in chief), Ediţia II, 1994, The
International Encyclopediia of Education, vol.2, Pergamon Press
Maxwell, T.W., 1985, Curriculum consultant in Husen,T., Postlethwaite,
N.T.(Eds.-in chief), The International Encyclopediia of Education, Pergamon
Press
Schwab, J.J., 1969, (1978), The Practical: a language for curriculum. In
Westbury, I., Wilkof, N.J. (eds.) Science, curriculum and liberal
education: Selected Essay s of Joseph, J. Schwab. Chicago: Univ. of
Chicago Press