 Specificul consilierii curriculare.

 Statusul şi rolul consilierului în problemele curriculum-ului.

Competențe ale consilierului curricular
 Medii de profesionalizare.

 Bune practici/practici bazate pe dovezi (Modelul EBP)

 I. SPECIFICUL CONSILIERII CURRICULARE.
Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii care impun o
pregătire profesională de specialitate.
Mai specific, termenul de consilierea descrie relaţia interumană de ajutor dintre o persoană
specializată, consilierul, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate,clientul (Egan,
1990). Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participareşi
colaborare reciprocă (Ivey, 1994).
( A. Baban, Consiliere educațională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenție si consiliere)

 Ce tip de consiliere se solicită în mediul școlar? Cine o oferă? Cine o solicită?

Consiliere educațională
Consiliere psiho - pedagogică
Consiliere școlară
Consiliere în problematica curriculum-ului
„Consiliere curriculară”

Tip de consiliere oferită de un specialist în domeniul curriculum-

ului, la cerere, către personalul didactic sau instituţiile
interesate, pe subdomeniile dezvoltării curriculum-ului. Vizează
practica şcolară bazată pe aspecte faptice/realităţi din context.
(Creţu, 2006).
 „DEZVOLTARE CURRICULARĂ”
„CURRICULUM DEVELOPMENT

 un concept umbrela, acesta cuprinzand intregul proces

(proiectare, implementare, imbunatatire, evaluare) pe care il
presupune schimbarea, inovarea curriculum-ului.
 Este foarte adesea relationat conceptului de reformă.
 Diferite modele de dezvoltare a curriculum-ului sunt alese
functie de contextul la care se aplică, iar contextul depinde de
interese, nevoi, specific comunitar, resurse, etc.
(Oliva, P. 1988, Developing the curriculum, second edition, Scot Foresman and company, US, p.9-10)
SURSE DE PROBLEME PENTRU
CONSILIEREA CURRICULARĂ
COMPONENTELE CURRICULUM-ULUI :
 Un sistem de consideraţii teoretice asupra educatului şi a societăţii;

 Finalităţi ale educatiei;

 Conţinuturi sau subiecte de studiu cu scop didactic;

 Metodologii de predare-învăţare;

 Metodologii de evaluare a performanţelor şcolare.

(Husen, T., Postlethwaite, T. N., 1985, 1994, The International Encyclopedia of Education, p.1147).
a)Pornind de la componentele curriculum-ului și având în
minte practica școlară, identificați o sursă care generează o
problemă de consiliere curriculară.
b) În sensului acului de ceasornic plasați foia colegei pentru
contribui la descrierea cât mai detaliat problema propusă:
Cum ați întâlnit-o în practică?
Ce implicații are?
Asupra cui se reflectă?
Ce experiențe personale sau observate la colegi vă amintește?
II. STATUSUL ŞI ROLUL CONSILIERULUI ÎN PROBLEMELE CURRICULUM-ULUI.
COMPETENȚE ALE CONSILIERULUI CURRICULAR
Consilierea în domeniul proiectării şi
desfăşurării experienţelor de învăţare? Cine? Cine?

 Pedagogi cu specializare postuniversitară în problematica  Specialistul în curriculum

curriculum-ului.
“studiază schimbările din
 Categorii de educatori cu responsabilităţi curriculare sfera conţinuturilor
specifice (conceptori de planuri, programe şi manuale,
educatori decidenţi şi practicieni din instituţiile şcolare şi informaţionale şi a atitudinilor,
universitare). a metodologiei de instruire,
pentru a ajuta profesorii să-şi
 Personalul didactic, prin valorificarea competenţelor
obligatorii profesiei didactice (consilierea şcolară). îmbunătăţească programele
curriculare”.
 ??? “Educatori” cu sau fără pregătire pedagogică formală,
din familie, mass-media, asociaţii, organizaţii şi comunităţi
religioase, culturale, ştiinţifice, politice, juridice, sportive,
unităţi economice productive, bancare, comerciale, de (J. Schwab, 1969)
transporturi, etc. ???
STATUSUL ŞI ROLUL CONSILIERULUI ÎN PROBLEMELE CURRICULUM-ULUI.

 Ceelemente sunt necesare pentru exercitarea/menţinerea statusului şi rolului de

consilier curricular?

 Competenţe,

 Cunoştinţe /aptitudini/atitudini
 Resurse

 în domeniul curriculumului.
 Depistarea şi selectarea surselor conţinuturilor, precum şi transinformarea didactică a
acestora;
 Strategii de organizare a conţinuturilor şi de proiectare a situaţiilor de învăţare
corespunzătoare;
 Strategii de diferenţiere a programelor educaţionale, în acord cu natura şi nivelul
aptitudinilor şi intereselor cognitive ale cursanţilor;
 Alcătuirea bazei de date a situaţiei curriculare de rezolvat şi propunerea unei
metodologii adecvate de cercetare a acestor date;
 Aptitudini afective şi disponibilităţi atitudinale pentru activitatea de consultanţă
(empatie, acurateţea receptării feed-back-ului, obiectivitate, comunicativitate,
optimism, energie, creativitate, flexibilitate, self ridicat, abilităţi pentru organizare şi
decizie, perseverenţă etc.);
 Informare/acces la resurse curriculare formale, nonformale şi informale
(J.Van Tassel-Baska, 1991)
 aptitudini personale de consiliere;
 abilităţi teoretice şi practice în domeniul schimbării (reformă, inovare, adaptare)
curriculum-ului;
 specializare în domeniul analizei curriculum-ului;
 cunoaşterea bazei de date aferente dezvoltării curriculare (studii de caz,
individuale, pe instituţii şcolare, pe unităţi de cercetare, pe sisteme naţionale de
învăţământ, etc.);
 specializare în elaborare de curriculum la decizia şcolii;
 competenţe în domeniul resurselor curriculare extraşcolare.

 T.W. Maxwell, 1985

 Specialist în arii curriculare care lucrează cu educatorii de la catedră, în
calitate de supervizor.
 Expert asociat unui colegiu sau universităţi care face cercetare
fundamentală şi aplicativă şi care elaborează documente/materiale
curriculare în una sau mai multe arii de curricula şcolare.
 Membru al consiliilor de supervizare din cadrul unui organism de
autoritate educaţională locală, regională sau membru al altei instituţii
specializate în dezvoltarea curriculară şi în implementarea proiectelor
curriculare.

Dictionary of Education, Carter V. Good, 1973

III. MEDII DE PROFESIONALIZARE
Înainte de anii 80
- formarea prin cursuri speciale s-a
făcut într-un număr restrâns de
universităţi din lume
- pregătirea era prioritar experienţială,
prin exercitarea postului
- criteriile de angajare: calităţile de
personalitate, cunoştinţele dintr-un
domeniu curricular particular,
experienţa în activitatea educaţională
 După anii 80
- lansare în profesionalism,
cerută de noile orientări din
domeniul curriculum-ului;
- prin studii/cursuri specializate
(la nivel universitar sau postuniv)
- o nouă direcţie de abordare:
a relaţiei dintre expertul
curricular şi profesorul
practician
CONDIŢIE EXPLICITĂ:
UNIFICAREA CERCETĂRII CURRICULARE CU PRAXISUL CURRICULAR

“Cercetătorii se reîntorc în şcoli, din ce în ce mai mult, nu

pentru a conduce raiduri de comando, ci pentru a lucra
efectiv cu profesorii, în calitate de colegi antrenaţi într-o
activitate comună:
redescoperirea complexităţii şi profunzimii vieţii şcolare”
(E.W.Eisner, 1988)
IV. BUNE PRACTICI
„Consiliere curriculară”

Tip de consiliere oferită de un specialist în domeniul curriculum-

ului, la cerere, către personalul didactic sau instituţiile
interesate, pe subdomeniile dezvoltării curriculum-ului.

Vizează practica şcolară bazată pe aspecte faptice/realităţi din

context.

(Creţu, 2006).
 EBP
EVIDENCE-BASED SCHOOL COUNSELING PRACTICE
HTTPS://US.SAGEPUB.COM/SITES/DEFAULT/FILES/UPM-BINARIES/15363_DIMMITT_CHAPTER_1.PDF

Include 3 aspecte importante:

 descrierea problemei = a şti la ce nevoi
răspundem;
 utilizarea rezultatelor cercetării = a şti
cum este potrivit să intervenim/ce tipuri de
intervenţii sau practici să fie implementate;
 evaluarea intervenţiei = a şti dacă
intervenţia a introdus schimbări;
evaluarea eficienţei intervenţiilor /practicilor
HTTPS://US.SAGEPUB.COM/SITES/DEFAULT/FILES/UPM-BINARIES/15363_DIMMITT_CHAPTER_1.PDF

Bob, consilier într-o şcoală de învăţământ elementar (primar) este abordat de

directorul său cu cererea de a găsi modalităţi de a reduce actele de violenţa fizică.
Bob creează o serie de lecţii model pe tema rezolvării conflictelor şi propune
implementarea acestora la nivelul claselor în care i se facilitează accesul.
De asemenea el realizează un program de mediere a conflictelor între colegi. Într-o
primă etapă recrutează, selectează şi formează o echipă de elevi mediatori care ajută
la rezolvarea conflictelor apărute între colegi. Programul se derulează pe durata de 5
ani şi implică 60 de elevi participanţi ca peer mediators. Bob este foarte fericit că
programul său a avut succes şi că intervenţia sa poate fi prezentată altor consilieri
(în cadrul unei conferinţe naţionale).
HTTPS://US.SAGEPUB.COM/SITES/DEFAULT/FILES/UPM-BINARIES/15363_DIMMITT_CHAPTER_1.PDF

Bob, consilier într-o şcoală de învăţământ elementar (primar) observă o creştere a

problemelor disciplinare legate de violenţa fizică.
Bob se raportează la datele cuprinse în anumite rapoarte instituţionale şi sugerează
directorului şcolii că este necesar să se intervină pentru a se reduce violenţa fizică
(bătăi), aceasta facilitând un mediu sigur în şcoală. După consultarea cu directorul şcolii şi
după organizarea unei întâlniri la nivelul şcolii (cu potenţiali factori implicaţi), el
organizează o echipă de părinţi şi profesori care să identifice abodări bazate pe cercetare
pentru reducerea violenţei şcolare şi în mod special a celei fizice (bătăi). Echipa se
consultă cu elevii, identifică şi resemnifică problema, considerând că ea constă într-o
insuficientă dezvoltare a abilităţilor de rezolvare a conflictelor. Se ajunge laurmătoarea
concluzie: inserarea la nivelul şcolii a unui curriculum bazat pe rezultatele cercetării cu
privire la rezolvarea conflictelor (predarea la nivelul şcolii a unor modalităţi eficiente de
rezolvare a conflictelor). Echipa de predare: profesori de ştiinţe sociale. Grup
experimental: Clasa a III-a.
Ca urmare: elevii au învăţat noi modalităţi/strategii de rezolvare a conflictelor; numărul
de probleme disciplinare a scăzut cu 25 %; Elevii consideră că mediul şcolii este mult mai
sigur; Şeful catedrei diseminează rezultatele cercetării printr-o prezentare Power Point
conducerii şcolii, profesorilor, comunităţii şcolare şi părinţilor; În anul următor se
realizează o extindere a curriculum-ului la toate clasele.
 Date legate de performanţele/comportamentele elevilor.
 Analize de nevoie (ale elevilor, ale profesorilor, ale parinților, sau ale altor
factori implicați)
 Date legate de implementarea unor decizii (noi) prevăzute în documente
curriculare.
 Date instituţionale de referinţă (rapoarte institutionale pe diferite componente ale
curriculum-ului).
 Se vor obține prin chestionare, discutii panel, interviuri, analize de documente, etc.

 Date confirmate de cercetările pe aceeaşi temă prezentate în literatura de

specialitate (selecţia celor mai reprezentative este realizată într-o echipă
interdisciplinară).
DESCRIERE DETALIATĂ A PROBLEMEI, CU INDICATORI CANTITATIVI ȘI
CALITATIVI
 Luarea in considerare a tuturor datelor din cercetăre (cercetarea internă și literatura
de specialitate pe problema abordată) atunci când se vor lua decizii privitoare la
interventii
 Se vor face propuneri de alternative de strategii de interventie, fiecare fiind
analizată din multiple perspective***
 Se va alege varianta cea mai bună, APOI:
 Prezentarea lor către factorii decizionali (directori) în vederea: deciziilor
privitoare la agenda de implementare, a modalităților de implementare agreate
de directiune, etc.
 Identificarea modalităţilor de diseminare în comunitatea şcolară.
 Luarea în considerare a raportării la toate etapele anterioare (definirea
problemei, tipul de intervenţie/practică implementată, diseminarea
informaţiilor/rezultatelor implementării).
 Este o evaluare internă, orientată către identificarea gradului de fezabilitate
a intervenției.
 Utilizarea rezultatelor evaluării pentru a îmbunătăţi practicile/intervenţiile
din şcoală (crearea unui set de recomandări pentru intervenţii viitoare).
 ***
Indicatori Întrebarea la care răspund
Eficacitate Se poate obţine prin aplicarea politicii educaţionale respective un rezultat
valoros? (unităţi din bunul, produsul, obţinut)

Eficienţă Cât de mare este efortul pentru a obţine rezultatul dorit? (costuri, beneficii,
raport costuri / beneficii)
Adecvare În ce măsură obţinerea acelui rezultat rezolvă problema care a dus la
generarea politicii educaţionale analizate? (costuri, eficienţă)

Echitate Sunt costurile şi beneficiile distribuite echitabil între diferite grupuri din
societate?
Senzitivitate Sunt satisfăcute după aplicarea politicii preferinţele sau valorile grupului
ţintă?
Corectitudine Sunt rezultatele dorite şi valoroase?
Indicatori Interventia propusă
V1 V2 V3 V4
Eficacitate
Eficienţă
Adecvare
Echitate
Senzitivitate
Corectitudine
Modelul EBP, Dimmitt, Carey&Hatch Fazele politicilor educaționale, Haddad

 Analiza situaţiei existente

 Generarea de variante de politici
educaţionale
 Evaluarea variantelor de politici
educaţionale generate
 Adoptarea unei decizii şi alegerea din
lista de variante de politici educaţionale a
celei mai potrivite
 Planificarea şi implementarea politicii
educaţionale
 Evaluarea impactului pe care l-a avut
politica educaţională
1. Rezumat
2. Descrierea politicii
► Expunere concisă a politicii
► Istoric al politicii
► Descriere a problemei pe care politica trebuie să o rezolve
3. Mediul politicii
► Descriere a factorilor sociali şi fizici care afectează originea, dezvoltarea şi implementarea politicii
► Descriere a factorilor economici care afectează originea, dezvoltarea şi implementarea politicii
► Descriere a factorilor politici care afectează originea, dezvoltarea şi implementarea politicii
4. Eficienţa şi eficacitatea politicii actuale
Se poate obţine prin aplicarea politicii educaţionale respective un rezultat valoros? (unităţi din bunul,
produsul, obţinut)
Cât de mare este efortul pentru a obţine rezultatul dorit? (costuri, beneficii, raport costuri / beneficii)
5. Alternativele politicii
6. Anexe
7. Bibliografie
TEMA 1

 Elaborarea unui raport de analiză criterială a unui document curricular

pentru învăţământul preșcolar din România: Legea educației naționale,
programă școlară-curriculum pentru educație timpurie, curriculum pentru
învățământul preșcolar, plan de învățământ, etc., (ET)
 Elaborarea unui raport de analiză criterială a unui document curricular
pentru învăţământul primar din România: Legea educației naționale,
programă școlară, plan cadru, etc. (DAIP)
 Problema care a generat apariția/implementarea acelui documnet
 Istoric
 Repere teoretice care au stat la baza întocmirii documentului (paradigme ale
educației, clarificări conceptuale)
 Descrierea factorilor -sociali, economici, politici - care afectează punerea în
practică a documentului
 Structura documentului
 Puncte tari/puncte slabe
 Eficiența/eficacitatea documentului
 Exemple de practici curriculare propuse spre implemetare și evaluare
 etc
 Învăţământul preşcolar şi protecţia copilului în Europa: eliminarea inegalităţilor sociale şi
culturale, 2009, EURYDICE
 ȘCOALA ALTFEL: SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN! EVALUAREA PROGRAMULUI
NAȚIONAL DE ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE SI EXTRAȘCOLARE, 2012-2013, INSTITUTUL
DE STIINTE ALE EDUCATIEI
 Modalităţi de dezvoltare a competenţelor cheie în învăţământul primar, Raport de
cercetare, POSDRU, 2007-2013, UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
 Romania Educatiei, Romania cercetarii, 2007, Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru
analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării
 IMPLEMENTAREA CLASEI PREGĂTITOARE ÎN SISTEMUL EDUCAŢIONAL ROMÂNESC ÎN
ANUL ȘCOLAR 2012-2013, INSTITUTUL DE STIINTE ALE EDUCATIEI
A. Baban, Consiliere educațională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenție si consiliere,
https://www.scribd.com/doc/27976531/Adriana-Baban-Consiliere-Educationala
Dimmitt, Carey&Hatch, 2007 , Moving to Evidence-Based School Counseling Practice
https://us.sagepub.com/sites/default/files/upm-binaries/15363_Dimmitt_Chapter_1.pdf
Rogoz N., Crețu, C., 2016, Consilierea curriculară pentru educația timpurie, în Stan, L. (coord.) Educația timpurie.
Probleme și solușii, ed. Polirom, Iași, pp190-200.

Rapoartele mai sus mentionate