Învățarea prin joc-

activitate
fundamentală în
educația timpurie

Lect.univ.dr. Aida Cornelia Stoian

Universitatea din Craiova
 În acest studiu ne-am propus prezentarea rezultatelor
unei cercetări empirice cu scopul de a identifica aspectele
pozitive ale jocului didactic asupra progresului în învățare
a copiilor din învățământul preșcolar.
 Prin metodele de cercetare am analizat rezultatele
copiilor din perspectiva obiectivelor urmărite în grilă.
 Progresul copiilor în învățare reprezintă confirmarea
cercetării și afirmarea rolului jocului didactic la susținerea
învățării copilului în perioada timpurie.
Argument

 Jocul este considerat o necesitate, un mijloc important

care asigură succesul în procesul de dezvoltare a copilului.
Cu toate acestea, jocul capătă un rol deosebit și o valoare
formativă în momentul în care cadrul relațional al
copilului este mărit prin intrarea lui la grădiniță.
 Prin intermediul jocului, copilul poate cumula informații
care îl pot ajuta în descifrarea lumii înconjurătoare, de
aceea jocul este considerat ca o activitate de preînvățare.
Specificul învăţării la vârsta preşcolară

 Prin cercetările sale, Jean Piaget a

pus bazele unui model funcțional în
ceea ce privește dezvoltarea
inteligenței. Concluzia la care acesta
a ajuns a fost aceea că nu se poate
vorbi de cunoaștere care să fie
rezultată dintr-o simplă înregistrare
și stocare a observațiilor, fără a lua
în considerare o structurare care să fi
atribuită activităților subiectului.
 Teoria piagetiană a revelat două aspecte fundamentale
legate de dezvoltarea inteligenței, aspecte care au fost
reținute ulterior. Acestea se referă la stadiile dezvoltării
copilului și la construirea cunoașterii prin interacțiunea
subiectului cu mediul.

 Învățarea la vârsta preșcolară și școlară mică este strâns

legată de dezvoltare și nu se referă doar la actul învățării
desfășurat în activitatea didactică, ci și la achizițiile
copilului în toate etapele dezvoltării sale.
 Forme de organizare a activităţii didactice în
grădiniţă

 Activitățile desfășurate în interiorul grădiniței constituie pentru

preșcolari experiențe de învățare, care generează apariția unor
abilități, aptitudini și deprinderi. Acestea duc la apariția
autonomiei, a conviețuirii sociale, la sănătatea și protecția
copilului.
 Activitatea instructiv-educativă trebuie să aibă un caracter
organizat, să fie sistemică, pentru a putea îndeplini obiectivele
propuse.
 Modalitatea în care sunt alese formele de activitate influențează
autonomia copilului, cât și relațiile de socializare dintre
preșcolari.
 Activitatea didactică în grădiniță este împărțită în
următoarele forme de organizare: jocul, învățarea și
munca.
 Jocul este definit ca un mijloc de educare și de instruire a
copiilor, fiind o modalitate prin care pot fi realizate
obiectivele propuse în procesul de învățământ. Jocul nu
este o activitate specific umană, observându-se și la alte
specii această nevoie ludică. Astfel, jocul este o activitate
prezentă pe toată perioada vieții umane, cu toate că
ponderea acestuia scade o dată cu înaintarea în vârstă.
 De asemenea, jocul reprezintă și o modalitate prin care
sunt exprimate emoțiile și trăirile.
 Jocul îndeplinește o serie de funcții, dintre care le putem
enumera pe următoarele:

 funcția de cunoaștere – prin joc, copilul învață

caracteristicile lumii înconjurătoare
 funcția formativ-educativă – prin joc sunt educate o serie
de trăsături ale caracterului copilului, abilități, aptitudini
și atitudini, precum și viața socială
 funcția distractivă – jocul oferă copilului o modalitate
plăcută de a învăța și a-și petrece timpul liber.
 funcția de mișcare – jocul asigură o dezvoltare armonioasă
a corpului.
 Ca orice activitate, jocul este format din mai multe elemente
componente, care demonstrează caracterul său formativ:
 scopul jocului este dat de obiectivele care sunt urmărite în
activitatea instructiv-educativă.
 conținutul jocului se referă la deprinderile și cunoștințele de
care copiii au nevoie pentru a duce la îndeplinire sarcinile
propuse
 sarcina didactică reprezintă acțiunea efectivă a copilului în
desfășurarea jocului astfel încât să conducă la îndeplinirea
scopului propus. Cu alte cuvinte, sarcina didactică este o
problemă pe care copiii trebuie să o rezolve cu ajutorul
cunoștințelor și deprinderilor de care dispun.
 regulile jocului sunt necesare, deoarece precizează
modalitatea în care copiii trebuie să se desfășoare jocul.
Obiectivele cercetării:

 1. Înregistrarea progresului preșcolarilor în exprimarea

curiozităţii şi interesului pentru elementele din mediul
înconjurător ca urmare a desfășurării jocurilor didactice;
 2. Dezvoltarea motivației pentru învățare a copiilor prin
participarea la diferite jocuri didactice;
 3. Dezvoltarea perseverenţei preșcolarilor în îndeplinirea
sarcinii, chiar dacă întâmpină dificultăţi;
 4. Fortificarea imaginaţiei şi a creativităţii în activităţile
zilnice ca urmare a integrării jocului în activitatea
didactică
Ipoteza

 Dacă se utilizează jocul didactic integrat activităților din

învățământul preșcolar, atunci copiii vor înregistra un
progres evident în învățare
Metodologie
 Eșantionul
Eșantionul cercetării a fost reprezentat de 31 de copii din grupa mare,
între 5 și 6 ani, de la Grădinița ”Căsuța Fermecată” din Craiova.
 Metode și instrumente
Ca metode si instrumente de prelucrare si interpretare a rezultatelor au
fost utilizate: metode de reprezentare grafică a rezultatelor cercetării, cu
ajutorul programului SPPS: histograme, diagrame.

Metodele de interpretare calitativă au constat în: identificarea diferenţelor

între post-test şi pre-test, stabilirea variaţiei concomitente, a relaţiei între
variabile, analiza concordanţei, analiza de conţinut a răspunsurilor.
Pentru studierea relaţiei dintre fenomene vom avea în vedere asocierea
influenţelor şi covariaţia.
 Pentru a determina măsura în care jocul didactic poate
produce creşterea performanţei şcolare a copiilor din
învățământul preșcolar, propunem analiza unor fişe de
progres completate pentru copiii din grupa mare.

 În aceste fişe de progres, cadrele didactice au consemnat

nivelul de dezvoltare în luna septembrie, la începutul
anului şcolar, al diferitelor obiective precizate şi în luna
martie, la începutul semestrului al doilea, timp în care au
utilizat mult mai des atât în evaluarea curentă, cât şi în
activitatea de învăţare, jocul didactic.
Rezultate și interpretări

Analiza statistică descriptivă a variabilelor fişei de progres pentru grupa

mare
Distribuţia rezultatelor celor 31 de subiecţi, copii din grupa mare, la variabilele
care reprezintă competenţele urmărite, este o distribuţie unimodală (modul 1 -
pentru unele variabile, 0 - pentru altele),
 simetrică (cu o valoare Skewness mai mică decât pragul de semnificaţie, p=1,96),
 coeficientul de obicitate Skewness pentru toate variabilele are valori cuprinse în
intervalul de încredere de 95% (-0,42x2; +0,42x2), adică (-0,84; +0,84) şi
 mezocurtică pentru distribuţia rezultatelor copiilor din luna septembrie,
coeficientul de boltire Kurtosis se află la un prag de semnificaţie mai mic de 1,69;
 distribuţia rezultatelor copiilor din luna martie este mezocurtică cu tendinţe spre
platicurtică deoarece respectă condiţia ca valoarea Skewness să fie mai mică
decât pragul de semnificaţie (p=1,96), dar nu se află la un interval de încredere de
95% (-0,82x2; +0,82x2), adică (-1,64; +1,64).
 Monitorizarea performanţelor în învăţare la grupa mare consemnate în
fişele de progres
 Investigarea progresului în învăţare al copiilor din grupa mare a urmărit
dezvoltarea obiectivelor din domeniul „Dezvoltarea capacităţilor şi
atitudinilor de învăţare”.
Astfel, cadrul didactic-respondent a înregistrat nivelul de realizare al
fiecărui obiectiv de referință din fişa de monitorizare în luna
septembrie, în urma evaluărilor iniţiale.
A urmat un program de pregătire utilizând la grupă frecvent jocul
didactic. În luna martie, la începutul celui de-al doilea semestru a
înregistrat progresul sau regresul în învăţare al copiilor, raportându- se
la aceleaşi obiective.
Fiecare obiectiv a fost definit printr-o variabilă primind ca valori
nivelurile de realizare: „nerealizat=0”, „în curs de realizare=1” şi
„realizat=2”. Prezentăm comparativ rezultatele obţinute de aceştia în
luna septembrie, la începutul anului şcolar, cu cele din luna martie.
 Astfel putem observa că standardul „Exprimarea curiozităţii şi
interesului pentru elementele din mediul înconjurător” este verificat
prin trei obiective.
 Primul obiectiv la care se face referire este „Formularea de întrebări
la schimbările din jur”:
dacă în luna septembrie 10 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 21 în curs de realizare, în luna martie se observă progresul în
învăţare, astfel încât 13 sunt în curs de realizare şi 18 copii au realizat
obiectivul de a formula întrebări referitoare la schimbările din jur.
 Al doilea obiectiv este „Exprimarea alegerii/preferinţelor în timpul
activităţilor”:
dacă în luna septembrie 10 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 21 erau în curs de realizare, în luna martie se observă un progres
evident, astfel încât 13 sunt în curs de realizare şi 18 copii au
realizat obiectivul de a exprima alegeri şi preferinţe în timpul
activităţilor.
Figura 1. Reprezentarea progresului în învăţare
Figura 2. Reprezentarea progresului în învăţare
pentru C1.1.
pentru C1.2.
Al treilea obiectiv este „Alege şi desfăşoară o activitate care se potriveşte
intereselor sale”:
dacă în luna septembrie 20 dintre copii nu au realizat acest obiectiv şi 11
erau în curs de realizare, în luna martie se observă progresul în învăţare,
astfel încât 11 sunt în curs de realizare şi 20 copii au realizat obiectivul de a
alege şi desfăşura o activitate potrivită intereselor sale.

Figura 3. Reprezentarea progresului în învăţare pentru C1.3.

 De asemenea, remarcăm verificarea standardului „Manifestarea
iniţiativei în activităţi” prin patru obiective
 Primul obiectiv este „Îşi asumă responsabilităţi”:
dacă în luna septembrie 20 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 11 erau în curs de realizare, în luna martie se observă un progres
evident, astfel încât 11 sunt în curs de realizare şi 20 copii au
realizat obiectivul de a formula întrebări referitoare la schimbările din
jur.
 Al doilea obiectiv este „Explorează mediul utilizând diferite
strategii”:
dacă în luna septembrie 12 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 19 erau în curs de realizare, în luna martie se observă un progres
evident, astfel încât 11 sunt în curs de realizare şi 20 copii au
realizat obiectivul de a explora mediul prin diferite strategii.
Figura 4. Reprezentarea progresului în
învăţare pentru C 2.1. Figura 5. Reprezentarea progresului în
învăţare pentru C 2.2.
 Al treilea obiectiv este „Realizează regulile unui joc”:
dacă în luna septembrie 21 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 10 erau în curs de realizare, în luna martie se observă progresul în
învăţare, astfel încât 12 copii sunt în curs de realizare şi 19 au
realizat obiectivul de a proiecta planul unei activităţi.
 Al patrulea obiectiv este „Pune în practică regulile jocului”:
dacă în luna septembrie 12 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 19 erau în curs de realizare, în luna martie se observă progresul în
învăţare, astfel încât 13 copii sunt în curs de realizare şi 18 au
realizat obiectivul de a pune în practică planul unei activităţi.
 Figura 7. Reprezentarea progresului în
Figura 6. Reprezentarea progresului în
învăţare pentru C 2.3.
învăţare pentru C 2.3.
 Al treilea standard se referă la „Manifestarea perseverenţei în
îndeplinirea sarcinii, chiar dacă întâmpină dificultăţi”.
 Primul obiectiv urmăreşte „Menţinerea concentrării pe o sarcină,
întrebare, set de indicaţii sau interacţiuni, în ciuda distragerilor şi
întreruperilor.”:
dacă în luna septembrie 19 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 12 erau în curs de realizare, în luna martie 12 copii au fost în curs
de realizare şi 19 copii au realizat obiectivul de a menţine
concentrarea pe o sarcină.
 Al doilea obiectiv este „Îşi adaptează conduita în funcţie de cerinţele
externe, continuându-şi activitatea.”:
dacă în luna septembrie 18 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 13 erau în curs de realizare, în luna martie 8 copii au fost în curs
de realizare şi 23 copii au realizat obiectivul de a răspunde solicitărilor
externe.
 Al treilea obiectiv este „Finalizează o sarcină desfăşurată în etape
succesive”:
dacă în luna septembrie 10 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 21 erau în curs de realizare, în luna martie se observă un progres
evident, astfel încât 8 copii au fost în curs de realizare şi 23 copii au
realizat obiectivul de a îndeplini o sarcină de lucru
 Al patrulea standard se referă la „Manifestarea imaginaţiei şi a
creativităţii în activităţile zilnice”.
 Primul obiectiv urmăreşte ca elevul să „Introducă elemente noi în
activităţile cunoscute”:
dacă în luna septembrie 20 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 11 erau în curs de realizare, în luna martie 12 copii au fost în curs
de realizare şi 19 copii au realizat obiectivul de a integra ceea ce au
învăţat.
 Al doilea obiectiv verifică dacă copilul „Utilizează şi corelează
materiale/strategii în moduri mai puţin obişnuite pentru a investiga
şi rezolva probleme”.
Dacă în luna septembrie 19 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 12 erau în curs de realizare, în luna martie 13 copii au fost în curs
de realizare şi 18 copii au realizat obiectivul de a utiliza şi corela
materiale/strategii în moduri mai puţin obişnuite pentru a investiga şi
rezolva probleme.
 Al treilea obiectiv este „Creează jocuri, situaţii”:
dacă în luna septembrie 21 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 10 erau în curs de realizare, în luna martie 11 copii au fost în curs
de realizare şi 20 copii au realizat obiectivul de a crea jocuri,
situaţii.

 Al patrulea obiectiv urmăreşte „Schimbarea conţinutul unor poveşti

cunoscute şi introducerea unor personaje create de el”.
Dacă în luna septembrie 19 dintre copii nu au realizat acest obiectiv
şi 12 erau în curs de realizare, în luna martie 11 copii sunt în curs de
realizare şi 20 copii au realizat obiectivul de a schimba conţinutul unor
poveşti cunoscute şi a introduce personaje create de ei.
Concluzii
 Ca urmare a analizei fişelor de monitorizare a rezultatelor obţinute de copii,
observăm că aceştia au înregistrat un progres evident în învăţare, fapt care
ne susţine ideea referitoare la rolul formativ al jocului didactic

 Dacă la începutul semestrului I, în luna septembrie, majoritatea copiilor nu

au îndeplinit obiectivele urmărite, la începutul celui de-al II-lea semestru, în
luna martie, copiii le-au realizat în cea mai mare măsură.

 Acest progres în învăţare a fost determinat de utilizarea de către cadrele

didactice a jocului didactic.
 Jocul este activitatea care le oferă copiilor oportunitatea de a
acumula cunoștințe despre lumea înconjurătoare, stimulează
memoria, capacitatea de concentrare, viteza de reacție, dezvoltă
creativitatea, îmbogățește vocabularul.
 Este binecunoscut faptul că prin intermediul jocului copiii se fortifică
din punct de vedere fizic, jocul creând dorința de performanță, dar
și a lucrului în echipă pentru atingerea unui scop comun. De
asemenea, jocul contribuie și la dezvoltarea intelectuală și morală,
așa cum am argumentat si anterior.
 Utilizat în activitatea instructiv-educativă, jocul dobândește funcții
psihopedagogice importante și asigură implicarea preșcolarului în mod
activ, accentuând dorința de cunoaștere a conținutului prezentat.
 Jocul didactic, ca formă de tranziție de la activitatea de joc la
activitatea de învățare are un rol hotărâtor în ceea ce privește
procesul de asimilare, de fixare și de consolidare a cunoștințelor, iar
prin intermediului caracterului său eminamente formativ, exercită
influențe puternice în dezvoltarea personalității preșcolarului. Jocul
didactic este un puternic aliat al cadrelor didactice, un mijloc
important prin care se poate realiza educația intelectuală.
 Activitatea didactică poate cunoaște îmbunătățiri semnificative prin
interesul pe care îl acordă cadrele didactice, prin selectarea și
prezentarea unui conținut cât mai atractiv, prin adăugarea în
activitatea instructiv-educativă a unor jocuri care le pot stârni
preșcolarilor curiozitatea, capacitatea de creativitate, dorința de a
afla cât mai multe informații și de a se implica activ în activitate.
 În concluzie, jocul și învățarea sunt concepte care, deși pot fi
utilizate separat, prin alăturarea și îmbinarea lor, pot crea efecte
extraordinare pentru preșcolari.
Bibliografie
 1. Bacus, Anne, Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani, Editura Teora, București, 2013.
 2. Barbu, H., Popescu, Eugenia, Şerban, Filofteia, Activităţi de joc şi recreativ-
distractive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
 3. Chateau, J., Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
 4. Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor, Editura Credis, București, 2001.
 5. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2000.
 6. Elkonin, D.B., Psihologia copilului., Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1980.
 7. Glava, Adina, Cătălin, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2002.
 8. Iucu, Romiță, Manolescu, Marin, Pedagogie, Editura Fundaţiei Culturale „Dimitrie
Bolintineanu”, 2001.
 9. Lespezanu, Monica, Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura Omfal
Esențial, București, 2007.
 10. Macavei, Elena, Pedagogie, Editura Didactică și pedagogică, București, 1997.
 11. Ministerul Educației și Cercetării Științifice, Învățământul preșcolar în mileniul III, Editura Reprograph,
Craiova, 2015.
 12. Mitrofan, Iolanda, Ene, Augustina, Ne jucăm învățând...învățăm jucându-ne, Editura Sper, ediția a II-a,
București, 2010.
 13. Munteanu, Camelia, Munteanu, Eusebiu, Ghid pentru învățământul preșcolar. O abordare din perspectiva
noului curriculum, Editura Polirom, Iași, 2009.
 14. Neamțu, Cristina, Gherguț, Alois, Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iași, 2000.
 15. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și pedagogică, București, 1996.
 16. Păun, E., Potolea, D., (coord.), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom,
Iaşi, 2002.
 17. Preda, Viorica, Educația pentru știință în grădiniță, Editura Compania, București, 2000.
 18. Stan, Liliana, Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Editura Polirom, Iași, 2016.
 19. Stoian, Aida, Impactul metodelor complementare de evaluare asupra nivelului performanțelor școlare ale
elevilor diin
învățământul preuniversitar, Editura Universitară, București, 2016.
 20. Șchiopu, Ursula, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, București, Editura Didactică și pedagogică,
1970.
 21. Verza, Emil, Verza, Florin, Psihologia vârstelor, Editura ProHumanitas, 2000.
 22. Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, București, 2001.
 23. Vrăşmaş, E., Pedagogie preşcolară şi pedagogia învăţământului primar, Bucureşti, 2006.