Promovarea metodelor de învățare prin cooperare

Astăzi se recunoaște din ce în ce mai mult că școala trebuie să se schimbe radical,astfel să le

ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experiențe sociale constructive bazată pe cooperare și
colaborare în rezolvarea problemelor vieții și care asigură conviețuirea într-o lume pașnică.
Obiectivul primordial al școlii și anume ,educarea elevilor astfel încât ei să fie unul pentru
celălalt și nu unul împotriva celuilalt se poate realiza prin promovarea în școli a învățării bazată
pe cooperare,elevii să-și dezvolte abilitatea de a soluționa eventualele conflicte în mod
constructiv.
Demersul complex al învățării prin cooperare s-a centrat pe principiile cercetării
acțiune,pornind de la premisa că individualismul și competiția promovate în majoritatea claselor
de elevi pot fi echilibrate de practici educaționale democratice,bazate pe coooperare și
întrajutorare.
Elementele cheie ale învățării prin cooperare sunt:
a)Interdependența pozitivă;
b)Interacțiunea directă;
c)Răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului;
d)Abilitatea elevilor pentru relaționarea interpersonală și lucrul eficient în grup;
e)Alocarea de timp pentru analiza și evaluarea eficienței activității grupului și pentru stabilirea
unor măsuri necesare îmbunătățirii muncii în grup.
Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună ,uneori în perechi
,alteori în grupuri mici,pentru realizarea unui obiectiv comun:rezolvarea unei
probleme,explorarea unei teme,producerea/crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată.
Prin aceasta se dezvoltă atașamentul față de grup,grija față de celălalt,indiferent de nivelul
intelectual,clasă socială,apartenență etnică sau religioasă ,eventual handicap.
Utilizarea strategiilor didactice care au la bază predarea-învățarea prin cooperare presupune
ca profesorul să dețină anumite abilități .Acestea se referă la:
1.Responsabilizarea fiecărui elev pentru funcționarea optimă a grupului.
Elevii trebuie să fie conștienți de faptul că de contribuția fiecăruia dintre ei depinde
performanța grupului.
2.Lucrul în grupuri eterogene.
Grupurile eterogene sunt de preferat celor omogene.Mărimea grupului este importantă
deoarece interacțiunile dintre membrii lui sunt puține în cadrul grupului mare,iar în cadrul celui
mic nu există o diversitate de idei și opinii.
3.Formarea la elevi a unor abilități sociale care să favorizeze interacțiunea și cooperarea în
realizarea învățării;
Elevii angajați în activitatea de învățare bazată pe cooperarea lor presupune ca aceștia să
aibă anumite abilități sociale.:de a lucra împreună,de a accepta ideile altora,de a-și împărtăți
opiniile,de a influența prin convingere adoptarea unor decizii.
4.Implicarea elevilor în activități cât mai diverse.
Natura și diversitatea sarcinilor de învățare mențin interesul și motivează elevii pentru a
participa activ la soluționarea lor.Dacă elevii sunt implicați în activități care solicită cunoștințe și
capacități simple ,de rutină,atunci ei se vor plictisi,iar interesul lor pentru învățare se diminuează.
5.Cadrul didactic să devină facilitator al colaborării elevilor pentru realizarea învățării
eficiente și durabile.
Sarcina cadrului didactic nu este numai aceea de a preda ,de a transmite cunoștințe ci el
participă la activitățile de organizare și realizare a învățării,păstrându-și rolul de conducător al
acestora.
Dacă în cadrul grupurilor apar conflicte ,care depreciază cooperarea între membrii
grupului,cadrul didactic trebuie să intervină pentru a rezolva situația.
Învățarea prin cooperare presupune printre altele ,responsabilitatea individuală.Dacă totuși
un elev ,,face o gafă”,ceilalți intervin și rezolvă situația ,care este o problemă a întregului
grup.Rezolvând astfel o problemă,membrii grupului învață foarte multe;elevul care ,,a greșit”,
beneficiind de ajutorul celorlalți,devine un co-participant la rezolvarea problemelor învățând
împreună cu ceilalți.
Învățarea prin cooperare poate fi utilizată cu elevi de diferite vârste și la majoritatea
obiectelor de învățământ.
Referindu-se la elevii între 8 și 12 ani ,care au fost supuși unor experimente didactice ce
vizau munca pe grupe,J.Piaget concluziona:,,Odată cu dezvoltarea cooperării sociale între
copii,copilul ajunge la relații morale noi,întemeiate pe respectul reciproc și conducând la o
anumită autonomie;iar activitatea în grup oferă de 4-5 ori mai multe posibilități de manifestare a
elevului decât conducerea frontală în cadrul unei ore cu durată similară”.
Bibliografie :
-Dumitru,I.A.(2000),Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă,Editura de Vest,Timișoara
-Peneș ,M.,(2002),Caiet de comunicare pentru clasa a IV a,Editura Aramis,București