Paradigmele în filosofia

educației
Havric Alina
Golovaci Mariana
 Puncte de vedere asupra filozofiei
educației

• Legătura dintre filozofie și pedagogie este într-un raport de potențare

reciprocă.
• Filozofia este terenul fertil din care pedagogia se hrănește spiritual, își
conștientizează preocupările, le racordează la marile interogatorii, curente
și soluții ale timpului istoric , permițând sistemelor educative să nu fie lipsite
de fundamente și de coloana vertebrală.
 Puncte de vedere asupra filosofiei educației
• În cercetarea filosofică există numeroase puncte de vedere asupra definirii Filosofiei educației:

• J. Dewey: “Filosofia educației nu este ruda săracă a filosofiei generale, deşi adeseori este
tratată ca atare chiar de către filosofi” (Dewey, 1972)

• R.S. Peters: “a fost o vreme când se considera de la sine înțeles faptul că filosofia educației
consta în formulări de directive la nivel înalt care ar conduce practica educativă şi ar modela
organizarea şcolilor şi a universităților. Aceste aşteptări de la filosofia educației mai persistă în
limbajul comun” (cf. Călin, 2001)
• Maurice Merleau-Ponty, Paul Ricoeur, Henri Gadamer: Filosofia educației
este“reflecție asupra relației pedagogice de comunicare şi influențare a comportamentului
uman şi de examinare a relației dintre explicație şi înțelegere în procesul cunoaşterii” (Călin,
2001)
Robin Barow, Ronald Woods: “văd în filosofia educației un
ansamblu de presupuneri rezonabile şi un set coerent de
valori care alcătuiesc baza orientării şi evaluării practicii
educative” (Călin, 2001)

Marin C. Călin: Filosofia educației este o disciplină

“de graniță” sau “vecinătate” în cercetarea complexității
naturii umane şi a prezenței acesteia în educație, a valorii
de adevăr, a informațiilor şi cunoştințelor pedagogice, a
orientării spre valoarea
 Creația filozofică a lui Platon
• *Platon ( 427 î.Hr. – 347 î.Hr.) a fost un filosof al Greciei Antice , discipolul lui Socrate
şi învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceştia, Platon a pus bazele filosofice ale
culturii occidentale.
• *Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice şi
1fondatorul Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea
occidentală. Academia platonică a fost o şcoală filozofică idealistă, întemeiată
de Platon (circa 387 î.e.n.) într-o grădină din apropierea Atenei, care ar fi aparținut
eroului mitologic Akademos.
• *Este cel dintâi filosof de la care ne-au rămas scrieri complete: 35 de scrieri şi 13
scrisori ( dintre care doar una, a 7-a, se pare că este autentică).
• El a creat specia literară a dialogului, în care problemele filosofice sunt abordate prin
discuția dintre mai mulți interlocutori, Socrate fiind cel mai adesea personajul
principal.
Exista 2 motive
● Era un mare admirator al dramei si a născut în dialog o forma dramatica
de expunere pedagogica a filosofiei sale.
●El a văzut în dialog posibilitatea de a ajunge la adevăr: unul aduce niște
argumente, iar celălalt le răstoarnă.
De-a lungul istoriei s-a facut încercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul
acceptat este criteriul vârstei pe care o avea filosoful când a scris.
Dialogurile se împart în :
dialoguri de tinerețe
- despre minciuna;
- despre natura omului;
- despre evlavie;
- despre prietenie;
- despre virtute;
- despre minciuna
 dialoguri de maturitate
- banchetul
- despre suflet
- despre dragoste
- Republica – statul
 dialoguri de bătrânețe
 Distincția

la Platon exista 2 planuri ale filosofiei :

• pe de o parte este filosofia ideilor în sine, planul existenței inteligibile , acela
accesibil doar cunoaşterii de tip rațional, lumea din afara Peşterii, lumea
Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizică a realității esențiale.
● pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct, planul
existenței sensibile , acela al realității aparente, accesibilă cunoaşterii prin
simțuri, care fundamentează opinii ;
 DOCTRINA

• Platon a elaboratTeoria Ideilor , după care adevărata realitate o constituie

Ideile: Ideile De Frumos, de Dreptate, de Adevăr, care sunt esențe
suprasensibile, eterne, facând parte dintr-o lume aflată în afara timpului şi a
spațiului, dominate şi pătrunse de un principiu etern de natură divină (Ideea
de Bine). Lucrurile percepute prin simțuri nu ar fi decât umbre, copii ale
ideilor şi nu ar avea realitate decât în masura în care „participa” la idei.
• Teoria ideilor reprezintă nucleul filosofiei platonice, se regăseşte în Phaidon,
Republica (cărțile VI – VII), Banchetul şi Phaidros.
 Doctrina platonică despre “idei” stă la baza teoriei
cunoaşterii şi a eticii lui Platon.
• “Ideile” sunt modelele, prototipurile, formele primordiale, imuabile, eterne ale
tuturor ființelor şi lucrurilor existente în lume, şi chiar ale unor concepte
abstracte, ca virtutea sau binele. În ierarhia lumii ideilor, primul loc îl ocupă
ideea de Bine. Binele înalță sufletul, răul şi nedreptatea îl degradează; de aceea
e mai bine să înduri o nedreptate decât să faci un rău. Nu există om care să
cunoască binele şi totuşi să facă rău ; răul înseamnă ignoranță, dupa cum
virtutea înseamnă cunoaşterea binelui. Fericirea constă numai în cunoaşterea
virtuții. Nedreptatea şi săvârşirea răului este ca o boală pentru suflet, îl fac
urât, nemulțumit, nefericit. A fi drept înseamnă a-ți domina impulsurile şi a-ți
impune o masură dorințelor; iar ştiința (pentru că este o adevarată ştiință)
practicării acestor comportamente este virtutea. Această idee supremă, a
Binelui, reglează şi explică şi mersul Universului, în care totul există şi
acționează în vederea unui scop, acela al armoniei.
 Politica de constituire a unui stat ideal
platonician
• propune crearea unui stat ideal. Acesta poate fi initiat "chiar
de un singur om" cu conditia ca acesta sa mediteze cât mai
rational asupra principiului ce trebuie sa stea la baza.
Initiatorul nu poate fi decît un filosof, iar acesta nu poate
proveni decît din rândurile aristocratiei. Oamenii sunt ilegali
de la natura, unii sunt dotati de natura cu însusiri psihice
superioare altii sunt inferiori. .Avem astfel o ierarhie a unor
clase sociale determinate natural: înţelepţii, militarii,
respectiv agricultorii şi meşteşugarii. . Scopul statului
realizarea binelui tuturor.
În concluzie, Platon dovedește capacitatea de
abstractizare si posibilitatea omului de a gândi
universal, de a exprima concepte si idei, se degaja
îndemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a
realitatii supreme. A ramas îndemnul pentru
posteritate de a se ridica prin contemplarea sufletului,
la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si îndrepte
conduita sa pe calea întelepciunii. Prin aceste
îndemnuri filosofia lui Platon este actuala.
 Opera lui J-J ROUSSSEAU

• Personalitatea
• Figură destul de controversată a epocii Luminilor, Rousseau este un reprezentant de
primă importanță al pedagogiei filosofice, deschizând un orizont deosebit de bogat în
istoria pedagogiei. Revendicat de cei mai mulți exponenți ai noii educații, contestat
de reprezentanții cei mai acerbi ai direcției magistrocentriste, îngânat sau deformat
de multe experimente educative eșuate, filosoful-pedagog a avansat o multitudine
de idei care au influențat și au deschis noi trasee paideutice, rămânând unul dintre
promotorii pedagogiei universale.
 Opera : Emil sau despre educație

• „Lucrarea fundamentală în care se structurează ideile sale pedagogice este

intitulată Emil sau despre educație: Acest adevărat tratat de pedagogie, scris într-o
manieră eseistică, inconfundabilă, cuprinde o prefață și cinci „cărți” sau capitole.
Sunt prefigurate aici, într-o modalitate ascendentă, laturile educației descrise în
conformitate cu treptele de vârstă ale copilului: până la 2 ani, accentul este pus pe
îngrijirea și educația fizică, între 2 și 12 ani are loc educația simțurilor prin contactul
direct cu natura, de la 12 la 15 ani primează educația intelectuală, iar de la 15 ani
până la vârsta majoră accentul este pus pe educația morală.” (Cucoș, 2001, p. 156)
 Concepția pedagogică

• Natura, libertatea și egalitatea sunt termenii-cheie ai filosofiei sociale și

educaționale a lui Rousseau. Ideea unei educații care să respecte natura
copilului susținută de argumentul bunătății umane originare, stăbate
întreaga lucrare. “Totul este bun când iese din mâinile Creatorului, totul
degenerează în mâinile omului”, așa debutează primul capitol din Emil. Pe
acest argument se clădește concepția educației negative, după care
educația constă nu în a oferi copilului cunoștințe și tipare sau modele de
urmat, ci în a îndepărta tot ceea ce ar putea constitui un obstacol în calea
dezvoltării naturale a copilului.“ ( Momanu, 2014, p. 126)
 Scopul educației la Rousseau
• Rousseau consideră că scopul educației constă în formarea unui om sănătos,
armonios, dezvoltat din punct de vedere fizic, pe deplin racordat la existența
proximă, lipsit de artificialitate, un om al unui raport echilibrat între rațional și
sufletesc. Petru aceasta este nevoie să-l scoatem pe Emil din societatea vicioasă și
să-l trimitem într-un mediu natural, la țară. Rousseau concepe educația ca fiind o
acțiune simplă de asistare a celui educat, acesta având o libertate absolută de
mișcare. Formarea copilului presupune atât organizarea unei apărări sistematice a
copilului contra influențelor negative ce survin din exterior, cât și stabilirea unor
condiții imediate de creștere care să stimuleze înclinațiile și tendințele lui naturale.”
(Cucoș, 2001, p.156-157)
”Influența lui Rousseau asupra gândirii și practicii
educative europene a fost imensă. Pestalozzi, deși a
considerat că unele dintre ideile lui Rousseau sunt
nepractice, a aplicat doctrina rousseauistă în
educarea elevilor, punând accent pe utilizarea
simțurilor și pe libertatea copilului. Curentul
educației noi de la începutul secolului XX își are
originea în filosofia educațională rousseauistă.”
 MODERNITATEA FILOZOFIEI EDUCAȚIEI. IM.
KANT

• Modernizarea educației prin valorizare implică şi promovarea unei educații

kantiene, care se realizează pe un set de principii extraordinare, valabile azi
mai mult ca ori- când. Im.Kant a antamat un şir de probleme deosebite, care
vizează pedagogia în general şi educația axiologică în particular, care sunt şi
azi valabile, având un impact deosebit în perimetrul pedagogiei actuale
 Principii in filosofia lui Kant
• principiul devenirii fiinţei umane: Omul este singura ființă care trebu- ie educată
pentru a deveni om. Omul poate deveni om numai prin educație. El nu e nimic
decât ceea ce face educația din el.
• principiul disciplinei şi libertăţii, ”Omul are din natură o atât de mare înclinare spre
libertate încât, obişnuindu-se doar puțină vreme cu ea, îi aduce orice jertfă. Omul
trebuie deprins de timpuriu să se supună preceptelor rațiunii.
• principiul menirii umanităţii,”Copiii trebuie educați nu potrivit cu starea prezentă,
ci cu starea mai bună, posibilă în viitor a genului uman, adică potrivit cu ideea
umanității şi cu menirea ei întreagă. Buna educație e tocmai izvorul din care iese tot
binele în lume .
 DOMENII ALE EDUCAȚIEI LA KANT
• Formarea didactică, de care omul are nevoie spre a deveni abil
pentru atingerea scopurilor sale; ea îi dă o valoare cu privire la sine
însuşi ca individ;
• Formarea pragmatică, a prudenţei, omul e format ca cetățean
și prin asta dobândește o valoare publică, el învață a cârmui
societatea dupa intenția sa, precum și a se adapta acestei
societăți;
• Formarea morală, în vederea moralităţii, prin care el
dobândeşte o valoare în vederea întregului gen uman
 Reflecții asupra educației axiologice kantiene
• Educația kantiană pune semnul egalității între cultură şi educație, care trebuie să
devină permanent tot mai bună. Este important ca elevul să conştientizeze că poate
deveni om numai prin educație şi că omul poate deveni uman numai prin valori.
• Buna educaţie e izvorul din care iese tot binele în lume şi elevul trebuie să înveţe să
facă binele pentru faptul că este bine, răbdând o anumită constrângere a libertății
sale.
• Im. Kant a pus temeiurile filozofiei valorilor şi ale culturii, formulând principiul
autonomizării şi diferienţierii în cultură. Conceptul de valoare la Kant este strâns
legat de analiza valabilității din sfera teoreticului, a normativității şi a creației
estetice.
 De reținut!

Interpretarea lui Kant dată științei, aceasta fiind semnificativă pentru o

știință a educației. Are să fie rațională pentru că natura omenească să se
poată dezvolta în așa chip ca să-și poată îndepălini destinația (Tratat de
pedagogie p.15)
Cercetările lui Kant în domeniul filosofiei educației decurg din cercetările
lui referitoare la valorile conștiinței omului și de orientare spre valoare a
educației. Ele privesc etica, estetica, dreptul și religia sau teologia. Ele au
ca punct de plecare explicarea omului ca ființă naturală(biologică și ca
ființă rațională voluntară și perfectibilă)
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE