Lector dr.

Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Dezvoltarea umana
Ce este psihologia dezvoltarii?
Cateva teoriil ale dezvoltarii psihice
 Teorii ale dezvoltarii afective. Sigmund Freud, D.W Winnicot, John
Bowlby, despre dezvoltarea afectiva si implicatii practice in
educatia elevilor
 Teorii cognitive ale dezvoltarii umane. Jean Piaget
 Teorii ale dezvoltarii psihosociale. Erik Erikson, Albert Bandura,
Lawrence Kohlberg, despre dezvoltarea socio- morala si implicatii
practice in educatia elevilor
Parentingul si educatia

Dezvoltarea umana
Dezvoltarea umana reprezintă un ansamblu de transformări ascendente, ireversibile, de
acumulari cantitative si salturi calitative, de constituiri si prefaceri a unor strucuri funcţionale
care genereaza amplificarea posibilităţilor adaptative.
Ea se realizeaza pe trei dimensiuni care coreleaza si interactioneaza:
 dezvoltarea biologica (transformări fizice, morfologice si biochimice desfasurate
la nivelul organismului),
 dezvoltarea pshica (proces de constituire si restructurare continua a unor insusiri,
procese si insusiri psihice, structuri pssihocomportamentale) si
 dezvoltarea sociala (proces de constituire, consolidare, perfecţionare a
conduitelor, atitudinilor, relaţiilor sociale adecvate normelor impuse de
colectivitate).
Dezvoltarea psihica este influientata in buna parte de dezvoltarea biologica si la rândul
ei, condiţionează pe cea sociala.
Dezvoltarea umană, „proces ce tinde spre armonizare şi echilibru” (Șchiopu, Verza,
1995, p. 32) reprezintă ansamblul de creşteri, modificări, transformări și restructurări realizate
la nivelul fiinţei umane (văzută unitar şi integrativ), cu efecte de amplificare a posibilităților
adaptative.
Omul fiind o fiinţă bio-psiho-socio-culturală ce îndeplineşte funcţia epistemică,
pragmatică şi axiologică, dezvoltarea sa vizează trei dimensiuni: dezvoltarea biologică,
dezvoltarea psihică și dezvoltarea socială.
Dezvoltarea biologică reuneşte transformările fizice, morfologice şi biochimice
desfășurate la nivelul organismului uman şi presupune două aspecte esenţiale: un aspect
cantitativ, creşterea (amplificări, diferenţieri și specializări) şi un aspect calitativ, maturizarea
(desăvârşirea structurală şi funcţională).
Dezvoltarea psihică semnifică procesul de constituire și restructurare continuă a
mecanismelor psihice, a structurilor psihocomportamentale (psihicul se află într-un „perpetuu
statu nascendi”, (Neveanu, 1978, p. 195).
Dezvoltarea socială reprezintă procesul de constituire, consolidare și perfecţionare a
comportamentului desfăşurat în acord cu exigenţele valorilor, normelor şi regulilor morale şi
civice.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Între cele trei dimensiuni există relaţii de interdependenţă: dezvoltarea psihică este
influențată, în bună parte, de dezvoltarea biologică și, la rândul ei, condiționează pe cea socială
(Zlate, 1993; Golu, 2001)
Dezvoltarea analizatorilor, a sistemului nervos central, a sistemului osteo-muscular
creează premisele dezvoltării senzoriale, intelectuale, emoționale, motrice. Destructurările
intervenite la nivelul creierului (leziuni, tumori, modificări ale chimismului cerebral), sau la
nivelul analizatorilor, afectează activitatea psihică. Destructurările biologice intervenite pe
parcursul vârstei a treia produc fragilizarea vieții psihice (Șchiopu, Verza, 1995). Influența
dezvoltării biologice asupra celei psihice nu este însă unic direcţionată și permanent, ea
reprezintă o premisă pentru dezvoltarea psihică.
Dezvoltarea socială este mijlocită, susținută și condiționată de cea psihică. Înțelegerea și
respectarea valorilor morale şi civice, exercitarea relaţiilor interpersonale în consens cu morala
socială necesită un anumit nivel al dezvoltării psihice.
Dezvoltarea umană (în special psihică și socială) dispune de o serie de caracteristici
evidențiate, printre alții, Zlate (1993) și Golu (2001):
 caracter complex, manifestat prin multitudinea, diversitatea, profunzimea și
interdependența transformărilor (care sunt ascendente şi ireversibile);
 caracter continuu și discontinuu – dezvoltarea, mai ales dezvoltarea psihică și
dezvoltarea socială, se desfășoară pe parcursul întregii vieți, din etapa
intrauterină și până la vârsta a treia; există, însă, nu numai momente de
transformări ,,ci și de acalmie, stagnare și, la un moment dat, regresie la nivelul
unor componente psihice sau biologice”, ( Golu, p. 126, 2001);
 caracter stadial - modificările anatomofiziologice, transformările psihice,
achizițiile sociale sunt aproximativ aceleași la toate persoanele cuprinse în
limitele aceleași vârste; stadiile dezvoltării se succed într-o ordine riguroasă,
întotdeauna aceeași, se pregătesc și se consolidează unele pe altele, dispun de
momente de pregătire și momente de definitivare, prezintă o structură unitară,
în cadrul căreia este dominant unul sau altul dintre mecanismele psihice (Piaget,
2005);
 caracter individual - persoanele de aceeași vârstă se deosebesc, sub raportul
direcției, conținutului, ritmului şi profunzimii transformărilor şi restructurărilor;
acest caracter se explică prin faptul că fiecare copil beneficiază de o ereditate
individuală, trăieşte anumite experienţe (cognitive, afective, acţionale), suportă
anumite influențe, trece prin anumite situaţii de învăţare (care pot fi, sau nu,
iniţiate, conduse, controlate de adult);
 caracter plurideterminat - personalitatea poartă amprenta unor influențe
multiple și variate, externe și interne, episodice sau constante, apropiate sau
îndepărtate, intenționate sau spontane, sistematice sau dezorganizate, directe sau
indirecte, superficiale sau profunde, influențe care produc efecte profunde sau
superficiale, esențiale sau accidentale, imediate sau întârziate (Golu, 2001, p.
127);
 caracter triplu factorial - dezvoltarea umană reprezintă rezultatul interacțiunii
eredităţii, mediului şi educaţiei; nu se poate spune cu precizie cât din structura
personalităţii se datorează eredităţii, cât mediului şi cât educaţiei. Specialiştii în
psihologia dezvoltării afirmă că acţiunea eredităţii asupra dezvoltării este
mijlocită, valorificată și compensată de către mediul sociocultural şi educaţie
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
sau poate fi nevalorificată și chiar compromisă de către un mediu sociocultural
cu anumite caracteristici defavorizante.

Teorii ale dezvoltarii afective. Sigmund Freud, Carl G. Jung, Alfred

Adler, despre dezvoltarea afectiva si implicatii practice in educatia elevilor

Sigmund Freud
Elementul central al costructiei psihicului uman, in viziunea lui Freud cuprinde cinci
stadii de dezvoltare.
 Stadiul oral – 0-1 an – principala placer a bebelusului este suptul (suptul alimentar
si emotional). Bebelusul, la aceasta varsta, nu face diferenta intre corpul sau si
corpul mamei sale.
Gradul de satisfacere sau nesatisfacere al acestui stadiu, marcheaza fixatia la acest stadiu.
Un adult fixat la nivelul acestui stadiu de dezvoltare, in conceptia lui Freud, va manifesta o
activitate orala abundenta, marcata prin mancat mult, baut mult, fumat, vorbit mult,
 Stadiul anal 1-3 ani – la aceasta varsta, copilul dobandeste controlul sfincterian,
iar placerea se situeaza in sfera aceasta. Fixatia la acest stadiu, anal expulziv, in
conceptia lui Freud, conduce la conturarea unor trasaturi ale adultului precum
generozitatea, autocontrol slab, pec and fixatia la stadiul retinut anal, conduce spre
trasaturi depressive, conservatoire si posesive.
 Stadiul falic 3-6 ani – placerea copilului se contureaza in jurl genitalitatii, copilul
fiind preocupat de explorarea propriului sau corp, dar si a altora. Aceste
manifestari ale copilului nu trebuie sa creeze ingrijorare parintilor. Copilul situate
in aceasta perioada de dezvoltare incearca sa se cunoasca pe sine, sa isi inteleaga
placerea. Este total contraindicate sa ii cream copilului sentimente de vinovatie,
de culpabilitate, deoarce acestea, isi pot pune puternic amprenta asupra vietii
sexuale a viitorului adult. Tot la aceasta varsta se dezvolta complexul Oedip, la
baieti si complexul Electra la fete (denumita astfel de Jung), adica, atractia pentru
parintele de sex opus. Daca acest complex nu se rezolva pana la varsta de sase ani,
el se va reactiva in perioada adolescentei si va crea dificultati in relatia de cuplu,
dar aceasta relatie, poate fi satisfacatoare, daca persoana investita emotional,
seaman cu parintele de sex opus.
 Stadiul de latentă sexuala 6-12 ani – in aceasta perioada, copilul isi dezvolta
abilitatile sociale si intelectuale.
 Stadiul genital de la pubertate – sexualitatea se retrezeste, iar sursa placerilor iese
din perimetrul familiei. Primele experiente sexuale sunt foarte importante in
conturarea identitatii psiho-sexuale.

Aplicatii ale teoriei lui Freud in psihologia educatiei

 Foarte important este ca adultii sa inteleaga desfasurarea lina, fireasca, a tuturor acestor
stadii ale dezvoltarii, din perspectiva freuidiana si nu este indicat sa se creeze sentimente
de vinovatie sub acest aspect.
 Utilitatea cunoasterii de catre profesori a stadialitatii lui Freud consta in faptul ca
schimbarile copilului au loc la nivel emotional si sexual. Cadrele didactice ar trebui sa
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
tina cont de aceste stadii, deoarece ele pot ghida in ceea ce priveste asimilarea
informatiilor si predispozitia biologica a copilului de a fi axat sau nu pe pulsiuni sexuale
sau pe invatare. De exemplu, perioada cea mai buna pentru invatare, cognitiva,
emotionala si sociala este perioada latenta, in care impulsurile sexuale sunt practic
adormite. Insa, nu se poate spune acelas lucru si despre perioada falica si genital, cand
copilul este oriebtat spre descoperiea placerii.

Fig. Instantele psihicului dupa Freud

Carl G. Jung
Jung, invatacel al lui Freud, se desprinde de teoriile sale si introduce notiunile de
inconstient personal, inconstient colectiv, arhetipuri.
Inconstientul personal, in conceptia lui Jung, este un mare deposit de experiente de viata
uitate si refulate.
Inconstientul colectiv, contine acele imagini arhetipale, commune intregii omeniri, care
sunt transmise de la o generatie la alta.
Arhetipurile, din inconstientul colectiv, sunt imagini arhaice ale umanitatii. Acestea sunt
persona, anima, animus, umbra. Persona, mastile pe care le purtam fiecare din noi in anumite
situatii. Aceste masti le adoptam in mod inconstient, in momentul cand ne asumam anumite
roluri sociale (mama, batranul, eroul, copilul).
Anima si animus sunt arhetipurile sexualitatii, care coexista in fiecare din noi, dar in
proportii diferite. Corespundentul feminitatii regasit in barbt se numeste anima si
corespondentul masculine, regasit in femeie este animus.
Pentru Jung, foarta importanta este realizarea de sine, autorealizarea. Aceasta
autoimplinire este rezultatul unui process continuu pe care Jung il numeste individuatie, care se
realizeaza pentru a obtine armonia intre individ si lume.
Conceptia lui Jung se axeaza pe individ, pe orientrea sa catre viitor, pe formularea
scopurilor, a unor planuri si atingerea lor, oferindu-I individului sansa de a se elibera de trecut
(conceptia lui Freud).
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Fig Inconstientul colectiv si personal in conceptia lui Jung

Alfred Adler
Conceptia sa este ca fiecare copil se naste cu un puternic sentiment de inferioritate,
datorita slabiciunii sale fizice. El este dependent in totalitate de adult, de parintii sai.
Adler a introdus termenul de complex de inferioritate care creeaza in plan
comportamental o zbatere pentru superioritate, mai intai in familie, apoi, in societate.
Patternurile comportamentale dupa care se ghideaza copilul pentru a obtine success, sau
sa isi demonstreze superioritatea in fata adultului, sau a altor covarstnici, va constitui asa
numitul stil individual de viata.
Stilul individual de viata poate fi
 adaptativ (cooperare interes social sau sentiment de comuniune scociala, curaj),
sau
 dezadaptativ (lipsa preocuparii pentru altii, lipsa sentimentului de comuniune
sociala, competitie exagerata, distorsionarea realitatii).
Stilul dezadaptativ de viata poate fi corectat prin constientizarea stilului dezadaptativ al
conceptiilor sale despre lume si viata.

Aplicatii ale teoriei lui Adler in psihologia educatiei

 Educatorul are sarcina de a identifica conceptiile de viata care stau la baza
comportamentelor dezadaptative ale scolarului si de a-l sprijini sa se integreze
social, de a fi util social.
 Educatorul, profesorul trebuie sa activeze si valorizeze in permanenta conduitele
adaptative ale scolarilor, tocmai pentru a minimalize sentimentele de inferioritate.

Teoria cognitiva a dezvoltarii umane - Jean Piaget

Cercetările lui J. Piaget se centreaza pe intelegerea de catre copii a conceptelor de baza,
precum timp, spatiu, cauzalitate, numar, cantitate, clase si relatiile dintre clase.
Piaget considera ca inteligenta umana are la baza un principiu biologic, si anume
organizarea. In conceptia sa, organizarea structurilor cognitive are loc inca de la nastere si se
dezvolta pe parcursul cresterii copilului.
Inspirat de biologie, in care toate organismele vii se adapteaza in vederea acomodarii la
mediu, asa si inteligenta umana, este un fenomen adaptativ. Individul se adapteaza la solicitarile
mediului pentru a supravietui.
Adaptarea are loc prin mecanismele de acomodare si asimilare.
Adaptarea presupune echilibrarea dintre organism si mediu.
Asimilarea presupune asimilarea de noi informatii si intelegerea acestora prin potrivirea
aceea ce este cunoscut (schemele anterioare vechi).
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
De multe ori noi asimilam informatiile din mediu extern si intern in structurile cognitive
actuale. Copiii, insa, pot distorsiona realitatea, pentru a o potrivi intelegerii pe care o au deja,
practice ei modifica stimului.

Un prescolar poate considera delfinii ca fiind pesti, nu mamiferi. Practic el asimileaza

conceptul de delfin la intelegerea sa actuala. Dar pe masura ce invata despre caracteristicle pestilor
si mamiferelor, copilul isi schimba intelegerea fata de delfini, incadrandu-I in clasa mamiferelor. El
realizeaza ca notiunea sa de peste nu se potriveste cu experienta actuala. Astfel are loc acel
dezechilibru cognitive intreconceptul sau si noua informative.

Astfel, prin acomodare, copilul intelege mediul extern prin incorporarea de informatii
noi in seturile cognitive vechi. Acomodarea consta in formarea de scheme mentale noi, prin
modificarea celor vechi.
Toate organismele vii se straduiesc sa fie in armonie cu mediul lor, ori modificand
mediul, ori modificandu-si ele structura, tot asa si cauta sa se echilibreze cognitive. Acest fapt
se numeste echilibrare.
Echilibrarea cognitiva este un proces de autoreglare, modificand intelegerea in
vederea schimbarii cognitive. Echilibrul cognitiv este refacut atunci cand structurile cognitive
raspund provocarilor mediului, fara a modifica stimulul, fara a intelege gresit.
Dezechilibru cognitiv apare atunci când individul realizeaza ca nu poate folosi
schemele mentale vechi pentru a rezolva problema curentă.
Echilibrarea cognitiva reprezintă nevoia de a adecva a schemelor cognitive vechi la
informatiile noi.

Asimilare

Adaptare
la mediu
Acomodare

Fig. Exemplificarea procesului de adaptare

Piaget a caracterizat copiii ca fiind participanti activi la propria dezvoltare. Ei nu absorb

informatiile primate, ci le interpreteaza conform nivelului lor de intelegere.
Psihologul J. Piaget a pus in evidenta un numar de patru stadii ale dezvoltarii
intelectuale. In interiorul fiecarui stadiu exista mai multe substadii.
Piaget considera ca toti copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care fac parte,
se dezvolta intelectual prin parcurgerea acelorasi stadii si substadii de dezvoltare intelectuala.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Se poate insa ca un copil sa nu atinga stadiul final, al inteligentei formal-operationale,
din cauza unor carente educative ale ale mediului in care traieste.
Dezvoltarea cognitiva permite trecerea de la inteligenta senzorio-motorie, la cea
formala.
Stadiile dezvoltarii cognitive in viziunea lui J.Piaget sunt:
 senzoriomotor,
 preoperational,
 operational concret,
 operationala formala.

Tabel. Etapele de dezvoltare ale lui J. Piaget (după Robin Harwood, Scott A Miller, Ross Vasta, Ed Polirom, 2010)
Perioada Varsta Descriere
Senzoriomotor 0-2 ani • Copiii inteleg lumea prin actiunile fatise
desfasurate asupra ei – primele asimilari informationale se fac pe baza
schemelor reflexe;
• Aceste actiuni reflecta scheme senzoriomotoare –
apar primele semene de inteligenta;
• Pe masura ce schemele devin mai complexe si
interrelationate, copiii isi construiesc treptat abilitatea de a reprezenta
lumea in mod simbolic;
• Permanentizarea obiectului, conduita snurului.
• Gandirea este limitata de domeniul actiunii.
Preoperationala 2- 6 ani • Copilul poate folosi reprezentari mintale in locul
actiunilor in vederea rezolvarii problemelor;
• Gandirea este mai rapida, mai eficienta, mai mobila
si mai usor de impartasit social;
• Gandire egocentrica si animista;
Operatii 6-12 ani • Aparitia operatiilor mentale ii permite copilului sa
concrete depaseasca limitarile gandirii preoperationale;
• Operatiile mentale sun un set de actiuni interne care
permit rezolvarea logica a problemelor;
• Copilul reuseste sa inteleaga diferite forme de
conservare precum si clasificarea si rationamentul relational;
• Rationamentul este insa limitat la probleme
concrete
Operatii 12 ani - • Achizitia rationamentelor ipotetico-deductive le
formale adult permite copiilor sa genereze si sa testeze sistematic ipoteze abstracte
despre lucruri care nu exista;
• Gandirea incepe cu posibilitatea si continua cu
drumul sistematic si logic inapoi in realitate;
• Prototipul acestor rationamente logice este
rezolvarea stiintifica de problem

Stadiul operatiilor concrete (6 – 12 ani) – copilul poate efectua operatii mentale asupra
cunostintelor sale. El este fascinat de cauzalitate; gandirea intuitiva este inlocuita de cea logica.
Copilul la aceasta varsta reuseste sa:
- conserve masa, lungimea, greutatea, volumul,
- poate face clasificari,
- poate rezolva probleme cu ajtorul rationamentului deductive.
- Poate efectua grupari operationale – copilul este capabil sa conserve cantitati:
compensarea (copilul sesizeaza ca ridicarea apei la un nivel mi inalt in paharul
ingust este compensate de micsorarea diametrului acestuia; inversiunea (daca
rastoarna apa la loc in paharul larg, apa se va ridica la acelasi nivel la care se afla
inainte in acest pahar); identitatea (intrucat nu s-a luat si nu s-a adaugat nicio
picatura de apa, in pahar trebuie sa fie aceeasi cantitate de apa); serierea (scolarul
este capabil sa ordoneze elementele dupa marimile lor crescatoare si
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
descrescatoare); clasificarea (scolarul este capabil sa include o categorie de obiecte
intr-o alta categorie).
O alta caracteristica a operatiilor concrete este aceea ca scolarul opereaza doar cu notiuni
concrete, reprezentari adevarate, nu cu ipoteze (abordeaza cu greu situatiile ipotetice).
Stadiul operatiilor formale (peste 12 ani) – apare gandirea abstractă la nivel inalt, se
pot testa ipoteze. Rationamentele ipotetico-deductive (elevul porneste de la anumite ipoteze
experimentand la nivel mental diverse posibilitati de rezolvare in vederea validarii ipotezelor si
surprinderea relatiilor; elevul, la aceasta varsta, se preocupa nu numai de ceea ce exista ci si de
ceea ce ar putea exista) de ex: foloseste implicatiile ”daca…atunci; disjunctiile” fie…fie”
Dezvoltarea capacitatii de operare asupra a ceea ce ar putea fi posibil, explica fascinatia
adolescentului pentru ceea ce este utopic - adolescenta fiind numita si varsta marilor nelinisti si
cautari, dar si varsta marilor idealuri (gustul pentru rationament, uneori excesiv al
adolescentului din dorinta de a se face remarcat si de a fi independent).

Implicatii practice ale teoriei lui J.Piaget

 Selectarea continuturilor predate trebuie sa tina cont de nivelul de dezvoltare cognitiva
al elevilor – orice copil poate sa invete orice, la orice varsta, atata timp cat materialul
este structurat nivelului sau de dezvoltare cognitiva;
 Sunt admise decalaje sau regresiuni temporare – fiecare copil se dezvolta in ritmul sau
propriu;
 Este necesar sa se cunoasca atat punctele tari cat si punctele slabe ale nivelului de
dezvoltare a fiecarui elev in parte, pentru a se depasi dificultatile de invatare;
 Elevul are un rol activ in invatare, mediul de incubtie este insasi actiunea – asimilarea
noilor informatii, precum si acomodarea acestora la schemele mentale vechi sunt
posibile doar in conditiile in care i se ofera elevului oportnitati de a invata.
 Pentru a avansa in dezvoltarea cognitiva, elevul trebuie sa experimenteze dezechilibrul
cognitiv sau sa ii fie contestata intelegerea.
 Profesorul trebuie sa fie receptiv la diferentele individuale dintre elevi.
 Evaluarea trebuie sa se faca prin compararea cu propriile realizari anterioare ale elevului
 Descoperirea asistata ar trebui sa se foloseasca la clasa. Implica interactiuni intre elevi
si profesor dar si intre elevi.
 Lucrul in grup promoveaza o intelegere mai mare si niveluri mai ridicate de realizare
decat eforturile solitare.

Piaget considera ca limbajul este o reflectare verbala a intelegerii individului, altfel spus,
limbajul precede gandirea, copilul neavand la indemana modalitatile de expresivitate a
limbajului. La sfarsitul perioadei senzoriomotorii, copilul foloseste simboluri, asfel acestea
accelereaza manifestarea limbajului verbal, accelereaza gandirea. In conceptia lui Piaget,
cognitia determina aparitia limbajului. Copilu practice intelege cee ace I se spune, dar nu are
pregatite mecanismele limbajului.
Copilul foloseste vorbirea egocentrica, pentru sine, sau monologul colectiv, el vorbesc
practic doar pentru el insusi in activitatile de joc sau atunci cand incearca sa resolve anumite
probleme.Vorbirea egocentrica este caracteristica inabilitatii copilului de a se decentra.
L. Vîgoski era de parere ca aparitia limbajului determina aparitia functiilor mentale
superioare. Practic functiile mentale inferioare se transforma in functii mentale superioare.
Limbajul, pentru Vîgoski , este social, copilul il foloseste pentru a comunica cu ceilalti
si mai tarziu este internalizat.
In trecerea de la vorbirea sociala la vorbirea interioara gandirea si limbajul sunt legate.
Vorbirea egocentrica a lui Piaget difera de vorbirea sociala a lui Vîgoski. Vîgoski a
remarcat ca vorbirea egocentric apare atunci cand copilul intampina dificultati.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Contributiile majore ale lui Vigotski asupra ganirii copiilor sunt:
Rolul interactiunilor sociale in dezvoltarea cognitive a copiilor – ZONA PROXIMEI
DEZVOLTARI: Dezvoltarea cognitiva a copiilor este inlesnita si diversificata de
interactiunile lor sociale (cu persoanele adulte sau chiar cu alti copii mai mari) – este vorba de
acele sarcini pe care copilul nu le poate realiza inca singur, dar le poate realiza daca este ajutat
Un copil poate progresa mai putin atunci cand este pus sa realizeze doar acele sarcini pe care le
poate realiza independent, dar progreseaza rapid atunci cand realizeaza sarcini cuprinse in zona
proximei dezvoltari (sarcni pe care le poate realiza doar cand este ajutat de catre un profesor)
Profesorii vor pune elevii sa realizeze sarcini situate in zona proximei dezvoltari
(suficient de provocatoare pentru capacitatile lor cognitive). Avand in vedere ca elevii sunt
totusi diferiti in ceea ce priveste zona proximei dezvoltari, este nevoie de o individualizare a
instruirii (sa se ofere sarcini de lucru care sunt cele mai stimulative)

Conceptul de esafodaj – suportul invatarii

Educatorii ofera copiilor un suport initial pe care acestia sa se sprijine in primele lor
eforturi de invatare. Pe masura ce copilul progreseaza, indrumarea adultului se restrange treptat,
pana cand copilul este in stare sa se descurce singur. In functie de natura sarcinilor si
particularitatile fiecarui elev in parte, educatorii folosesc diferite tipuri de suporturi ale invatarii
care sa ii ajute sa realizeze sarcini, si anume:
 Elaborarea unui plan,
 Demonstratii de lucru,
 Impartirea unei sarcini complexe in mai multe sarcini simple,
 Ofera metoda de lucru,
 Pune intrebari ajutatoare,
 Orienteaza atentia spre sarcinile de lucru (se mentine pe tot
parcursul sustinerii invatarii)
 Intretine motivatia (se mentine pe tot parcursul sustinerii
invatarii)
Un elev si un profesor pot lucra impreuna la un experiment complex – profesorul ofera
un model de cum ar trebui sa gandeasca si cum ar trebui sa fie prelucrate informatiile.

Teorii ale dezvoltarii psihosociale. Erik Erikson, Albert Bandura, Lawrence

Kohlberg, despre dezvoltarea socio- morala si implicatii practice in educatia
elevilor

Erik Erikson
Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson se refera la dezvoltarea psihica a individului
si contextul sociocultural in care acesta traieste.
Erikson este de parere ca aceasta dezvoltare are loc tot stadial, fiecare stadiu se
caracterizeaza insa printr-o criza, sau problema psiho-sociala, iar trecerea de la un stadiu la altul
se realizeaza diferentiat pentru fiecare individ.
Stadiile dezvoltarii psihosociale ale lui Erikson sunt urmatoarele
 Incredere versus neincredere – cand bebelusul dezvolta aceste sentimente fata de
persoana de ingrijire
 Autonomie versusrusine si indoiala – copilul de la 1-3 ani dezvolta aceste
sentimente in functie de nivelul deprinderilor sale de autoservire
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
 Competenta/harnicie versus sentiment de inferioritate – copilaria mijlocie si mare
este caracterizata de aceste sentimente in functie de performantele sale.
 Identitate versus confuzie – adolescentul exerseaza noi roluri sociale.
 Intimidate versus implicarea si asumarea vietii de cuplu – aici pot aparea relatiile
de slaba calitate si oscilatiile in activitatea profesionala.
 Cariera versus stagnare – intre 40 si 60 de ani apare evolutia si productia in plan
familial versus lipsa satisfactiilor.

Implicatii educationale ale teoriei psihosociale a lui Erikson

Trebuie incurajata initiativa copilului prescolar si scolar mic de explorare a mediului
extern si intern. Este important sa ii asiguram copilului materialele necesare stimularii
imaginatiei si creativitatii.
Copiii pot fi responsabilizati, chiar inca din perioada prescolaritatii.
La scolarul mic, dascalii bun induc dragostea de invatare si de cunoastere, bucuria
descoperirii, creand mediul cald de invatare in sala de clasa.
De asemenea nu sunt de bun augur provocarea, competitia si supraaglommerarea
programului scolar, a temelor si a activitatilor extrascolare.
In anii de liceu, preadolescenta si adolescent este indicate ca dascalii sa ofere oportunatati
elevilor sai in care acestia sa se autocunoasca, sa exploreze identitatea de sine.
Si cel mai important, este de droit ca dascalul educatorul, el insusi sa se cunoasca pe sine,
sa se exploreze. Numai un educator, dascal eficient manifesta incredere, initiative si sunt un
real model pentru elevii lor.

Albert Bandura
Pentru bandura, comportamentul este important, preum si mediul, persoana, factorii
cognitivi.
Un copil poate observa un comportament ostil la tatal sau, ca mai tarziu, sa adopte
acelasi comportament ca al tatalui.
Comportamentele, gandurile, sentimentele observate, la care copilul este martor,
reprezinta fundamental dezvoltarii sale de mai tarziu. La baza acestuia sta imitatia, modelarea
sau absorbtia atitudinala a peroanelor de referinta.
Implicatii practice ale teoriei cognitive – sociala a lui Bandura
 Parintii si educatorii ar trebui sa inteleaga valuarea exemplului sis a fie foarte atenti la
propriile lor conduit.

Lawrence Kohlberg
Kohlberg a ajuns la concluzia ca dezvoltarea morala se realizeaza stadial, fiecare individ
le parcurge in aceeasi ordine, dar in ritmuri diferite. Odata ajuns la un stadiu, nu se admit
regresiuni, insa nu toata lumea poate atinge ultimul stadiu, cel postconventional.
Dezvoltarea psihomorala in viziunea lui Kohlberg are 3 niveluri:
 Etica preonventionala ( pana la 10 ani)
La aceasta varsta copiii nu prea inteleg dar nici nu sunt interesati de respectarea regulilor
impuse de catre adulti.
Exista 2 substadii;
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Pedeapsa si supunere
Copilul evalueaza in termini de “bun sau rau” (daca un comportament este pedepsit
acesta este considerat a fi rau, daca un comportament nu este sanctionat, este corect).
Ex: nu se intampla nimic daca nu iti faci tema la matematica, oricum nu controleaza
profesorul tema.
Hedonismul naiv
Judecata morala este inca centrata pe consecinte.
 Etica conventionala
Acest stadiu este marcat de declinul egocentrismului. Apare si nevoia de aprobare din
partea celorlalti. Asteptarile persoanelor importante, fidelitatea, respectarea legii si ordinea
sociala sunt respectate cu strictete.
Si aici exista 2 substadii:
Armonia interpersonala
Este vorba de etica adolescentina – evitarea crearii unei imagini negative sau, aprobarea,
placerea crearii unei imagini positive in fata celorlalti. In acelasi timp, adolescentul aprecieaza
foarte mult loialitatea si traieste in functie de asteptarile celorlalti.
Lege si ordine
Abaterea de la legi si norme in vederea sigurantei personale. Adolescentul respecta
regulile deoarece doreste sa mentina ordinea sociala.
 Etica postconventionala
Contractul social
Legile sunt agreate de toata lumea pentru o buna functionare a societatii; insa, ele nu au un
character absolut, pot fi schimbate in favoarea omenirii.
Etica universala
Respectul pentru lege si pentru ceilalti oameni este scopul fundamental al individului

Tema de reflexie

Mama lui Judi i-a promis ca o va lasa sa mearga la un concert rock in orasul lord aca va economisi banii pe
care ii castiga facand babysitting si banii pentru pranz ca sa isi cumpere bilet la concert. Judy a reusit sa
economiseasca 15 dolari, cat costa biletul, plus inca 5 dolari, dar apoi mama lui Judy s-a gandit si i-a spus
ca trebuie sa cumpere cu banii aceia haine noi pentru scoala. Judy a fost dezamagita si s-a hotarat sa mearga
la concert. Si-a cumparat bilet si i-a spus mamei ca nu reusise sa economiseasca decat 5 dolari. In sambata
respective s-a dus la spectacol si i-a spus mamei ca isi petrece ziua cu un prieten. A trecut o saptamana fara
Ca mama ei sa afle nimic. Apoi Judy i-a spus sorei sale mai mari, Louise, ca fusese la spectacol si ca o mintise
pe mama.Louise se intreaba daca sa ii spuna mamei ce a facut Judy. Ar trebui Louise, sora mai mare, sa ii
spuna mamei ca Judy a mintit cu banii sau sa nu ii spuna nimic? De ce? ( Judy are 12 ani)
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Parentingul si educatia