Sunteți pe pagina 1din 9

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

Autoeducatia
Ideea necesitatii de a invata in permanenta, de autoinstruire si autoeducare este confirmata din cele mai vechi timpuri, fiind intalnita inca din antichitate la greci si romani, iar mai tarziu scrisa n Coran de catre arabi ca obligatie religioasa.

Definitie: Cuvantul ,,autoeducatie, provenit din grecescul ,,autos(,,insusi) si latinescul ,,educatio(,,educatie) este o activitate pe care orice individ o desfasoara constient, pentru formarea sau desavarsirea propriei persoane. El este atat subiect cat si obiect al educatiei, asupra lui aplicandu-se toate influentele. Autoeducatia se defineste ca fiind activitatea constienta si complexa a fiintei umane desfasurata in scopul desavarsirii propriei personalitati. Ea este o consecinta a noii perspective asupra educatiei - educatia permanenta - si se formeaza treptat, prin initierea copiilor asupra metodelor si tehnicilor de munca intelectuala, care sa le permita dobandirea unor noi cunostinte, noi competente si noi comportamente, fara a recurge la sprijinul scolii. Definirea autoeducatiei este realizata in literatura de specialitate intr-un context teoretic si metodologic care urmareste imbunatatirea permanenta a activitatii de educatie in mediul scolar, dar si in mediul extrascolar, in societate, familie, comunitate. In plan teoretic sunt semnalate deosebirile care trebuie operate intre autoeducatie si: autoinstruire (care desemneaza actiunea de a invata singur, fara profesor) activitate independenta (comportament independent, urmare a schimbarii personalitatii)

Sensul autoeducatiei este de fapt mai larg, reprezentand activitatea fiintei umane desfasurata in scopul perfectionarii propriei personalitati. Ea se bazeaza pe o educatie de calitate a carei menire este de a pregati fiinta umana pe tot parcursul vietii.

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

Autoeducatia devine posibila la varsta adolescentei, deoarece tanarul isi proiecteaza in viitor propria persoana, formandu-si idealul in viata. El mediteaza asupra celor invatate si dispunand de un mod propriu de apreciere a valorilor socio-culturale, le interiorizeaza, participand astfel la propria sa formare si dezvoltare. In acelasi timp autoeducatia favorizeaza asimilarea influentelor venite din afara prin educatie, iar pe de alta parte se integreaza n educatia permanenta sporindu-i eficienta. Omul care doreste sa se autoeduce permanent, isi formeaza personalitatea echilibrat, poate identifica si folosi sursele de informatie, participa la dezvoltarea societatii si la educarea celorlalti membri ai colectivitatii din care face parte. Autoeducatia depinde de asigurarea urmatoarelor premise: a) proiectarea si realizarea instruirii de baza intre 6 si 16 ani, la niveluri calitativ superioare, valorificand strategia educatiei permanente b) formarea dezvoltarea capacitatii obiectului educatiei de interiorizare a actiunilor educationale prin realizarea unor circuite de conexiune inversa interna c) formarea dezvoltarea capacitatii de autoevaluare continua d) formarea dezvoltarea capacitatii de selectare si valorificare a unor strategii eficiente de autoinstruire permanenta e) formarea dezvoltarea capacitatii de autoproiectare a instruirii, ceea ce marcheaza momentul transformarii obiectului educatiei in subiect al propriului proces de autoformare autodezvoltare permanenta a propriei sale personalitati.

Directii de actiune pentru dezvoltarea capacitatii de autoeducatie Dezvoltarea curiozitatii si instinctului de explorare prin utilizarea unor strategii didactice activ-participative, si asigurarii unui raport adecvat intre cunostintele declarative (gata facute) si cele procedurale (solicita efort din partea elevului pentru achizitionare); Dezvoltarea unor strategii si abilitati de munca intelectuala care sa conduca la autonomia

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

cognitiva a elevului; Cultivarea independentei si intereselor elevilor; Educarea vointei elevilor si a capacitatii lor de a depune efort constant; Ajutarea elevilor in organizarea judicioasa a timpului si in constientizarea exigentelor ce decurg din idealul de viata pentru care au optat; Cultivarea capacitatii de autoevaluare si reflectie personala a elevului. Daca este sustinuta de o motivatie corespunzatoare, autoeducatia poate deveni principala sursa de actualizare si perfectionare a cunostintelor si abilitatilor individului.

Metode si tehnici de munca intelectuala specifice autoeducatiei Metodele si tehnicile de informare, documentare, prelucrare si stocare a informatiilor sau cunostintelor; Metodele si tehnicile de invatare; Metodele si tehnicile de cercetare, experimentare si dezvoltare a cunoasterii; Metodele, tehnicile si procedeele de activitate.

Procedee de autoeducatie Autopersuasiunea; Exemplul; Autostimularea: - adoptarea unui model de om, - folosirea portretului, - maxima de viata, - rationarea, - compensarea, - resemnarea, - rationalizarea, - simularea si disimularea, - proiectarea vinovatiei personale, - regresiunea ca modalitate de echilibrare psihica, - echilibrarea prin transformare imaginara a lumii externe si a eu-lui. Autoconstrangerea; Jurnalul intim; Autoanaliza, Autoevaluarea rezultatelor.

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

Educatia permanenta(formarea continua)


Definitie: Educatia Permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale , care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potentialului cognitive, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocit legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei. Conceptul de educatie permanenta trebuie disociat de o alta notiune, adica de caracterul permanent al educatiei.

Obiectivele educatiei permanente Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in societate, in stiinta, tehnica, cultura, etica, justite, economie etc. Ea necesita realizarea unui sistem de obiective si cerinte, printre care mentionam:
-

Intelegerea necesitatii educatiei permanente atat la nivelul factorilor de decizie, al unitatilor de invatamant si al altor factori educative, cat si al individului tanar si adult;

Asigurarea imbogatirii sistematice si continue a cunostintelor generale si special; Perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profesionale, iar pentru educatori , si a celor pedagogice- metodice, precum si dezvoltarea aptitudinilor generale si special;

Adaptarea pregatirii profesionale, a calificarii, la schimbarile si mutatiile stiintificotehnice, profesionale etc., mergand, in unele situatii, pana la schimbarea profesiei;

Scientizarea si culturalizarea vietii sociale; Asigurarea progresului social continuu;

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

Diminuarea efectelor uzurii morale a cunostintelor teoretice si practice prin reimprospatarea continua cu noi informatii si noi tehnologii;

Dobandirea de tehnici si deprinderi de educatie permanenta etc.

Factorii educatiei permanente 1.Factorii institutionali scolari -Scoala de toate gradele este primul si cel mai important factor de educatie si in acelasi timp de educatie permanenta; - Scoala are rolul principal de a asigura educatia tineretului, formarea personalitatii si pregatirii lui generale si socioprofesionale; - Scoala, pentru a-si indeplini rolul sau integral, trebuie si poate sa asigure: pregatirea pentru autoeducatie, pentru educatia permanenta.

2. Factorii insititutionali peri si extrascolari Printre factorii peri si extrascolari, care au o contributie educativa valoroasa mai ales la educatia permanenta, organizata sau spontana, mentionam: mass media, internetul, universitatile populare, expozitiile, muzeele, sesiunile stiintifice, cluburile, cenaclurile, excursiile, etc. In cadrul acestor factori trebuie sa se integreze familia si organizatiile de tineret, asociatiile cultural- educative, de asistenta sociala, etc.

3. Factorii generali( obiectivi si subiectivi) Progresul social, in general, indeosebi cel stiintifico- tehnic, cultural, etc.; Schimbarile si mutatiile produse in activitatea social utila;

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

Setea de cunoastere a omului; Necesitatea restructurarii educatiei si invatamantului in concordanta cu progresul social, in general, cu cel stiintifico- ethnic si cultural, In special;

Necesitatea formarii si adaptarii presonalitatii la cerintele progresului social, ale revolutiei stiintifice, tehnice, culturale,etc., care solicita tot mai mult dezvoltarea personalitatii prin eforturi individuale, determinand autoeducatia, autoperfectionarea continua. Formele de educatie permanenta

a. organizate de scoala- care pregatesc pentru educatia permanenta; b. organizate de sistemul de educatie permanenta; c. libere, spontane.

a. Forme organizate de scoala:

se intalnesc indeosebi, in scoala, si au rolul sa pregateasca tinerii in autoeducatie si educatie permanenta, astfel: participarea activa a elevilor in predarea noilor cunostinte; raspunsuri la intrebarile profesorului; participarea la efectuarea unor exercitii noi; prin efectuarea in mod independent, a unor teme pentru acasa; prin studiul individual al bibliografiei recomandate ;etc.

toate aceste forme necesita desigur la inceput indrumare din partea profesorului, cooperare, munca independent, care ar trebui sa conduca la dezvoltarea si manifestarea fenomenului de autoeducatie, de autocontrol si de autoreglaj educational.

b. Forme organizate de sistemul de educatie permanenta: - cursuri postscolare si postuniversitare;

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

- cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale; - cursuri de management, de marketing etc.; - cursuri de perfectionare stiintifica in tara si peste hotare, etc. c. Forme relative libere, spontane de educatie permanenta in cadrul educatiei peri si extrascolare( nonformale si informale) - educatia pe teme diverse prin mass-media si Internet, cu o pondere tot mai mare in epoca contemporana; - educatia prin intermediul diverselor activitati cultural, stiintifice etc., desfasurate in cercuri,cluburi, cenacluri, camine culturale, case de cultura, scoli populare etc.; - educatia realizata prin vizite , excursii, drumetii, expozitii, etc.; - educatia de popularizare a stiintei, culturii etc.; - educatia realizata prin lectura libera, independent, educatia prin afise si reclame etc.

Tehnici de educatie permanenta a. tehnica de a invata singur cu cartea si calculatorul conectat la Internet tehnica muncii intelectuale si I.T., pentru a cunoaste ceea ce este mai importantsi essential in domeniul specialitatii, culturii etc.; b. Tehnica de a investiga(cerceta) singur, si dupa caz, in echipa, in laborator, pentru a asigura implementarea a ceea ce stiinta aduce nou si pentru a descoperi noul; c. Tehnica de a reinvata si reinvestiga singur sau in echipa.

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie

Educatia Permanenta trebuie sa se caracterizeze prin: flexibilitate, dinamism, diversitate, universalitate si creativitate, pentru a asigura sporirea valentelor si eficientei personalitatii si profesionalitatii.

Invatarea presupune interactiune, o relatie fie cu altul, fie cu sine insusi. Activitatile de ordin metacognitiv care insotesc invatarea pot fi urmatoarele: 1. Pregatirea A decide asupra obiectivelor, strategiilor si timpului; A anticipa problemele, a allege strategiile; A avea acces la cunostintele achizitionate anterior, de la caz la caz; 2. Reglementarea Evaluarea evolutiei; Examenul si interogatia; Revizuirea; 3. Evaluarea Cercetarea si aprecierea calitatii feedback-ului; Aprecierea randamentului. BIBLIOGRAFIE

1. "Pedagogie Generala" - Gabriela C. Cristea; Ed. Didactica si Pedagogica


2. Tratat de pedagogie, - Ioan Bontas, Editia a IV-a revazuta si adaugita, Ed. BIC

ALL, Bucuresti, 2007


3. Pedagogie Constantin Cucos, Ed. Polirom, Iasi ,2006, Editia a II a revazuta

si adaugita

Corciova Violeta, Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Pedagogie