Laborator Ica 123

Atmosfera (care este un cuvânt de origine greacă compus din athmos care înseamnă aer şi
spherein care înseamnă sferă) desemnează învelişul de aer al pământului, care este un înveliş
aproape în totalitate gazos dar care mai poate conţine şi urme de substanţe solide sau lichide sub
formă de suspensie fin dispersată [W]. Atmosfera terestră are o masă totală de cca. 4,9·1019 kg.
Fig. 1.1 Clasificarea şi plasarea straturilor atmosferei terestre [www. radioamator.eu]
După modul cum variază temperatura atmosferei în altitudine [W], atmosfera se poate
împărţi în cinci straturi (învelişuri) concentrice distincte (vezi figura 1.1), între se definesc şi zone
limită (de graniţă) disticte, denumite generic pauze, şi anume:
Fig. 1.2 Variaţia temperaturii în straturile atmosferei terestre [www. radioamator.eu]

Fig. 1.3 Caracteristicile troposferei [COMET Program www.ucar.edu]
- troposfera – (de la grecescul tropein care înseamnă schimbător) este stratul situat adiacent
la scoarţa terestră, având grosimi între 0 km şi 7km, în zona polară, şi până la 17 km, la tropice,
adică în medie o grosime de 12 km; în troposferă (vezi figura 1.2), temperatura medie variază de la
15ºC, la suprafaţa scoarţei pământului, la -57ºC în tropopauză (care este zona de graniţă dintre
troposferă şi stratul următor denumit stratosferă, şi în care temperatura nu mai variază cu
altitudinea), iar presiunea variază de la 1 barr, la suprafaţa pământului, până la 200 mbarr, în
tropopauză; în troposferă se găseşte marea majoritate a aerului atmosferic (cca. 75% din masa
atmosferei); în troposferă, se manifestă fenomene meteorologice (vezi figura 1.3), care au loc
datorită unor procese naturale complexe cum sunt ciclul natural al apei şi procesele de transfer a
căldurii la suprafaţa pământului şi în atmosferă; ciclul natural al apei, se desfăşoară astfel (vezi
figura 1.4):
Fig. 1.4 Ciclul apei în atmosferă [COMET Program www.ucar.edu]
prin fenomene de evaporaţie (a apelor de suprafaţă, în special a oceanelor şi mărilor care ocupă
cca,70% din suprafaţa terestră) şi transpiraţie (a florei şi faunei), apa trece sub formă de vapori şi se
ridică în atmosferă, saturând-o cu umiditate sub forme specifice (nori, ceaţă, etc) după cum prin
fenomene de condensare vaporii de apă din atmosferă se întorc pe suprafaţa terestră sub formă de
precipitaţii, de unde o parte este absorbită de flora terestră, însă cea mai mare parte ajunge înapoi în
apele de suprafaţă (mai ales în oceane şi mări, care sunt marile depozite de apă ale planetei), direct
sau prin infiltraţii şi curgeri pe suprafeţele de uscat; se menţionează că aerul umed de la suprafaţa
pământului, devine din ce în ce mai uscat, odată cu creşterea altitudinii;
Fig. 1.5 Procesele de transfer ale căldurii în atmosferă
şi la suprafaţa pământului [COMET Program www.ucar.edu]
procesele de transfer a căldurii în atmosferă şi la suprafaţa pământului au loc astfel (vezi figura
1.5): practic toată energia care ajunge pe pământ provine de la soare; acest flux de energie
interacţionează mai întâi cu atmosfera, o parte din energie fiind absorbită în special de vaporii de
apă şi de moleculele de ozon, o altă parte fiind dispersată de aerosoli, o altă parte este reflectată de
de nori iar o ultimă parte travessează atmosfera şi ajunge pe suprafaţa scoarţei terestre unde în
funcţie de caracteristicile acesteia este reflectată sau absorbită; acest flux de energie, de natură
electromagnetică ondulatorie, se transferă sub formă de căldură între suprafaţa terestră şi atmosferă
prin fenomene de conducţie, convecţie şi radiaţie: fenomenele de conducţie sunt semnificative mai
ales la suprafaţa uscatului, deoarece aerul şi apa sunt medii slab conducătoare de căldură, încălzirea
uscatului sub acţiunea energiei provenite de la soare conducând şi la încălzirea locală a mediilor
atmosferice şi acvatice adiacente; fenomenele de convecţie sunt semnificative mai ales în mediile
fluide (atmosferic şi acvatic) producând mişcării ale straturilor de aer şi apă; în atmosferă
fenomenele de convecţie produc mişcări de ridicare a zonelor cu aer mai cald (a căror densitate este
mai scăzută) şi de coborâre a zonelor cu aer mai rece (a căror densitate este mai ridicată); astfel în
figura 1.6 este prezentată mişcarea globală a aerului din troposferă, datorată fenomenului de
convecţie, combinată şi cu efectele date de rotaţia Pământului (este de remarcat fenomenul de
deviere a direcţiei vânturilor, care sunt mişcări ale aerului atmosferic paralele cu suprafaţa globului,
către dreapta în emisfera nordică şi către stânga în emisfera sudică, drept consecinţe ale efectului
Coriolis al mişcării de rotaţie a globului); şi
Fig. 1.6 Mişcările curenţilor de aer în troposferă rezultate datorită fenomenului de convecţie
combinat cu mişcarea de rotaţie a Pământului [COMET Program www.ucar.edu]
transferul de căldură în oceane şi mări produce fenomene de convecţie care au ca efect producerea
curenţilor oceanici calzi (dintre care cel mai cunoscut este Gluf Stream-ul), care circulă de la
ecuator către poli care produc o serie de fenomene meteorologice specifice dintre care cel mai
important este încălzirea climatului din zonele pe care le străbat sau a curenţilor oceanici reci care
circulă de la poli către ecuator şi care produc răcirea climatului din zonele pe care le străbat;
curenţii oceanici au o influenţă semnificativă şi asupra caraterului mişcărilor aerului, mai ales la
suprafaţa scoarţei terestre; de menţionat că viteza vânturilor creşte pe măsură ce altitudinea creşte;
fenomenele de radiaţie se produc mai ales datorită caracterului ondulator electromagnetic al
energiei provenite de la Soare; spectrul fluxului radiant de energie provenit de la soare fiind
concentrat în domeniul vizibil, adică unde cu lungimea de undă de 400 – 700 nm (cu pondere de
43%), în vecinătatea sa inferioară, adică radiaţii UV, cu lungimea de undă mai mică decât cea a
undelor luminoase (cu pondere între 7 – 8%) şi în vecinătatea sa superioară, adică radiaţii
(preponderent radiaţii IR), cu lungimea de undă mai mare decât cea a undelor luminoase (cu restul
de pondere de 49 – 50%); din acest spectru, radiaţiile UV, datorită energiei lor foarte ridicate, au o
acţiune dăunătoare directă asupra organismelor biologice, iar acţiunea radiaţilor IR are ca efect
acumularea de căldură; în ansamblul său, atmosfera terestră, prin mecanismele sale specifice
absoarbe în foarte mare măsură radiaţile UV (prin acţiunea stratului de ozon din stratosferă) şi IR
(prin acţiunea unor gaze care se găsesc aproape în totalitate în troposferă, cum ar fi bioxidul de
carbon CO2, vaporii de apă H2O, metanul CH4, oxidul de azot N2O şi alte câteva, care absorb
căldura sub formă de radiaţii incidente IR, după care o radiază din nou în toate direcţiile, prin
anihilând în mare parte tendinţa de radiere a căldurii în afara troposferei şi producând un efect de
acumulare şi conservare a căldurii în interiorul acesteia, acest fenomen fiind denumit generic “efect
de seră”), dar este în mare măsură transparentă pentru radiaţiile vizibile, care o parcurg (vezi figura
1.7) şi ajung în măsură semnificativă pe suprafaţa scoarţei terestre unde sunt absorbite de oceane şi
mări sau de suprafeţele de uscat (acoperite în foarte mare măsură de vegetaţie) şi transformate în
căldură, sub formă de radiaţii IR, care la rândul lor sunt radiate înapoi în atmosferă;
Fig. 1.7 Modul de parcurgere a atmosferei de către radiaţiile din spectru vizibil
[COMET Program www.ucar.edu]
- stratosfera – este stratul adiacent troposferei, situat între altitudinile de 12 - 50 km; în

zona inferioară a stratosferă temperatura este relativ constantă, având o valoare de -60…-50ºC, însă
în zona înaltă a stratosferei temperatura creşte rapid graţie existenţei stratului de ozon care s-a
format în această zonă şi ajunge până la 15…20ºC în stratopauză; prezenţa aerului în stratosferă este
mult redusă faţă de troposferă însă este încă semnificativă (practic aproape 25% din totalitatea
aerului atmosferic) iar fenomene meteorologice se manifestă foarte rar şi cu intensitate foarte mult
diminuată (practic nesemnificativă) faţă de troposferă; fenomenul cel mai reprezentativ al
stratosferei este reprezentat de dezvoltarea stratului de ozon care are un rol foarte important, de
protecţie a scoarţei Pământului împotriva radiaţiilor UV, care, aşa cum a fost arătat anterior,
reprezintă cca 7 – 8% din radiaţia incidentă provenită de la Soare, şi care, datorită energiei lor foarte
mari sunt foarte dăunătoare formelor de viată de pe Pământ; ozonul O3 este un gaz care se formează
din oxigen molecular O2 (care este forma stabilă sub care se găseşte acest gaz în atmosferă) sub
acţiunea radiaţiei UV, de mare energie, care pur şi simplu “rupe” molecula de oxigen “eliberând”
doi atomi de O independenţi şi foarte reactivi; datorită reactivităţii lor formidabile atomii de O se
pot cupla câte trei, formând ozonul O3, care este de asemenea o formă instabilă a oxigenului, însă
mult mai stabilă decât oxigenul atomic O; sub acţiunea radiaţiei UV molecula de ozon se va “rupe”
cu uşurinţă în oxigen molecular O2 şi oxigen atomic O care reacţionează imediat şi se poate
recombina iarăşi în oxigen molecular O2 sau ozon O3; astfel de procese au loc continuu în aerul din
zona superioară a stratosferei, sub acţiunea componentei UV a radiaţiei solare, moleculele de
oxigen molecular O2 şi ozon O3 absorbind împreună între 95 – 99,9% din radiaţia UV (vezi figura
1.8), cu menţiunea că numai ozonul O3 poate absorbi radiaţiile UV-C şi UV-B care sunt radiaţiile
UV cu cea mai mare energie şi care au efectele cele mai dăunătoare asupra organismelor vii
(oamenii de ştiinţă apreciază că fără această acţiune a ozonului stratosferic nu era posibil să se
dezvolte viaţa pe suprafaţa Pământului); datorită acestor reacţii de asociere şi descompunere care au
loc relativ aleatoriu din punct de vedere spaţial, forma stratului de ozon este într-o continuă
modificare, dar se apreciază că totuşi aceste procese se găsesc într-un echilibru dinamic natural,
care fac ca, cantitatea de ozon stratosferic să se păstreze constantă; pentru informare trebuie
menţionat că în stratul de ozon stratosferic concentraţia de ozon O3 este de cca. 1 – 10 părţi la
milion, în timp ce concentraţia de oxigen molecular O2 este de cca.21%;
Fig. 1.8 Stratul de ozon din stratosferă [COMET Program www.ucar.edu]
- mezosfera – este stratul situat între altitudinile de 50 km - 80 km; în mezosferă

temperatura scade rapid odată cu creşterea altitudinii, de la 15…20ºC, cât este în stratopauză, până
la -100…-60º C, în mezopauză, prezenţa aerului este extrem de rarefiată, la nivel de grupuri de
molecule independente, suficientă totuşi a face vizibili meteoriţii, şi aşa zisele stele căzătoare, care
se aprind şi ard din cauza frecării cu particulele de aer; în acest strat atmosferic se mai produc
sporadic unele fenomene meteorologice cum ar fi prezenţa noriilor nocticulucenţi, aflaţi la cea mai
mare altitudine (care devin vizibili doar atunci când soarele îi luminează de sub linia orizontului);
- termosfera (ionosferă) – este stratul situat între altitudinile de 80 km - 640 km, în
termosferă temperatura creşte rapid odată cu creşterea altitudiniii de la -100…-60ºC în mezopauză,
până la cca. 1500ºC, în termopauză; acest strat atmosferic mai poartă şi denumirea de ionosferă,
care provine de la faptul că datorită creşterii relativ brusce a temperaturii cu altitudinea, apare
fenomenul de ionizare a rarelor urme de gaz existente la aceste altitudini (îndeosebi atomi de oxigen
şi azot) care devin buni conducători de electricitate şi care, din această cauză favorizează
comunicaţiile radio terestre, pe distanţe mari şi foarte mari;
- exosfera – este stratul exterior situat între altitudinile de la 600 – 1000 km şi până la
100000 km (limita nu este clar definită de oamenii de ştiinţă); exosfera este stratul atmosferic de
graniţă între atmosferă şi spaţiul interplanetar, în care se mai găsesc foarte rare urme de gaz, sub
formă de atomi de hidrogen şi heliu care gravitează independenţi în jurul Pământului.
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE
MASTER: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN PROTECȚIA MEDIULUI
LUCRARE DE DISERTAŢIE
Statii de monitorizare calitate aer
RAPORT DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ 2

Structura statiilor de monitorizare a aerului
Coordonator știinţific: Masterand:

Prof.univ.dr.ing. Safta Victor Viorel Panait Ovidiu
Mai 2020
Cuprins
2. STRUCTURA STATIILOR DE MONITORIZARE A AERULUI…………….2

2.1 Calitatea aerului…………………………………………………………..………..2
2.1.1 Scopul legii privind calitatea aerului ……………………………………2
2.1.2 Masuri prevazute de lege………………………………………………...2
2.2 Autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor SNEGICA..3
2.3 Evaluarea calitatii aerului inconjurator…………………………………………....3-4
2.4 Tipuri de statii……………………………………………………………………..4-5
2.5 Amplasarea analizoarelor de gaz pe rack……………………………………….…6-7
2.6 Descrierea analizoarelor de gaz…………………………………………………....8
2.6.1 Analizorul CO-48I Thermo……………………………………………...8
2.6.1.1 Principiul de functionare……………………………………....9
2.6.1.2 Descrierea sistemului…………………………………………10
2.6.2 Analizorul NOx-42I-Thermo……………………………………………11
2.6.2.1 Principiul de functionare…………………………………..…11-12
2.6.3 Analizorul SO2-43I Thermo…………………………………………....12-13
2.6.3.1 Principiul de functionare………………………………….….13-14
2.6.4 Analizorul O3-49I Thermo…………………………………………..…14-15
2.6.4.1 Principiul de functionare……………………………………..15
2.6.5 Analizorul NH3-17I-Thermo…………………………………………..16
2.7.5.1 Principiul de functionare…………………………………….16-17
2.7.6 Analizorul de pulberi Sharp -5030I Thermo…………………………..18-19
2.6.6.1 Principiul de functionare…………………………………….19-22
2.6.7 Pompa Charlie……………………………………………………...….23
2.6.7.1 Debit prelevare…………………………………………...….24
2.6.7.2 Descrierea instrumentului…………………………………...24
2.6.7.3 Vedere conexiuni panou posterior……………………...……24
2.6.7.4 Descrierea comenzilor din tastatura………………………….25
2.6.8 Generator de aer zero-1160 Thermo…………………………………..25-26
2.6.8.1 Principiul de operare……………………………………..…26.27
2.6.9 Senzorii meteo…………………………………………………….….28
2.6.9.1 Temperatura si umiditate relative……………………….….28
2.6.9.2 Viteza vant……………………………………………..…...28-29
2.6.9.3 Directie vant……………………………………………..….30
2.6.9.4 Senzori presiune………………………………………….…30
2.6.9.5 Senzori radiatie solara…………………………………..…..31
2.6.9.6 Pluviometru……………………………………………..…..32
Bibliografie……………………………………………………....................33
1
2.STRUCTURA STATIILOR DE MONITORIZARE A AERULUI
2.1 Calitatea aerului [2]

Calitatea aerului este determinată de emisiile în aer provenite de la sursele staţionare şi
sursele mobile (traficul rutier), cu preponderenţă în marile oraşe, precum şi de transportul pe
distanţe lungi a poluanţilor atmosferici.
În România, domeniul „calitatea aerului” este reglementat prin Legea nr.104/15.06.2011
privind calitatea aerului înconjurător. Prin această lege au fost transpuse în legislaţia naţională
prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008
privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 152 din 11 iunie 2008 şi ale Directivei 2004/107/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arseniul, cadmiul,
mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 23 din 25 ianuarie 2005.
2.1.1 Scopul legii privind calitatea aerului înconjurător [2]

Legea calităţii aerului are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg prin
reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta
corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege şi
îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri.
2.1.2 Măsuri prevăzute de legea privind calitatea aerului înconjurător [2]

Legea prevede măsuri la nivel naţional privind:
a) definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să

evite şi să prevină producerea unor evenimente dăunătoare şi să reducă efectele acestora asupra
sănătăţii umane şi a mediului ca întreg;
b) evaluarea calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării pe baza unor metode şi
criterii comune, stabilite la nivel european;
c) obţinerea informaţiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul
de combatere a poluării aerului şi a disconfortului cauzat de acesta, precum şi pentru a
monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunătăţirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel
naţional şi european;
d) garantarea faptului că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la
dispoziţia publicului;
e) menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare şi/sau
îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri;
f) promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în
vederea reducerii poluării aerului;
g) îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile, convenţiile şi tratatele internaţionale
la care România este parte.
Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului (SNEGICA)
Prin SNEGICA se realizează punerea în aplicare a legii calităţii aerului înconjurător.
SNEGICA asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal de cooperare a autorităţilor şi
instituţiilor publice cu competenţe în domeniu în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului
înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum şi pentru informarea populaţiei
şi a organismelor europene şi internaţionale privind calitatea aerului înconjurător.
SNEGICA cuprinde, ca părţi integrante, următoarele două sisteme:
• Sistemul Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului (SNMCA) şi
• Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici (SNIEPA).
2
2.2 Autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor
SNEGICA [2]
a) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile publice care
funcţionează în subordinea, sub autoritatea şi în coordonarea sa;
b) autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autorităţile publice care
funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
c) autoritatea publică centrală pentru sănătate şi autorităţile publice care funcţionează în
subordinea şi sub autoritatea sa;
d) autoritatea publică centrală pentru transporturi şi autorităţile publice care funcţionează
în subordinea şi sub autoritatea sa;
e) autoritatea publică centrală pentru industrie;
f) autoritatea publică centrală pentru comerţ;
g) autoritatea publică centrală pentru agricultură şi autorităţile publice care funcţionează
în subordinea şi sub autoritatea sa;
h) autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice;
i) autoritatea publică centrală pentru administraţie publică şi autorităţile publice care
funcţionează în subordinea sa;
j) autoritatea publică centrală pentru ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile
publice care funcţionează în subordinea sa;
k) consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
l) primăriile, primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile locale şi consiliile
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
m) Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile teritoriale din subordinea sa.
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului (MMAP) este autoritatea cu rol de
reglementare, decizie şi control în domeniul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător
pe întreg teritoriul ţării
Atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor şi instituţiilor publice cu competenţe în
realizarea atribuţiilor SNEGICA sunt prevăzute la art. 7 – 23 din Legea nr.104/2011.
2.3 Evaluarea calităţii aerului înconjurător [2]

Respectând criteriile de clasificare impuse de Uniunea Europeană, în scopul evaluării
calităţii aerului, pe teritoriul României, au fost stabilite, conform prevederilor Anexei nr.2 din
Legea nr. 104/2011:
• 13 aglomerări: Bacău, Baia Mare, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa,
Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Ploieşti şi Timişoara;
• 41 zone, identificate la nivel de judeţ.
În scopul gestionării calităţii aerului, în fiecare zonă sau aglomerare, se delimitează arii
care se clasifică în regimuri de gestionare (I sau II) în funcţie de rezultatul evaluării calităţii
aerului înconjurător. Regimurile de gestionare sunt prevăzute în art.42 din Legea nr.104/2011.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător
responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului înconjurător în România revine
autorităţilor pentru protecţia mediului.
Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, valorile ținta, pragurile de
alertă şi de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de
legislaţia naţională privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de
reglementările europene.
În prezent Reţeaua Naționala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează
măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO),
ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As),
cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren. Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin
3
indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi
atmosferici măsuraţi.
În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii

aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi
atmosferici. RNMCA cuprinde 41 de centre locale (aflate la Agenţiile locale pentru Protecţia
Mediului) care colectează şi transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de
staţii, iar după validarea primară le transmit spre certificare Centrului de Evaluare a Calităţii
Aerului (CECA) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.
Obiectivul principal al unei reţele de monitorizare a calităţii aerului constă în furnizarea de

date corecte, continue şi pe termen îndelungat privind calitatea aerului. Pentru asigurarea condiţiilor
optime de decizie şi punere în practică a celor mai bune măsuri pentru protecţia sănătăţii populaţiei
şi mediului înconjurător, colectarea datelor de monitorizare a calităţii aerului trebuie să fie realizată
într-un mod uniform şi coerent pe întreaga suprafaţă a ţării.
Prin reţeaua de monitorizare se urmăreşte:

 Caracterizarea calităţii aerului în zone şi aglomerări pentru sesizarea direcţiilor de
evoluţie pe termen scurt sau îndelungat
 Furnizarea de informaţii exacte şi fundamentate ştiinţific pentru elaborarea strategiilor
legislative şi de management care să asigure un nivel ridicat al calităţii aerului
 Furnizarea datelor necesare evaluării expunerii populaţiei şi mediului înconjurător la
acţiunea poluanţilor atmosferici
 Identificarea şi cuantificarea unor poluanţi atmosferici noi sau încă necunoscuţi şi
evaluarea riscului potenţial al acestora privind sănătatea populaţiei şi mediului.
2.4 Tipuri de stații de monitorizare a calitații aerului [1]:

a) stație de tip TRAFIC:
 Staţie specializată pentru a monitoriza influenţa traficului urban.
 Nu reprezintă calitatea aerului, dar este o imagine punctuală a contribuţiei la poluare
datorită traficului de vehicule.
 Este plasată în puncte strategice legate de traficul urban.
b) stație de tip FOND URBAN:
 Staţie destinată evaluării calităţii aerului, la distanţă suficientă faţă de sursele
punctuale sau mobile pentru a evalua poluarea în avalul emisiei şi fazei de difuzare.
 Plasată în zona rezidenţială sau centre de afaceri cu densitate mare de populaţie,
departe de trafic, platforme mari industriale, sau surse punctuale majore.
c) stație de tip SUBURBANĂ:
 Staţie destinată pentru a defini variaţia de poluare din zona urbană comparativ cu
staţiile de trafic şi standard.
 Utilizată pentru a monitoriza zona largă urbană sau zona metropolitană.
d) stație de tip INDUSTRIALĂ:
 Staţie destinată pentru a defini impactul emisiilor provenite din instalaţii industriale
asupra calităţii aerului din zona înconjurătoare.
4
Următoarele pagini descriu instrumentele şi accesoriile pentru staţiile de monitorizare
instalate în cadrul acestui proiect.
Sistemul este alcătuit din următoarele elemente, fig. 2.1.
 cabină laborator;
 analizor de NO, NO2, NOX cu sistemul zero/span;
 analizor de SO2, cu sistemul zero/span;
 analizor de CO, cu sistemul zero/span;
 analizor de O3, cu sistemul zero/span;
 analizor de NH3, cu sistemul zero/span;
 analizor automat de pulberi PM10/PM2,5;
 prelevator gravimetric pentru determinarea plumbului din PM10;
 generatorul aer zero ;
 unitatea de aer conditionat;
 statie meteorologică: catarg meteo, direcţia vântului, viteza vântului, presiunea
atmosferică, temperatura aerului, umiditatea, radiaţia solară şi senzorul de precipitaţii;
 sistemul local de achiziţie a datelor.
- sistemul de achiziţie a datelor la distanţă.
Fig.2.1. Stație de monitorizare a calitații aerului ( de tip ICMET)
5
2.5 Amplasarea echipamentelor pe rack-ul din stație, fig. 2.2:
 Rack stânga:
 Prelevator gravimetric de tip Tecora +pompa Charlye
 Analizor NH3+converter
 Rack dreapta:
 Analizor automat pentru pulberi de tip Sharp
 Analizor CO
 Analizor NOx
 Analizor SO2
 Analizor O3
 Generator de aer zero
Fig.2.2 Amplasarea echipamentelor pe rack
6
2.6 Descrierea analizoarelor de gaz
În continuare sunt descrise principiile de măsurare pentru fiecare analizor de gaz.
Informaţiile provin din manualele de operare ale echipamentelor.
2.6.1 Analizorul CO - Thermo Electron Model 48i [3]
Fig.2.3 Analizorul de monoxid de carbon –CO [3]
Modelul 48i al Thermo Electron Corporation este conceput de Agenţia de Protecţie a

Mediului din Statele Unite (USEPA) ca Metodă de Referinţă pentru CO conform celor stabilite în
reglementările Agenţiei de Protecţie a Mediului din S.U.A. la Titlul 40, Partea 53 din Codul S.U.A.
de Reglementări Federale.
Numărul metodei de referinţă alese: RFCA-0981-054
Data desemnării EPA: 23 septembrie 1981 (amendată pentru Modelul 48i)
Analizorul de CO Model 48i măsoară concentraţia de CO utilizând Corelaţia Filtrului de Gaz
(GFC). Modelul 48i combină tehnologia demonstrată de detectare, software controlat prin meniu
uşor de utilizat şi diagnostice avansate pentru a oferi flexibilitate şi siguranţă unică. Modelul 48i
prezintă următoarele caracteristici:
 Afişaj grafic 320 x 240
 Software controlat prin meniu
 Domenii cu câmpuri programabile
 Domenii singulare/duale/automaticeselectabile de către utilizator
 Ieşiri analogice multiple definite de utilizator
 Opţiuni de intrări analogice
 Sensibilitate crescută
 Timp rapid de răspuns
7
 Liniaritate în toate domeniile
 Extrem de specific pentru CO
 Sisteme optice cu autoaliniere
 Compensaţie automată de temperatură şi de presiune
 Posibilitatea selectării de către utilizator a intrărilor/ieşirilor digitale
 Caracteristicile standard de comunicare includ RS232/485 şi Ethernet
 C-Link, MODBUS şi protocoale de transfer de date în flux
2.6.1.1 Principiul de funcţionare

Modelul 48i funcţionează pe principiul că monoxidul de carbon (CO) absoarbe radiaţia
infraroşie la o lungime de undă de 4,6 microni. Dat fiind că absorbţia de infraroşu nu reprezintă o
tehnică de măsurare non-liniară, este necesar ca semnalul de bază al analizorului să fie transformat
într-o ieşire liniară. Modelul 48i utilizează o curbă de calibrare stocată intern pentru a liniariza în
mod precis ieşirea instrumentului prin orice domeniu până la o concentraţie de 10.000 ppm.
Proba este prelevată în Modelul 48i prin compartimentul probei, conform celor indicate în
Figura 2.4. Debitul probei prin bancul optic. Radiaţia dintr-o sursă infraroşu este modulată şi apoi
trecută printr-un filtru de gaz alternativ între CO şi N2. Radiaţia trece apoi printr-un filtru îngust de
interferenţă bandpass şi intră în bancul optic unde are loc absorbţia de către gazul de probă. Radiaţia
infraroşie iese apoi din bancul optic şi cade pe un detector infraroşu.
Filtrul de gaz CO acţionează pentru a produce o rază de referinţă ce nu poate fi atenuată mai
departe de CO în celula cu probă. Latura N2 a roţii filtrului este transparentă la radiaţia infraroşie şi
produce aşadar o rază de măsurare ce poate fi absorbită de CO în celulă. Semnalul trunchiat al
detectorului este modulat prin alternarea între cele două filtre de gaz cu o amplitudine ce ţine de
concentraţia de CO în celula cu probă. Alte gaze nu produc modulaţia semnalului detectorului,
întrucât absorb în mod egal razele de referinţă şi de măsurare. Astfel, sistemul GFC răspunde în
mod specific la CO.
Modelul 48i reproduce concentraţia de CO pe ecranul panoului frontal, ieşirile analogice, şi
în plus face ca datele să fie disponibile în conexiunea serială sau ethernet.
Fig.2.4 Schema pneumatică a Modelul 48i [3]

8
2.6.1.2 Descrierea Sistemului
Acest capitol descrie funcţia şi amplasarea componentelor sistemului, oferă o privire de
ansamblu asupra structurii software-ului, şi include o descriere a pieselor electronice ale sistemului
şi a conexiunilor şi a funcţiilor de intrare/ieşire.
Componentele hardware ale modelului 48i includ:
 Bancul optic
 Filtru band-pass
 Placa de încălzire banc
 Motor chopper
 Pickup optic
 Roata filtrului de gaz
 Sursă infraroşu
 Sistem pre-amplificator cu detector IR
 Senzorul debitului probei
 Transductor de presiune
 Capilar
 Pompă
 Switch de debit de purjare (opţional)
2.6.2 Analizorul NOx - Thermo Electron Model 42i [4]
Fig.2.5 Analizorul de oxizi de azot-NO- NO2-NOx [4]
Analizorul de NO-NO2-NOx prin chimioluminescenţă Modelul 42i combină tehnologia de

detecţie demonstrată, software-ul uşor de utilizat acţionat din meniu şi diagnosticarea avansată,
pentru a oferi flexibilitate şi siguranţă inegalabile. Modelul 42i are următoarele caracteristici:
 Software acţionat din meniu
9
 Domenii programabile
 Moduri domeniu simplu/dublu/automat selectabile de către utilizator
 Ieşiri analogice multiple definite de către utilizator
 Opţiuni de intrare analogică
 Limite de detecţie de 50 ppt sau mai bune
 Linearitate prin toate domeniile
 Domenii independente NO-NO2-NOx
 Cartuş înlocuibil convertor NO2
 Capacităţi intrare/ ieşire digitală selectabile de către utilizator
 Trăsături privind comunicările standard inclusiv RS232/485 şi Ethernet
 C-Link, MODBUS, Geystech (Bayern-Hessen) şi protocoale de date în timp real
(streaming)

Modelul 42i funcţionează pe principiul conform căruia oxidul de azot (NO) şi ozonul (O3)
reacţionează pentru producerea luminiscenţei caracteristice cu intensitate proporţională linear cu
concentraţia de NO. Emisia de lumină infraroşie rezultă atunci când moleculele de NO2 excitate
electronic scad la stări energetice mai reduse. Mai precis:
NO+O3 –> NO2+O2+hv
Dioxidul de azot (NO2) trebuie mai întâi transformat în NO, înainte de a putea fi măsurat
utilizând reacţia chemiluminescentă. NO2 este transformat în NO printr-un convertor cu molibden
NO2 – NO, încălzit la aproximativ 325 °C.
Proba de aer ambiant este introdusă în Modelul 42i prin intrarea probă, după cum este
prezentat în Figura 2.6. Proba trece printr-un capilar, şi apoi către valva solenoidă.
Valva solenoidă stabileşte dacă proba trece prin convertorul NO2 – NO (modul NOx) sau
ocoleşte convertorul NO2 – NO (modul NO). Un senzor de debit poziţionat inaintea camerei de
reacţie măsoară debitul probei..
Aerul uscat pătrunde în Modelul 42i prin capătul de intrare aer uscat, trece prin comutatorul
de debit şi apoi trece printr-un ozonator silenţios cu descărcare. Ozonatorul generează ozonul
necesar pentru reacţia chemiluminescentă. În camera de reacţie, ozonul reacţionează cu NO în
probă, producând molecule active de NO2. Un tub foto-multiplicator (PMT), acoperit de un cooler
termoelectric detectează luminescenţa generată în timpul acestei reacţii. Din camera de reacţie proba
evacuată trece prin scrubberul de O3 către pompă, de unde este evacuată la ieşirea vent.
Concentraţiile de NO şi NOx, calculate în modurile NO şi NOx, sunt stocate în memorie.
Diferenţa dintre concentraţii este utilizată pentru calcularea concentraţiei de NO2. Modelul 42i
generează concentraţii de NO, NO2 şi NOx pe afişajul panoului frontal, la ieşirile analogice şi, de
asemenea, pune datele la dispoziţie prin conexiunea serială sau prin Ethernet.
10
Fig.2.6 Schema pneumatică a modelului 42i [4]
2.6.3 Analizorul SO2 - Thermo Electron Model 43i [5]
Fig.2.7 Analizorul de dioxid se sulf-SO2 [5]

Mediului din Statele Unite (USEPA) ca Metodă de Referinţă pentru SO2 conform celor stabilite în
Numărul metodei de referinţă alese: EQSA-0486-060
Data desemnării EPA: 10 aprilie 1986 (amendată pentru Modelul 43i)
11
Analizorul de SO2 Model 43i măsoară concentraţia de SO2 utilizând fluorescenţa UV.
Modelul 43i combină tehnologia demonstrată de detectare, software controlat prin meniu uşor de
utilizat şi diagnostice avansate pentru a oferi flexibilitate şi siguranţă unică. Modelul 43i prezintă
următoarele caracteristici:
 Software controlat prin meniu
 Domenii cu câmpuri programabile
 Domenii singulare/duale/automaticeselectabile de către utilizator
 Ieşiri analogice multiple definite de utilizator
 Opţiuni de intrări analogice
 Sensibilitate crescută
 Pompă internă pentru prelvare
 Compensaţie automată de temperatură şi de presiune
 Posibilitatea selectării de către utilizator a intrărilor/ieşirilor digitale
 Caracteristicile standard de comunicare includ RS232/485 şi Ethernet
 C-Link, MODBUS şi protocoale de transfer de date în flux

Analizorul de SO2 Model 43i operează pe principiul excitării moleculelor de SO2 în urma
absorbţiei razelor UV, urmată de emisia de raze UV cu lungimea de undă mai mică de către
moleculele de SO2 excitate:
SO2 + hν1 → SO2* → SO2 + hν2
Proba este introdusă în aparat prin intrarea pentru probă (Fig. 2.8) şi este trecută apoi printr-
un sistem de îndepartare a eventualelor hidrocarburi, ce permite trecerea neafectată a moleculelor de
SO2 (menţinând astfel constantă concentraţia de SO2). Sistemul de îndepărtare a hidrocarburilor
funcţionează pe principiul permeaţiei selective: presiunea diferenţială creată la trecerea gazului de
probă printr-un tub capilar forţează moleculele de hidrocarburi să treacă prin pereţii tubului.
Proba intră apoi în camera de fluorescenţă unde radiaţia UV excită moleculele de SO2.
Blocul optic este alcătuit din lampa UV, ansamblul de oglinzi, lentilele condensoare şi ecranul
circular. Lentilele condensoare focalizează razele UV pulsatorii în ansamblul de oglinzi care conţine
4 oglinzi ce reflecta numai razele UV cu lungimea de undă ce excită moleculele de SO2.
Moleculele excitate de SO2 trec la nivele energetice inferioare şi emit radiaţii UV
proporţionale cu concentraţia de SO2. Un filtru trece-bandă permite numai radiaţiei emise de
moleculele excitate de SO2 să ajunga în tubul fotomultiplicator. Fotodetectorul, localizat în capătul
camerei de fluorescenţă, monitorizează în mod continuu radiaţia UV pulsatorie şi este conectat la un
circuit ce compensează fluctuaţiile razelor UV.
Dupa ce proba părăseşte camera optică, trece printr-un senzor de debit, un sistem de capilare
şi prin mansonul sistemului de indepartare a hidrocarburilor, fiind evacuate în atmosferă.
12
Datele de ieşire sunt afişate pe display, trimise pe ieşirile analogice sau pe conexiunea
serială sau Ethernet.
Fig.2.8 - Schema pneumatică a Modelul 43i [5]
2.6.4 Analizorul O3 - Thermo Electron Model 49i [6]
Fig.2.9 Analizorul de ozon-O3 [6]

Mediului din Statele Unite (USEPA) ca Metodă de Referinţă pentru CO conform celor stabilite în
13
Numărul metodei de referinţă alese: EQOA-0880-047
Data desemnării EPA: 27 august 1980 (amendată pentru Modelul 49i)
Modelul 49i funcţionează pe principiul că moleculele de O3 absorb radiaţia UV cu lungimi
de undă de 254 nm. Gradul de absorbţie a radiaţiei UV este în relaţie directă cu concentraţia de
ozon şi este descris de legea Lambert-Beer:
I/I0 = e-KLC
unde:
K = coeficientul de absorbtie moleculara (308 cm-1 la 0°C si 1 atmosfera)
L = lungimea celulei (38 cm)
C = concentratia de ozon (ppm)
I = intensitatea razelor UV in proba cu ozon (gaz de proba)
I0 = intensitatea razelor UV in proba fara ozon (gaz de referinta)
Proba de aer este introdusă în analizor prin intrarea inlet apoie este separată în doua, o parte
trece prin scrubberul de O3 şi devine gaz de referinta (I0), vezi figura 2.10. Gazul de referinţă trece
apoi prin electrovalva de refrinţă. Proba de gaz (I) intră direct în electrovalva pentru probă.
Electrovalvele alternează fluxurile de gaz de referinţă şi gaz de probă între cele doua celule A şi B la
fiecare 10 secunde. În acest fel, când celula A conţine gaz de referinţă, celula B conţine gaz de
probă şi viceversa.
Intensitatea radiaţiei UV din fiecare celulă este masurată de către detectoarele A şi B. Atunci
când electrovalvele schimbă fluxurile între celule, intensităţile radiaţiei UV sunt ignorate câteva
secunde pentru a permite stabilizarea concentraţiilor.
Aparatul calculează concentraţia de ozon pentru fiecare celulă şi afişează media
concentraţiilor pe afişajul de pe panoul din faţă. Datele de ieşire sunt trimise şi pe iesirile analogice
sau pe conexiunea serială sau Ethernet.
Fig.2.10 - Schema pneumatică a Modelul 49i [6]
2.6.5 Analizorul NH3 - Thermo Electron Model 17i [7]
14
Fig.2.11 Analizorul de amoniac-NH3 [7]
Analizorul de NH3 prin chimioluminescenţă Modelul 17i combină tehnologia de detecţie

demonstrată, software-ul uşor de utilizat acţionat din meniu şi diagnosticarea avansată, pentru a
oferi flexibilitate şi siguranţă inegalabile. Modelul 17i are următoarele caracteristici:
 Domenii programabile
 Moduri domeniu simplu/dublu/automat selectabile de către utilizator
 Linearitate prin toate domeniile
 Domenii independente NO-NO2-NOx-NH3-Nt
 Convertor înlocuibil NO2 şi NH3
 Capacităţi intrare/ ieşire digitală selectabile de către utilizator
 Trăsături privind comunicările standard inclusiv RS232/485 şi Ethernet
(streaming)

Modelul 17i funcţionează pe principiul conform căruia oxidul de azot (NO) şi ozonul (O3)
reacţionează pentru producerea luminiscenţei caracteristice cu intensitate proporţională linear cu
concentraţia de NO. Mai exact:
NO2→NO
NH3→NO
NO+O3→ NO2*+O2+hv
Proba de aer ambiant este introdusă în Modelul 17i prin intrarea probă cu o pompă externă.
După ce ajunge în camera de reacţie, proba se combină cu ozonul, care este obţinut cu ajutorul unui
15
generator intern. În camera de reacţie, ozonul reacţionează cu NO în probă, producând molecule
active de NO2. Un tub foto-multiplicator (PMT), acoperit de un cooler termoelectric detectează
luminescenţa generată în timpul acestei reacţii. Semnalul electronic obţinut este procesat de
microprocesor şi afişat sub formă de citiri pentru NO, figura 2.12
Pentru a măsura concentraţiile de NOx (NO+NO2), NO2 este transformat în NO înainte de a
ajunge în camera de reacţie. NO2 este transformat în NO printr-un convertor cu molibden NO2 –
NO, încălzit la aproximativ 325 °C. În camera de reacţie moleculele de NO2 convertite, împreună cu
moleculele de NO reacţionează cu ozonul. Semnalul rezultat reprezintă citirile de NOx.
Pentru măsurarea concentraţiilor de Nt (NO+NO2+NH3), atât moleculeled e NO2 cât şi cele
de NH3 trebuiesc convertite în NO, înainte de ajunge în camera de măsură. Această transformare are
loc într-un convertor din oţel inoxidabil încălzit la 750 ºC. În camera de reacţie moleculele de NO2
convertite, împreună cu moleculele de NO reacţionează cu ozonul. Semnalul rezultat reprezintă
citirile de Nt (NTOTAL).
Concentraţia de NO2 este obţinută prin diferenţa dintre semnalul obţinut pentru NOx şi
semnalul pentru NO:
NOx-NO=NO2.
Concentraţia de NH3 este obţinută prin diferenţa dintre semnalul obţinut pentru Nt şi
semnalul pentru NOx:
Nt-NOx=NH3.
Modelul 17i generează concentraţii de NO, NO2, NOx,NH3 şi Nt pe afişajul panoului

frontal, la ieşirile analogice şi, de asemenea, pune datele la dispoziţie prin conexiunea serială sau
prin Ethernet.
Fig.2.12 Schema pneumatică a modelului 17i [7]
16
2.6.6 ANALIZORUL DE PULBERI SHARP 5030i [8]
Fig.2.13 Analizorul pulberi automat instantaneu [8]
Modelul 5030i analizor hibrid, sincronizat în timp real de particule de aer din mediu
(SHARP) este un analizor hibrid nefelometric/masă radiometrică de particule capabil să ofere
măsuri precise în timp real, o limită de detecţie superioară. Analizorul SHARP măsoară
concentraţia masei de aer din ambient PM10, PM2.5 şi PM1.0 în timp real. Analizorul SHARP
încorporează un fotometru de lumină de mare sensibilitate al cărei semnal de ieşire este în mod
continuu referinţă la măsurătorile medii ale unui senzor beta integral de atenuare a masei, după
cum a fost proiectat la modelul 5014i Beta. Acest sistem atinge precizia pe termen scurt şi
acurateţea neatinse până acum. Analizorul SHARP încorporează un soft avansat pentru
optimizarea calibrării continue a masei semnalului nefelometric, asigurând faptul că concentraţia
măsurată a masei rămâne independentă faţă de schimbările din particulele noii mostre.
Analizorul SHARP încorporează un sistem de încălzire dinamic (DHS) proiectat pentru a

menţine umiditatea relativă a aerului care trece prin banda filtru, a nivelului radiometric sub
limita definită de utilizator unde în mod normal particulele colectate strâng şi reţin apa lichidă.
Acest sistem DHS minimalizează creşterea temperaturii interne prin neîncălzire când umiditatea
relativă a mostrei este sub limita controlată de încălzitor. După cum RH ambiental creşte
deasupra limitei, căldura aplicată este optimizată pentru a menţine limita la banda de filtru a
mostrei. Scopul acestui sistem de încălzire este în mod specific proiectat pentru a forţa analizorul
continuu de masă să fie în concordanţă cu metoda de referinţă gravimetrică şi condiţiile de
umiditate relativă la care mostrele filtrului de referinţă sunt condiţionate. Mai mult decât atât,
este asigurată o flexibilitate suficientă a softului pentru a configura condiţiile de încălzire în
conformitate cu protocoalele mondiale de monitorizare.
17
Domeniul de măsurare al modelului 5030i este 0-10,000 μg/m3. Un ansamblu complet de
măsurare a particulelor conţine următoarele principale piese:
● Modul Optic SHARP

● Modul Beta SHARP
● Sistem de intrare probă aer ambiental (PM10, PM2.5, PM1.0)
● Încălzitor dinamic
● Diafragma pompei de vacuum
● Ansamblu de senzori externi pentru ambient T/RH
● Unitate internă de înregistrare a datelor şi porturi de comunicare externe
● Tuburi opţionale de extensie de 6-paşi pentru probe
● Suport opţional tripod
● Kit opţional pentru flanşă acoperiş
Modelul 5030i combină tehnologia atestată, software uşor de folosit şi diagnosticare

avansată pentru a oferi flexibilitate şi încredere neîntrecută. Modelul 5030i are următoarele
caracteristici:

 Domenii programabile din teren
 Capacităţi intrare/ieşire digitală selectabile de către utilizator
 Include funcţii de comunicaţii standard, inclusiv RS232/485 şi Ethernet
(streaming)
 Măsurarea activităţii Radon (Rn-222; gaz nobil) şi rafinamentul masei
 Configuraţii flexibile de stocare a datelor
 Controlul debitului aerului cu datele de ieşire efective ale concentraţiilor standard
 Calibrare controlată prin procesor a tuturor senzorilor
 880 nm în apropierea nefelometrului de împrăştiere înainte
 Durata de viaţă a detectorului Beta ~10 ani
 Activitate C-14 sub valorile autorizate în SUA; trimise ca material nepericulos sub codul
UN2911; manevrarea uşoară a sursei şi instrumentului. În majoritatea ţărilor nu este
nevoie de licenţă

Modelul 5030i este bazat pe principiul împrăştierii luminii aerosol (nefelometru) şi atenuare
beta (Model 5014i Beta) pentru o măsurare cu precizie şi acurateţe a concentraţiilor aerosolului din
ambient.
18
Ansamblul optic SHARP detecteaza lumina împrastiata de aerosolul care trece printr-o raza
luminoasa de 880 nm. Raspunsul nefelometric este liniar cu concentratia de aerosol, dar nu depinde
de rata de debit a probei. Dependenta de temperatura scazuta a semnalului nefelometrului va fi
corectata prin masuratori continue ale temperaturii si prin intermediul unui factor de corectie stabilit
din fabricatie prin dispozitivul software. Se calculeaza permanent o medie de un minut a
concentratiei înregistrate de nefelometru prin corectarea temperaturii precum si o medie dinamica.
În cadrul bazei ansamblului optic, chiar mai sus de banda de filtrare a probei se afla un senzor
pentru umiditate relativa (RH) care asigura o masurare reprezentativa a tratarii aerosolului înainte de
determinarea masei în timp real.
Fig.2.14 Schema pneumatică a modelului SHARP 5030i [8]
Ulterior, aerosolul este depus pe o banda de filtrare din fibra de sticla. Banda de filtrare va
acumula o proba de aerosol pâna aproape de valoarea-limita, dupa care, banda de filtrare va avansa
în mod automat mai departe înainte de a ajunge la saturatie. În timpul colectarii aerosolului pe
banda de filtrare, analizorul SHARP utilizeaza principiul radiometric al atenuarii beta printr-o zona
de esantion cunoscuta pentru a colecta si detecta în mod continuu masa depozitata. În plus, camera
de atenuare beta masoara emisiile alfa din aerosolul acumulat si elimina artefactele cu masa
negativa datorita prezentei nuclidelor fiice create prin deteriorarea radonului pentru a obtine o
masurare a “masei rafinate”. Masuratori simultane ale masei rafinate ale probei de aerosol de pe
banda de filtrare si ale volumului probei, realizate printr-un orificiu calibrat, ofera o masurare
permanenta a concentratiei concentratiei masei ambientale. Temperatura probei colectate este
masurata în interiorul camerei de atenuare.
Un filtru curat este introdus printr-o schimbare automată a filtrului în camera de prelevare de
probe și de detecție la cel puţin fiecare 24 de ore, de obicei,la miezul nopții. Schimbările automate
de filtre sunt controlate de către software, care oprește funcționarea pompei, coboară placa camerei
de vacuum , avansează banda de filtru de o lungime fixă, ridică placa camerei de vacuum , și
inițiază operațiunea de pompare și reduce la zero locul de prelevare. Imediat după o schimbare de
19
filtru, un nou ciclu de măsurare este inițiat cu o reglare automată de zero a semnalului de masă.
Intervalul de schimb a filtrelor şi ora din zi pot fi schimbate de către utilizator. În plus, schimbările
automate de filtre vor avea loc în cazul în care masa de pe filtru este mai mare de 1500 de
micrograme de la ultima schimbare de filtru sau în cazul în care debitul prin banda de filtru este
redus cu mai mult de 5% datorită depunerii de particule potențial restrictive.
Folosind exemplul de monitorizare PM2.5, aerul ambiental este aspirat într-o intrare
selectivă a cărei mărime este de 10 microni (pm) care selectează 50% din particulele cu un diametru
aerodinamic echivalent de peste 10 μm. Această intrare a fost aprobată în prealabil prin denumirile
anterioare US EPA (RFPs-0699-130, 131, și 132) și este, de asemenea, listată în anexa L 40 CFR
Partea 50, ca o intrare de 10 microni (inclusiv modelul SA246b).
Selectarile următoare de particule se realizează prin inserarea unui ciclon PM2.5 între
Intrarea de 10-microni și tubul de probă . Analizorul 5030i are disponibile şi Intrări de stil european.
Debitul volumetric de la intrare este de 16.67 litri pe minut (1 m3/oră). In plus, temperatura
ambientală și umiditatea relativă este măsurată printr-un scut de radiații aspirat natural şi un senzor
standard ca parte din controlul debitului volumetric și sistemul dinamic de încălzire. Particulele
ambientale sunt apoi trase în jos într-un tub încălzit montat vertical pentru probe. Căldura aplicată
probei este ajustabilă fie la o temperatură fixă, fie la un prag RH la locul filtrului. Scopul încălzirii
probei este acela de a reduce apa din particule si de a scădea umiditatea relativă a cusului probei.
Acesta se face pentru a reduce măsurătorile artefactelor pozitive care pot avea loc ca rezultat al
condensaţiei pe banda de filtru sau al condiţiilor de umiditate ridicate. Încălzitorul este controlat de
CPU şi puterea aplicata este proporţională cu condiţiile.
În aval de tubul încălzit se află ansamblul nefelometru. Particulele trec prin nefelometru
izolat printr-o cale laminară şi sunt introduse în tubul radial din amonte de capul beta de atenuare.
Ansamblul nefelometru conţine o sursă de lumină pulsată de 880 nanometri, un detector de referinţă
pentru controlul iluminării de ieşire, un fotodetector hibrid din silicon, un senzor de temperatură, un
senzor de umiditate relativă, un PCB programabil, şi cabluri de comunicaţii.
Ansamblul nefelometru are şase domenii care sunt selectate automat pentru a furniza cele
mai precise citiri posibile. În timpul evenimentelor programate de auto-zero, se activează un
solenoid de zero montat pe panoul din spate şi aerul filtrat HEPA este livrat în nefelometru, unde
fiecare domeniu este redus la zero.
Rezultatele aducerii la zero sunt disponibile prin intermediul ecranului şi prin comenzile de
citire C-Link.
În punctul în care nefelometru se racordează la carcasa instrumentului 5030i, un tub radial
izolat se alătură tubului de prelevare a camerei de colectare. Particulele sunt atrase pe banda filtrului
din fibră de sticlă între detectorul proporțional și sursa de beta 14C. Aici, fasciculul beta trece în sus
prin banda de filtrare și stratul de particule acumulate. Intensitatea fasciculului beta este atenuată cu
sarcina de masă în creștere rezultând o intensitate redusă beta măsurată de detectorul proporțional.
De la o rată integrată de numărare continuuă, masa de pe banda filtrului se calculează. În
timpul prelevării, masa de pe banda filtrului este totdeauna cunoscută, şi rata acumulării particulelor
este observată.
O măsurare continuă a debitului determină volumul eșantionului. O valvă proporțională este
utilizată pentru a menține debitul probei la valoarea sa nominală. Concentraţia particulelor este
calculată atât cu ajutorul volumul eșantionului integrat cât și cu detectarea masei. La un moment dat
semnalul de ieșire oferă concentrația de particule în condiții reale sau standard.
20
Modelul 5030i trimite concentraţii de pulberi la panoul frontal de afişaj ca SHARP, PM şi
NEPH care sunt concentraţii de pulberi derivate nefelometrice hibride, cu atenuare beta.
Concentrațiile afișate, ieșirile analogice fac, de asemenea diponibile datele pe conexiunea serială sau
Ethernet.
In plus, detectorul de radiație proporţional al modelului 5030i este sensibil la activitate
naturală alfa de aerosol care trece prin sistemul de eșantionare. Rata de numărare adiţională alfa este
folosită pentru a măsura prezenţa gazului radon şi pentru a deduce nuclizii fiică a gzului radon.
Aceşti nuclizi crează o emisie mică beta. Această emisie beta externă este perceputa de către
detector ca fiind o mare rată de măsurare, iar cu cât rata de măsurare este mai mare cu atât masa
aparentă detectată va fi mai puţină. Prin urmare, prin măsurarea activităţii naturale alfa datorată
gazului radon, interferenţele proporţionale beta provenite de la emisiile nuclizilor fiică, sunt scăzute
din rata de măsurare pentru a oferi măsurători rafinate ale masei. Această potenţială eroare provenită
de la interferenţa gazului radon poate fi (dispozitive puţin radioactive ex. <100 μCi) la fel de mare
ca şi concentraţiile particulelor efective, în special după scimbul de filtru sau când concentraţiile se
schimbă în mod natural. Modelul 5030i are implementată această procedură pentru a determina în
mod separat activitatea naturală din aerosol şi pentru a elimina această eroare. Această procedură
permite modelului 5030i să asigure o citire mai stabilă a particulelor ambientale cu concentraţii
mici comparate prin metode similare. Mai mult din această informaţie este derivată concentraţia de
activitate a gazului nobil natural radon.
Camera de măsură beta conţine un senzor de temperatură RTD. Senzorul T măsoară direct
temperatura fluxului de probă pentru o compensaţie continuă a masei şi a fluxului sistemului.
Măsurătorile senzorului de ambient şi de flux sunt combinate într-un algoritm al softului pentru a
menţine o măsurătoare precisă şi control volumetric al debitului la intrare şi prin orificiile
diferenţiate.
Modelul 5030i deasemenea include trei senzori de presiune pentru a măsura presiunea
diferenţială de-a lungul orificiului subsonic, vacuumului de sub banda filtru şi presiune barometrică.
Senzorul de debit P este folosit numai pentru măsura la orificiu pentru controlul debitului de
intrare. Senzorul de vacuum este folosit pentru compensarea masei de aer, ca un indicator pentru
înfundarea sistemului şi este inclus în controlul volumetric al debitului. Senzorul barometric P este
folosit pentru compensarea masei de aer şi pentru regularizarea volumetrică a fluxului.
Sistemul volumetric de flux este construit pe un semnal de feedback calibrat de la CPU la
semnalul proporţional al valvei. Prin folosirea controlului fluxului, stabilitatea acestuia este uşor
menţinută.
În ceea ce priveşte metodologia hibridului 5030i SHARP, nefelometrul şi concentraţiile de
atenuare beta sunt calculate şi ambele valori sunt filtrate digital (ex: media) cu o constantă de timp
elastică care este o funcţie a concentraţiilor din timp real. Constanta de timp a acestui filtru digital
dinamic va varia cu concentraţiile. Raţia celor două concentraţii filtrate digital devine un facor de
corecţie dinamic pentru nefelometru în timp real, şi produsul acestui factor de corecţie şi
nefelometru devine concentraţia analizorului SHARP.
21
2.6.7 Charlie/HV Sentinel PM
Fig.2.15 Pompa Charlie [9]
Charlie, Skypost și Sentinel PM sunt instrumente din linia TCR Air guard PM. Charlie este
prelevatorul secvențial cu regulator de debit electronic. Este realizat în două versiuni denumite
Charlie și Charlie HV, dotate cu pompă de 3 și respectiv de 6 m3/h.
Sentinel PM este modulul secvențial pentru prelevarea de pulberi pe membrane filtrante.
Aceste caracteristici respectă pe delin cerințele normei europene EN 12341 și ale normei US
EPA 40 CFT Partea 50.
Pachetul conţine:
 Prelevator Charlie (HV)
 Interfață pentru conectarea la Sentinel PM
 Interfață pentru Senzor de direcție a vântului
 Interfață RS 232 pentru computer sau imprimantă externă
 Tub de conectare cu 2 racorduri rapide de conectare
 Cablu de rețea
 Cablu de conectare RS232 pentru PC
 Senzor temperatură aer extern
 Procesul verbal de etalonare
 CD Rom cu software-ul TCRNet
 Manual de instrucțiuni
22
2.6.7.1 Debitul de prelevare
Charlie
Domeniul de reglare al debitului cuprins între 0.5 și 30 l/min.
Debit programabil în condiții de temperatură și presiune a punctului de prelevare (Qa), sau
standard (Qs) la 101.3 Kpa, 25°C
Charlie HV
Domeniul de reglare a debitului cuprins între 10 și 50 l/min.
Debit programabil în condiții de temperatură și presiune a punctului de prelevare (Qa), sau
standard (Qs) la 101.3 Kpa, 0°C (opțional 25°C)
2.6.7.2 Descrierea instrumentului
Fig.2.16 Vedere frontală cu capacul deschis [9]
1. Panou tastatură și imprimantă

2. Priză cablu de alimentare
3. Vacuumetru pentru indicarea pierderii de sarcină la aspirare
4. Totalizator contor volumetric
2.6.7.3 Vedere conexiuni panou posterior

5. Conector intrare aer prelevat
6. Conector ieșire aer prelevat
7. Conector conectare interfață pentru modulul Sentinel PM
8. Conector conectare interfață pentru grupuri modulare (opțional)
9. Conector senzor de temperatură a mediului ambiant
Notă: Pe durata funcționării senzorul trebuie să fie întotdeauna conectat
10. Conector senzor direcție vânt
11. Conector interfață RS 232
23
2.6.7.4 Descrierea comenzilor din tastatură [9]
Tastatura
Tastatura cu membrană este parte integrantă din panoul frontal al aparatului și este dotată cu
semnalizator acustic.
Tastatura cuprinde tastele numerice și tastele funcție conform celor indicate în continuare.
<ENTER> Acceptă configurările vizibile pe ecran și avansează programul la pasul următor.
<MENU> Acceptă configurările vizibile pe ecran și se întoarce la meniul precedent
<NEXT> În configurările sau în inserarea datelor deplasează cursorul în câmpul următor; în
vizualizări deplasează fereastra ecranului astfel încât să permită explorarea întregii pagini cu opțiuni
sau cu date
<F1> Tastă funcție având următoarele acțiuni:
 Administrarea sistemului: când aparatul este în pauză oferă acces la următoarele
funcții:
o Relansare
o Alarme
o Gestionare date
 În configurarea pragurilor de alarmă alternează semnul + și –
 · Pe durata configurării datei modifică câmpul cu ziua săptămânii (1=luni,
2=marti......0=duminică)
<F2 PAUSE > Pauză pe durata prelevării
<ABC> Tastele numerice sunt prevăzute și cu litere de alfabet necesare pentru a
introduce în instrument datele de Site și Notele ce vor fi imprimate pe rapoartele recapitulative ale
măsurătorilor. Funcționarea este similară celei a telefoanelor celulare, în cazul cărora prin apăsarea
de mai multe ori a aceleiași taste sunt afișate în secvențe literele înscrise pe tastă. Apăsarea unei noi
taste deplasează automat la câmpul următor; pentru a introduce consecutiv două caractere de pe
aceași tastă sau pentru a deplasa înainte cursorul apăsați NEXT
2.6.8 Generator de aer zero Thermo Electron Model 1160 [10]
Fig.2.17 Generator de aer zero [10]
24
Modelul 1160 este o sursă de aer ultra pur necesar procese lor analitice şi instrumentale.
Această unitate modulară poate fi configurată pentru îndepărtarea unui număr variat de poluanţi.
Poate furniza până la 20l/min aer uscat la o presiune de până la 60 psig prin propriul compresor.
Acest instrument poate fi utilizat pentru calibrarea instrumentelor de mediu sau generator de aer în
laboratoarele analitice.
Generatorul de aer poate fi configurat cu sau fără compresor intern. Dacă se solicită aer
uscat, sunt disponibile două tipuri de sisteme de uscare; un sistem membrană de uscare care va
furniza aer la un punct de rouă nominal de +5° C sau un sistem regenerativ cu -40° C, dacă se alege
un compresor intern. Dacă se solicită îndepărtarea CO sau a hidrocarburilor este disponibil un
convertor catalitic sau un sistem scrubber pentru îndepărtarea altor poluanţi sau substanşe chimice.
Se poate alege, opţional, unul, două sau trei cartuşe scrubber. Aceste cartuşe pot fi umplute cu
diverse materiale în funcţie de aplicaţie, cum ar fi: cărbune, silicagel sau alt adsorbant, purafil, etc
* capabilitatea de a selecta unul, două sau trei scrubbere umplute cu material in funcţie de
necesităţile clientului.
* alegerea tipului de sistem cu uscare sau fără uscare
* cu sau fără reactor pentru CO şi hidrocarburi
* alarme de temperature pentru aplicaţiile sistemului
* 20 l/min aer zero furnizat
2.6.8.1 Principiu de operare

Generatorul de aer zero Model 1160 transforma aerul ambiant în aer lipsit de poluanţi prin
trecerea acestuia prin unul sau mai multe scrubbere ce conţin diferiţi adsorbanţi în funcţie de natura
contaminantului ce trebuie îndepărtat.
Tabel 2.1 Caracteristicile scruberelor [10]
Poluant/Contaminant Metoda Component
Apa Condensare Bucla de racire/filtru coalescent
Absorber/desicant Uscator regenerativ
Permeatie prin membrana Uscator cu membrana
Absorbant Scruber cu drierit
Oxizi de azot (NOx) Absorbtie, adsorbtie Scruber cu Purafil
reactie chimica
SO2 Adsorbtie Scruber cu carbune activ
Ozon (O3) Adsorbtie Scruber cu carbune activ
CO Oxidare la CO2 Convertor catalitic
CO2 Reactie chimica Scruber cu ascarit
Adsorbtie reversibila Uscator regenerativ
Hidrocarburi (COV) Oxidare Convertor catalitic
Adsorbtie Scruber cu carbune activ
Platforma de bază a Modelului 1160 conţine:

- blocul electronic: controlează alimentarea, afişajul şi interfeţele I/O
- bucla de racire/filtru coalescent: indeparteaza apa
- regulatorul de presiune
- un scruber: la alegere indeparteaza NOx sau CO2 sau SO2 si O3
25
Fig.2.18 Generator de aer zero – Schema pneumatică [10]
In functie de aplicatie, la platforma de baza se pot adauga:

- compresor intern: in functie de model compresorul poate furniza pana la 20 l/min la
presiunea de 50 psi. Se poate instala si un compresor extern.
- scrubere: Modelul 1160 poate primi maxim 3 scrubere.
- uscatoare: cu membrana sau regenerative pentru a obtine aer uscat.
Fig.2.19 Generator de aer zero – Componente [10]
26
2.6.9 Senzorii meteo [11]
2.6.9.1 Temperatură şi umiditate relativă
Termohigrometrul este un instrument ce măsoară temperatura şi umiditatea relativă a

aerului. Fig 2.21
Măsurarea temperaturii se bazează pe un traductor Pt100 (1/3 DIN) care îşi modifică
rezistivitatea electrică liniar în funcţie de temperatură.
Senzorul de umiditate constă dintr-un traductor bazat pe un polimer higroscopic capacitiv.
Aceste substanţe modifică constanta lor dielectrică în funcţie de umiditatea aerului. Un circuit
electronic adecvat permite conversia proporţională a capacităţii traductorului la ieşire într-o tensiune
sau current.
Instrumentul constă din:
• un traductor capacitiv de umiditate ;
• un traductor rezistiv termic Pt100;
• corpul mecanic;
• O carcasă împotriva radiaţiilor.
Cele două traductoare sunt montate pe un corp de plastic dispuse pe partea de sus a unui
corp cilindric de aluminiu vopsit în alb. Acest lucru permite izolarea traductoarelor faţă de influenţa
factorilor externi. Un filtru protejează traductorul de insecte sau de alte contaminări.
Senzorul de măsură este plasat în interiorul corpului, fiind ventilat natural fapt care
protejează traductorul de radiaţia solară sau alte surse de radiaţie care pot emite căldură.
Carcasa este găurită şi este construită sub forma de trunchi de con, în interiorul căruia se află
senzorul. Cele trei plăci de deasupra nu sunt perforate, în acest fel se protejează proba de măsură de
ploaie sau zăpadă. In partea de jos a carcasei există o clemă pentru fixarea senzorului. Plăcile sunt
realizate din policarbonat, rezistenţa mecanică a acestuia să asigure o bună protecţie împotriva
razelor ultraviolete şi a agenţilor atmosferici.
Un conector protejat impotriva apei este situat în partea inferioară a instrumentului.
Tabel 2.2 Caracteristicile senzorului de temperatura si umiditate [11]

Temperatura Umiditate
Domeniu de măsură -40°C | +70°C 0|100 %
Element sensibil Pt100 1/3 DIN Polimer higroscopic
±0,1°C (0°C) ±2% RH (5-95% RH)
≤3% RH (0-5% şi 95-100%
Acurateţe RH)
Acurateţe electronică ±0,15°C -
Rezoluţie 0,1°C 0,1%
Temperatura operativă -40°C |80°C
27
2.6.9.2 Viteza vântului
Senzorul a fost proiectat cu scopul de a masura parametrul meteorologic "viteza vantului",
adica intensitatea vectoriala a vantului pe plan orizontal, la o inaltime de la sol corespunzatoare
nivelului de instalare a senzorului.Fig.2.20
Senzorul consta dintr-un element cu trei cupe ("moara de vant a lui Robinson") care se
roteste in jurul unui arbore vertical la o viteza proportionala cu viteza vantului. Un element
traductor, montat pe arborele senzorului, transforma rotatia intr-un semnal electric digital.
Acest lucru se realizeaza printr-o coroana cu forma adecvata, fixate pe arbore, care, asa cum
se roteste, intercepteaza alternative un fascicul de lumina emis de un foto-emitator spre un foto-
receptor. Astfel, in cazul in care coroana are 20 de dinti, fasciculul fix va fi interceptat de 20 de ori
la fiecare rotatie, dand ca rezultat un val patrat cu 20 de impulsuri. Frecventa de impulsuri de iesire
este proportionala cu viteza de rotatie a arborelui si, implicit, cu viteza vantului; o interfata cu
microprocesor converteste frecventa pulsului la analogic (tensiune sau curent) de iesire.
Elementul mobil cu 3 cupe este montat pe partea de sus a corpului senzorului, este facut din
aluminiu negru anodizat si este fixat in tubul interior care la randul lui este montat pe o pereche de
rulmenti din otel inoxidabil cu frecare redusa. Astfel de rulmenti permit sensibilitate ridicata a
senzorilor (corespunzatoare viteze vantului minime masurabile sau "prag" al instrumentului).
Pentru aplicatii in medii unde temperature scade repetat si pentru o lunga perioada de timp
sub nivelul de inghet, pentru a evita blocarea rotorului din cauza formarii de gheata, poate fi montat
in interiorul senzorului un circuit de incalzire termo reglabil (mod. FAR203CA-FAR203DA).
La capatul de jos al senzorului este montat un conector etans.
Tabel 2.3 Caracteristicile senzorului de viteza vant [11]
28
Fig. 2.20 Senzorii viteza si directie vant
2.6.9.3 Direcţia vântului

Senzorul a fost proiectat cu scopul de a măsura parametrul meteo “direcţia vântului”. În
particular, el măsoară direcţia componentei vântului în plan orizontal, corespunzător nivelului la
care este instalat senzorul.
Senzorul este alcătuit dintr-o giruetă care se roteşte în jurul unei axe verticale şi se
autoaliniază pe direcţia vântului. Girueta este conectată cu o tijă la un traductor care transformă
poziţia unghiulară într-un semnal electric.
Traductorul este un encoder magnetic cuplat la un circuit electronic care asigură un semnal
de ieşire în tensiune sau curent direct proporţional cu direcţia vântului.
Construit din aluminiu necoroziv, girueta echilibrată este fixată la capătul unui ax din inox.
În interior, axul este montat pe un rulment din inox cu frecare redusă, ceea ce permite o sensibilitate
mărită a senzorului; i.e. cea mai mică viteză de vânt este suficientă pentru a putea mişca girueta.
Corpul senzorului este din aluminiu anodizat anticoroziune.
Pentru aplicaţii în medii unde temperatura poate scădea repetat şi pentru perioade
îndelungate sub nivelul de îngheţ, în scopul de a evita blocarea rotorului cauzată de formarea gheţii,
se poate monta în interiorul senzorului un circuit de încălzire (mod. FAR305CA - FAR305DA).
29
În partea inferioară a senzorului este montat un conector etanş.
Tabel 2.4 Caracteristicile senzorului de directie vant [11]

Giruetă
Tip Sensor
Encoder magnetic
Principiu de operare 0-359°
Domeniu ±1°
Accurateţe 0,1°
Resolutie < 0,3 m/s
Prag 4- 20mA (FAR305BA-FAR305DA)
Ieşire Electrică Voltage 0÷1 / 0÷2 / 0÷5 V (FAR305AA-FAR305CA)
Tensiune alimentare 9- 24Vdc (nominal 12Vdc)
Consum de energie 10mA @ 12Vdc + signal output
Temperatură de lucru - 30- +70 °C
Protecţie Zener de mare viteză
Înălţime Totală: 380 mm
Dimensiuni Lungime tijă : 630 mm
Diametru Corp Sensor diameter: 40 mm
Greutate 700g
2.6.9.4 Senzorul de presiune

PCTPR305-6-7-8-9 sunt barometre electronice cu ieşiri analogice. Acestea folosesc un
element senzor piezorezistiv, care redă o măsurătoare stabilă şi extreme de precisă a presiunii
atmosferice şi asigură o repetabilitate excelentă, o histereză scăzută şi o stabilitate foarte bună a
temperaturii. Fig 2.21
Semnalul de ieşire al senzorului este proiectat să asigure o tensiune sau un curent de ieşire
liniar, proporţional cu presiunea barometrică.
Transmiţătorul este pregătit de funcţionare deoarece a fost calibrat în fabrică. Un
potenţiometru pentru ajustări de zero este disponibil pentru offset-ul de ridicare al staţiei.
Toate transmiţătoarele barometrice necesită o sursă de curent continuu, consumul lor mic de
energie (< 4 mA), făcându-le ideale pentru aplicaţii alimentate cu baterii portabile sau cu energie
solară.
Este disponibil în diferite moduri de ieşiri analogice: 0-1 Vdc, 0-5 Vdc (1-5 Vdc, 1-6 Vdc la
cerere) sau 4-20 mA (două fire).
Tabel 2.4 Caracteristicile senzorului de presiune [11]
Tip Sensor Piezorezistiv
Domeniu 800÷1100 mbar / 600÷1100 mbar la cerere
Accurateţe ±0.5 mbar, @ 20°C
Resolutie Infinit
Efecte termice < 1% F.S., zero; <1% F.S., span peste -20°C la +60°C
0÷1 Vcc standard; 0÷5 Vcc,1÷6 Vcc e 4÷20 mA (2
Ieşire Electrică
fire) la cerere
Tensiune alimentare 8÷35 Vcc
Timp de răspuns < 200 msec. pentru a atinge acurateţe maximă după
30
modificarea presiunii
Temperatură de lucru - 30- +60 °C
Fig 2.21 Senzori radiatie solara, temperatura si umiditate
2.6.9.5 Senzorul de radiaţie solară

Senzorul măsoară iradierea pe o suprafaţă plană (W/ m²). Iradierea măsurată (Iradierea
Globală) este rezultatul sumei dintre radiaţia rolară directă şi radiaţia difuză. Fig 2.21
PCTRA053-59-60 sunt piranometre de Clasa a Doua în conformitate cu ISO 9060 şi WMO
"Guide to Meteorological Instruments and Methods of Observation”, ediţia a cincea (1983).
Piranometrul este proiectat pentru utilizare continuă în exterior şi este potrivit pentru toate
condiţiile meteo.
Piranometrul este bazat pe un senzor thermopile. Suprafaţa sensibilă la căldură este
acoperită cu o vopsea neagră mată, care permite piranometrului să nu fie selectiv la diferite lungimi
de undă. Domeniul spectral al piranometrului este determinat de transmisia globului de sticlă tip K5.
Energia radiantă este absorbită de suprafaţa neagră, ceea de crează o diferenţă de temperatură între
centrul termopilei (joncţiune caldă) şi corpul piranometrului (joncţiune rece). Datorită efectului
Seebeck, diferenţa de temperatură între joncţiunile caldă şi rece este convertită în Diferenţă de
Potenţial.
Pentru a garanta termopilei o izolare termică corespunzătoare la vânt şi a reduce
sensibilitatea la radiaţia termică, senzorul este echipat cu un dom gros de 4mm care are diametrul
exterior de 32mm. Domul protejează termopila de praf, care poate modifica sensibilitatea spectrală
dacă, se depun pe suprafaţa neagră, pentru a preveni condensarea în interior ce se poate forma în
31
partea interioară a domului în anumite condiţii climatice, trei tablete silica gel sunt introduse în
interiorul piranometrului pentru a absorbi umiditatea.
Tabel 2.5 Caracteristicile senzorului de radiatie solara [11]

Sensibilitate proprie: 10 µV/(W/m²)
Impedanţă: 33 ÷ 45
Domeniu de măsură: 0÷2000 W/m2
Unghi de vizibilitate:
Domeniu spectral: 305 nm ÷ 2800 nm (50%)
(Transmisia globului): 335 nm ÷ 2200 nm (95%)
Temperatura de Operare: -40 °C ÷ 80 °C
2.6.9.6 Pluviometru
Pluviometrul este un senzor pentru măsurarea cantităţii de ploaie căzută. Dispozitivul de
măsurare este alcătuit dintr-un con de recoltare şi dintr-o basculă din aluminiu cu vas dublu
conectată la un magnet; fiecare impuls corespunde la 0,2 mm de ploaie.(Fig 2.22)
Tabel 2.6 Caracteristicile pluviometrului [11]

Suprafaţa de recoltare 400 cm2
Domeniu de măsură nelimitat
Rezoluţie 0,2 mm/impuls
Precizie ± 1%
0 + 60 °C
Temperatura operativă
- 30 + 60 °C (pt modelul încălzit)
Dimensiuni H=480 mm; D=230 mm
Greutate 3,5 kg (4,5 kg pt modelul cu încălzire)
32
Fig. 2.22 Interiorul unui pluviometru
33
Bibliografie:
1. Rîmbu C. Curs pregatire ingineri service Orion Europe, Bucuresti, 2015.

2. Calitatea aerului –Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor[ www.calitateaer.ro],
2020
3. ***Manual utilizare analizor CO 48I-Thermo, SUA, 2010.
4. ***Manual utilizare analizor NOx 42I-Thermo, SUA, 2010.
5. ***Manual utilizare analizor SO2 43I-Thermo, SUA, 2010.
6. ***Manual utilizare analizor O3 49I-Thermo, SUA, 2010.
7. ***Manual utilizare analizor NH3 17I-Thermo, SUA, 2010.
8. ***Manual utilizare analizor Sharp 5030I-Thermo, SUA, 2010
9. ***Manual utilizare pompa CHARLIE, Italia,2008.
10. ***Manual utilizare generator aer zero-1160Thermo, SUA, 2010.
11. ***Manual tehnic senzori meteo-MTX, Italia, 2006.
34
Instalaţiile de reţinere a particulelor solide din emisii care realizează procesul de lucru în
mediu uscat (vezi figura 3.1) sunt în principiu compuse din următoarele componente: sistemul de
captare a emisiei poluante, sistemul de condiţionare a emisiei poluante în vederea filtrării, sistemul
de reţinere prin filtrare a suspensiilor solide din emisia poluantă, sistemul de evacuare a
suspensiilor reţinute în urma filtrării, sistemul de antrenare a emisiei prin instalaţie şi coşul de
evacuare a emisiei purificate în atmosferă.
Fig. 3.1 Schema principială a unei instalaţii de reţinere a particulelor solide din emisii care
realizează procesul de lucru în mediu uscat [EPA Air Pollution Control cost Manual]
Sistemul de captare a emisiei poluante are rolul de a capta (aspira) emisia încărcată cu
suspensii solide şi în general este compusă din hote, guri de aspiraţie şi sisteme de conducte sau
tubulaturi.
Sistemul de condiţionare a emisiei poluante în vederea filtrării are rolul de a condiţiona
(pregăti) emisia captată în vederea filtrării în scopul asigurării unui proces de filtrare corespunzător
prin protejarea elementelor active ale sistemului de filtrare împotriva înfundării, prin reducerea
încărcării emisiei cu suspensii solide grosiere (cu dimensiuni mai mari de 20 μm), sau împotriva
deteriorării termice (în cazul emisiilor provenite de la arzătoare sau de la procese cu temperatură
ridicată), prin reducerea temperaturii emisiei. În acest scop sistemul de condiţionare poate avea în
componenţă echipamente de reţinere a suspensiilor grosiere prin sedimentare, inerţie şi impact sau
centrifugare şi răcitoare prin stropire sau cu schimbătoare de căldură.
Sistemul de filtrare în mediu uscat a emisiei poluante are rolul de a separa şi reţine din
emisie suspensiile solide fine (PM10, PM2,5 şi mai nou PM1), în concordanţă cu caracteristicile
dimensionale ale suprafeţelor active ale elementelor filtrante, şi de a colecta şi stoca local
suspensiile reţinute.
Sistemul de evacuare a suspensiilor reţinute în urma filtrării are rolul de a evacua
suspensiile stocate în cadrul sistemelor de filtrare a emisiilor şi este compus din transportoare (de
regulă mecanice) şi rezervoare.
Sistemul de antrenare a emisie prin instalaţie are rolul de a asigura o circulaţie
corespunzătoare a emisiei prin întreaga instalaţie de reţinere a particulelor solide, având în
componenţă ventilatoare şi/sau exhaustoare.
Coşul de evacuare a aerului purificat în atmosferă are rolul de a evacua în atmosferă emisia
purificată, de regulă la înălţimi cât mai mari în scopul creării condiţiilor de difuzie şi dispersie a
acesteia în atmosferă.
În figura 3.2 sunt prezentate exemple reprezentative de astfel de instalaţii.
Fig. 3.2 Instalaţii de reţinere a particulelor solide din emisii în mediu uscat
[R&R BETH Filtration, Fan Tech Industries]
În continuare vor fi prezentate mai detaliat principalele categorii de echipamentele care

asigură reţinerea susupensiilor solide din emisii şi anume echipamentele de condiţionare a emisiei
poluante în vederea filtrării şi instalaţiile de filtrare în mediu uscat.
Echipamentele de condiţionare a emisiei poluante în vederea filtrării sunt echipamente de
îndepărtare din emisia poluantă a suspensiilor solide grosiere (cu dimensiuni mai mari 20 μm), sau
de reducere a temperaturii emisiei poluante în scopul asigurării unui proces de lucru corespunzător
al instalaţiei de filtrare în mediu uscat prin protejarea elementelor active din instalaţia de filtrare
împotriva înfundărilor anormale şi deteriorării pe cale termică a materialului acestora.
Echipamentele de îndepărtare din emisia poluantă a suspensiilor solide grosiere pot fi
clasificate după principiul de funcţionare în echipamente de reţinere a suspensiilor grosiere prin
sedimentare, inerţie şi impact sau centrifugare.
Echipamente de reţinere a suspensiilor grosiere prin sedimentare se bazează pe principiul
detentei care constă în trecerea emisiei încărcate cu suspensii solide prin camere de depunere simple
sau camere de depunere cu plăci în care sunt asigurate condiţiile care favorizează sedimentarea
suspensiilor grosiere.
Camerele de depunere simple (vezi figura 3.3) sunt incinte cu volume mari cu formă de
regulă paralelipipedică care atunci când sunt parcurse de emisia brută (netratată) asigură, prin
creşterea accentuată a secţiunii de trecere, reducerea vitezei de deplasare şi prin aceasta favorizează
sedimentarea particulelor celor mai grosiere. În general camerele de depunere au eficacitate relativ
redusă dar sunt frecvent folosite la instalaţiile în care emisiile sunt încărcate cu cantităţi mari de praf
cu granulaţie ridicată.
Fig. 3.3 Camere de depunere simplă [EPA Setling chambers, FTM]

Camerele de depunere cu plăci (vezi figura 3.3) sunt camere de depunere în care sunt
dispuse mai multe plăci, orizontale sau înclinate, printre este dirijată şi trece emisia brută încărcată
cu suspensii solide, în acest caz sedimentarea particulelor grosiere fiind favorizată de înălţimea de
sedimentare care este mult redusă.
Fig. 3.4 Camere de depunere cu plăci [EPA Setling chambers, ScienceDirect]
Echipamente de reţinere a suspensiilor grosiere prin inerţie şi impact se bazează pe faptul

că la schimbarea bruscă a direcţiei de curgere a unui fluid încărcat cu suspensii solide, la întâlnirea
unui obstacol curentul de fluid îl va ocoli în timp ce suspensiile solide, cu inerţie mai mare îl vor
ciocni şi vor ricoşa sau în anumite condiţii se vor depune pe suprafaţa acestuia. Echipamentele
tipice ale acestei categorii sunt separatoarele inerţiale cu şicane sau cu orificii şi separatoarele cu
jaluzele.
Separatoare inerţiale cu şicane (vezi figura 3.5) sunt incinte în care perpendicular pe
direcţia de parcurgere a emisiei încărcate cu suspensii solide sunt plasate şicane care vor fi ocolite
de curentul de fluid dar vor fi impactate de suspensiile din emisie. Forma, plasarea şi materialul
şicanelor trebuie astfel alese încât particulele grosiere din emisie să se depună pe suprafaţa şicanelor
şi astfel să fie eliminate din aceasta.
Separatoare inerţiale cu orificii (vezi figura 3.6) sunt incinte în care perpendicular pe
direcţia de parcurgere a emisiei încărcate cu suspensii solide sunt plasate o multitudine de plăci
perforate astfel amplasate încât să aibă orificiile decalate, asigurând astfel impactarea plăcilor de
către suspensiilor solide din emisie şi favorizând depunerea pe plăci a particulelor grosiere.
Fig. 3.5 Separatoare inerţiale cu şicane [Russian patents]
Fig. 3.6 Separatoare inerţiale cu orificii [SAI Engineering]

Separatoarele cu jaluzele sunt echipamente (vezi figura 3.7 stânga) la care emisia brută
încărcată cu suspensii solide 1 să treacă adiacent la o multitudine de plăci astfel plasate încât să
permită trecerea curentului de fluid printre plăci dar şi ricoşarea înapoi a particulelor grosiere care
impactează plăcile, eliminându-le astfel din emisia purificată 3 care este evacuată pe la partea
superioară a instalaţiei (de deasupra jaluzelelor). Particulele ricoşate sunt antrenate de curentul
inferior 2 (care reprezintă cca. 10% din debitul emisiei iniţiale) care nu trece printre jaluzele şi se
“îmbogăţeste” în particule grosiere pe care le elimină din instalaţie pe la partea inferioară. (de sub
jaluzele)
Separatoarele cu jaluzele pot fi prevăzute cu plăci plane (vezi figura 3.7 dreapta) sau cu plăci
de formă conică (vezi figura 3.8), caz în care poartă numele de pulvocaptoare.
Fig. 3.7 Separator cu jaluzele plane [Scientific Dust Collectors]
Fig. 3.8 Separator cu jaluzele conice (pulvocaptor) [DirectScience, Russian patents]
Echipamente de reţinere a suspensiilor grosiere prin centrifugare se bazează pe faptul că

dacă un fluid încărcat cu suspensii solide este introdus într-un câmp centrifugal atunci apare o
separare a suspensiilor solide mai grele datorită forţelor centrifugale. Echipamentele tipice ale
acestei categorii sunt separatoarele cu ciclon şi separatoarele cu multicicloanele.
Fig. 3.9 Separator cu ciclon [Chemical Engineering]
Separatoarele cu ciclon (vezi figura 3.9) sunt instalaţii statice la care separarea centrifugală
are loc datorită mişcării emisiei încărcate cu suspensii solide introduse în instalaţie. Constructiv,
sunt ansambluri metalice care au în componenţă: gura de admisie tangenţială a emisiei încărcate cu
suspensii solide, camera cilindrico-conică de separare centrifugală a suspensiilor solide din curentul
de fluid prelucrat, conducta centrală de trecere a curentului de fluid purificat de suspensiile solide,
camera superioară de colectare a fluidului purificat prevăzută cu gura de evacuare, supapa de
evacuare a suspensiilor solide separate şi rezervorul de colectare şi stocare a suspensiilor solide
separate. Funcţionarea separatorului cu ciclon este următoarea: emisia brută, încărcată cu suspensii
solide este introdusă în camera cilindrico-conică de separare centrifugală cu viteză mare, prin
intermediul unui ajutaj tangenţial din gura de admisie sau sub actiunea unui rotor cu palete plasat în
camera cilindrico-conică de separare în dreptul gurii de admisie şi capătă o mişcare elicoidală
descendentă; datorită mişcării de rotaţie a curentului de fluid încărcat cu suspensii solide ia naştere
un câmp centrifugal care proiectează suspensiile solide, mai grele, pe peretele interior al ciclonului,
de unde, datorită gravitaţiei, se scurg pe o traiectorie elicoidală de-a lungul acestuia către capătul
inferior al zonei conice pe unde sunt evacuate în rezervorul inferior de colectare şi stocare a
suspensiilor prin intermediul supapei de evacuare; ca reacţie la procesul de evacuare a suspensiilor
solide sedimentate în zona centrală a ciclonului se formează un curent ascensional de fluid eliberat
de suspensii solide care ajunge în camera superioară a ciclonului, prin conducta centrală de trecere,
de unde este evacuată prin gura de evacuare.
Separatoarele cu multicicloane (vezi figura 3.10) sunt instalaţii compuse dintr-o multitudine
(baterie) de cicloane independente care sunt conectate la aceeaşi conductă de admisie. De menţionat
că în interiorul cicloanelor independente mişcarea de rotaţie necesară procesului de separare a
suspensiilor solide este asigurată de elemente de admisie de tip rozetă elicoidală sub acţiunea
presiunii din conducta comună de admisie.
Fig. 3.10 Separatoare cu multicicloane [Chemical Engineering, Indiamart]
Echipamentele de reducere a temperaturii emisiei poluate au rolul de a asigura un proces de

lucru corespunzător al instalaţiei de filtrare în mediu uscat prin protejarea elementelor active din
instalaţia de filtrare împotriva deteriorării pe cale termică a materialului acestora. Aceste
echipamente sunt utilizate în cazul emisiilor încărcate cu suspensii solide provenite de la arzătoare
sau de la procese cu temperatură ridicată.
Echipamentele de reducere a temperaturii emisiei poluate sunt compuse din instalaţii de
răcire cu apă a conductelor de evacuare şi/sau schimbătoare de căldură. În figura 3.11 este prezentat
un exemplu de sistem de răcire a emisiei provenite de la un furnal cu arc electric.
Fig. 3.11 Instalaţie de reţinere a particulelor solide din emisii prevăzută cu echipamente de
reducerea temperaturii emisiei [Aswathi Industries]
Instalaţiile de filtrare în mediu uscat cel mai frecvent utilizate pe plan mondial sunt: filtrele
cu curăţare prin scuturare, filtrele cu curăţare cu jet de aer în contracurent şi filtrele cu curăţare
cu jet de aer pulsator.
Filtrele cu curăţare prin scuturare au un proces de funcţionare discontinuu ale cărui faze
sunt prezentate în schema din figura 3.12.
Fig. 3.12 Fazele procesului de lucru al filtrelor cu curăţare prin scuturare [DirectScience]
Aspecte ale unor filtre cu curăţare prin scuturare şi detalii constructive ale acestora sunt
prezentate în figura 3.13.
Fig. 3.13 Aspecte ale unor filtre cu curăţare prin scuturare şi detalii constructive [Green Ion]
Filtrele cu curăţare cu jet de aer în contracurent au un proces de funcţionare discontinuu ale

cărui faze sunt prezentate în schema din figura 3.14.
Fig. 3.14 Fazele procesului de lucru al filtrelor cu curăţare cu jet de aer în contracurent
[DirectScience]
Aspecte ale unor de filtre cu curăţare cu jet de aer în contracurent şi detalii constructive ale
acestora sunt prezentate în figura 3.15.
Fig. 3.15 Aspecte ale unor filtre cu curăţare cu jet de aer în contracurent [ABR Enviro]
Filtrele cu curăţare cu jet de aer pulsator au un proces de funcţionare continuu ale cărui
faze sunt prezentate în schema din figura 3.16.
Fig. 3.16 Fazele procesului de lucru al filtrelor cu curăţare cu jet de aer pulsator [DirectScience]
În figura 3.17 este prezentată structura constructivă a unor de filtre cu curăţare cu jet de aer
pulsator, iar în figura 3.18 sunt prezentate detalii constructive ale filtrelor cu curăţare cu jet de aer
pulsator.
Fig. 3.16 Structura constructivă a unor de filtre cu curăţare cu jet de aer pulsator
[HANZA Enviro Tec, AllBiz, ASTEC Inc.]
Fig. 3.17 Detalii constructive ale unor de filtre cu curăţare cu jet de aer pulsator
[R&R BETH Filtration]

Laborator Ica 123

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laborator Ica 123

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atmosfera (care este un cuvânt de origine greacă compus din athmos care înseamnă aer şi

Fig. 1.1 Clasificarea şi plasarea straturilor atmosferei terestre [www. radioamator.eu]

Fig. 1.2 Variaţia temperaturii în straturile atmosferei terestre [www. radioamator.eu]

Fig. 1.4 Ciclul apei în atmosferă [COMET Program www.ucar.edu]

- stratosfera – este stratul adiacent troposferei, situat între altitudinile de 12 - 50 km; în

Fig. 1.8 Stratul de ozon din stratosferă [COMET Program www.ucar.edu]

- mezosfera – este stratul situat între altitudinile de 50 km - 80 km; în mezosferă

Statii de monitorizare calitate aer

RAPORT DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ 2

Coordonator știinţific: Masterand:

2. STRUCTURA STATIILOR DE MONITORIZARE A AERULUI…………….2

2.1 Calitatea aerului [2]

2.1.1 Scopul legii privind calitatea aerului înconjurător [2]

2.1.2 Măsuri prevăzute de legea privind calitatea aerului înconjurător [2]

a) definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să

2.3 Evaluarea calităţii aerului înconjurător [2]

În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii

Obiectivul principal al unei reţele de monitorizare a calităţii aerului constă în furnizarea de

Prin reţeaua de monitorizare se urmăreşte:

2.4 Tipuri de stații de monitorizare a calitații aerului [1]:

Fig.2.1. Stație de monitorizare a calitații aerului ( de tip ICMET)

Fig.2.2 Amplasarea echipamentelor pe rack

2.6.1 Analizorul CO - Thermo Electron Model 48i [3]

Fig.2.3 Analizorul de monoxid de carbon –CO [3]

Modelul 48i al Thermo Electron Corporation este conceput de Agenţia de Protecţie a

2.6.1.1 Principiul de funcţionare

Fig.2.4 Schema pneumatică a Modelul 48i [3]

2.6.2 Analizorul NOx - Thermo Electron Model 42i [4]

Fig.2.5 Analizorul de oxizi de azot-NO- NO2-NOx [4]

Analizorul de NO-NO2-NOx prin chimioluminescenţă Modelul 42i combină tehnologia de

2.6.2.1 Principiul de funcţionare

NO+O3 –> NO2+O2+hv

2.6.3 Analizorul SO2 - Thermo Electron Model 43i [5]

Fig.2.7 Analizorul de dioxid se sulf-SO2 [5]

Modelul 43i al Thermo Electron Corporation este conceput de Agenţia de Protecţie a

2.6.3.1 Principiul de funcţionare

SO2 + hν1 → SO2* → SO2 + hν2

Fig.2.8 - Schema pneumatică a Modelul 43i [5]

2.6.4 Analizorul O3 - Thermo Electron Model 49i [6]

Fig.2.9 Analizorul de ozon-O3 [6]

Modelul 49i al Thermo Electron Corporation este conceput de Agenţia de Protecţie a

Fig.2.10 - Schema pneumatică a Modelul 49i [6]

2.6.5 Analizorul NH3 - Thermo Electron Model 17i [7]

Analizorul de NH3 prin chimioluminescenţă Modelul 17i combină tehnologia de detecţie

2.6.5.1 Principiul de funcţionare

Modelul 17i generează concentraţii de NO, NO2, NOx,NH3 şi Nt pe afişajul panoului

Fig.2.12 Schema pneumatică a modelului 17i [7]

Fig.2.13 Analizorul pulberi automat instantaneu [8]

Analizorul SHARP încorporează un sistem de încălzire dinamic (DHS) proiectat pentru a

● Modul Optic SHARP

Modelul 5030i combină tehnologia atestată, software uşor de folosit şi diagnosticare

 Afişaj grafic 320 x 240

2.6.6.1 Principiul de funcţionare

Fig.2.14 Schema pneumatică a modelului SHARP 5030i [8]

Fig.2.15 Pompa Charlie [9]

2.6.7.2 Descrierea instrumentului

Fig.2.16 Vedere frontală cu capacul deschis [9]

1. Panou tastatură și imprimantă

2.6.7.3 Vedere conexiuni panou posterior

2.6.8 Generator de aer zero Thermo Electron Model 1160 [10]

Fig.2.17 Generator de aer zero [10]

2.6.8.1 Principiu de operare

Platforma de bază a Modelului 1160 conţine: