V e r b e l e c o p u l a t i v e funcţionează ca instrumente gramaticale ale predicaţiei,

formând, împreună cu numele predicativ, predicatul nominal. Ele stabilesc relaţia

dintre subiect şi numele prredicativ (cuvântul care identifică sau califică subiectul).
Sunt elementele purtătoare ale indicilor gramaticali specifici verbului (mod, timp,
persoană, număr).

Cele mai frecvente verbe copulative sunt:

 a fi: „Din sfera mea venii cu greu/ Ca să-ţi urmez chemarea, / Iar cerul este
tatăl meu / Şi mumă-mea e marea.” (M. Eminescu)

Verbul a fi este predicativ când are următoarele sensuri:

a) a exista: „În lumea asta sunt femei cu ochi ce izvorăsc

scântei.” (M. Eminescu)
b) a trăi, a vieţui: „Fost-a Împărat / Mândru luminat / Ce
avea cetate / De-nalte palate, / Cu turnuri de fier / Ce
lovea în cer.” (M. Eminescu)
Sensurile c) a se afla, a se găsi: Ioana este în concediu de o lună.
d) a costa: Cât este kilogramul de carne?
predicative
e) a dura: O oră de curs este de 140 de minute.
ale verbului f) a dăinui: Tabloul acesta este de 100 de ani.
a fi g) a data: „Din această vreme sunt piesele Scara mâţei,
Mama Angheluşa, Coana Chiriţa în Iaşi, Crai nou.” (V.
Alecsandri).
h) a proveni, a-şi avea obârşia, a se trage: Mihai este din
Cluj.
i) a se împlini ( o perioadă): Sunt zece ani de când ne
cunoaştem.
j) a merge, a se duce: Săptămâna trecută am fost la
Buzău.
k) a veni, a trece: Ieri a fost fratele tău pe la mine.
l) a umbla, a hoinări: Pe unde ai fost de dimineaţă până
acum?
m) a se desfăşura, a se ţine, a se produce: Spectacolul
este la Casa Sindicatelor.
n) a se întâmpla: Ce ţi-am povestit era pe la 1500.
o) a trebui: Dacă e s-o fac şi pe-asta, o fac!
p) a prevesti, a semnifica: Ce e când ţi se zbate ochiul
stâng?

 a deveni: Radu va deveni inginer.

A deveni este copulativ în aproape toate cazurile. Excepţie face situaţia

în care este folosit în limbaj filosofic, pentru a evidenţia opoziţia
stare/devenire: „Toată problema României nu e numai să fie, să fie în
eternitate, ci să devină.” (C. Noica)
 a se face: Mihai s-a făcut profesor.

Verbul a face este predicativ când este utilizat la diateza reflexivă şi are
sensurile: a se produce, a se construi, a se fabrica, a se crea, a se
părea, a se preface, a simula, a se confecţiona, a se desfăşura, a fi
posibil.

 a ieşi: Alexandru a ieşit învingător/medic.

Verbul a iesi este predicativ când din punct de vedere semantic este
echivalent cu: a pleca, a se arăta, a se ivi, a răsări, a încolţi, a se
publica, a se tipări, a rezulta, a proveni, a lua naştere.

 a ajunge: Elena a ajuns directoare.

Verbul a ajunge este predicativ când are următoarele sensuri: a sosi

(undeva), a prinde (pe cineva din urmă), a atinge (pe cineva/ceva), a
apuca (o vârstă/o vreme), a fi suficient/de-ajuns, a se întinde (până la), a
parveni (când este utilizat reflexiv).

 a însemna: „Nici unul din ei nu ştie încă ce-nsemnează iubirea.” (M.

Eminescu)

Verbul a însemna este predicativ când actualizează următoarele

sensuri: a nota, a scrie, a marca.

 a rămâne: „Ca să nu-ndrăgeşti nimică, / Tu rămâi la toate rece.” (M. Eminescu)

A rămâne este predicativ când poate fi substituit prin: a sta (undeva)/a

nu pleca (de undeva), a se păstra, a se menţine, a urma să …, a trebui
să …, a dăinui/a dura.

 a părea: Copilul pare bolnav.

A părea este verb predicativ când are sens impersonal, indiferent că
este la diateza activă sau la diateza reflexivă.

 a reprezenta: Tehnica reprezintă un progres al societăţii.

A reprezenta este verb predicativ când este sinonim cu a înfăţişa, a

evoca, a interpreta, a acţiona (în numele unei persoane sau al unei
colectivităţi), a-şi închipui/a-şi imagina.

 a constitui: Învăţământul constituie o prioritate.

Dacă poate fi substituit prin a (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înfiinţa, a
(se) întemeia, a (se) organiza, verbul a (se) constitui este verb
predicativ.