VERBUL

1. MODURILE ŞI TIMPURILE VERBELOR

Modurile: Predicative: vb. are funcţie de predicat.

Personale: vb. are persoană.
o Indicativ
o Conjunctiv
o Condiţional-optativ
o Imperativ
Modurile: Nepredicative: vb. nu are funcţie de predicat.
Nepersonale: vb. nu are persoană.
o Infinitiv
o Gerunziu
o Participiu
o Supin.
a) Modurile personale

MODUL INDICATIV

Timpul viitor are doar mod indicativ.

NU folosim termenul de trecut.

Acţiune trecută Acţiune prezentă Acţiune viitoare

(perfect)
1) Perfectul compus 5) Prezent 6) Viitor I
2) Imperfectul 7) Viitor II (anterior)
3) Perfectul simplu 8) Viitor III
(popular)
4) Mai mult ca
perfectul

TIMPUL PERFECT COMPUS este timpul compus din două cuvinte.

Vb. auxiliar „a avea” + vb. de conjugat la participiu

A mânca A bea A merge A citi

Eu am mâncat Eu am băut Eu am mers Eu am citit
Tu ai mâncat Tu ai băut Tu ai mers Tu ai citit
1
El /ea a mâncat El/ea a băut El/ea a mers El/ea a citit
Noi am mâncat Noi am băut Noi am mers Noi am citit
Voi aţi mâncat Voi aţi băut Voi aţi mers Voi aţi citit
Ei au mâncat Ei/ele au băut Ei/ele au mers Ei/ele au citit

TIMPUL IMPERFECT (ce făcea?)

A mânca A bea A merge A citi

Eu mâncam Eu beam Eu mergeam Eu citeam
Tu mâncai Tu beai Tu mergeai Tu citeai
El/ea mânca El/ea bea El/ea mergea El/ea citeau
Noi mâncam Noi beam Noi mergeam Noi citeam
Voi mâncaţi Voi beaţi Voi mergeaţi Voi citeaţi
Ei/ele mâncau Ei/ele beau Ei/ele mergeau Ei/ele citeau

TIMPUL PERFECT SIMPLU

Vb. la infinitiv
+ -i
Vb. la participiu -şi
-\ă
-răm
-răţi
-ră
ATENŢIE!!! Unele verbe de conjugarea a III-a au un „se” în structura
perfectului simplu.
Verbele de conjugarea a IV-a terminate în „–i” au la persoana I, singular
„ii”.

A mânca A avea A merge A citi

Mâncat Avut Mers Citit
Eu mâncai Eu avui Eu mersei Eu citii
Tu mâncaşi Tu avuşi Tu merseşi Tu citişi
El/ea mâncă El/ea avu El/ea merse El /ea citi
Noi mâncarăm Noi avurăm Noi merserăm Noi citirăm
Voi mâncarăţi Voi avurăţi Voi merserăţi Voi citirăţi
Ei/ele mâncară Ei/ele avură Ei/ele merseră Ei/ele citiră

2
TIMPUL MAI MULT CA PERFECTUL
Infinitiv
+ SE + -m
Participiu -şi
-\
-răm
-răţi
-ră

A mânca A avea A merge A citi

Mâncat Avut Mers Citit
Eu mâncasem Eu avusem Eu mersesem Eu citisem
Tu mâncaseşi Tu avuseşi Tu merseseşi Tu citiseşi
El/ea mâncase El/ea avuse El/ea mersese El/ea citise
Noi Noi avuserăm Noi Noi citiserăm
mâncaserăm merseserăm
Voi Voi avuserăţi Voi Voi citiserăţi
mâncaserăţi merseserăţi
Ei/ele Ei/ele avuseră Ei/ele Ei/ele citiseră
mâncaseră merseseră

3
TIMPUL PREZENT

A mânca A avea A sparge A coborî

Eu mănânc Eu am Eu sparg Eu cobor
Tu mănânci Tu ai Tu spargi Tu cobori
El/ea mănâncă El/ea are El/ea sparge El/ea coboară
Noi mâncăm Noi avem Noi spargem Noi coborâm
Voi mâncaţi Voi aveţi Voi spargeţi Voi coborâţi
Ei/ele mănâncă Ei/ele au Ei/ele sparg Ei/ele coboară

VIITOR I - Vb. auxiliar „a vrea”:

Voi
Vei
Va + vb. la infinitiv
Vom
Veţi
Vor
A mânca A avea A sparge A coborî
Eu voi mânca Eu voi avea Eu voi sparge Eu voi coborî
Tu vei mânca Tu vei avea Tu vei sparge Tu vei coborî
El/ea va mânca El/ea va avea El/ea va sparge El/ea va coborî
Noi vom Noi vom avea Noi vom Noi vom
mânca sparge coborî
Voi veţi mânca Voi veţi avea Voi veţi sparge Voi veţi coborî
Ei/ele vor Ei/ele vor avea Ei/ele vor Ei/ele vor
mânca sparge coborî

VIITOR II – vb. auxiliar „a vrea”:

Voi
Vei
Va + vb. auxiliar „a fi” + vb. predicativ la participiu
Vom
Veţi
Vor
A zbura A bea A face A fi
Eu voi fi Eu voi fi băut Eu voi fi făcut Eu voi fi fost
zburat
4
Tu vei fi zburat Tu vei fi băut Tu vei fi făcut Tu vei fi fost
El/ea va fi El/ea va fi băut El/ea va fi El/ea va fi fost
zburat făcut
Noi vom fi Noi vom fi Noi vom fi Noi vom fi fost
zburat băut făcut
Voi veţi fi Voi veţi fi băut Voi veţi fi Voi veţi fi fost
zburat făcut
Ei/ele vor fi Ei/ele vor fi Ei/ele vor fi Ei/ele vor fi
zburat băut făcut fost

VIITOR POPULAR

Eu o să învăţ Eu am să învăţ
Tu o să înveţi Tu ai să înveţi
El/ea o să înveţe El/ea are să înveţe
Noi o să învăţăm Noi avem să învăţăm
Voi o să învăţaţi Voi aveţi să învăţaţi
Ei/ele o să înveţe Ei/ele au să înveţe

Se observă că viitorul popular se construieşte cu ajutorul modului

conjunctiv, de aceea NU avem voie să confundăm modul indicativ viitor
popular cu modul conjunctiv.

MODUL CONJUNCTIV
Modul conjunctiv are două timpuri:
 Timpul prezent (pentru acţiune prezentă)
 Timpul perfect (pentru acţiune trecută)
Numele modului conjunctiv vine de la conjuncţia „SĂ”.
Prezent Perfect
„să” + vb. aux. ”a fi” + partici.
Eu să învăţ Eu să fi învăţat
Tu să înveţi Tu să fi învăţat
El/ea să înveţe El/ea să fi învăţat
Noi să învăţăm Noi să fi învăţat
Voi să învăţaţi Voi să fi învăţat
Ei/ele să înveţe Ei/ele să fi învăţat

5
MODUL CONDIŢIONAL - OPTATIV
Modul condiţional (condiţie) – optativ (opţiune), exprimă o acţiune
posibilă a cărei realizare depinde de o condiţie.
Are două timpuri:

Prezent Perfect
Vb. aux. „a avea” + vb. la Vb. aux. „a avea” + vb. aux. „a
infinitiv fi” + participiu
Eu aş râde Eu aş fi râs
Tu ai râde Tu ai fi râs
El/ea ar râde El/ea ar fi râs
Noi am râde Noi am fi râs
Voi aţi râde Voi aţi fi râs
Ei/ele ar râde Ei/ele ar fi râs

MODUL IMPERATIV – are forme doar la pers. a II-a sg. şi pl.

Ex: Taci!; Învaţă!; Mănâncă! – Tăceţi!; Învăţaţi!; Mâncaţi!

ATENŢIE la ortografie!!!
Modul condiţional – optativ are şi forme inversate:

Forma normală Forma inversată

Eu m-aş gândi Gândi- m-aş
Tu te-ai gândi Gândi- te-ai
El/ea s-ar gândi Gândi- s-ar
Noi ne-am gândi Gândi- ne-am
Voi v-aţi gândi Gândi- v-aţi
Ei/ele s-ar gândi Gândi- s-ar

Verbul
Verbul este partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul,
persoana şi numărul, arătând acţiuni (a merge), stări (a dormi), calităţi (a
iubi; a se înroşi).
Locuţiunile verbale sunt grupurile de cuvinte cu înţeles unitar (au
sinonim un verb), iar în interiorul fiecărei locuţiuni trebuie să intre un

6
verb. Locuţiunea verbală poate îndeplini numai funcţia de predicat
verbal.
Ex: a-şi da seama, a rupe tăcerea, a pune la cale, a da de ştire, a trage
pe sfoară, a ţine piept, a o da în bară, a o face lată, a da buzna, a băga de
seamă, a o lua la fugă, etc.

Verbele predicative şi verbe nepredicative

Verbele predicative sunt verbele care pot forma singure predicat.

Verbele predicative pot fi şi la moduri personale (indicativ,
conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ) şi la moduri nepersonale
(infinitiv, gerunziu, participiu, supin).
Verbele nepredicative sunt verbele care nu pot îndeplini singure
funcţia de predicat (auxiliare şi copulative).

1. Verbele auxiliare – sunt verbe care ajută la formarea unor

moduri şi timpuri. Ele sunt trei la număr: A AVEA, A FI, A VREA.
a. A AVEA :
 Indicativ – perfect compus
 Condiţional-optativ – prezent
 Condiţional-optativ – perfect
b. A FI :
 Condiţional-optativ – perfect
 Conjunctiv – perfect
 Indicativ – viitor anterior
c. A VREA :
 Indicativ – viitor
2. Verbele copulative – sunt verbe care ajută la construirea unui
predicat nominal. Ele sunt opt la număr: A FI, A AJUNGE, A
RĂMÂNE, A PĂREA, A IEŞI, A ÎNSEMNA, A SE FACE, A
DEVENI.
Cu excepţia verbului „a deveni”, care este întotdeauna verb
copulativ, celelalte şapte verbe pot fi şi verbe predicative cu
funcţia de predicat verbal.

b) Modurile nepersonale

7
 Modurile nepersonale = modurile verbelor care nu îşi schimbă
forma în funcţie de persoană, iar ele se mai numesc moduri
nepredicative; verbele nu pot îndeplini funcţia de predicat.
Ele sunt patru la număr:
 INFINITIV : a scrie
 GERUNZIU : mergând
 PARTICIPIU : citit
 SUPIN : de pescuit
Când verbele stau la aceste moduri, ele nu îndeplinesc funcţia de
predicat, dar pot îndeplini orice funcţie sintactică.

MODUL INFINITIV
Modul infinitiv exprimă numele acţiunii şi prezintă forma verbului
din dicţionar.
Modul infinitiv ne ajută la stabilirea conjugării unui verb:
 Conjugarea I: a mânca
 Conjugarea a II-a: a avea
 Conjugarea a III-a: a merge
 Conjugarea a IV-a: a fi/ a hotărî
Marca infinitivului – prepoziţia „a”
Există câteva situaţii când marca infinitivului lipseşte:
 După verbul „a putea”: El poate merge.
 După verbul „ a şti”: El ştie vorbi.
Formele infinitivului:
a) Forma scurtă este forma verbului din dicţionar (a scrie)
b) Forma lungă – se renunţă la prepoziţia „a”, iar formei scurte de
infinitiv i se adaugă sufixul „re” (gândire, scriere, alergare).
În cele mai multe cazuri, infinitivul lung poate avea valoare:
 Substantivală – mai ales când apare singur
Ex: Plecarea fetei l-a întristat.
În foarte puţine cazuri infinitivul poate avea şi valoare:
 Verbală , când verbul apare la modul condiţional-optativ,
prezent, forma populară inversată:
Ex: „Închinare–aş şi n-am cui.”
Funcţiile sintactice ale verbului la infinitiv:
A. Subiect: A învăţa este uşor.
8
 B. Nume predicativ: Dorinţa lui este de a reuşi.
C. Atribut verbal: Dorinţa de a câştiga era mare.
D. Complement direct: El poate merge.
E. Complement indirect: Copilul nu e capabil de a înţelege.
F. Complement circumstanţial de mod: A plecat fără a clipi.
G. Complement circumstanţial de timp: A plecat înainte de a saluta.
Timpurile infinitivului: Timp prezent: a cânta, a avea
Timp perfect: vb. aux. „a fi” + participiu: a fi cântat, a fi avut.

MODUL GERUZIU
Ce fel de acţiune exprimă?
Verbul la gerunziu exprimă o acţiune în desfăşurare.
Ex: „Aud greierii cântând”
Marca modului gerunziu:
Sufixele: - „IND”: citind, auzind, venind
- „ÂND”: cântând, rămânând. ascultând
Formele gerunziului:
- afirmative: auzind
- negative: neauzind
Valorile morfologice:
 Valoare verbală: când nu se acordă cu niciun cuvânt.
Ex: „ Haina măturând pământul, s-a rupt”
Ce fel de?
 Valoare adjectivală:
Ex: Mâna tremurândă a scăpat ceaşca.
Ce fel de?
Funcţiile sintactice ale verbului la gerunziu:
A. Subiect: Se aude cântând.
B. Complement indirect: Nu se mai sătura privind.
C. Complement circumstanţial de timp: Ascultându-l mă gândeam la
părinţi.
D. Complement circumstanţial de mod: Se strecură sărind printre
oameni.
E. Atribut verbal: Haina măturând pământul, s-a rupt.

9
MODUL PARTICIPIU
Ce fel de acţiune exprimă?
Exprimă o acţiune trecută, terminată şi suferită de o persoană.
Ex: Am învăţat şi am ştiut.
Marca modului participiu:
Sufixele: -„T”: citit, mâncat
-„S”: scris, spus.
Valorile morfologice ale participiului:
Valoare verbală – ajută la formarea modurilor şi timpurilor
 Indicativ, perfect compus: Am citit.
 Indicativ, viitor anterior: Voi fi citit.
 Conjunctiv, perfect: Să fi citit.
 Condiţional-optativ, perfect: Ar fi citit.
 Infinitiv, perfect: A fi citit.
Valoare adjectivală – când însoţeşte un substantiv cu care se
acordă în gen, număr şi caz.
Ex: Cartea citită este interesantă.
Valoare substantivală – când verbul la modul participiu apare
articulat hotărât.
Ex: Cititul ajută la formarea culturii generale.
Scrisul de mână ajută la dezvoltarea gândirii.
Funcțiile sintactice :
- Atribut adjectival - Gura tăcută nu umblă bătută.
- Nume predicativ - Copacul este înflorit.
- Pare încărcată de o pulbere argintoasă.
- Subiect – v. exemplul de mai sus:
Scrisul de mână ajută la dezvoltarea gândirii.

MODUL SUPIN
Ce fel de acţiune exprimă?
Modul supin poate exprima numele unei acţiuni (E greu de făcut),
mai poate exprima pentru ce este destinat un obiect (Am adus unelte de
pescuit).
Marca modului supin:
 Prepoziţiile: „de”, „la”, „pentru”, „după” + participiu.
Funcţiile sintactice ale supinului:
10
 A. Subiect: Nu este uşor de scris.
B. Nume predicativ: Maşina este de spălat.
C. Atribut verbal: Maşina de gătit este nouă.
D. Complement direct: Am de citit.
E. Complement indirect: M-am săturat de scris.

DIATEZELE VERBULUI

Verbul poate avea trei diateze: activă, reflexivă şi pasivă.

Diateza arată relaţia care se stabileşte între subiect, acţiune şi
obiectul asupra căruia se răsfrânge acţiunea.

Diateza activă

Subiect Acţiune Obiect

Băiatul scrie o carte.
Mama face cumpărăturile.
Elena spune o poveste.
Maria bate covoarele.

La diateza activă, verbul are forma obişnuită, subiectul gramatical

fiind cel care face acţiunea.

Diateza pasivă

Subiect Acţiune Obiect

Curtea este măturată de tata.
Cartea este citită de elev.
Caietul fusese scris de Andrei.
Covorul era bătut de Ionuţ.
Subiectul gramatical Este subiectul logic
suferă acţiunea care face acţiunea.
făcută de altcineva.
11
 Întotdeauna verbul la diateza pasivă are
funcţia de predicat verbal!!!
Structura verbului la diateza pasivă:
VB. AUXILIAR „A FI” + VERB LA PARTICIPIU
(modul, timpul, pers., nr.) (conjugarea)
 Marca verbului la diateza pasivă este complementul de agent care
răspunde la întrebarea „de către cine este făcută acţiunea?” şi care de
altfel este şi subiectul logic al acţiunii.
 Atenţie! există situaţii când complementul de agent nu este exprimat
dar se simte prezenţa lui. Mai ales în aceste situaţii nu confundaţi
predicatul nominal de la diateza activă cu predicatul verbal la diateza
pasivă.
Ex. Tinerii sunt plecați din oraș. – predicat nominal
Tinerii sunt apreciați (de colegi, de profesori)– predicat verbal

Diateza reflexivă

Verbul la diateza reflexivă se recunoaşte prin prezenţa în faţa

verbului a pronumelui reflexiv care intră în componenţa predicatului.
Atenţie! Pronumele reflexiv care intră în componenţa predicatului
nu trebuie să îndeplinească nicio funcţie sintactică.
Nu confundaţi pronumele reflexiv cu pronumele personal.
- la persoana a III-a singular şi plural, pronumele reflexiv are
formele lui proprii, pentru acuzativ se, s, iar pentru dativ îşi, şi.
- Pronumele personal are forme la persoana a III-a: i, îi, lui, ei, o.
Ex. El se spală.

VERBELE ACTIV PRONOMINALE

Verbele activ pronominale sunt acele verbe însoţite de pronume
reflexiv, care au funcţii sintactice de complement direct, de complement
indirect şi de atribut pronominal în dativul posesiv, numindu-se verbe
activ pronominale, deoarece ele sunt verbe la diateza activă, însoţite de
pronume reflexive.
1. Dacă întâlniţi structura pron. reflexiv + verb + complement
indirect, atunci automat verbul este activ pronominal, deoarece după un
verb la diateza reflexivă nu poate urma complement direct.
12
 2. Dacă pronumele reflexiv îndeplineşte funcţia de complement
direct în cazul acuzativ, atunci veţi recunoaşte funcţia de complement
direct prin posibilitatea înlocuirii pronumelui reflexiv cu pronume
personal de persoana a III-a.
Ex: Eu (mă) spăl. – mă= c. dir.
Eu (îl) spăl. – îl= c. dir.
3. Dacă pronumele reflexiv stă în cazul dativ şi se poate înlocui cu
un pronume personal, atunci el are funcţia sintactică de complement
indirect → verb activ pronominal.
Ex: Eu (îmi) caut un caiet. – îmi= c. indir.
Eu (îi) caut un caiet. – îi= c. indir.
4. Dacă pronumele reflexiv în cazul dativ este urmat de un verb şi
apoi de un complement direct, iar pronumele reflexiv se poate înlocui cu
un adjectiv pronominal posesiv, atunci pronumele reflexiv are funcţia de
atribut pronominal în dativul posesiv.

OBSERVAŢII ŞI COMPLETĂRI

 Pentru a stabili conjugarea unui verb, trebuie să punem verbul la

infinitiv, în funcţie de ce terminaţie are, stabilim conjugarea:
- conjugarea I: -a: a mânca
- conjugarea a II-a: -ea: a avea
- conjugarea a III-a: -e: a merge
- conjugarea a IV-a: -i, -î: a citi, a hotărî.
 Modul indicativ exprimă o acţiune reală.
 Modul conjunctiv se recunoaşte după conjuncţia „să” şi exprimă o
acţiune posibilă, realizată.
 Modul imperativ are form e doar pentru persoana a II-a singular şi
plural, forme afirmative şi negative şi exprimă un ordin, o poruncă, o
rugăminte, un îndemn.
 Atenţie! Forma negativă a verbului la imperativ se face cu ajutorul
negaţiei „nu” + forma de infinitiv a verbului: Nu merge!
 Modul condiţional-optativ exprimă o dorinţă realizată în funcţie de o
condiţie.
 Modul infinitiv este forma verbului din dicţionar, marca sa fiind
prepoziţia „a”
13
  Atenţie! Marca verbului la infinitiv poate lipsi după unele verbe: a
putea, a şti.
 Modul gerunziu se recunoaşte prin sufixele „-ind”, „-ând”.
 Modul participiu se recunoaşte prin sufixele „-t”, „-s”.
 Atenţie! Verbul la participiu îşi poate schimba valoarea morfologică,
devenind adjectiv provenit din verb la participiu.
 Modul supin se realizează cu prepoziţiile: „de”, „pentru”, „la”,
„cu”, „după” + verbul la participiu.
 Nu confundaţi! Verbul la modul conjunctiv cu verbul la modul
indicativ, timp viitor popular.
 Reţineţi faptul că doar modul indicativ poate să exprime o acţiune
viitoare.
 Nu confundaţi! Verbul la indicativ prefect compus cu verbul la
condiţional-optativ prezent.
 Nu confundaţi! Timpul perfect simplu cu timpul mai mult ca perfect.
 Atenţie! La schimbarea valorii gramaticale din verb la gerunziu în
adjectiv provenit din verb la gerunziu, deci nu confundaţi atr. verbal cu
atr. adjectival.
 Atenţie! Când face acordul în gen, număr şi caz cu un substantiv,
verbul la participiu devine adjectiv.
 Pentru analiza morfologică a unui verb: verb predicativ/ copulativ,
conjugarea, modul, timpul, persoana, numărul, diateza.

Aplicații :
Citiți cu atenție textul următor:
Sub sărutarea zorilor tot pământul, crestat în mii de frânturi, după toanele şi nevoile atâtor suflete moarte şi vii,
părea că respiră şi trăieşte. Porumbiştile, holdele de grâu şi de ovăz, cânepiştile, grădinile, casele, pădurile, toate
zumzeau, şuşoteau, fâşâiau, vorbind un grai aspru, înţelegându-se între ele şi bucurându-se de lumina ce se
aprindea din ce în ce mai biruitoare şi roditoare. Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o
chemare, copleşindu-l. Se simţea mic şi slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul
o vâltoreşte cum îi place. Suspină prelung, umilit şi înfricoşat în faţa uriaşului:
― Cât pământ, Doamne!...
( L. Rebreanu, ,,Ion")
Sarcină de lucru :
Analizați sintactic și morfologic verbele.

14