Conjugarea verbelor

În funcție de conjugare, verbele limbii franceze se clasifică în 3

categorii:

1. Verbe regulate
Sunt trei seturi diferite de verbe regulate, în funcție de terminație:
o verbe regulate "-er" (donner, visiter, parler)

o verbe regulate "-ir" (finir, choisir, réussir)

o verbe regulate "-re" (vendre, perdre, descendre)

Verbele regulate din fiecare set se conjugă în același fel la toate

timpurile. După ce ai învățat să conjugi un verb regulat din fiecare
categorie, vei putea conjuga majoritatea verbelor limbii franceze.

2. Verbe care își schimbă rădăcina

Aceste verbe au terminația "-er", dar rărăcina se schimbă la
conjugare, în funcție de subiect (payer, essayer, appeler, rejeter)
3. Verbe neregulate
Sunt verbe care se termină în "-er", "-ir" sau "-re" dar nu respectă
conjugarea regulată. În schimb au conjugări unice sau limitate la
doar câteva verbe, așa că va trebui să memorați fiecare conjugare
separat. Cele mai comune verbe din limba franceză sunt neregulate
(être, avoir, faire)Verbele se mai pot împărți în:

 Verbe pronomiale - care includ verbele reflexive și necesită

pronume reflexive (baigner, coucher, dépêcher)
 Verbele impersonale - care au doar o conjugare, pentru subiectul
impersonal (convenir, venir, tenir)
Verbele se conjugă în funcţie de mod şi timp. Majoritatea verbelor sunt verbe
regulate, ceea ce înseamnă că se conjugă în acelaşi fel. Există trei categorii de
verbe regulate, în funcţie de terminaţie:
verbe -er verbe -re verbe -ir
parler (a vorbi) lire (a citi) partir (a pleca)
manger (a mânca) vendre (a vinde) finir (a termina)
aimer (a iubi) répondre (a răspunde) réussir (a reuşi)
travailler ( a munci) perdre (a pierde) choisir (a alege)
jouer (a [se] juca) attendre (a aştepta) remplir (a umple)

În funcţie de terminaţie, verbele se conjugă la timpul prezent prin adăugarea

următoarelor terminaţii la rădăcina lor:
-er -re -ir
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
Persoana I -e -ons -s -ons -is -issons
Persoana a II-a -es -ez -s -ez -is -issez
Persoana a III-a -e -ent - -ent -it -issent

Conjugarea verbului "parler"

Indicatif présent Indicatif Indicatif passé Indicatif futur
je parle imparfait simple simple
tu parles je parlais je parlai je parlerai
il/elle parle tu parlais tu parlas tu parleras
nous parlons il/elle parlait il/elle parla il/elle parlera
vous parlez nous parlions nous parlâmes nous parlerons
ils/elles parlent vous parliez vous parlâtes vous parlerez
ils/elles parlaient ils/elles parlèrent ils/elles parleront
Indicatif passé Indicatif plus- Indicatif passé Indicatif futur
composé que-parfait antérieur antérieur
j'ai parlé j'avais parlé j'eus parlé j'aurai parlé
tu as parlé tu avais parlé tu eus parlé tu auras parlé
il/elle a parlé il/elle avait parlé il/elle eut parlé il/elle aura parlé
nous avons parlé nous avions parlé nous eûmes parlé nous aurons parlé
vous avez parlé vous aviez parlé vous eûtes parlé vous aurez parlé
 ils/elles ont parlé ils/elles avaient ils/elles eurent ils/elles auront
parlé parlé parlé
Subjonctif Subjonctif Subjonctif passé Subjonctif plus-
présent imparfait j'aie parlé que-parfait
je parle je parlasse tu aies parlé j'eusse parlé
tu parles tu parlasses il ait parlé tu eusses parlé
il/elle parle il/elle parlât nous ayons parlé il/elle eût parlé
nous parlions nous parlassions vous ayez parlé nous eussions
vous parliez vous parlassiez ils/elles aient parlé
ils/elles parlent ils/elles parlé vous eussiez parlé
parlassent ils/elles eussent
parlé
Conditionnel Conditionnel Conditionnel Infinitif
présent passé 1re forme passé 2e forme parler
je parlerais j'aurais parlé j'eusse parlé
tu parlerais tu aurais parlé tu eusses parlé Impératif
il/elle parlerait il/elle aurait parlé il/elle eût parlé parle
nous parlerions nous aurions nous eussions parlons
vous parleriez parlé parlé parlez
ils/elles vous auriez parlé vous eussiez
parleraient ils/elles auraient parlé
parlé ils/elles eussent
parlé
Participe présent
parlant

Participe passé
parlé

Verbele auxiliare sau verbele ajutătoare sunt verbe care se combină cu verbul
principal pentru a forma o frază verbală. Există două tipuri de verbe auxiliare:
comune şi modale. Cele două verbe auxiliare comune sunt: être (a fi) şi avoir (a
avea).

Jaques parle avec Maria. (Jaques vorbeşte cu Maria)

Jaques a parlé avec Maria. (Jaques a vorbit cu Maria)
În prima propoziţie verbul parler este la prezentul simplu. În a doua propoziţie
verbul este la timpul trecut compus, unde verbul auxiliar avoir se combină cu
verbul principal: a parlé

Verbele reflexive se conjugă la fel ca verbele normale, doar că înaintea verbului se

adaugă un pronume. Pronumele respective sunt:
me (mă)
nous (ne)
te (te)
vous (vă)
se (se)
se (se)

Următoarele verbe sunt reflexive:

se laver (a se spăla)
se dépêcher (a se grăbi)
se reposer (a se odihni)