Pronumele

Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv (eu, tu, el, ea, ei, ele).

Pronumele sunt de mai multe feluri, în funcţie de roul lor gramatical:

pronume subiective
pronume directe
pronume indirecte
pronume directe
pronumele reflexive
pronumele interogative
pronumele
demonstrative
pronumele relative
pronumele nedefinite
je, tu, il, elle, on, nous, vous, ils,
elles
me, te, le, la, nous, vous, les
me, te, lui, nous, vous, leur
me, te, le, la, nous, vous, les
me, te, se, nous, vous, se
qui, que
celui, celle, ceux
qui, que, lequel, laquelle
quelqu'un, quelque chose
(eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele)
(mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le)
(mie, ţie, lui, ei, nouă, vouă, lor)
(mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le)
(însumi, însuţi, însuşi, însăşi, înşine, înşivă, înşişi,
înseşi)
(cine)
(acesta, aceasta, acela, aceea, aceştia, acelea)
(cine, ce, cui, care)
(cineva, ceva)

Articolul
Articolul este partea de vorbire care determină înţelesul unui substantiv. Pentru fiecare substantiv poate exista maxim
un articol şi acesta se poziţionează mereu înaintea substantivului. Articolul se acordă în gen şi număr cu substantivul de
care este ataşat.

Articolele sunt de trei feluri:

Articolul hotărât Se foloseşte atunci când substantivul este specific:
Je lis la livre. (Eu citesc cartea)

Articolul nehotărât Se foloseşte atunci când substantivul nu este specific:

Je lis une livre. (Eu citesc o carte)

Articolul partitiv Se foloseşte atunci când substantivul nu are o cantitate determinată:

J'achete du lait. (Eu cumpăr lapte)

Tabelul următor conţine formele adverbelor în funcţie de categoria din care fac parte:
Articolele hotărâte
Masculin Feminin Înaintea unei vocale Plural
le la l' les
Articolele nehotărâte
Masculin Feminin Plural
un une des
Articolele partitive
Masculin Masculin Feminin Feminin
înaintea unei vocale înaintea unei vocale
du de l' de la de l'

Prepoziţia
Prepoziţia este partea de vorbire care stabileşte relaţia dintre substantive sau dintre substantive şi verbe.

Jaques parle à Pierre. (Jaques vorbeşte cu Pierre).

Cele mai întâlnite prepoziţii din limba franceză sunt à (la, cu) şi de (de la, despre).
Acestea se contractă cu articolele hotărâte le şi les în modul următor:
de + le = du
de + les = des
à + le = au
à + les = aux

Articolele hotărâte la şi l' nu se contractă cu à şi de.

Tableul următor conţine cele mai folosite prepoziţii din limba franceză:
Prepoziţii din limba franceză
à (la, în)
à côté de (lângă)
après (după)
avant (înainte)
avec (cu)
chez (la)
contre (împotriva)
dans (în)
de (de, din, despre)
depuis (de când)
derrière (în urma)
devant (înaintea)
durant (în timpul)
en (în, pe, la)
en dehors de (în afara)
en face de (în faţa)
entre (între)
envers (înspre)
environ (aproximativ)
hors de (în afara)
jusque (pînă când, până la)
loin de (departe de)
malgré (în ciuda)
par (de, prin)
parmi (printre)
pendant (în timp ce)
pour (pentru)
près de (lângă)
sans (fără)
selon (portivit cu)
sous (sub)
suivant (conform)
sur (pe)
vers (către)

Negaţiile
Negaţia semnifică contradicţia unei propoziţii afirmative.

Negaţiile din limba franceză sunt prezentate în tabelul:

Negaţiile din limba franceză
ne [..] pas Pierre ne chante pas. (Pierre nu cântă)
n'[..] pas Pierre n'a chanté pas. (Pierre nu a cântat)
ne [..] pas jamais Pierre ne peut pas jamais danser. (Pierre nu a putut niciodată să danseze)
ne [..] pas encore Pierre ne dansera pas encore. (Pierre nu va mai dansa)
ne [..] rien Pierre ne mange rien. (Pierre nu mănâncă nimic)
ne [..] personne Pierre ne veut parler à personne. (Pierre nu vrea să vorbească cu nimeni)
ne [..] plus Pierre ne mange plus. (Pierre nu mai mănâncă)
ne [..] pas du tout Pierre n'a pas du tout faim. (Lui Pierre nu îi este foame deloc)

Întrebările
Întrebările în limba franceză se pot forma în trei moduri:

Prin intonaţie - ridicând tonul la sfârşitul propoziţiei

Pierre aime le montagne. (Lui Pierre îi place muntele.)
Pierre aime le montagne? (Lui Pierre îi place muntele?)

Cu ajutorul lui "est-ce que"

"est-ce que" înseamnă "este că". Pus înaintea unei propoziţii afirmative, "est-ce que" o transformă în interogaţie
Pierre aime la muzique. (Lui Pierre îi place muzica)
Est-ce que Pierre aime la muzique? (Îi place muzica lui Pierre?)

Prin inversiune. Această metodă este considerată cea mai formală dintre cele trei şi constă în inversarea locurilor
dintre verb şi pronumele subiect al unei propoziţii afirmative şi adăugarea unei liniuţe de despărţire între cele două părţi
de vorbire
Tu aimes les pommes. (Ţie îţi plac merele)
Aimes-tu les pommes? (Îţi plac merele?)

Întrebările se pot forma cu ajutorul cuvintelor:

Qui? - Cine?
Quoi? - Ce?
Combien? - Cât?
Comment? - Cum?
Où? - Unde?
Quand? - Când?
Pourquoi? - De ce?
Quel/Quels/Quelle/Quelles? - Care?
Adjectivul
Adjectivul este partea de vorbire care descrie un substantiv sau un pronume.
În limba franceză adjectivul se poziţionează de regulă după substantivul pe care îl defineşte şi se acordă în gen şi
număr cu acesta, la fel ca şi în limba română.

La table est vert. (Masa este verde)

Le pantaloon est bleu. (Pantalonii sunt albaştri)

În general adjectivele feminine se formează adăugând -e la forma de masculin, iar pluralul se formează adăugând un -s:
formele adjectivului grand (mare)
Singular Plural
Masculin grand grands
Feminin grande grandes

Gradele de comparaţie la adjective pot indica ideea de mai mult:

plus [..] que
Jaques est plus calm que François. (Jaques este mai calm decât François)

mai puţin:
moins [..] que
Jaques est moins calm que François. (Jaques este mai puţin calm decât François)

sau la fel:
aussi [..] que
Jaques est aussi calm que François. (Jaques este la fel de calm ca şi François)

Adjectivele neregulate sunt adjective care nu se supun regulilor obişnuite exemplificate anterior.
Pentru adjectivele a căror formă de masculin se termină în -x, femininul se formează schimbând -x cu -se:
ambitieux (ambiţios) - ambitieuse (ambiţioasă)
dangereux (periculos) - dangereuse (periculoasă)
généreux (generos) - généreuse (generoasă)

Pentru adjectivele a căror formă de masculin se termină în -f, femininul se formează schimbând -f cu -ve:
attentif (atent) - attentive (atentă)
impulsif (impulsiv) - impulsive (impulsivă)
naïf (naiv) - naïve (naivă)

Pentru adjectivele a căror formă de masculin se termină în -er, femininul se formează schimbând -er cu -ère:
cher (drag) - chère (dragă)
étranger (stăin) - étrangère (străină)
premier (prim) - premier (primă)

Unele substantive a căror formă de masculin se termină într-o consoană îşi formează femininul prin dublarea consoanei
înainte de adăugarea literei e:
bon (bun) - bonne (bună)
gros (mare) - grosse (mare)
gentil (blând) - gentille (blândă)

Verbul
Verbul este partea de vorbire care defineşte acţiunea într-o propoziţie.

În exemplul următor, verbul este acheter (a cumpăra):

Jaques achète des pommes. (Jaques cumpără mere).

Modurile verbelor din limba franceză sunt:

Personale: Indicativul (l'indicatif), Conjunctivul (le subjonctif), Condiţionalul (le conditionnel) şi Imperativul (l'impératif)
şi Impersonale: Infinitivul (l'infinitif), Gerunziul (le participe présent) şi Participiul (le participe passé)
Verbele se conjugă în funcţie de mod şi timp. Majoritatea verbelor sunt verbe regulate, ceea ce înseamnă că se
conjugă în acelaşi fel. Există trei categorii de verbe regulate, în funcţie de terminaţie:
verbe -er verbe -re verbe -ir
parler (a vorbi) lire (a citi) partir (a pleca)
manger (a mânca) vendre (a vinde) finir (a termina)
aimer (a iubi) répondre (a răspunde) réussir (a reuşi)
travailler ( a munci) perdre (a pierde) choisir (a alege)
jouer (a [se] juca) attendre (a aştepta) remplir (a umple)

În funcţie de terminaţie, verbele se conjugă la timpul prezent prin adăugarea următoarelor terminaţii la rădăcina lor:

-er -re -ir

Singular Plural Singular Plural Singular Plural
Persoana I -e -ons -s -ons -is -issons
Persoana a II-a -es -ez -s -ez -is -issez
Persoana a III-a -e -ent - -ent -it -issent

Conjugarea verbului "parler"

Indicatif présent Indicatif imparfait Indicatif passé simple Indicatif futur simple
je parle je parlais je parlai je parlerai
tu parles tu parlais tu parlas tu parleras
il/elle parle il/elle parlait il/elle parla il/elle parlera
nous parlons nous parlions nous parlâmes nous parlerons
vous parlez vous parliez vous parlâtes vous parlerez
ils/elles parlent ils/elles parlaient ils/elles parlèrent ils/elles parleront
Indicatif passé composé Indicatif plus-que-parfait Indicatif passé antérieur Indicatif futur antérieur
j'ai parlé j'avais parlé j'eus parlé j'aurai parlé
tu as parlé tu avais parlé tu eus parlé tu auras parlé
il/elle a parlé il/elle avait parlé il/elle eut parlé il/elle aura parlé
nous avons parlé nous avions parlé nous eûmes parlé nous aurons parlé
vous avez parlé vous aviez parlé vous eûtes parlé vous aurez parlé
ils/elles ont parlé ils/elles avaient parlé ils/elles eurent parlé ils/elles auront parlé
Subjonctif présent Subjonctif imparfait Subjonctif passé Subjonctif plus-que-
je parle je parlasse j'aie parlé parfait
tu parles tu parlasses tu aies parlé j'eusse parlé
il/elle parle il/elle parlât il ait parlé tu eusses parlé
nous parlions nous parlassions nous ayons parlé il/elle eût parlé
vous parliez vous parlassiez vous ayez parlé nous eussions parlé
ils/elles parlent ils/elles parlassent ils/elles aient parlé vous eussiez parlé
ils/elles eussent parlé
Conditionnel présent Conditionnel passé 1re Conditionnel passé 2e Infinitif
je parlerais forme forme parler
tu parlerais j'aurais parlé j'eusse parlé
il/elle parlerait tu aurais parlé tu eusses parlé Impératif
nous parlerions il/elle aurait parlé il/elle eût parlé parle
vous parleriez nous aurions parlé nous eussions parlé parlons
ils/elles parleraient vous auriez parlé vous eussiez parlé parlez
ils/elles auraient parlé ils/elles eussent parlé

Participe présent
parlant

Participe passé
parlé
Verbele auxiliare sau verbele ajutătoare sunt verbe care se combină cu verbul principal pentru a forma o frază verbală.
Există două tipuri de verbe auxiliare: comune şi modale. Cele două verbe auxiliare comune sunt: être (a fi) şi avoir (a
avea).

Jaques parle avec Maria. (Jaques vorbeşte cu Maria)

Jaques a parlé avec Maria. (Jaques a vorbit cu Maria)

În prima propoziţie verbul parler este la prezentul simplu. În a doua propoziţie verbul este la timpul trecut compus, unde
verbul auxiliar avoir se combină cu verbul principal: a parlé

Verbele reflexive se conjugă la fel ca verbele normale, doar că înaintea verbului se adaugă un pronume. Pronumele
respective sunt:
me (mă)
nous (ne)
te (te)
vous (vă)
se (se)
se (se)

Următoarele verbe sunt reflexive:

se laver (a se spăla)
se dépêcher (a se grăbi)
se reposer (a se odihni)
 CONJUGAREA VERBULUI ETRE
Le present (prezentul)
Je suis – Eu sunt
Tu es -Tu esti
Il (elle) est -El (ea) este
Nous sommes -Noi suntem
Vous etes - Voi sunteti
Ils (elles) sont - Ei sunt
Le passé simple (perfectul simplu)
Je fus - Eu fusei
Tu fus -Tu fusesi
Il (elle) fut - El fuse
Nous fumes -Noi fuseram
Vous futes - Voi fuserati
Ils (elles) furent - Ei fusera
Le plus-que-parfait (mai mult ca perfectul)
J’avais ete - Eu fusesem
Tu avais ete - Tu fusesesi
Il (elle) avait ete - El fusese
Nous avions ete -Noi fuseseram
Vous aviez ete - Voi fuseserati
Ils (elles) avaient ete - Ei fusesera
Le passe anterieur (perfectul anterior)
J’ai eus ete - Eu am fost
Tu eus ete -Tu ai fost
Il (elle) eut ete - El a fost
Nous eumes ete - Noi am fost
Vous eutes ete - Voi ati fost
Ils (elles) eurent ete - Ei au fost
Le present conditionel
Je serais - Eu aş fi
Tu serais - Tu ai fi
Il (elle) serait - El ar fi
Nous serions - Noi am fi
Vous seriez - Voi ati fi
Ils (elles) seraient - Ei au fost
Le passé conditionel
J’aurais (eusse) ete - Eu as fi fost
Tu aurais (eusses) ete -Tu ai fi fost
Il (elle) aurait (eut) ete - El ar fi fost
Nous aurions (eussions) ete - Noi am fi fost
Vous auriez (eussiez) ete - Voi aţi fi fost
Ils (elles) auraient (eussent) ete - Ei ar fi fost
Le present subjonctif (conjunctiv)
Que je sois - Să fiu
Que tu sois - Să fii
Qu’il (elle) soit - Să fie
Que nous soyons - Să fim
Que vous soyez - Să fiţi
Qu’ils (elles) soient - Să fiţi
L’imparfait (imperfectul)
J’etais -Eu eram
Tu etais -Tu erai
Il (elle) etait -El era
Nous etions - Noi eram
Vous etiez - Voi erati
Ils (elles) etaient - Ei erau
Le passe compose (perfectul compus)
J’ai ete - Eu am fost
Tu as ete - Tu ai fost
Il (elle) a ete - El a fost
Nous avons ete - Noi am fost
Vous avez ete - Voi ati fost
Ils (elles) ont ete - Ei au fost
Le passe anterieur (perfectul anterior)
J’ai eus ete - Eu am fost
Tu eus ete - Tu ai fost
Il (elle) eut ete - El a fost
Nous eumes ete - Noi am fost
Vous eutes ete - Voi ati fost
Ils (elles) eurent ete- Ei au fost
Le future simple (viitorul)
Je serai - Eu voi fi
Tu seras - Tu vei fi
Il (elle) sera - El va fi
Nous serons - Noi vom fi
Vous serez - Voi veti fi
Ils (elles) seront - Ei vor fi
Le future anterieur (viitorul anterior)
J’aurai ete - Eu voi fi fost
Tu auras ete -Tu vei fi fost
Il (elle) aura ete - El va fi fost
Nous aurons ete -Noi vom fi fost
Vous eutes ete -Voi veti fi fost
Ils (elles) auront ete -Ei vor fi fost
Le present imperatif Le passé imperative
Sois-Fii Aie ete – să fi fost
Soyons Azony ete
Soyez Azey ete
Le passé subjonctif (conjunctiv)
Que j’aie ete - Să fi fost
Que tu aies ete -Să fi fost
Qu’il (elle) ait ete - Să fi fost
Que nous ayons et - Să fi fost
Que vous ayez ete - Să fi fost
Qu’ils (elles) aient ete - Să fi fost
Substantivul
Substantivul denumeşte fiinţe, locuri, obiecte, idei abstracte, etc. În limba franceză substantivele pot fi proprii sau
comune şi pot avea număr şi gen ca şi în limba română. Spre deosebire de limba română, în limba franceză nu există
genul neutru. Substantivele pot avea genul masculin sau genul feminin.

Substantive comune:
une fille = o fată
un garçon = un băiat

Substantive proprii:
France = Franţa
Emmanuel

Este important să cunoşti genul substantivelor pe care le foloseşti, deoarece restul cuvintelor din propoziţie se
acordă în funcţie de acesta. Identifică următoarele părţi de vorbire ajutătoare pentru a recunoaşte genul şi
numarul substantivelor dintr-o propoziţie:

Parte de vorbire Singular Plural

Masculin Feminin
articol definit le (l’) la (l’) les
articol nedefinit un [un, unul] une [o, una] des [câteva, câţiva]
adjectiv demonstrativ ce (cet) [acesta] cette [aceasta] ces [aceştia, acestea]

Genul substantivelor poate fi depistat deseori şi în funcţie de terminaţie:

Substantivele care se termină în -age şi -ment sunt de obicei masculine,
iar substantivele care se termină în -té, and -ette, -ure, -sion, -tion, -ence, -ance sunt de regulă feminine.

Substantivele pot avea număr singular sau plural:

un garçon (un băiat) - des garçons (băieţi)
une fille (o fată) - des filles (fete)

În general numărul plural se formează prin adăugarea sufixului -s la forma de bază a singularului.

Există desigur excepţii de la regulă, printre care:

cheapeau (pălărie) - chapeaux (pălării)
jeu (joc) - jeux (jocuri)