MODURILE ȘI TIMPURILE VERBULUI

A) PERSONALE – au persoană și număr; au funcție sintactică de PREDICAT

INDICATIV
PREZENT: vorbesc, vorbești, vorbește, vorbim, vorbiți, vorbesc
(TRECUT – are 4 forme):
PERFECT COMPUS IMPERFECT
Am vorbit Vorbeam
Ai vorbit Vorbeai
A vorbit Vorbea
Am vorbit Vorbeam
Ați vorbit Vorbeați
Au vorbit Vorbeau

PERFECT SIMPLU (de la participiu ,,vorbit”) MAI-MULT-CA-PERFECT

Vorbii Vorbisem
Vorbiși Vorbiseși
Vorbi [e, u, î, ă] Vorbise
Vorbirăm Vorbiserăm
Vorbirăți Vorbiserăți
Vorbiră vorbiseră

(VIITOR – are 3 forme):

VIITOR VIITOR ANTERIOR VIITOR POPULAR
Voi vorbi Voi fi vorbit O să vorbesc
Vei vorbi Vei fi vorbit O să vorbești
Va vorbi Va fi vorbit Am să vorbesc
Vom vorbi Vom fi vorbit Ai să vorbești
Veți vorbi Veți fi vorbit Oi vorbi
Vor vorbi Vor fi vorbit O vorbi

CONJUNCTIV (să)
PREZENT PERFECT
Să vorbesc, Să vorbești Să fi vorbit, Să fi vorbit

CONDIȚIONAL –OPTATIV (o dorință)

(aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitiv)
PREZENT PERFECT
Aș vorbi, Ai vorbi, Ar vorbi... Aș fi vorbit, Ai fi vorbit

IMPERATIV
(o poruncă, un îndemn, o rugăminte)
Vorbește! Vorbiți! / Nu vorbi! Nu vorbiți!
B) NEPERSONALE – nu au persoană, nu au număr, nu au funcție sintactică de predicat
- au funcție sintactică de subiect, atribut..., complement..., nume predicativ.

INFINITIV (a.....)
(numele acțiunii – forma de dicționar)
PREZENT a vorbi/ a nu vorbi PERFECT a fi vorbit/ a nu fi vorbit

GERUNZIU (-ind, -ând)

(acțiune în desfășurare)
Vorbind/ nevorbind; văzând/ nevăzând/ nemaivăzând

PARTICIPIU (-s, -t)

(formă adjectivală)
Vorbit, vorbită, vorbite/ nevorbit; nemaiauzit; scris, scrisă, scriși, scrise

SUPIN (la, de, pentru + participiu)

De vorbit; de nemaivăzut