Jules Renard : „În proză , a avea talent nu înseamnă să scrii două pagini , ci trei sute .”
CĂSUŢE PENTRU PĂSĂRI
Mă plimbam prin livada
Bunicii mei locuiesc la bunicilor plină de flori . Pe mar- una dintre ramuri, o pasăre ginea oraşului şi au o mică stingheră îşi deschidea şi livadă cu meri , pruni şi ci- închidea aripile mici… reşi . În această livada vin să-şi facă un cuib tot felul de păsări :privighetori , sti- cleţi , vrăbii ş.a.
Nu mai văzusem pe acolo
o pasăre cu un asemenea penaj
Am avut impresia câteva
clipe impresia că e o pasăre De mărimea unei rîndunici, măiastră , atît de deosebită avea nişte ochi aproape era . omeneşti .
Avea penele foarte divers
Mă privea cu acei ochi şi Ajutat de bunicul meu , colorate , de la ciclam la m-a dus cu gîndul la vreo i-am făcut o căsuţă . turcoaz , şi de la azuriu la prinţesă prefăcută în bleu pastel . pasăre .
Nu era chiar un palat Bunica m-a lăudat pentru
această căsuţă , dar mi s-a iniţiativa mea şi , drept răs- Povestea era cu zîne şi părut că văd recunoştinţă plată , a început să-mi spu- vrăjitoare ce prefăcea în ochii ei cît două boabe nă o poveste . prinţesele în păsări nemai- de mărgăritar. văzute , dar asta e deja o altă poveste… Arborele epic Detectivi de ocazie Expoziţiunea Costeluş , un băieţel de vreo opt ani, locu-ieşte cu părinţii lui în locali-tatea Dumbrăveni . 2.Costeluş e un copil liniştit , n-a Intriga Într- o zi de august1 , 1.Era una dintre acele zile plăcute făcut niciodată probleme , învaţă micul Costeluş2 a dispărut de de vară, când inima ar vrea aşa, bine şi-i place foarte mult să joace parcă să-şi ia un pic zborul. fotbal. acasă fără urmă. Desfăşurarea acţiunii 3.Implicându-se cu toată hotărâ- Părinţii şi autorităţile3 4. Trebuie să recunosc faptul rea, autorităţile s-au văzut nevoite că prietenului meu i-a venit să ridice neputincioase din umeri: încep să îl caute , dar ideea, şi eu am aderat imediat Costeluş dispăruse fără urmă. fără rezultat . la ea. Eu şi un amic4 de-al meu 5. Ne-am adus aminte că ultima 6. Ne-am întors în Dumbrăveni şi hotă- oară Costeluş fusese văzut în gară i-am întrebat pe părinţii lui Coste- râm să facem nişte la noi , urcându-se în trenul de 16 luş dacă au rude în Maramureş. şi 30 spre Cluj-Napoca. Am plecat Mama sa , care se uita la noi ca la investiga- la Cluj şi l-am căutat pe şeful ultima ei speranţă de a-şi regăsi ţii pe cont propriu . Dăm conduc- torilor, care ne-a spus copilul, ne-a spus că părinţii ei stau imediat cine au fost conductorii pe acolo , mai exact , în Poaina Măru- de urma lui Costeluş cu acel tren în lui. ajutorul unui conductor5 15 august. Tocmai atunci a intrat 7. Pe bunicii lui Costeluş, nişte bă- de tren şi a părinţilor6 în birou unul dintre conductori , trânei tare de treabă, i-am găsit care , foarte amabil , ne-a spus că trebăluind pe lângă casă , dar , din săi , şi ajungem în îşi amin păcate, nepoţelul lor nu era la ei. localitatea Poiana teşte că un copil care corespunde Fusese pe acolo, spunându-le că ar descrierii noastre şi care i-a spus Mărului , la bunicii7 că vrea s-o vadă şi pe o mătuşă de-a lui , la care s-a dus fără să aştepte celui dispărut. Copilul vrea să ajungă undeva în Maramu- să meargă şi unul din bunici cu el. nu e acolo , se pare că s-a reş. Omul şi-a exprimat regretul că nu ne poate ajuta mai mult. dus la o mătuşă de-a lui , în localitatea Brădiş. 8. Păderea era deasă şi ni s-a cam Punctul culminant 9. Reîntâlnirea cu Costeluş a fost făcut frică, mai ales că nu cunoş- În drum spre acea mătuşă , tre- extrem de emoţionantă , mai ales team locurile , ce deveneau tot mai că ne pierdusem speranţa că vom pustii şi mai prăpăstioase. cem printr-o pădure8 şi, într-o ajunge pe lumină la Brădiş. Părea poieniţă , zărim un copil care mulţumit şi ni s-a părut că e deja păştea nişte capre. Era Coste- expert în păscutul căpriţelor . I-am luş, pe care încercăm să-l povestit cum s-a îngrijorat toată convingem9 să se întoarcă aca- lumea din cauza dispariţiei lui , şi îndeosebi părinţii săi , care s-au să spunându-i că părinţii lui su- jurat că, dacă se întoarce , îl vor feră foarte mult din cauza dis- lăsa mai des să iasă afară să joace pariţiei lui. Plecăm tustrei spre fotbal. Dumbrăveni. 11. Aproape că nu e partidă de fot- Deznodământul Ajungem a- 10. Nu-şi găsea cuvintele, nu ştiau bal pe care să o jucăm fără a-l in- casă şi bucuria10 părinţilor lui ce să facă mai întâi, să-l sufoce în clude şi pe Costeluş într-una din îmbrăţişări pe Costeluş sau să ne echipe, şi pe bună dreptate, fiindcă nu poate fi descrisă în cuvinte. mulţumească mie şi prietenului este un jucător foarte bun. De atunci , Costeluş este meu. prietenul11 nostru cel mai bun.