ARBORELE EPIC
Jules Renard :
„În proză , a avea talent
nu înseamnă să scrii două
pagini , ci trei sute .”
Bunicii mei locuiesc la
mar-
ginea oraşului şi au o mică
livadă cu meri , pruni şi ci-
reşi .
Am avut impresia câteva
clipe impresia că e o pasăre
măiastră , atît de deosebită
era .
Mă privea cu acei ochi şi
m-a dus cu gîndul la vreo
prinţesă prefăcută în
pasăre .
Nu era chiar un palat
această căsuţă , dar mi s-a
părut că văd recunoştinţă
în ochii ei cît două boabe
de mărgăritar.
CĂSUŢE PENTRU PĂSĂRI
Mă plimbam prin livada
bunicilor plină de flori . Pe
una dintre ramuri, o pasăre
stingheră îşi deschidea şi
închidea aripile mici…
În această livada vin să-şi
facă un cuib tot felul de
păsări :privighetori , sti-
cleţi , vrăbii ş.a.
Nu mai văzusem pe acolo
o pasăre cu un asemenea
penaj
De mărimea unei rîndunici,
avea nişte ochi aproape
omeneşti .
Avea penele foarte divers
Ajutat de bunicul meu , colorate , de la ciclam la
i-am făcut o căsuţă . turcoaz , şi de la azuriu la
bleu pastel .
Bunica m-a lăudat pentru
iniţiativa mea şi , drept răs- Povestea era cu zîne şi
plată , a început să-mi spu- vrăjitoare ce prefăcea
nă o poveste . prinţesele în păsări nemai-
văzute , dar asta e deja o
altă poveste…

2.Costeluş e un copil liniştit , n-a
făcut niciodată probleme , învaţă
bine şi-i place foarte mult să joace
fotbal.
3.Implicându-se cu toată hotărâ-
rea, autorităţile s-au văzut nevoite
să ridice neputincioase din umeri:
Costeluş dispăruse fără urmă.
6. Ne-am întors în Dumbrăveni şi
i-am întrebat pe părinţii lui Coste-
luş dacă au rude în Maramureş.
Mama sa , care se uita la noi ca la
ultima ei speranţă de a-şi regăsi
copilul, ne-a spus că părinţii ei stau
acolo , mai exact , în Poaina Măru-
lui.
7. Pe bunicii lui Costeluş, nişte bă-
trânei tare de treabă, i-am găsit
trebăluind pe lângă casă , dar , din
păcate, nepoţelul lor nu era la ei.
Fusese pe acolo, spunându-le că ar
vrea s-o vadă şi pe o mătuşă de-a
lui , la care s-a dus fără să aştepte
să meargă şi unul din bunici cu el.
8. Păderea era deasă şi ni s-a cam
făcut frică, mai ales că nu cunoş-
team locurile , ce deveneau tot mai
pustii şi mai prăpăstioase.
11. Aproape că nu e partidă de fot-
bal pe care să o jucăm fără a-l in-
clude şi pe Costeluş într-una din
echipe, şi pe bună dreptate, fiindcă
este un jucător foarte bun.
Arborele epic
Detectivi de ocazie
Expoziţiunea Costeluş , un
băieţel de vreo opt ani,
locu-ieşte cu părinţii lui
în locali-tatea
Dumbrăveni .
Intriga Într- o zi de august1 ,
micul Costeluş2 a dispărut de
acasă fără urmă.
Desfăşurarea acţiunii
Părinţii şi autorităţile3
încep să îl caute , dar
fără rezultat .
Eu şi un amic4 de-al meu
hotă-
râm să facem nişte
investiga-
ţii pe cont propriu . Dăm
de urma lui Costeluş cu
ajutorul unui conductor5
de tren şi a părinţilor6
săi , şi ajungem în
localitatea Poiana
Mărului , la bunicii7
celui dispărut. Copilul
nu e acolo , se pare că s-a
dus la o mătuşă de-a lui ,
în localitatea Brădiş.
Punctul culminant
În drum spre acea mătuşă , tre-
cem printr-o pădure8 şi, într-o
poieniţă , zărim un copil care
păştea nişte capre. Era Coste-
luş, pe care încercăm să-l
convingem9 să se întoarcă aca-
să spunându-i că părinţii lui su-
feră foarte mult din cauza dis-
pariţiei lui. Plecăm tustrei spre
Dumbrăveni.
Deznodământul Ajungem a-
casă şi bucuria10 părinţilor lui
nu poate fi descrisă în cuvinte.
De atunci , Costeluş este
1.Era una dintre acele zile plăcute
de vară, când inima ar vrea aşa,
parcă să-şi ia un pic zborul.
4. Trebuie să recunosc faptul
că prietenului meu i-a venit
ideea, şi eu am aderat imediat
la ea.
5. Ne-am adus aminte că ultima
oară Costeluş fusese văzut în gară
la noi , urcându-se în trenul de 16
şi 30 spre Cluj-Napoca. Am plecat
la Cluj şi l-am căutat pe şeful
conduc- torilor, care ne-a spus
imediat cine au fost conductorii pe
acel tren în
15 august. Tocmai atunci a intrat
în birou unul dintre conductori ,
care , foarte amabil , ne-a spus că
îşi amin
teşte că un copil care corespunde
descrierii noastre şi care i-a spus
că
vrea să ajungă undeva în Maramu-
reş. Omul şi-a exprimat regretul
că nu ne poate ajuta mai mult.
9. Reîntâlnirea cu Costeluş a fost
extrem de emoţionantă , mai ales
că ne pierdusem speranţa că vom
ajunge pe lumină la Brădiş. Părea
mulţumit şi ni s-a părut că e deja
expert în păscutul căpriţelor . I-am
povestit cum s-a îngrijorat toată
lumea din cauza dispariţiei lui , şi
îndeosebi părinţii săi , care s-au
jurat că, dacă se întoarce , îl vor
lăsa mai des să iasă afară să joace
fotbal.
10. Nu-şi găsea cuvintele, nu ştiau
ce să facă mai întâi, să-l sufoce în
îmbrăţişări pe Costeluş sau să ne
mulţumească mie şi prietenului
meu.
prietenul11 nostru cel mai bun.